CAPITOLUL IV: MĂSURAREA TURISMULUI INTERNAȚIONAL

IV.1. Necesitatea măsurării statistice a turismului

Rezultatele concrete ale turismului, demonstrarea existenţei lor şi necesitatea măsurării

acestor rezultate sunt incontestabile, în condiţiile în care numeroase ţări apelează la acest
sector, în ultimele decenii, pentru a stimula creşterea economică. Astfel, este necesar să fie
evaluate rezultatele economice în termeni de valoare adăugată, absorbţia forţei de muncă,
exporturi, importuri, aşa cum sunt evidenţiate pentru alte sectoare economice, ca producţia,
construcţiile etc (Vanhove. 2005, p. 20). Cele mai multe dintre datele statistice se referă, în
principal, la turismul international, sursă de echilibrare a balanței de plăți și îmbunătățire a
indicatorilor de comerț internațional ai țărilor, dar sunt realizate, de asemenea, studii periodice
cu privire la turismul intern, în scopul îndeplinirii unor obiective cantitative ori calitative
naționale, regionale, locale, legate de ocuparea forței de muncă, produsul intern brut, nivelul
de trai al populației.
Principalele motive pentru care există o preocupare atât de importantă în ultimii ani
pentru măsurarea activității turistice sunt, în concepția cercetătorului K. Bathia, următoarele
(Bathia, 2007, p. XXIX) :
a. Evaluarea mărimii și semnificației turismului pentru o anumită destinație (o țară, o
regiune, un județ). Astfel, informațiile colectate sunt utile pentru a evidenția contribuția
turismului la economia destinației respective.
b. Planificarea și dezvoltarea facilităților fizice și nevoile privind infrastructura. În
stabilirea obiectivelor și strategiilor de acțiune ce vizează dezvoltarea turismului într-o anumită
zonă, este necesar un diagnostic privind resursele existente sub forma potențialului antropic și
natural, pe de o parte, și nevoile clienților, pe de altă parte. Ori, prin studii se va investiga piața
și vor fi realizate planuri de investiții în infrastructura generală și specifică turismului (spre
exemplu, este imposibilă dezvoltarea turismului balneoclimateric într-o anumită zonă în
absența căilor de acces, a infrastructurii necesare pentru utilizarea apelor curative din acea
zonă).
c. Marketingul și promovarea prespun cunoașterea profilului turiștilor actuali și
potențiali. Prin intermediul cercetărilor statistice, sunt evidențiate apecte ca: țara de
proveniență, mărimea veniturilor, durata șederii, vârsta etc.
d. Înțelegerea schimbărilor care au loc în moda turismului. Prin intermediul
măsurătorilor statistice, sunt identificate fluxurile de turiști spre anumite zone, forme de turism

@Maria Tătărușanu, Turism international. Concepte de bază, Editura Tehnopress, Iași, 2016.
practicate. În prezent, se constată, spre exemplu, existența unui interes deosebit din partea
turiștilor tineri pentru turismul de aventură, party tourism, turism ecologic.
e. În scopuri legislative și administrative, dacă legislația poate fi aplicată unor anumite
activități singulare sau la nivel general.
Activitatea turistică este dificil de măsurat, mai ales datorită faptului că există efecte
directe asupra activității economice, sociale etc. a unei țări/zone, dar și efecte indirecte,
datorate existenței turismului în acea zonă. Spre exemplu: există rezultate vizibile, măsurabile
sub forma numărului de angajați, a valorii impozitelor și taxelor plătite de hoteluri (strict legate
de turism), însă este mai puțin clar cât din cifra de afaceri sau numărul de angajați din
restaurante dintr-o zonă se datorează populației locale și cât este determinată de consumul
turiștilor sosiți la acea destinație.
Cele mai multe date colectate privitoare la turismul internaţional al unei ţări sunt
constituite din statistici referitoare la sosirile de turişti străini într-o anumită perioadă,
proveniența lor, durata şederii, numărul de unități și locuri de cazare existente pe categorii,
insuficiente însă pentru a măsura impactul turismului asupra economiei țării respective.
Statisticile efectuate în mod inadecvat pot duce la rezultate care să nu reflecte situația reală
(un exemplu în acest sens este creșterea numărului de turiști români spre Iugoslavia în timpul
războiului din această țară, datorită faptului că românii din localitățile limitrofe treceau granița
de mai multe ori pe zi pentru a face afaceri ilicite, mărunte). Din acest motiv, în ultimele decenii,
cercetătorii și organismele interesate în domeniu (Organizația Națiunilor Unite, Organizația
Mondială a Turismului, Eurostat) au făcut eforturi pentru a stabili un sistem mai eficient de
colectare a datelor referitoare la industria turistică.
Există 5 tipuri de sisteme de măsurare a turismului, cu o largă aplicabilitate practică
(Vanhove, N., 2005, p. 21) şi cu scopuri diferite:
1. Un sistem general de informaţii privind turismul;
2. Contul Satelit de Turism (TSA);
3. Studiile privind turismul şi vacanţele;
4. Indicatorii privind producţia turistică;
5. Barometrul turistic.
În plus, pot exista şi alte sisteme, aplicate de fiecare ţară în parte.

