SOLUTII

Soluţia este un amestec omogen, format din doua sau mai multe
substante, rezultat in urma procesului de dizolvare.

O solutie este formata din:

• Dizolvant sou solvent, substanta care se afla in cantitate mai mare si
in care se produce dizolvarea;
• Dizolvat sau solut, substanta care se dizolva.
Observaţie: în soluţiile formate din două lichide se consideră dizolvant substanţa
aflată în cantitate mai mare.
Exemplu: dizolvanţi: apa, eter, alcool, benzina, acetona.

Soluţiile se pot clasifica după natura dizolvantului in soluţii gazoase(ex. aerul),

soluţii lichide (ex. apa mării) şi soluţii solide (ex. unele aliaje).

Dizolvarea este fenomenul in urma caruia solutul (substanta lichida,

solida sau gazoasa) se raspandeste printre moleculele solventului, rezultand o
solutie. O substanţă este considerată insolubilă in apă dacă se dizolvă mai puţin
de 0,01g / 100ml apă.

Soluţiile se pot clasifica în funcţie de cantitatea de substanţă dizolvată:

• Soluţii saturate:Conţin cantitatea maximă de substanţă dizolvată la o

anumită temperatură; de exemplu o soluţie saturată de NaCl conţine
(la 20 gr.C) 35,8 g de NaCl în 100 ml de apă (această cantitate variază
cu temperatura soluţiei)

• Soluţii nesaturate: Soluţii in care se mai poate dizolva o cantitate

de substanţă până la saturaţie.

Solubilitatea este proprietatea unei substante de a se dizolva intr-un

anumit solvent.
Intre dizolvant şi substanţa dizolvată au loc interacţii speciale care explică
solubilitatea diferită a substanţelor in diferiţi solvenţi:
• Substanţele ionice (NaCl, NaOH, KI, etc.), substantele cu molecule
polare (HCl, NH3, HF) si substantele care pot forma cu apa legaturi de
hidrogen(zahar, alcool etilic) sunt solubile in solvenţi polari (de ex.
apa). Moleculele de apă se aranjează in jurul moleculelor de substanţă
polară (sau in jurul ionilor) respectând regulile atracţiei electrostatice.
• Substanţele nepolare (I2, S, P, ulei, grăsimi) se dizolva in solvenţi
nepolari precum tetraclorura de carbon CCl4, eteri, benzen C6H6 ,
benzină etc.

Factorii care inlfuenţează solubilitatea substanţelor:

 1. Natura solventului si a substanţei dizolvate: vezi mai sus.
2. Temperatura: solubilitatea solidelor creste o dată cu temperatura;
solubilitatea gazelor scade cu temperatura (acestea sunt mai solubile
in lichide la temperaturi joase).
3. Presiunea: solubilitatea gazelor creşte cu creşterea presiunii
(depresurizarea duce la degajarea gazului din amestec – vezi
desfacerea unei sticle de apă carbogazoasă).

Concentratia solutiei reprezinta cantitatea de substanta dizolvata intr-o

anumita cantitate de solutie sau solvent.

Concentraţia unei soluţii se exprimă prin:

• Concentraţia procentuală – exprimă numărul de grame (sau kg, mg
etc.) de substanţă dizolvată din 100 grame (sau kg, mg etc.) de soluţie
(amestec).
Ex.: soluţie NaCl 10% (10 gr. NaCl / 100 gr. soluţie)

• Concentraţia molară sau molaritatea– se exprimă in moli/litru (mol/l) şi

indică numărul de moli de substanţă dizolvată intr-un litru de soluţie.

Ex.: soluţie NaCl 0,1 M (0,1 moli NaCl / 1 litru soluţie)

• mg / L (miligrame subst. dizolvată intr-un litru de soluţie)

Ex.: soluţie NaCl 10 mg/l

Cristalohidratii sunt substantele solide cristaline capabile sa fixeze un

anumit numar de molecule de apa si care au o compozitie chimica definita.