Lucrare de laborator nr.

1_2 SUBSTANŢE TENSIOACTIVE

Prepararea săpunului

Săpunul este prima substanţă tensioactivă folosită încă din antichitate, când se
obţinea prin saponificarea incompletă a grăsimilor cu cenuşa de lemn ce conţinea K2CO3.
Iniţial intra în componenţa cosmeticelor, iar din sec.IX i.e.n., arabii au folosit-o în scopuri
de curăţire (detergenţă). Această utilizare poate fi considerată ca factor motor al întregii
dezvoltări ulterioare în domeniul cercetărilor şi în industria de fabricare şi utilizare a
tensidelor.
Prin săpunuri se înţeleg atât produsele comerciale, a căror varietate este foarte
mare, ca urmare a diversificării compoziţiilor acestora pentru a corespunde cerinţelor de
utilizare, cât şi generic din punct de vedere chimic – sărurile metalelor cu acizii organici,
mai ales în sens restrâns, săruri ale metalelor alcaline, Na, K, cu acizi alifatici cu 12-18
atomi de carbon în moleculă, acestea prezentând proprietăţile tensioactive necesare
efectului urmărit, de spălare şi biodegrabilitate. Aceste săruri au şi o serie de dezavantaje
practice, datorate proprietăţilor lor chimice - sunt alcaline (ceea ce le face inutilizabile în
anumite domenii, ca de exemplu cel textil - în care fibrele sunt sensibile sau se
degradează.
Proprietățile de spălare ale săpunului în apă dură sunt reduse deoarece se
formează săpunurile de calciu si magneziu, care sunt insolubile în apă. În mediu acid
săpunurile sunt instabile deoarece se transformă în acizi grasi, care sunt insolubili în apă
si nu au efect de spălare. Datorită insolubilității în apă atât a săpunurilor de calciu sau
magneziu cât si a acizilor grasi au efect de murdărire în procesul de detergență pentru că
se depun pe fibră
Datorită diversităţii tipurilor de săpunuri comerciale, ca bunuri de consum, bazate
pe condiţionarea sărurilor organice se poate face o clasificare generală a acestora,
prezentată mai jos, în funcţie de mai multe criterii:
1. După destinaţia de utilizare:
 produse pentru spălarea rufelor (în calupuri, fulgi, pastă, lichid);
 produse pentru înmuierea rufelor;
 produse de toaletă (îngrijire corporală şi de ras);
 produse medicinale (cu efect antimicrobian);

1
Lucrare de laborator nr.1_2 SUBSTANŢE TENSIOACTIVE

 produse industriale (pentru spălarea pieselor în scopul degresării).

2. După consistenţă: solide (tari), lichide, păstoase, fulgi, praf.
3. După metoda de fabricare: din clei, miez, semimiez (acestea fiind amestecuri
de acizi şi grăsimi parţial saponificate cu conţinut de acizi între 40-65%).
4. După calitate: săpunuri de rufe cu conţinut de acizi legaţi 60-81% şi evident cu
sau fără substanţe de condiţionare, de toaletă (77-81% acizi), medicinale, rezistente la ape
dure (cu adaos de sodă, detergenţi etc.).
Produsele comerciale conţin în afara sărurilor alcaline ale acizilor (baza de săpun)
substanţe de parfumare, de emoliere, detergenţi sintetici, etc., care împreună determină
proprietăţile corespunzătoare cererii pieţelor de desfacere.
Prepararea sãpunurilor. Sãpunurile se pot prepara prin douã metode:
1) prin actiunea NaOH sau Na2CO3 asupra acizilor grasi obtinuti prin hidroliza grãsimii;
2) prin saponificarea grãsimilor care se face, în general, cu hidroxid alcalin (NaOH sau
KOH).
Reactia care are loc prepararea sapunurilor:

În general din grăsimile şi acizii graşi lichizi se obţin săpunuri păstoase sau
lichide, iar din grăsimile şi respectiv acizii graşi solizi se obţin săpunuri solide.
Solubilitatea în apă, ca şi puterea de spălare, spumare şi de emulsionare depind în
principal de structura acizilor.
Fazele procesului tehnologic industriall sunt următoarele:
1. Saponificarea;
2. Răcirea (în forme, prin atomizare, sau în prese de răcire);
3. Tăierea (în tăieţei sau bucăţi);
4. Uscarea (de suprafaţă, în masă);
5. Prelucrarea finală pentru aducerea la forma dorită, ambalare.
Procesul se poate realiza discontinuu sau continuu (producţie de mare serie).