@Maria Tătărușanu, Turism international. Concepte de bază, Editura Tehnopress, Iași, 2016.
 IV.2. Sistemul general de informaţii privind turismul (SIT)

Aşa cum afirmă cercetătorul Vanhove, „un sistem general de informaţii privind turismul
(SIT) poate fi descris ca un sistem utilizat pentru a colecta, într-un mod sistematic şi permanent,
date cu privire la oferta şi cererea de turism pentru o destinaţie anume (la nivel naţional, local,
regional), necesare pentru o politică de turism eficientă (ex.: politica generală, marketingul
turistic, planificarea). Elementele acestui sistem depind în mare parte de conţinutul politicii de
turism” (Vanhoe, N., 2005, p. 22).
Un sistem general de informaţii cuprinde informații care se referă la cererea de turism
(numărul sosirilor, numărul înnoptărilor, perioada, originea turiştilor, scopul călătoriei, cazare,
destinaţia finală, cheltuieli totale /persoană/familie etc). De asemenea, sunt incluse, în scopuri
de marketing, date privitoare la: vârsta, mărimea familiei, ocupaţia, profesia, organizatorii
călătoriei, activităţi desfăşurate la destinaţie.
În cadrul acestui sistem, este evaluată cererea potenţială, care stă la baza planificării
turistice, cu ajutorul unor date ce privesc: tendinţele socio-economice pe pieţe, tendinţele
turismului pe piaţă, importanţa acordată de o destinaţie în generarea pieţei potenţiale, cererea
potenţială în anumite ţări şi regiuni, imaginea destinaţiilor, puncte forte în raport cu
competitorii. Pentru studii de marketing, sunt de asemenea, utile informații ce privesc canalele
de distribuţie utilizate de către consumatori, gradul de acoperire cu rețele pentru internet și
măsura în care acesta este utilizat, indicatorii ecologici, grupurile-ţintă şi instrumentele de
comunicare, eficienţa instrumentelor de comunicare a destinaţiilor, preţurile la destinaţie,
informaţii privind numărul zilnic al turiştilor, cheltuielile efectuate (tipul cheltuielilor), originea,
profilul (transport, vârstă etc).
Măsurarea ofertei turistice are la bază informaţii cu privire la: numărul unităţilor pe
tipuri de structuri de cazare, cazarea comercială şi non-comercială, locaţia, nivelul preţurilor,
perioadele de funcționare, capacitatea pe forme de cazare (număr de paturi, camere, situri
etc), caracteristici ale structurilor de cazare (clasificarea hotelurilor etc), ocuparea şi tipurile de
angajaţi, atracţiile culturale. De asemenea, sunt importante datele cu privire la restaurante şi
cafenele, facilităţi de recreere, capacitatea acestor facilităţi, facilităţi de practicare a sporturilor,
de efectuare a cumpărăturilor, asistenţa medicală, capacitatea sălilor de conferinţe etc.
În tabelul nr. 1, sunt prezentate principalele tipuri de date şi modul de colectare a lor,
utilizând un sistem general de informaţii privind turismul.

@Maria Tătărușanu, Turism international. Concepte de bază, Editura Tehnopress, Iași, 2016.
 Tabelul nr. 1: Itemii principali şi secundari ai unui sistem general de informaţii privind turismul pentru o ţară

Tip Itemi Frecvenţa studiilor Metoda de colectare a datelor

Cererea Itemi de bază:
efectivă - numărul sosirilor
- numărul înnoptărilor
- perioada
- originea sosirilor
- scopul călătoriei
- cazarea
- destinaţia finală
- combinaţia durată – scop/origine/cazare
- cheltuieli pe persoană şi pe familie
- defalcarea cheltuielilor pe categorii principale
- combinaţia cheltuieli-alte atribute
Itemi secundari: la fiecare 3 sau 4 ani eşantion reprezentativ
- mărimea familiei
- vârsta
- profesia
- organizaţia cu care călătoresc
- transport
- vizitator pentru prima oară sau nu
- activităţi la destinaţie (vizita la ...)
- evaluare
Cererea - tendinţe socio-economice pe pieţele generatoare din 3 în 3 ani studii şi cercetări şi informaţii de la
potenţială - tendinţe ale turismului pe pieţele generatoare distribuitori
- conştientizarea acelei ţări (destinaţii) cu privire la
pieţele potenţiale
- cererea potenţială într-un număr de ţări sau regiuni
- imaginea ţării (destinaţiei)
- puncte forte comparativ cu principalii competitori
6

@Maria Tătărușanu, Turism international. Concepte de bază, Editura Tehnopress, Iași, 2016.
 Tip Itemi Frecvenţa studiilor Metoda de colectare a datelor
Alte - alegerea canalului de distribuţie (independent, etc) din 3 în 3 ani eşantion
informaţii - utilizarea internetului; consultarea web-site-urilor
- indicatori ecologici
- grupurile-ţintă şi instrumente de comunicare
- eficienţa instrumentelor de comunicare ale ţării
- nivelul preţurilor în competiţia ţărilor anual cercetare de documente
eşantion
Ziua - număr anual sau la fiecare 2 ani Eşantion
turistică - cheltuieli (tipul cheltuielii)
- originea
- profilul (transport, vârsta etc)
OFERTA Itemi de bază: anual inventar permanent
- numărul de unităţi pe tipuri de structuri de cazare
- cazare comercială şi non-comercială
- locaţia
- nivelul preţurilor
- perioada operaţională
- capacitatea pe tipuri de unităţi (paturi, camere etc)
- caracteristicile structurilor de cazare (clasificarea
hotelurilor, a pensiunilor, camping-urilor,
apartamentelor etc)
- ocuparea şi tipul angajaţilor
- atracţiile culturale
Itemi secundari: din 3 în 3 ani cercetare de documente
- restaurante şi cafenele
- facilităţi pentru recreere
- capacitatea structurilor pentru recreere
- facilităţi sportive
- facilităţi de cumpărături
- asistenţa medicală
- capacitatea structurilor de întâlnire
Sursa: Adaptat după Vanhove, N. – The economics of tourism destinations,
7 Elsevier Limited, Oxford, 2005, p. 23

@Maria Tătărușanu, Turism international. Concepte de bază, Editura Tehnopress, Iași, 2016.
 IV.3. Contul de Satelit al Turismului (CST)

IV.3.1. De ce un Cont de Satelit al Turismului?

