CAPITOLUL IV

SISTEME DISPERSE OMOGENE

(SOLUŢII)
Sistemele disperse reprezinta amestecuri formate din
două sau mai multe componente.
 În functie de natura suprafeţelor care formează amestecul, se disting:
componentele nu prezinta
Sisteme disperse omogene suprafete de separare, compozitia
amestecului fiind uniforma in tot
sistemul

eterogene Substantele ce compun amestecul

componentele prezinta suprafete de
separare, compozitia amestecului fiind
neuniforma in tot sistemul
nu sunt perceptibile cu ochiul liber
sau la microscop si nu sunt
separabile prin mijloace mecanice
ca filtrarea, centrifugarea, etc.
 Sistemele disperse prezinta doua componente care difera prin cantitate.

o Componenta care domina cantitativ amestecul se numeste, mediul de

dispersie iar în cazul solutiilor este dizolvantul sau solventul.

o Componenta ce se afla in cantitate mai mica, se numeste faza

dispersa, în cazul solutiilor fiind substanta care se dizolva, numita si
solut/solvat sau dizolvat. Ea este cea care determina multe
proprietati ale sistemului dispers.

 Sistemele disperse omogene se mai numesc solutii.

NaCl Soluţie de apă salină (

H2O saramură) obținută prin
dizolvarea NaCl în apă .
Sarea este solutul, iar apa
este solventul.
CLASIFICAREA SOLUŢIILOR:
1. dupa starea lor fizică:
Solide

Gazoase

Soluţii
Lichide
Apoase
(solventul
este apa)

solutii solutii
apoase solutii
apoase apoase
acide bazice de săruri
 Tipul solutiei Exemple
Aerul atmosferic - amestec de azot si oxigen (componente
Amestecuri de gaze
principale)

Gaz in lichid Dioxid de carbon in apa, oxigen in apa, hidrogen sulfurat in apa

Lichid in lichid Etanol in apa, fractiuni de petrol, ulei in eter

Solid in lichid Saruri in apa, zahar in apa, naftalina in benzen

Solid in solid Aliajele-amestecuri formate din mai multe metale

Observatii:
 Gazele, se amesteca sau sunt miscibile in
orice proportie.
 Solutiile lichide pot fi: gaz in lichid, lichid in
lichid, solid in lichid.
 Unele substante formeaza amestecuri
omogene in orice proportie, altele dizolva numai
o cantitate limitata dintr-o substanta.
Saturaţie. Solubilitate
 O solutie se numeste saturată când contine
cantitatea maxima de substanta dizolvata la o
anumita temperatura, uneori si la o presiune
data.
 O solutie se numeste nesaturata când contine
o cantitate mica de substanta dizolvata la o
anumita temperatura si uneori presiune.
Concentratia substantei din solutia saturata, reprezinta solubilitatea substantei
respective.
Prin solubilitate (grad/coeficient de solubilitate) este indicata cantitatea
maxima de substanta care la o anumita temperatura data, se poate dizolva intr-
o anumita cantitate de dizolvant.
 Coeficient de solubilitate: 
 S = grame de substantă / 100 grame solvent 
 Clasificarea substantelor dupa valoarea coeficientului de solubilitate  S:
a) substante usor solubile           S > 10                         SNaCl = 36; SNaNO3 = 87,5
b) substante greu solubile           S = 0,01 – 1                SCaCO3   =  0,2   
c) substante practic insolubile    S < 0,01                       SAgI = 3 ∙10 -6
  Solubilitatea substanţelor este influenţată de natura lor, de temperatură,
de presiune, de natura dizolvantului.

Variatia solubilitatilor mai multor saruri în apa, între 0 si 100°C.

 Solubilitatea creste cu cresterea temperaturii, iar interactiunea dizolvant-

dizolvat variaza de la o substanta la alta.
 Solubilitatea reprezintă proprietatea unei substanţe de a se dizolva.
 Dizolvarea este un fenomen fizico-chimic care constă în divizarea substanţei
dizolvate până la molecule sau ioni, împrăştierea acestora printre moleculele
dizolvantului şi stabilirea unor legături între particulele substanţei dizolvate şi
moleculele dizolvantului prin fenomenul numit solvatare, respectiv hidratare
dacă solventul este apa.