2
Lucrare de laborator nr.1_2 SUBSTANŢE TENSIOACTIVE

În condiţii de laborator nu se pot simula în totalitate şi cu mare fidelitate fazele

industriale, ci doar obţinerea săpunului ca şi scop în sine.
Proprietati fizice si chimice al săpunurilor.
Calitãtile sãpunurilor depind de doi factori:
a) de natura acidului gras superior
b) de natura metalului care substituie hidrogenul din grupa carboxil, -COOH.
De pildã, acizii grasi superiori (C12-C18) conferã sãpunurilor cele mai bune
calitãti de spãlare; acizii grasi saturati (solizi) dau sãpunuri tari, în timp ce acizii grasi
nesaturati (lichizi) dau sãpunuri lichide si moi.
De asemenea, sãpunurile de sodiu sunt tari, pe când cele de potasiu sunt lichide si
moi.
Proprietatea de curãtire a sãpunurilor se numeste putere detergentã (de la
cuvântul latinesc detergere – a curãți), sãpunurile fiind cei mai vechi detergenti (agenti de
spãlare) cunoscuti.
Puterea de spãlare a sãpunului se datoreazã structurii speciale a moleculelor sale,
ele fiind alcãtuite din douã pãrti distincte:
1) o grupã hidrofobã care nu se dizolvã în apã (aceasta o respinge), dar este usor
solubilã în uleiuri, este nepolarã; ea poate fi o catenã hidrocarbonatã lungã, având 8-
18 atomi de carbon:
CH2-(CH2)n; n=8-18
2) o grupã hidrofilã, care se dizolvã în apã, este polarã; aceasta poate fi: -COOH, grupa
carboxil, etc.
SCOPUL LUCRARII
Scopul lucrarii il reprezinta prepararea sapunurilor avand ca materie prima
uleiurile vegetale (uleiul de masline, uleiul de palmier, uleiul de cocos, ulei de floarea
soarelui), prin metoda de fabricare la „rece” (metoda ce permite pastrarea aproape in
totalitate a proprietatilor ingredientelor utilizate) sau din grăsimi animale (untură) prin
metoda de fabricare la „cald”.
De asemenea, în lucrarea de faţă se va testa stabilitatea săpunurilor în mediul acid
şi în apă dură.

3
Lucrare de laborator nr.1_2 SUBSTANŢE TENSIOACTIVE

MATERIALE NECESARE
A.1. Prepararea săpunului – metoda la „rece”
Ustensile:-balanţă (pentru cântărirea probelor)
-pahare Berzelius
-agiator magnetic
-termometru
-stativ
Reactivi :-ulei de măsline extravirgin (51 mL)
-ulei de palmier (34 mL)
-apă distilată (25,5 mL)
-hidroxid de sodiu (11,6 grame)
A.2. Prepararea săpunului – metoda la „cald”
Ustensile:-balanţă (pentru cântărirea probelor)
-pahare Berzelius
-agiator magnetic/mecanic
- plită electrică
-termometru
-stativ
-baghetă
Reactivi :-grăsime animală
-apă distilată
-hidroxid de sodiu
-clorură de sodiu
-fenolftaleină
B. Determinarea stabilităţii săpunlui:
Ustensile:-pahare Berzelius
-eprubete
-pipete Pasteur
Reactivi:-20 mL soluţie CaCl2 20%
-50 mL soluţie cu 1 g săpun
-soluţie H2SO4 0,5M