Conceptul de cont de satelit a fost dezvoltat de către un grup Inter-secretariat condus

de Organizaţia Naţiunilor Unite –Divizia de Statistică, grup format din reprezentanți ai Biroului
Statistic al Comunităților Europene (EUROSTAT), Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare
Economică (OCDE) și Organizației Mondiale a Turismului (OMT). Rezultatele grupului de lucru
s-au constituit într-un document intitulat Contul Satelit de Turism: Cadru Conceptual
Recomandat, care a fost aprobat de către Comisia pentru Statistică în anul 2000. Organismele
participante la grupul de lucru au fost însărcinate cu promovarea punerii în aplicare a
recomandărilor în țările membre. Ulterior, acest document a fost revizuit în anul 2008, pentru
a armoniza diferitele moduri de aplicare a acestuia, a asigura o mai bună compatibilitate între
statistica internă a turismului cu restul sistemului statistic al unei țări și o mai bună
comparabilitate la nivel internațional.
Un Cont de Satelit de Turism îşi propune să analizeze în detaliu toate
aspectele cererii de bunuri şi servicii asociate cu activitatea vizitatorilor, pentru a analiza
modul în care această cerere se confruntă, în practică, cu oferta furnizorilor
de bunuri şi servicii de pe aceeași piață şi pentru a descrie interacţiunea dintre ofertă si alte
activităţi economice. Conform documentului elaborat în anul 2008 sub auspiciul Națiunilor
Unite (UN), un Cont Satelit de Turism furnizează informații cu privire la (UN, 2010) :
- Indicatori macroeconomici agregați pentru a descrie mărimea și importanța
economică directă a turismului, cum sunt valoarea adăugată brută directă (VABDT) și produsul
intern brut direct din turism (PIBDT), în conformitate cu indicatori agregați similari utilizați
pentru economie în ansamblu și pentru alte activități economice productive și domenii de
interes funcționale;
- Date detaliate cu privire la consumul turistic, asociat în sens larg cu activitatea
vizitatorilor în calitate de consumatori, precum și o descriere a modului în care această cerere
este satisfăcută de oferta internă și importuri;
- Conturile de producție detaliate referitoare la industria turistică (date despre ocupare,
relațiile dintre această industrie și alte activități economice productive și formarea brută de
capital fix);

46

@Maria Tătărușanu, Turism international. Concepte de bază, Editura Tehnopress, Iași, 2016.
 - Relația între datele economice și informațiile non-monetare cu privire la turism, cum
ar fi numărul călătoriilor (sau vizitelor), durata sejurului, motivul deplasării, mijloacele de
transport utilizate etc, care este necesară pentru a preciza caracteristicile variabilelor
economice.
Contul Satelit de Turism (CST) abordează dintr-o nouă perspectivă cheltuielile generate
de turism, începând cu cazarea, transportul, mesele, serviciile culturale, agrementul, serviciile
de asigurări, produsele autohtone, serviciile turistice oferite de agentiile de turism, ocuparea
forţei de muncă din turism şi toate cheltuielile care duc la generarea fluxului monetar turistic.
Astfel, se consideră că dezvoltarea unei baze statistice generate de către Contul Satelit în
Turism trebuie să vină în sprijinul Băncilor Naţionale care gestionează conturile de turism şi
care pot urmări solicitările pieţelor, precum şi necesităţile acestora.
Așa cum am afirmat mai sus, Contul Satelit al Turismului reprezintă un alt mod de a
analiza datele incluse în sistemul de conturi naționale, scopul fiind acela de a pune în balanță
cererea de bunuri şi servicii generată de turism şi oferta turistică.
Ca urmare, este necesară evidențierea aspectelor referitoare la cererea de bunuri și
servicii care este legată de activitățile de turism în cadrul unei economii și oferta turistică,
inclusiv modul în care aceasta din urmă interacţionează cu alte activităţi.

IV.3.2. Măsurarea cererii turistice

Turismul este considerat ca fiind o industrie ce include activitatea turiștilor. Pentru

aceasta, în cadrul metodologic privind contul de satelit de turism este definită și noțiunea de
turist, ca o persoană care se deplasează în locuri geografice diferite de mediul obișnuit, pentru
o perioadă mai mică de un an, având ca scop principal altul decât cel de a desfășura o activitate
remunerată la destinație (UN, 2011, p. 26). În funcție de durata sejurului, pot exista:
excursioniști sau vizitatori de o zi și turiști (rămân la destinație măcar pentru o noapte). De
asemenea, în funcție de motivul principal al călătoriei, pot exista: călătorii în scop personal
(pentru recreere, relaxare, vacanță, educație și formare, sănătate și îngrijire medicală,
religie/pelerinaj, cumpărături, tranzit, alte motive), călătorii de afaceri și profesionale.
Având în vedere aceste delimitări, foarte importante pentru a determina o serie de
indicatori ai turismului, în metodologia privind contul de satelit este prevăzută
includereacheltuielilor vizitatorului, ca ”suma plătită pentru achiziționarea bunurilor și
serviciilor de consum, precum și obiectele de valoare pentru uz propriu sau pentru a fi oferite,