Schema hidratării unui ion

1. ion central; 2. strat primar de hidratare (ordonat); 3. strat secundar de
hidratare (parţial ordonat); 4. apă dezorganizată; 5. apă normală.
  dacă energia eliberată în procesul de hidratare a
ionilor este mai mare decât energia consumată
exotermă la desprinderea ionilor din cristal
 este defavorizată de creşterea temperaturii
(dizolvarea în apă a NaOH, H2SO4 )
Dizolvarea
 dacă energia eliberată în procesul de hidratare a
endotermă ionilor este mai mică decât energia consumată
la desprinderea ionilor din cristal
 este favorizată de creşterea temperaturii
(dizolvarea în apă a NH4Cl, NH4NO3, KNO3)

nulotermă  dacă energia eliberată în procesul de hidratare a

ionilor este egală cu energia consumată la
desprinderea ionilor din cristal
 nu este influenţată de temperatură (dizolvarea
NaCl, KF în apă).
 Substanţele se dizolvă în solvenţi cu structură asemănătoare lor.
o în solvenţii polari (ex: H2O), se dizolvă:
-substanţele ionice (ex: NaCl, NaOH, CuSO4)
-substanţele cu molecule polare (ex: HCl, HBr)
-substanţele care pot forma cu apa legături de hidrogen (ex: zahăr, C2H5OH).
o în solvenţii nepolari (ex:CCl4), se dizolvă:
-substanţele cu molecule nepolare (ex: I2, ulei).
2.după solubilitatea reciprocă, se deosebesc mai multe sisteme lichid – lichid:

Mercur+ apă
Lichide Benzen+apă
nemiscibile Ulei+apă

Sisteme
lichid-lichid Eter+ apă
Lichide partial Fenol+ apă
miscibile Anilină+apă

Apă + alcool
Lichide complet
Apă+acid acetic
miscibile
Benzen + toluen
3.după numărul componenţilor:

soluţii binare
soluţii ternare
soluţii multicomponente

4. după concentraţie:
soluţii diluate
soluţii concentrate
5.după proprietăţile termodinamice:

soluţii ideale (proprietăţile sunt exprimate prin regularităţi simple, controlate

de concentraţie şi  independente de natura chimică a componenţilor)

soluţii reale (manifestă abateri de la comportarea ideală, proprietăţile fiind

dependente de natura componenţilor, de interacţiunile în soluţie între
particulele substanţei dizolvate şi intensitatea acestor interacţiuni).

6. după interacţiunile care se manifestă în soluţii:

soluţii omodinamice- când interacţiunile care au loc sunt de aceeaşi natură:  

forte van der Waals)

soluţii eterodinamice- când se manifestă interacţiunile distincte (interacţiune

ion-dipol între solvent şi dizolvat şi interacţiune ion-ion între particulele
dizolvatului).
Relaţii de calcul între concentraţiile soluţiilor:

Concentraţie c m n T

-
T
A. AMESTECURI DE LICHIDE MISCIBILE

 Sunt amestecuri binare miscibile în orice proporţie. Aceste sisteme sunt

formate din două faze: faza lichidă şi faza gazoasă (vaporii).

 Presiunea totală (P) a vaporilor este egală cu suma presiunilor parţiale P1 şi P2

ale celor două componente:

P = P1 + P2

Observatii:

 Dacă P1>P2, faza gazoasă va fi mai bogată în componentul (1) iar dacă P2 >P1,
va fi mai bogată în componentul (2). De regulă faza gazoasă este mai bogată
în componentul mai volatil (se evaporă mai uşor, are presiunea de vapori mai
mare şi temperatură de fierbere mai mică).

 In cazul unui amestec de lichide, separarea prin volatilizare se bazează pe

diferenţele dintre presiunile de vapori ale lichidelor ce compun amestecul.
Substanţele cu presiuni de vapori mari, fierb la temperaturi mai mici şi se pot
 Distilarea
simpla
Tehnici ce
necesita
aparatura
simpla Distilarea
fractionata
(rectificarea)
Separari prin
volatilizare
Distilarea
in vid
Tehnici ce necesita (presiune mică)
aparatura speciala

Distilarea
la presiune ridicata

Cromodistilarea
Distilarea
Distilarea
azeotropa
extractiva
 Echilibrul de distribuţie lichid - vapori
Desfăşurarea procesului de separare, prin evaporări şi condensări repetate
(succesive), se poate explica prin intermediul diagramei de fază: temperatură - compoziţie.
Fie un amestec format din compuşii A (volatil) şi
B (nevolatil), de compoziţie x1

Dacă se încălzeşte acest amestec la temperatura

T1, vaporii produşi au compoziţia reprezentată de
intersecţia curbei de compoziţie a vaporilor şi
izotermă, adică x2 .