4
Lucrare de laborator nr.1_2 SUBSTANŢE TENSIOACTIVE

MOD DE LUCRU

A.1. Prepararea săpunului – metoda la rece

Se prepară amestecul de apă distilată cu NaOH, turnând hidroxidul în apă şi nu
invers, puţin câte puţin; temperatura amestecului trebuie să fie între 33 si 43 °C.
Amestecul de uleiuri trebuie să fie la aceeaşi temperatură (33-43°C).
Când cele doua amestecuri au aceeaşi temperatură, se toarnă primul amestec
(hidroxid+apă) peste uleiuri. Cu o baghetă, amestecăm până la omogenizare.
În continuare, se agită amestecul până ajungem la „trace”=urmă, adică momentul
în care ridicăm paletele agitatorului, compoziţia trebuie să lase o urmă, o dâră de săpun
deasupra. Acesta este momentul adăugării uleiurilor esenţiale, care nu trebuie să
depăşească 15 mL.
Se adaugă compoziţia în forme, de preferat de plastic. Adăugarea se face lent,
pentru a se evita formarea bulelor de aer.
Obţinerea săpunului se realizează într-un vas cu raportul H/d>2, deoarece
volumul iniţial va creşte de circa trei ori.
A.2. Prepararea săpunului – metoda la „cald”
Se cântăresc 40g grăsime animală într-un pahar Berzelius de 500cm3, peste care
se adaugă 100cm3 apă şi se încălzeşte la 80ºC. Se adaugă în porţiuni 100g soluţie NaOH
tehnic de concentraţie 20%. (Atenţie la spumare!): dacă spuma este adundentă se adaugă
apa rece, în picături, sub agitare. Când masa de reacţie devine compactă (nu emulsie) se
mai adaugă 5g clorură de sodiu, ce favorizează separarea. Se adaugă şi câteva picături de
parfumare. Reacţia se consideră terminată când săpunul începe să se dezlipească de
pereţii vasului. Se stropesţe (încet) cu 20-50 cm3 apă (sub amestecare), după care se mai
fierbe câteva minute, apoi se lasă conţinutul timp de 24 ore pentru decantare. După răcire
se obţine la suprafaţă săpunul solid, separându-se de leşie, ce conţine şi glicerina din
grăsime. Săpunul separat se usucă încet (nu la soare) şi se cântăreşte, iar leşia se
depozitează separat.

5
Lucrare de laborator nr.1_2 SUBSTANŢE TENSIOACTIVE

B. Determinarea stabilităţii săpunlui:

În doua pahare Berzelius se prepară două soluţii apoase: 20mL solutie CaCl 2 şi 50
mL soluţie ce conţine 1 gram de săpun.
Într-o eprubetă se iau 20mL de soluţie de săpun şi se adaugă cu o pipetă Pasteur
câteva picături de CaCl2; se observă aspectul soluţiei.
Într-o altă eprubetă se iau 20mL de soluţie de săpun şi se adaugă cu pipeta câteva
picături de H2SO4 0,5M; se observă aspectul soluţiei. Explicați transformările care au
loc.
Observaţii:
-în cazul soluţiei cu CaCl2 se observă formarea unui precipitat alb;
-pentru soluţia cu H2SO4 observaţiile se referă la formarea unei soluţii de culoarea
alb, lăptoasă.

PRECAUŢII
Acidul sulfuric: Contactul cu ochii sau cu pielea poate provoca leziuni grave
permanente, soluţiile concentrate de acid sunt foarte corozive. Dizolvarea acidului
sulfuric în apă este foarte exotermă.
Contactul cu ochii: Spălaţi ochii imediat cu apă din abundenţă. Se continua timp
de 10 minute şi se cere ajutor medical imediat.
Contactul cu pielea: Spălaţi cu multă apă. Îndepărtaţi hainele contaminate. In
cazul în care pielea este roşie şi prezintă arsuri se cere ajutor medical.
În caz de înghiţire: Se bea multă apă şi se cere ajutor medical.
Clorura de calciu: Iritant pentru piele, ochi şi aparatul respirator. Dăunator dacă
este înghiţit sau inhalat
Contactul cu ochii: Se spală cu apă din abundenţă. Dacă iritaţia persistă se cere
ajutor medical.
Contactul cu pielea: Se spală cu apă.
În caz de înghiţire: Se spală gura cu apă. În cazul în care cantitatea înghiţită este
mare se cere ajutor medical.