47

@Maria Tătărușanu, Turism international. Concepte de bază, Editura Tehnopress, Iași, 2016.
pentru și înaintea efectuării călătoriei. Ele includ cheltuielile efectuate direct de către vizitatori,
precum și cele efectuate sau rambursate de alții” (UN, 2008, p. 47).
Sunt considerate ca fiind cheltuieli ale vizitatorului:
- serviciile uzuale achiziționate (transport, cazare, masă);
- bunuri de folosință îndelungată și alte bunuri de valoare (computere, mașini) ori
produse manufacturate locale sau importate, dacă sunt achiziționate în scopul călătoriei sau
pe parcursul acesteia.
În plus, sunt considerate cheltuieli ale vizitatorului și prezente, ca atare, în cadrul
acestui cont:
- bunurile și serviciile de consum achiziționate direct de către angajator pentru angajați
în călătoriile de afaceri, cheltuielile decontate angajaților de către instituții publice și private;
- plățile efectuate de vizitator pentru toate serviciile oferite și subvenționate de
organisme publice în domeniul educației, sănătății, muzee, arte etc., ca și cheltuielile generate
de participarea la manifestări științifice, sportive etc și finanțate de instituții.
Nu sunt luate în considerare:
- valoarea taxelor și impozitelor plătite care nu sunt parte a produselor achiziționate;
- ratele dobânzilor;
- sumele plătite pentru terenuri și bunuri imobiliare și cele pentru produsele ce vor fi
revândute;
- transferurile de bani sub formă de donații.
Consumul vizitatorului include atât cheltuielile efectuate de acesta, descrise mai sus
(sub formă de bani), cât și serviciile asociate cazării pe cont propriu, transferurile sociale în
natură și alte cheltuieli impuse de călătorie, cum sunt: valoarea operațiunilor efectuate pe bază
de troc, valoarea bunurilor produse în regie proprie (legume, fructe, pește etc,), case de
vacanță, cheltuieli gospodărești (ale furnizorilor de apă, transport public gratuit sau
subvenționate de angajatori pentru angajați etc), neincluse separat în alte facturi etc., o parte
din suma considerată în sistemul național de conturi sub forma consumului instituțiilor publice
pentru servicii de educație, sociale, sănătate, muzee, petrecerea timpului liber (care pot fi
privite ca fiind în beneficiul vizitatorilor).
Componentele consumului vizitatorului sunt sintetizate în fig nr. 1:

48

@Maria Tătărușanu, Turism international. Concepte de bază, Editura Tehnopress, Iași, 2016.
 Cheltuieli ale vizitatorului în
numerar

Consumul
vizitatorului /
cererea vizitatorului Cheltuieli efectuate de
vizitator în natură

Transferuri sociale în
natură

Cheltuieli efectuate/decontate de
angajatori pentru călătoria
vizitatorului

Figura nr. 1: Componentele cererii de turism

Așadar, cererea turistică este formată din:

Cheltuielile efectuate de vizitator în numerar, descrise mai sus ca fiind „cheltuielile
vizitatorului” și care reprezintă cea mai importantă componentă a cererii.
Cheltuielile efectuate de vizitator în natură - se referă la tranzacțiile non-financiare
(operațiunile de tip barter, produsele realizate cu mijloace proprii, casele de vacanță etc).
Transferurile sociale în natură - se referă la produsele/serviciile furnizate de
organizaţiile guvernamentale sau non-profit, utilizate de turiști pe parcursul şederii (servicii
medicale pentru vizitatori, vizite la muzee, al căror cost nu este atribuit vizitatorului).
Cheltuielile efectuate/decontate de angajatori pentru călătoria vizitatorului sunt cele
considerate ca fiind consum intermediat de afaceri, organizaţii guvernamentale şi non-profit
(transportul şi cazarea angajaţilor în călătoriile de afaceri, participarea la seminarii etc).
Nu sunt incluse în consumul vizitatorului cheltuielile colective cu turismul (cele care
provin dinfurnizarealegislaţiei şi regulamentelor privitoare la turism, promovarea turismului

49

@Maria Tătărușanu, Turism international. Concepte de bază, Editura Tehnopress, Iași, 2016.
prin intermediul agenţiilor publice de turism, menţinerea ordinii şi siguranţei publice şi
îngrijirea spaţiilor publice), care rămân în cadrul consumului guvernamental.
Consumul turistic este definit ca și cheltuielile turistice, reprezentând cererea de turism
în cadrul CST.
În cadrul CST, sunt măsurate cheltuielile efectuate de vizitator în interiorul, către sau în
afara țării de referință, rezultând câteva forme de turism conform clasificării realizate de
Organizația Mondială a Turismului (tabelul nr. 5.2).Cheltuielile incluse în contul de satelit al
turismului vizează atât turismul intern (sunt efectuate de persoanele rezidente care călătoresc
în interiorul țării), cât și turismul interior (cheltuielile efectuate de turiștii non-rezidenți în
interiorul țării de referință) și cel exterior (cuprinzând consumul rezidenților în alte țări). În
metodologia privind contul de satelit al turismului este prezentat și modul în care sunt tratate
unele situații speciale. De exemplu, serviciile de transport furnizate de un transportator non-
rezident pentru o persoană din țară rezidentă, care participă la turismul intern (nu depășește
granițele naționale) sunt incluse la turismul intern în balanța de plăți. Bunurile și serviciile
cumpărate în scopul unei călătorii în interiorul țării de către un turist rezident de la un furnizor
non-rezident vor fi incluse la cheltuieli pentru turismul extern, chiar dacă acesta nu depășește
granițele țării.
Tabelul nr. 5.2. Tipuri de consum turistic în funcție de forma de turism
Forme de turism Tipuri de consum turistic

Turism intern: activitatea unui turist rezident care Consum turistic intern: cheltuielile efectuate de un
călătorește în interiorul țării de referință vizitator rezident al țării de referință în interiorul

acesteia

Turism receptor: activitatea unui turist nerezident Consum turistic receptor: consumul turistic efectuat

care călătorește în țara de referință de un vizitator nerezident în cadrul economiei de

referință

Turism emițător: activitatea unui turist rezident care Consum turistic emițător: cheltuielile efectuate de un

călătorește în altă țară decât în cea de referință turist rezident pe parcursul unei călătorii efectuate
altă țară decât țara de referință;

