Hidroxid de calciu- Ca(OH)2

Hidroxidul de calciu este cunoscut si sub numele de var stins. Acesta este o pulbere alba si se obține in
urma reacției dintre varul nestins, oxidul de calciu, si apa.

Formula chimica: Ca(OH)2

Se obține prin reacția oxidului de calciu cu apa.
CaO + H2O --> Ca(OH)2

Proprietăți fizice. Este o substanță solida de culoare alba, solubila in apa, lunecoasa la pipăit si leșioasă la gust.

Proprietăți chimice. Varul stins înroșește soluția alcoolica de fenolftalină si albăstrește soluția de turnesol.

Reacțiile hidroxidului de calciu cu acizii, oxizii si sărurile.

1. Reacția de neutralizare. [cu acizii]

Ca(OH)2 + 2HCl = CaCl2 + 2H2O

2. Reacția de tulburare a apei de var

Ca(OH)2 + CO2 = CaCO3 [ săgeata in jos ] + H2O

3. Reacția de obținere a bazelor insolubile

Ca(OH)2 + CuSO4 = Cu(OH)2 [ săgeata in jos ] + CaSO4
Ca(OH)2 + FeSO4 = Fe(OH)2 [ săgeata in jos ] + CaSO4
3Ca(OH)2 + 2FeCl3 = 2Fe(OH)3 [ săgeata in jos ] + 3CaCl2

Varul stins se utilizează pentru : văruirea caselor, văruirea tulpinii pomilor împotriva înghețului si a
insectelor, rafinarea zaharului, obținerea mortarului de var, recunoașterea dioxidului de carbon (CO2). Dar
este utilizat si in medicina ca neutralizant pentru arsurile cauzate de acidul sulfuric si pentru intoxicațiile
cu acid oxalic.

Utilizare

 obținerea mortarului
 fertilizatori
 utilizat la vopsirea tulpinii pomilor împotriva înghețului și a insectelor
 în medicină: ca neutralizant pentru arsurile cauzate de acidul sulfuric și pentru intoxicațiile
cu acid oxalic.
 în laboratorul de chimie: soluția se folosește la identificarea dioxidul de carbon

Prepararea soluției de hidroxid de calciu pentru identificarea dioxidului de

carbon[modificare | modificare sursă]
Se dizolvă 2g de Ca(OH)2 într-un litru de apă apoi se filtrează normal sau în vid cu pâlnia
Büchner.

Hidroxidul de calciu in endodontie

Hidroxidul de calciu a fost introdus în endodonţie în anul 1920 de către Hermann sub formă de
Calxyl. Faţă de celelalte medicamente de la vremea respectivă hidroxidul de calciu are un coeficient
minim de iritabilitate pentru ţesutul parodontal şi pulpar, deoarece are un pH puternic alcalin ce poate
avea efect citotoxic.
Utilităţile hidroxidului de calciu:

 Uscarea canalelor ce conţin secreţii

 Puternic bactericid comparativ cu alte substanţe utilizate pentru tratamentul canalelor dentare
 Inducerea formării ţesutului dur
 Eliminarea microorganismelor din spaţial canalar

Cum acţionează hidroxidul de calciu?

Mecanismul sau de acţiune nu este foarte clar, conform studiilor s-a demonstrat că acesta
poate fi cauza necrozelor de coagulatie, precedată de formarea unei noi matrice extracelulare
ce se va mineraliza ulterior.

Mecanismul responsabil pentru reparaţia acestei matrici este creşterea pH-ului local prin creearea unui
mediu propice pentru repararea osului.

Deşi nu există studii concrete care să demonstreze proprietatea acestei paste de

a iniţia formarea ţesutului dur, în leziunile periradiculare, în apexificari sau în tratamentul leziunilor
periradiculare, acest efect are legătură cu proprietatea antimicrobiană a hidroxidului de calciu, ce
permite vindecarea naturală în absenţa elementului iritativ infecţios.

Cu ajutorul acestei paste, ce trebuie aplicată corect pe canal, se va micşora spaţiul

de pătrundere în spaţial pulpar, ce reprezintă substratul nutritiv pentru celulele bacteriene reziduale.

Bibliografie:
https://en.wikipedia.org/