Când aceşti vapori sunt răciţi, se obţine un

amestec lichid cu aceeaşi compoziţie x2 reprezentat de
intersecţia dintre verticală şi curba de compoziţie a
lichidului.
Concluzii:
1.Printr-o primă distilare (evaporare – condensare = echilibru de fază) din amestecul
iniţial de compoziţie x1 s-a obţinut un amestec de compoziţie x2.
2.Procesul de deplasare din fază lichidă în vapori şi înapoi în fază lichidă reprezintă
un taler de distilare.
3.Dacă se continuă repetarea evaporărilor şi condensărilor se obţine un lichid mai
bogat în component B (nevolatil) şi o fază de vapori mai bogată în component A (volatil).
 Distilarea simplă se aplică în separarea amestecurilor binare de lichide
atunci când punctele de fierbere ale celor două componente diferă cu mai
mult de 100C. Distilarea simplă se realizează într-un distilator.

Distilatorul este compus dintr-un balon Würtz (blază) prevazut cu

un termometru în care se fierbe amestecul, un refrigerent care serveşte la
condensarea vaporilor si un recipient de colectare.

Prin distilare simplă nu se poate obţine un component volatil de

puritate avansată.
Separarea alcoolului etilic prin distilare simplă în laborator:
Iniţial Final

100°C 74,4°C
Balon Wűrtz, Alonjă, Cleme cu mufă, Vas
colector ,Trepied, Sită de azbest, Sursă de
incălzire, Termometru, Tub de cauciuc, Pahar
Erlenmeyer, Refrigerent descendent

 Amestecul de separat se introduce intr-un balon Wűrtz

 Pentru controlul temperaturii vaporilor, în gâtul balonului, se fixează un
termometru deasupra lichidului
 Se pornesc sursele de răcire şi încălzire
 Se urmărește temperatura
 Distilatul se colectează în vasul de colectare
 La terminarea distilării se întrerupe încălzirea, se așteaptă răcirea parțială a
instalației , apoi se oprește apa de răcire
 La final se măsoară distilatul și reziduul
 Studiul variației temperaturii in timpul distilării

Prima picătură de etanol: 78 °C

Graficul variației temperaturii in funcție de timp
Calculul randamentului:
η=(Vdistilat/Vamestec)100

Vamestec=30ml
Vdistilat=19ml

η=(19/30)100
η=63,33% distilat

η=randament
V=volum
 Rectificarea (distilarea fracţionată = culegere de porţiuni sau fracţii de distilat)

 Se foloseşte ca metodă de separare a amestecurilor de lichide care au puncte de

fierbere foarte apropiate.
 Se lucrează cu coloane de rectificare în
care se realizează un număr foarte mare
de echilibre între faza lichidă şi cea
gazoasă (o multitudine de distilări simple).

 Coloana de rectificare este formată dintr-o

serie de despărţituri numite talere pe care
are loc stabilirea echilibrului lichid - vapori.
 Principiul rectificarii
Coloana este un dispozitiv în care un curent ascendent de vapori vine în contact cu un
curent descendent de lichid (reflux).
La partea superioară se preiau o parte din vaporii care condensează într-un răcitor.
În contact cu lichidul, componenta mai puţin volatilă a vaporilor (cu punct de fierbere
mai înalt şi presiune de vapori mai joasă) se condensează.
 Căldura de vaporizare degajată provoacă o vaporizare a unei părţi de lichid şi anume a
componentei mai volatile.
Din balonul de distilare (blaza) vaporii trec prin coloana de rectificare, întâlnind lichidul de
reflux provenit din condensarea parţială a vaporilor.
Barbotând (trecând) prin acest lichid de reflux, vaporii se îmbogăţesc în component
volatil, iar lichidul în component nevolatil.

 La sfârşitul rectificării, în balon va rămâne

componentul mai nevolatil, iar cel volatil va
fi cules pe la partea superioară a coloanei,
sub formă de vapori, va fi răcit şi stocat
corespunzător.