Turism interior: activitatea de turism a rezidenților și Consum turistic interior: consumul aferent călătoriilor

nerezidenților în cadrul țării de referință (turismul interne a turiștilor rezidenți și internaționale a

intern+turism receptor); turiștilor nerezidenți în cadrul economiei de referință;

Turism național: activitatea turistică a rezidenților în Consum turistic național: cheltuielile

interiorul și în afara țării (turism intern plus turism aferentecălătoriilor efectuate de către vizitatori în

emițător)

50

@Maria Tătărușanu, Turism international. Concepte de bază, Editura Tehnopress, Iași, 2016.
 interiorul și în afara economiei de referință(consum

turistic intern plus consum turistic emițător)

Adaptat după: UN, (2008), p. 17

IV.3.3. Formarea brută de capital fix în turism

Recomandările privind metodologia de realizare a statisticilor turistice includ și modul

de măsurare a formării de capital fix, extrem de important, deoarece firmele din domeniul
turismului nu își pot desfășura activitatea fără a dispune de o infrastructură de bază pentru
transport, cazare, echipamente de petrecere a timpului liber, servicii sanitare. Conform
specialiștilor, acestea sunt determinante în multe cazuri ale volumului și intensității fluxurilor
turistice internaționale.
Formarea brută de capital fix este definită ca valoarea totală a achizițiilor unui
producător (fără cesiuni) a imobilizărilor corporale pe parcursul perioadei contabile. Activele
fixe sunt active corporale sau necorporale de producție și care sunt utilizate în mod repetat
sau continuu în alte procese de producție pe parcursul unui an (OMT, 2010, p. 21).
Investițiile legate de turism sunt clasificate în trei categorii principale:
Active fixe specifice turismului;
Investiții efectuate de industria turismului în active fixe nespecifice;
Infrastructura legată de turism.

Activele fixe specifice turismului sunt utilizate exclusiv sau aproape în totalitate pentru
a produce bunurile și serviciile caracteristice turismului, acestea existând într-un volum mult
mai redus în absența turismului. Ele cuprind:
- mijloacele de transport al turiștilor, cum sunt cele rutiere, navale, feroviare, teleschiuri
etc;
- serviciile hotelurilor;
- casele de vacanță;
Investițiile efectuate de industria turismului în active fixe nespecifice turismului sunt
considerate investițiile în active fixe datorită utilizării lor pentru industria turistică, fiind incluse
aici:
- sistemele informatice ale hotelurilor sau agențiilor de voiaj;
- serviciile de curățătorie ale hotelurilor.

51

@Maria Tătărușanu, Turism international. Concepte de bază, Editura Tehnopress, Iași, 2016.
 Infrastructura legată de turism prezintă o importanță deosebită, deoarece, chiar dacă
nu participă la procesul de producție a bunurilor/serviciilor destinate vizitatorilor, este
esențială, facilitând activitatea turistică. Includerea elementelor de infrastructură (drumuri, căi
ferate, cabinete medicale, rețele de canalizare etc.) în formarea brută de capital este dificilă,
datorită faptului că investițiile sunt realizate în principal de către stat și nu neapărat cu scop
turistic. Conform metodologiei OMT, infrastructura legată de turism prezintă câteva
caracteristici (OMT, 2010, p. 22):
- Activul ar fi putut fi produs, achiziționat exclusiv sau în principal pentru a fi utilizat de
către vizitator (cum ar fi: amenajarea plajelor, a stațiunilor montane ori balneoclimaterice,
deschiderea spre anumite locuri de sejur);
- Investiția a fost realizată cu scopul de a fi utilizată de turiști (spre exemplu: stadioane
pentru Cupa Mondială de Fotbal etc.), însă este folosită ulterior în alte scopuri, ca investiție în
sport, parcuri de distracție etc.;
- Infrastructura legată de turism poate fi axată în general pe toate activitățile, inclusiv
pentru turism (deschiderea unui spital nou într-o zonă, a unui aeroport utilizate și de către
vizitatori uneori), în măsura în care absența acesteia ar duce la scăderea fluxurilor de turiști.
În cadrul metodologiei se specifică faptul că datele vor include în primul rând activele
fixe specifice și nespecifice, cheltuielile legate de infrastructură fiind trecute doar în condițiile
identificării lor ca fiind realizate exclusiv în scop turistic.

IV.3.4. Consumul turistic colectiv

Guvernul se implică în activitatea turistică prin oferirea cadrului legislativ privind

primirea vizitatorilor și serviciile furnizate și a regulilor pe care trebuie să le respecte la
destinație, promovarea turismului la nivelul unei țări sau regiuni, menținerea ordinii și
asigurarea securității turiștilor, oferă spațiul public și servicii cum sunt: sănătatea, educația,
servicii culturale de care pot beneficia și vizitatorii. De asemenea, se implică și prin acordarea
de stimulente directe: oferirea directă a unor servicii, investiții concentrate pe turism,
stimulente fiscale sau subvenții pentru orientarea investițiilor spre anumite zone geografice
sau domenii de activitate, investiții directe în infrastructură (drumuri, spitale, aeroporturi etc.)
sau dezvoltarea unor întreprinderi publice în domenii ca transportul, cazarea, servicii de
recreere etc.
În cadrul statisticilor referitoare la turism, oferta de servicii individuale fără caracter
comercial de care beneficiază vizitatorii sunt incluse la transferurile sociale în natură. În cadrul

52

@Maria Tătărușanu, Turism international. Concepte de bază, Editura Tehnopress, Iași, 2016.
consumului turistic colectiv sunt incluse acele cheltuieli efectuate de stat care nu sunt incluse
în alte categorii, de care beneficiază orice persoană și firmă din industria turistică.
Rezultatele obținute pe baza metodologiei de calcul al cererii de turism sunt incluse în
tabelele nr. 4 și 6, surse pentru stabilirea valorii adăugate brute direct și a produsului intern
brut direct în turism.

