Solutiile

O solutie este un amestec omogen format din doi sau mai multi componenti.
Solutiile pot fi saturate sau nesaturate. Orice solutie contine un solvent si un
solvat.
Tipuri de Solutii:
 Gaz în gaz:
o aerul(solvat: oxigen și alte gaze; solvent: azot)
 Solid în gaz:
o praful atmosferic dizolvat in aer
 Lichid în gaz:
o vapori de apă în aer

Dacă solventul este un lichid, atunci atât gazele, cât și lichide sau solide pot fi dizolvate.
Exemple sunt:

 Gaz în lichid:
o Dioxidul de carbon în apă(sifon)
 Lichid în lichid:
o Etanolul(alcool etilic) în apă
o Băuturile alcoolice sunt în genere soluții de etanol în apă
 Solid în lichid:
o Clorura de sodiu sau orice altă sare formează în apă un electrolit: în timpul
dizolvării, sarea se disociază în ioni.
În caz că solventul este un solid, atunci atât gazele, cât și lichidele sau solidele pot fi
dizolvate.

 Gaz în solid:
o Hidrogenul se dizolvă în genere în metale(exemplu: platină).
 Lichid în solid:
o Mercurul se dizolvă în aur, formând un amalgam.
o Hexanul în parafină.
 Solid în solid:
o Oțelul, o soluție de atomi de carbon într-o matrice cristalină de atomi de fier.
 Dizolvarea
Dizolvarea este fenomenul de răspândire a particulelor
unor substanțe printre particulele altor substanțe, numite
solvenți și rezultând din acest proces o soluție. Substanța
dizolvată, în cazul substanțelor solide, are structura sa
cristalină dezintegrată în formă de ioni separați, atomi
separați și molecule separate. Pentru lichide și gaze,
moleculele trebuie să fie adaptabile cu cele
ale solventului pentru a putea forma împreună o soluție.
Rezultatul procesului de dizolvare este guvernată de
energiile termodinamice implicate, cum ar
fi căldura soluției și entropia soluției, dar nu și dizolvarea
în sine .În general, energia liberă trebuie să fie negativă
pentru ca să apară o dizolvare netă. La rândul său, aceste
energii sunt controlate de modul în care diferitele tipuri de
legături chimice interacționează cu ele în solvent.
Soluții solide apar în aliaje metalice, iar formarea și
descrierea lor este reglementată de diagrama de
fază respectivă.

Solubilitatea
Solubilitatea indică gradul în care o substanță pură se poate dizolva într-
un dizolvant, alcătuind o soluție omogenă unde
repartizarea atomilor, moleculelor și ionilor este uniformă. Pentru
lichide parțial miscibile reciproc, care formează o soluție eterogenă cu
cel puțin 2 faze lichide solubilitatea se denumește miscibilitate.
Dizolvantul în modul cel mai frecvent este un lichid, dar sunt și unele
excepții când unii dizolvanți sunt:

1. solide ca în cazul aliajelor, sticlei, ceramicii, semiconductoare sau

2. gaze ce dizolvă solide sau lichide, de obicei la temperaturi și
presiuni înalte ca de exemplu silicea în vapori de apă în anumite
procese geochimice[1].
În funcție de cantitatea de substanță dizolvată, soluțiile se clasifică în:

 soluții saturate: care conțin cantitatea maximă de substanță dizolvată

la o anumită temperatură.
 soluții nesaturate: în care se mai poate dizolva o cantitate de dizolvat
până la saturație.
Solubilitatea unei substanțe reprezintă cantitatea maximă din acea
substanță care se dizolvă într-o anumită cantitate de solvent, la o
anumită temperatură. Concentrația substanței din soluția saturată
reprezintă solubilitatea substanței respective.

Cristalohidrati
Substanțele solide cristaline capabile să fixeze un anumit număr de molecule
de apă și care au o compoziție chimică definită se numesc cristalohidrați .
 Apa conținută de cristalohidrați se numește apă de cristalizare ;
moleculele de apă sunt legate coordinativ de ionii sării.
Numărul moleculelor de apă conținute de unii cristalohidrați variază în
funcție de natura sării.
Printre cei mai cunoscuți cristalohidrați se află:
CuSO4 • 5 H2O (piatră vânătă),
CaSO4 • 2 H2O (ghips),
Na 2CO3 • 10 H2O (sodă de rufe),
CaSO4 • 1/2 H2O (ipsos),
MgSO4 • 7 H2O (sare amară),
KAl(SO4)2 • 12 H2O (alaun sau sare acră),
FeSO4 • 7 H2O (calaican)
Cei mai mulți cristalohidrați provin din săruri. În cristalohidrați,
moleculele de apă pot fi reținute de anioni, de cationi sau pot ocupa anumite
poziții în rețeaua cristalină.
Prin încălzire, cristalohidrații pierd apa de cristalizare. În urma
deshidratarii cristalohidraților se obțin substanțe anhidre.
În unele cazuri, deshidratarea cristalohidraților este însoțita de
modificarea culorii.
Lăsați în vase deschise și fără să fie încalziți, unii cristalohidrați pierd
o parte din apa de cristalizare. Astfel de substanțe se numesc eflorescente .De
exemplu soda de rufe (Na2CO3 • 10 H2O), lăsată în vase deschise , pierde în
timp o parte din apa de cristalizare și se transformă într-o pulbere fină albă.
Unele substanțe, ca de exemplu: NaOH, CaCl2, AlCl3, FeCl3, CrCl3
absorb vaporii de apă din atmosferă și se umezesc. Astfel de substanțe se
numesc substanțe hidroscopice. Dacă nu sunt păstrate în vase bine închise,
absorb atât de multă apă, încât se dizolvă în ea.
Substanțele hidroscopice sunt utilizate pentru a obține o atmosferă
uscată în unele recipiente.