 Separarea este cu atât mai bună cu cât

cantitatea de reflux este mai mare în
raport cu distilatul, cu cât contactul între
reflux şi vapori este mai eficient şi cu cât
coloana reţine mai puţin lichid.
 Coloanele de rectificare pot fi cu talere sau, cele mai eficiente, cu
umplutură realizată din diferite materiale.

Într-o asemenea coloană se realizează separări similare, prin acelaşi

mecanism de repetare a echilibrelor de fază (vapori - lichid) dar pe talere
imaginare, teoretice.

Exemplu: Se presupune că o coloană care produce un amestec de

compoziţie x4 pornind de la un amestec de compoziţie x1 are trei talere teoretice.

Pentru calculul înălţimii coloanelor de rectificare trebuie cunoscut numărul

talerelor teoretice = numărul de echilibre lichid – vapori.

 Numărul talerelor teoretice =

numărul palierelor orizontale = 3 si
va trebui întotdeauna să fie mai
mare de trei, pentru a realiza
separarea dorită, a cărei eficienţă
depinde de presiunea, compoziţia şi
viteza de deplasare a vaporilor.
 Rectificarea este o metodă deosebit de importantă în industria produselor
petroliere, în industria alimentară, la separarea alcoolilor rezultaţi prin fermentaţie, la
separarea oxigenului de azotul din aer.
 B. AMESTECURI DE LICHIDE NEMISCIBILE

Două lichide nemiscibile încălzite împreună, vor

fierbe la temperatura la care suma presiunilor de
vapori va fi egală cu presiunea atmosferică.

Punctul de fierbere al amestecului este mai

scăzut decât cel al componentei mai volatile.

Separarea componentelor unui asemenea

amestec se realizează introducând vapori de apă în
lichidul nemiscibil ce urmează a fi distilat. O parte din
vapori condensează iar căldura lor de vaporizare
degajată va servi la vaporizarea componentei mai
volatile.

Operaţia se numeşte antrenare cu vapori de apă.

Prin antrenarea cu vapori de apă se pot distila la
temperaturi mai joase de 1000C substanţe ce fierb la
temperaturi mult mai mari, in realitate.
 C. AMESTECURI AZEOTROPE (NEIDEALE)

În cazul lichidelor ideale, curbele de fierbere reprezintă drepte care unesc
punctele de fierbere ale celor două componente.

AZEOTROP

IDEAL

 Amestecurile neideale (amestecuri azeotrope) prezintă presiuni parţiale si

puncte de fierbere diferite de cele ale unui amestec ideal.

 Aceste abateri de la cazul ideal constau într-o mărire sau o micşorare a

presiunilor de vapori, respectiv a punctelor de fierbere faţă de
componentele pure şi sunt datorate naturii forţelor intermoleculare dintre
particulele componentelor ce formează amestecul.
 Amestecurile de lichide ce prezintă la o anumită compoziţie, puncte de fierbere
mai scăzute decât componentele pure sunt amestecuri azeotrope cu punct de
fierbere minim, iar cele ce prezintă puncte de fierbere mai ridicate sunt
amestecuri azeotrope cu punct de fierbere maxim.
Exemplu de amestec azeotrop cu punct
de fierbere minim:

sistemul etanol – apă: la presiunea de

1 atm, punctul de fierbere al apei este
de 100°C, al etanolului de 78,30°C şi al
amestecului azeotrop etanol – apă
78,15°C.

Exemplu de amestec azeotrop cu punct

de fierbere maxim:

soluţia apoasă de acid clorhidric,

20,2%. Curba punctelor de fierbere
prezintă un maxim la 108,6°C,
corespunzând amestecului azeotrop
(punctul de fierbere al apei este de
100°C, al acidului clorhidric 20,2% este
104,2°C ).
Extracţia cu solvenţi

Prin extracţie se înţelege transferul unei substanţe dizolvate într-un solvent

într-un al doilea solvent, nemiscibil sau parţial miscibil cu primul.

Dacă unui amestec de două lichide nemiscibile (sau parţial miscibile) i se

adaugă o a treia substanţă, solubilă în ambele lichide, această substanţă,
indiferent de cantitate, se repartizează între cele două straturi, în aşa fel încât
raportul dintre concentraţiile C1 (în primul strat) şi C2 (în al doilea strat) ale
substanţei este constant.