IV.3.5. Măsurarea ofertei turistice

Analiza economică a turismului cere identificarea produselor turistice specifice –

resursele utilizate de turişti în vacanţă, consumul lor de bunuri şi servicii şi, ca urmare,
identificarea unităţilor economice care furnizează bunuri şi servicii.
În cadrul metodologiei privitoare la contul de satelit al turismului sunt clasificate, în
scopul unei evaluări pertinente a activității turistice, produsele și serviciile destinate
consumului astfel încât să poată fi diferențiate cele ce fac obiectul activităților de turism. În
acest context, produsele realizate în cadrul unei economii sunt considerate, în funcție de
destinația lor pentru consum sau pentru alte scopuri (UN, 2010, p.24) (vezi figura nr. 2):
A. Produse de consum

A1. Produse caracteristice turismului, cu două subcategorii, respectiv :

-produse caracteristice turismului comparabile la nivel internațional și
- produse caracteristice turismului specifice țării. Acestea sunt realizate în cadrul
industriei turismului conform metodologiei CST.
A2. Alte produse destinate consumului, care pot fi, la rândul lor, în funcție de modul în care
sunt definite de fiecare țară:
- produse legate de turism,bazate pe semnificația legăturii cu activitatea turistică în general
sau în țara de referință.
- produse destinate consumului care nu este legat de turism, cuprinzând toate celelalte
produse și servicii care nu pot fi integrate în categoriile de mai sus.
B. Produse care nu sunt destinate consumului: se referă la toate celelelate produse care nu
pot fi considerate produse de consum turistic, cu excepția celor de valoare, achiziționate
de turiști în timpul călătoriei.

Acestea pot fi, la rândul lor:

B1.Produse cu valoare ridicată
B2:Alte produse ce nu sunt destinate consumului, cuprinzând acele produse asociate cu
formarea brută de capital fix și cu cheltuielile colective.
53

@Maria Tătărușanu, Turism international. Concepte de bază, Editura Tehnopress, Iași, 2016.
 Bunuri și servicii
caracteristice turismului
Bunuri și servicii comparabile la nivel
internațional
caracteristice
turismului
Bunuri și servicii Produse caracteristice
pentru turiști turismului specifice
țării de referință
Bunuri și servicii
legate de turism
Bunuri și servicii
produse în economie
Produse cu valoare mare
Bunuri şi servicii destinate
consumului care nu este
Alte produse care nu sunt destinate
legat de turism consumului (echipamente etc.)

Figura nr. 2: Clasificarea bunurilor și serviciilor din economie conform CST (UN, 2010,
p.
În figura nr. 2 sunt prezentate în mod sintetic bunurile și serviciile ce constituie oferta
de turism conform metodologiei dezvoltate în cadrul conceptual al CST.
Produsele caracteristice turismului sunt cele destinate exclusiv turiștilor și sunt
clasificate astfel(ONU, 2008, p. 48):
1. Servicii de cazare;
2. Servicii de servire a mesei şi băuturilor;
3. Servicii de transportferoviar al pasagerilor;
4. Servicii de transport rutier al pasagerilor;
5. Servicii de transport naval al călătorilor;
6. Servicii de transport aerian al călătorilor;
7. Servicii de închiriere a mijloacelor de transport;
8. Servicii ale agenţiilor de turism și alte servicii de rezervare;
9. Servicii culturale;
10. Servicii de divertisment si recreere;
11. Servicii turistice variate;
12. Produse și servicii caracteristice turismului la nivel național.
54

@Maria Tătărușanu, Turism international. Concepte de bază, Editura Tehnopress, Iași, 2016.
 Sunt asociate, în acest sens, activitățile caracteristice turismului(industriile turismului):
1. Hotelurile şi asociate;
2. Resturante şi asociate;
3. Serviciile de transport pe calea ferată;
4. Serviciile de transport auto;
5. Serviciile de transport maritim;
6. Serviciile de transport aerian;
7. Serviciile de închierieri auto;
8. Agenţii de turism și alte servicii de rezervare;
9. Activități culturale;
10. Activități sportive şi alte servicii de agrement;
11. Activități de comerț
12. Alte activități ce oferă produse și servicii considerate specifice turismului în cadrul
economiei de referință.

Produsele legate de turism sunt acele produse care sunt consumate de către turişti în
volum semnificativ pentru vizitatori şi/sau furnizor, dar care nu fac parte din lista produselor
caracteristice turismului (ex: rata de schimb valutar, transportpe cablu etc).
Există o a treia categorie, constituită din bunurile şi serviciile nespecifice sau producţia
necaracteristică turismului. Eleinclud bunurile și serviciile care nu pot fi asociate cu nici unul
dintre scopurile celorlalte categorii, cum ar fi: ziare și reviste, servicii de îngrijire a sănătății,
pastă de dinţi şi, în general, cea mai mare parte a bunurilor de larg consum. Sunt explicate, de
asemenea, modalitățile de a avea în vedere în calculele privind oferta de turism locuințele de
serviciu, casele de vacanță, locurile special amenajate pentru întâniri, conferințe etc.
Valoară adăugată brută, privită ca efect al combinării tuturor factorilor de producție
(capital, muncă și tehnologie) în scopul obținerii unui rezultat superior, este evaluată ca
diferență între valoarea ieșirilor și cea a consumurilor intermediare, iar dacă se scad si coturile
de capital din industrie, se obține valoarea adăugată netă. La nivel general, valoarea adăugată
brută totală se determină ca suma a valorilor adăugate brute la nivelul fiecărei industrii
turistice.
În același document cadru al contului de satelit al turismului este prezentată și
metodologia de măsurare a ocupării în turism, pornind de la delimitările privind oferta turistică,
ce indică angajatorii de resurse umane, tipurile de locuri de muncă și caracteristicile acestora.
Culegerea datelor necesare estimării cererii, ofertei și cele privind ocuparea în turism
se poate realiza:
55