Acest raport al concentraţiilor este numit coeficient/constantă de

repartiţie a substanţei între cei doi solvenţi.
LEGEA LUI NERNST. ECHILIBRUL SOLUTIE-SOLUTIE
Legea Nernst descrie echilibrul termodinamic in sisteme ideale lichid-lichid.

Fie un amestec omogen de doua lichide A si B miscibile intre ele in orice

proportie.
La acest amestec se adauga un al treilea lichid, S, denumit solvent, care este
miscibil numai cu componentul B si total nemiscibil cu A.
Componentul B (dizolvatul) fiind miscibil atat cu A cat si cu S se transfera partial
in solventul S, pana la atingerea starii de echilibru, pentru o temperatura data,
(T=const.), conform schemei:
(A+B)+S= (A+B)+ (S+B)
rafinat extract

 Solutia formata din A+B se numeste rafinat, iar solutia, formata din S+B se
numeste extract.
 Raportul activitatilor substantei in cei doi solventi este constant si egal cu
coeficientul de repartitie (distributie) K.
K=aA/aB (1)
 Relatia 1 se numeste legea de repartitie (distributie) a lui Nernst (1891) şi
este valabila daca dizolvatul B nu isi modifica starea moleculara prin disocieri
sau asocieri.
 Daca solutiile sunt ideale, constanta de repartitie este egala cu raportul
fractiilor molare ale substantei in cele doua faze:
K=XA/XB. (2)
 Pentru solutii ideale diluate, legea lui Nernst devine:
K=CA/CB. (3)
cA = concentratia molara a substantei in solventul A;
cB = concentratia molara a substantei in solventul B;
 Conform legii Nernst in sisteme ideale lichid-lichid aflate la echilibru
concentratia dizolvatului B in faza extract, este proportionala ca
concentratia aceluiasi component in faza rafinat :

=
EXTRACT

RAFINAT
 Extracţia lichid – lichid se execută în patru etape:

Extractie lichid-lichid 1 Amestecare extractant cu cele 2 faze ale sistemului supus

extractiei

Rafinat (A+B)
2 (faza din care se extrage
componentul)

Sedimentare sep Extract (S+B)

arare (faza in care se extrage
componentul)
3
Decantare (izolare 4 Determinare componenti separati si recuperare solvent de
propriu-zisă rafinat de extractie
extract)
Extracţia poate fi de doua tipuri:
coeficientul de extracţie al
continuă substanţei analizate este
Extractie mic şi se impune folosirea
unui volum de extractant
limitat, care este reciclat.
In sens unic
simplă
Necesita pâlnii de
In sens multiplu
aparatura simplă separare,
aparate
Soxhlet
 Exemple de extracţii:

1.extracţia complecşilor metalici cu reactivi organici;

2.extracţia de U, To, Ce din soluţii de HNO3 cu

compuşi organo-fosforici;
LAZĂR EDELEANU
3. extracţia I2 din solutii apoase cu CCl4;

4. extracţia lipidelor (grăsimilor) din materii prime vegetale sau animale

prin metoda Soxhlet. (în industria alimentara se folosesc astfel de extracte
vegetale ca arome, esente).

   ! Prima instalaţie industrială pentru extracţia

hidrocarburilor aromatice din petrol cu SO2(l) a fost
realizată de românul L. Edeleanu (1908).
 Obţinerea iodului prin extracţie în laborator:

Iodul se obține prin reacția dintre iodura de

potasiu și soluţie apoasă de clor
2KI+Cl2 → 2KCl+I2
Extracția propriu-zisă:
15 ml amestec format din iod, KCl, apă
Se măsoară 10 ml de CHCl3 și se introduce în
pâlnia de separare peste amestec
Pentru a pune în contact fazele se agită pâlnia
de separare de 2-3 ori cu aerisire
Se scoate dopul și se lasă să se separe cele
două straturi
Extractul conține solventul + substanța extrasă
Rafinatul conține restul amestecului
Schema extracției:
În urma extractiei se formează două straturi:
Stratul inferior de culoare violet conține din
iod si cloroform
Stratul superior – rafinatul (portocaliu)
Se separă iodul dându-i drumul într-un pahar
Erlenmeyer
 LEGEA LUI HENRY. ECHILIBRUL SISTEM IDEAL GAZ-LICHID
Legea Henry: Daca amestecul gazos format din dizolvatul A si inertul B
este pus in contact cu un lichid, L, in care este solubil preponderent
dizolvatul A, acesta trece in lichid pana la atingerea starii de echilibru in
sistem.
 Din legea fazelor daca: HENRY

f=2 (gaz si lichid) si n=3 (dizolvat, inert si lichid), rezulta ca, g=3 adica, (f+g = n+2)

f este numarul de faze, n este numarul de componenti din amestec, iar g este numarul de
grade de libertate (numarul parametrilor care pot fi modificati fara a perturba starea de
echilibru a sistemului).
 Acesti parametrii sunt: concentratia dizolvatului in faza lichida, ,presiunea partiala a
dizolvatului in faza gazoasa, p* si temperatura, T.
 Daca T şi p sunt const. conform legii Henry:
KH- const. Henry
 Conform legii lui Dalton presiunea partiala la echilibru, p* poate fi exprimata in
functie de fractia molara a dizolvatului in amestecul gazos, , si de presiunea totala
din sistem,p, prin relatia:

si legea Henry poate fi scrisa si in forma:

 Rezulta ca pentru sisteme ideale, legea lui Henry este data de o dreapta care
trece prin origine.

 Pentru sisteme reale (curba b), legea Henry este aplicabila numai in
domeniul concentratiilor mici.
 LEGILE LUI RAOULT- LEGILE LICHIDELOR IDEALE

EVAPORAREA
(vaporizare la suprafata
si la temperaturi mici)

VAPORIZAREA
(trecere substante din faza FIERBEREA
lichida in faza gazoasa) (vaporizare in toata masa
si la temperaturi mari)

IPOTEZELE LUI RAOULT:

1.Moleculele de gaz (vapori) exercită o presiune asupra pereţilor vasului şi a

suprafeţei lichidului, numită presiune de vapori, care depinde de natura
lichidului şi creşte odată cu creşterea temperaturii.

 Temperatura la care presiunea de vapori a unui lichid este egală cu

presiunea atmosferică reprezintă punctul de fierbere al lichidului (p.f.).
 2.Dacă într-un solvent pur se dizolvă o substanţă nevolatilă (cu presiune de
vapori mică), presiunea de vapori a soluţiei rezultate este mai mică decât cea a
solventului pur la aceeaşi temperatură.

Dacă se notează cu p0 presiunea de vapori a solventului pur şi cu p

presiunea soluţiei la aceeaşi temperatură, diferenţa (p0 – p) reprezintă scăderea
presiunii de vapori a soluţiei faţă de cea a solventului pur.

Raportul (p0 – p) / p0 reprezintă scăderea relativă a presiunii de vapori a

soluţiei faţă de cea a solventului pur.
 Legea 1 Raoult: Scăderea relativă a presiunii de vapori a unei soluţii diluate este egală cu
fracţia molară a substanţei dizolvate.

n este numărul de moli de substanţă dizolvată

n0 este numărul de moli de solvent pur
n/(n+n0) este fracţia molară a substanţei dizolvate

Observaţie:
Expresia legii lui Raoult poate fi folosită pentru determinarea masei
moleculare a substanţei dizolvate.
m şi m0
n n0 
M M0
unde, m0 şi m sunt masa solventului pur şi respectiv masa substanţei
dizolvate, iar M0 şi M sunt masele moleculare ale solventului pur şi substanţei
dizolvate.
D
ECI, mM
p0  p n p0  p  0
 p0

p0 n  n0 m0  M
 Consecinte ale SCĂDERII presiunii de vapori a solutiei rezultate in urma
dizolvării unei substanţe nevolatilă într-un solvent pur
1.RIDICAREA PUNCTULUI DE FIERBERE AL SOLUŢIILOR (EBULIOSCOPIA)
Din diagrama se observă că punctul
de fierbere al soluţiei obţinute este mai
mare decât cel al solventului pur (al apei
pure in acest caz).