@Maria Tătărușanu, Turism international. Concepte de bază, Editura Tehnopress, Iași, 2016.
 1. pe baza datelor existente (statisticile naţionale);
2. din informațiile organismelor administrative (taxe, impozite, salarii etc.);
3. studiile gospodăriilor;
4. studiile privind vizitatorii:
• studii zilnice;
• studii la structurile de cazare;
• studii efectuate la vămi;
• studii realizate la bordul vehiculelor de transport;
• studii privind vizitatorii, efectuate în locurile populare;
5. studii efectuate în cadrul structurilor de cazare – interviuri cu oaspeţii selectaţi, sau
pe bază de chestionar;
6. Date bancare centralizate;
7. Modele de consum.
Informațiile obținute în acest mod sunt prelucrate și sunt calculați următorii indicatori
agregați care reflectă importanța turismului în economie:
a. Cheltuielile cu turismul interior;
b. Consumul cu turismul interior;
c. Valoarea adăugată brută a industriei turistice;
d. Valoarea adăugată brută directă a turismului;
e. Produsul intern brut direct din turism.

IV.4. Studii ale Consiliului Mondial al Turismului și Călătoriilor (WTTC)

Consiliul Mondial al Turismului și Călătoriilor este o organizație privată care a dezvoltat

o metodologie cadru de calcul al efectelor turismului în economia țărilor și este foarte activ,
furnizând date statistice veridice asupra turismului din toată lumea. El oferă o selecţie a datelor
statistice şi analize ale turismului interior (sosirile turiştilor, încasările din turism, călătoriile în
funcţie de scopul în care au fost efectuate şi mijloacele de transport utilizate, contribuția la
formarea PIB, angajare, investițiile turistice) şi turismului exterior (pe ţări şi regiuni de origine
şi cheltuielile turistice), ca şi previziuni pe termen lung privitoare la turism. Este un organism
privat care contribuie, prin studiile realizate, la conștientizarea importanței turismului în
economie la nivel mondial și la găsirea unor noi strategii de creștere pe termen lung a acestuia.
Trebuie menționat faptul că veridicitatea datelor obţinute depinde de furnizorii
naţionali de date statistice, acest organism fiind un coordonator și nu colector de date, punând
56

@Maria Tătărușanu, Turism international. Concepte de bază, Editura Tehnopress, Iași, 2016.
la dispoziţia autorităţilor cunoştinţele necesare pentru colectarea, interpretarea şi prezentarea
datelor.

IV.5. Studiile privind turismul şi vacanţele

Studiile asupra turismului şi vacanţelor au o altă natură şi au obiective complet diferite

comparativ cu CST. Ele sunt utilizate pentru a furniza o vedere de ansamblu asupra modelului
vacanţelor petrecute de populaţia unei ţări. Există şi studii care se concentrează pe turismul de
intrare, fiind utile în pregătirea unui cont satelit al turismului, îndeosebi din punct de vedere al
cererii.
Există şi alte studii realizate în diverse ţări, cum ar fi studiile privind vacanţele şi
călătoriile din Marea Britanie, Indicele producţiei turistice în Belgia, barometrul turistic din
Elveţia.

IV.6. Măsurarea turismului în România

În România, Institutul Naţional de Cercetare şi Dezvoltare în Turism, alături de MTCT şi

Banca Naţională au început din anul 2002 să pună la punct interpretarea matricială şi tabelară
recomandată de OMT privind implementarea sistemului Contului Satelit al Turismului.
Conform metodoligiei utilizate de Institutul Naţional de Statistică, se realizează,
trimestrial, studii pentru a evalua elementele necesare dezvoltării Contului Satelit în Turism.
Astfel, Metodologia din 12 ianuarie 2010 a cercetarii statistice referitoare la cheltuielile
turistice ale nerezidenţilor cazaţi în structurile de cazare turistică private, defineşte, la început,
principalele concepte utilizate. Conform acestei metodologii, “turismul cuprinde activităţile
desfăşurate de persoane în cursul călătoriilor şi şederilor lor în afara mediului lor obişnuit -
reşedinţei obişnuite -, pentru o perioadă consecutivă care să nu depăşească un an, în scopuri
de odihnă, pentru afaceri, vizitarea prietenilor şi rudelor, tratament medical, religie, pelerinaj”
(7, p. 1). Sunt definite şi formele de turism:
a) turismul intern: rezidenţii unei ţări date care călătoresc numai în interiorul acestei
ţări;
b) turismul receptor: nerezidenţii care călătoresc în ţara dată;
c) turismul emiţător: rezidenţii unei ţări date care călătoresc în alte ţări.