Diferenţa Tf dintre aceste valori

reprezintă ridicarea punctului de fierbere
si este proporţională cu cantitatea de
dizolvant (concentratia): Tf = E  C
C este concentraţia molală a soluţiei (număr de moli de substanţă dizolvată în 1000 g
solvent)
E reprezintă ridicarea molală a p.f. la dizolvarea unui mol dintr-o substanţă în 1000 g
solvent sau constanta ebulioscopică.
Fie m cantitatea de substanţă dizolvată, M masa
moleculara a acesteia si m0 cantitatea de solvent (1000 g) iar T  E  m 1000
f
M0 masa moleculara, rezultă ridicarea punctului de fierbere Tf M  m0

Legea 2 Raoult : Cantităţi echimoleculare din substanţe diferite produc aceeaşi ridicare a punctului de
fierbere.
 2. COBORÂREA PUNCTULUI DE SOLIDIFICARE/CRISTALIZARE AL SOLUŢIILOR
(CRIOSCOPIA)
Din diagramă se observă că
T0 reprezintă punctul de solidificare
al solventului pur si este mai mare
decât T care este punctul de
solidificare al soluţiei
Diferenţa TS =T0–T
Ts reprezintă coborârea punctului de
solidificare.Ts = K  C
C - concentraţia molala, K - constanta crioscopică (coborârea molală a punctului de
solidificare)
 Fie m cantitatea de substanţă dizolvată (cu masa moleculară M) şi m0 cantitatea de
solvent (1000 g) (cu masa moleculară M0), coborarea punctului de solidificare Ts este:
m 1000
T  K 
M  m0
Legea 3 Raoult: Coborârea punctului de solidificare este proporţională cu cantitatea
de substanţă dizolvată într-o cantitate de solvent.
Legea 4 Raoult: Cantităţi echimoleculare din substanţe diferite produc
aceeaşi coborâre a punctului de solidificare.
Concluzii:
1. Legile ebulioscopiei şi crioscopiei sunt valabile numai pentru soluţii diluate.

2. Presiunea de vapori, ebulioscopia şi crioscopia, sunt mărimi ce variază în

funcţie de numărul de particule, adică sunt mărimi coligative.
Constantele ebulioscopice şi crioscopice ale unor substanţe
Substanţă lichidă (solvent) E [oC] K [oC]

H 2O 0,52 1,86
1,20
CH3-CH2-OH -
0,83
CH3-OH -
2,63
C6H6 5,12
3,85
CHCl3 -
5,02
CCl4 -
-
Fe 99
 3.Legile lui Raoult sunt perfect pliabile in practica la lichidele antigel.

LICHIDELE ANTIGEL sunt soluţii apoase care fierb la o temperatură mai

mare de 100oC şi se solidifică la o temperatură mai scăzută de 0oC.

Se utilizează ca agenţi de răcire în diferite instalaţii şi în mod deosebit în

radiatoarele autovehiculelor (componente principale: apa şi etilenglicolul:
C2H6O2).

Obtinere: dizolvarea în apă, în proporţii bine determinate, a alcoolilor

(metanol, etanol, glicol), a substanţelor anticoroziune (Na2B4O7) precum şi a
substanţelor antispumare (dextrine). Temperaturile de fierbere şi de solidificare
sunt determinate de concentraţiile în alcool.

Lichidele de răcire a instalaţiilor industriale, utilizate în cantităţi foarte

mari, sunt generic numite “sole” şi conţin săruri ieftine (CaCl2) sau NH3, dizolvate
în apă demineralizată.
 FIXAREA CUNOŞTINŢELOR
1. Atunci când punctele de fierbere pentru două lichide diferă cu mai
mult de 100C, pentru separarea lor se apelează la :
a) rectificare ;
b) distilare fracţionată ;
c) distilare simplă;
d) distilare sub vid.
2. Ebulioscopia, crioscopia şi presiunea de vapori sunt mărimi:
a) termodinamice ;
b) coligative;
c) standard;
d) cuantice;
3. Amestecurile azeotrope (neideale) pot fi:
a) cu punct de fierbere minim ;
b) cu punct de fierbere mediu  ;
c) cu punct de fierbere variabil;
d) cu punct de fierbere maxim.
 PROBLEMĂ PROPUSĂ

Sa se determine masa moleculara a unei substante necunoscute care

formeaza o solutie prin dizolvarea a 2,6152 g in 100 g apa. Temperatura de
congelare a scazut la 0,5535º C, iar k este 1865 kg/mol.