57

@Maria Tătărușanu, Turism international. Concepte de bază, Editura Tehnopress, Iași, 2016.
 Cele 3 forme de bază ale turismului enunţate anterior pot fi asociate, rezultând
următoarele categorii de turism:
-turismul interior, care regrupează turismul intern şi turismul receptor;
-turismul naţional, care reprezintă turismul intern şi turismul emiţător;
-turismul internaţional, care reprezintă turismul receptor şi turismul emiţător.
Deasemenea, vizitatorii sunt clasificaţi ca: vizitatori internaţionali (turişti şi
excursionişti) şi vizitatori interni (turişti şi excursionişti).
Prin structura de cazare turistică se înţelege orice construcţie sau amenajare care
furnizează în mod permanent sau sezonier serviciul de cazare şi alte servicii specifice pentru
turişti (7, p. 2).
Cheltuielile totale efectuate în timpul călătoriilor reprezintă totalul cheltuielilor de
consum efectuate pe durata călătoriei şi a şederii în locul vizitat. Ele includ, conform
metodologiei Institutului Naţional de Statistică:
- plăți către agențiile de turism;
- cazare plus masă, acolo unde este inclusă în preţul cazării;
- alimente şi băuturi - în restaurante, cafenele, baruri etc., inclusiv comerţul cu
amănuntul;
- transport: costul călătoriei dus-întors în cadrul transportului public rutier, feroviar şi
maritim;
- utilizarea vehiculelor - costul benzinei sau al motorinei utilizate în timpul călătoriei,
taxe de parcare, altele (de exemplu, închirierea vehiculelor);
- activităţi recreative, culturale şi sportive: excursii cu ghid, activităţi sportive
(închirierea de echipamente; activităţi culturale, taxe de intrare); divertisment şi alte moduri
de recreere (taxe de intrare);
- cumpărături: cheltuieli făcute anterior călătoriei pentru cumpărarea de articole
utilizate în timpul deplasării;
- cumpărarea de articole pentru a fi consumate în timpul şederii la destinaţia
călătoriei - inclusiv alimente şi băuturi; cumpărări de articole pentru a fi folosite după călătoria
turistică - alimente şi băuturi, cadouri şi suveniruri etc.;
- alte cheltuieli: cheltuieli pentru congrese sau reuniuni - taxe de participare,
programe şi materiale, cărţi, reviste legate de congres ; asigurări; convorbiri telefonice; altele:
taxe poştale, prelucrarea filmelor foto, comision de schimb valutar etc.
Sunt excluse din cheltuielile turistice: cumpărarea în scopuri comerciale, adică pentru
revînzare, şi cumpărăturile făcute în numele patronului; investiţiile de capital sau tranzacţiile,

58

@Maria Tătărușanu, Turism international. Concepte de bază, Editura Tehnopress, Iași, 2016.
cum ar fi achizitionarea de pământ, case, proprietăţi, opere de artă şi alte achiziţii importante,
chiar dacă acestea vor fi folosite în viitor în scopuri turistice; bani cash daţi rudelor sau
prietenilor în timpul unei călătorii şi care nu reprezintă plata pentru bunuri sau servicii turistice,
precum şi donaţiile făcute instiţutiilor.
Sunt utilizate două chestionare: unul pentru proprietarii de structuri de cazare, prin
care li se solicită să descrie numărul de nopţi de cazare în trimestrul cercetat (de exemplu,
pentru 2 turişti români cazaţi 3 nopţi se înregistrează 6), numărul de turişti români cazaţi în
trimestrul respectic şi numărul de turişti străini cazaţi la trimestru. Un alt chestionar este
destinat turiştilor nerezidenţi, cărora li se solicită să furnizeze informaţii cu privire la: ţara de
rezidenţă, naţionalitatea, cine a organizat călătoria (o agenţie de turism/tour-operatoare,
turistul, alte modalităţi); câte zile intenţionează să petreacă în România, mijlocul de transport
utilizat pentru a sosi la destinaţie; motivul principal al călătoriei; o estimare a cheltuielilor
efectuate cu ocazia sejurului în România (suma pe care au cheltuit-o deja şi cheltuielile
preconizate).
Pe baza acestora, sunt realizate statistici pentru evidențierea contribuției turismului la
formarea produsului intern brut.
Institutul Național de Statistică a dat publicității în decembrie 2016 modalitatea de
calcul și rezultatele obținute conform metodologiei CST pentru anul 2014, arătând că ponderea
valorii adăugate brute din turism a reprezentat 2.1% din total valoare adăugată în România,
produsul intern brut din turism a fost de 1.961% (INSSE, 2016, p.3).

Bibliografie:

1. Bathia, A.K. – The Business of Tourism: Concepts and Strategies, Sterling Publishers Private Limited,
New Delhi, 2007;
2. Vanhove, N. – The economics of tourism destinations, Elsevier Butterworth-Heinermann, Oxford, 2005;
3. Caire, G., Le Masne, P. - La mesure des effets économiques du tourisme international sur les pays de
destination, 2006, http://riifr.univ-littoral.fr/wp-content /.../CaireLeMasneDT44.pdf, p. 3, accesată în august
2011 ;
4. ONU- Compte satellite du tourisme : recommandations concernant le cadre conceptuel, Luxemburg,
2010;
5. OMT - International Recommendations for Tourism Statistics 2008, Madrid și New York, 2008;
6. *** - Contul de Satelit in Turism - o tehnică de cuantificare a acestei industrii în PIB,
http://www.adevarul.ro/travel/Contul-Satelit-Turism-cuantificare PIB076193991.html, 20 nov, 2003 ;
7. INSSE, (2016). Contul Satelit în Turismul. Anul 2014, Editura INS, București;

59

@Maria Tătărușanu, Turism international. Concepte de bază, Editura Tehnopress, Iași, 2016.
 7. *** - Metodologia din 12 ianuarie 2010 a cercetării statistice referitoare la cheltuielile turistice ale
nerezidenţilor cazaţi în structurile de cazare turistică private, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 40 din
19 ianuarie 2010http://www.legestart.ro/Metodologia-2010-cercetarii-statistice-referitoare-cheltuielile-
turistice-ale-nerezidentilor-cazati-structurile-cazare-turistica-private-(MzQ1NTgy).htm, accesată în iunie 2011;

60

@Maria Tătărușanu, Turism international. Concepte de bază, Editura Tehnopress, Iași, 2016.