Detergenţii

Scurt istoric
Până în 1940 săpunul era cel mai folosit detergent. În timpul celui de-al doilea război
mondial, lipsa grăsimilor, a dus la cercetări pe direcţia detergenţilor sintetici. Apoi, după război,
odată cu apariţia maşinilor de spălat automate, s-a accentuat nevoia unor noi alternative la
săpun.
Dacă inițial a existat un detergent universal, folosit pentru toate tipurile de țesături si
murdării, în prezent, gama de detergenți este extrem de variată:pentru rufe negre, colorate,
pentru țesături fine, pentru lână, detergent ecologic/nepoluant, detergent pentru persoane
alergice, cu balsam încorporat, cu înălbitor inclus și lista poate continua. La ora
actuală,detergentul de rufe se găsește sub mai multe forme: pudră, gel, lichid, tablete.

Definiţie.Clasificare
Detergenţii sunt produşi organici de sinteză care au structuri şi proprietăţi
asemănătoare săpunului. Se poate aprecia că detergenții au o putere de spălare superioară
săpunurilor . Ca şi săpunurile ,detergenţii conţin o catenă lungă (C12 – C18 ) hidrofobă şi o
grupă hidrofilă.
După natura grupei hidrofile se pot clasifica în :
 Detergenţi anionici ;
 Detergenţi cationici ;
 Detergenţi neionici .
În detergenţii anionici , grupa hidrofilă este un ion negativ(-OSO3- sau -SO3 -) .Cei mai
utilizați detergenți anionici sunt:
-sărurile de sodiu ale sulfaților acizi de alchil cu formula generală:
CH3 –(CH2 )n –OSO3– Na+
-sărurile de sodiu ale acizilor alchilsulfonici , cu formula generală :
CH3 – (CH2 )n – SO3 - Na+
-sărurile de sodiu ale acizilor alchil-aril-sulfonici , cu formula generală:
CnH2n+1 ̶ C6 H4 ̶ SO3 – Na+

Sulfații acizi de alchil (R-OSO3H) și acizii sulfonici (R-SO3H) sunt acizi tari, iar sărurile lor
de calciu și magneziu sunt solubile în apă. De aceea , spre deosebire de săpunuri , acești
detergenți pot fi utilizați și în soluție acidă și în apă dură.
Detergenții cationici conțin o grupă cuaternară de amoniu la capătul unei catene
alcanice lungi și au formula generală R-N+ RI3 X - , unde R este un radical alchil superior ( C12 –
C18 ) iar RI este un radical alchil inferior.

Ex. : CH3 – (CH2 )17 – N+ (C2H5)3 Cl- clorură de trietil –octadecilamoniu

Detergenții cationici sunt dezinfectanți foarte eficienți , deoarece coagulează proteinele

din bacterii.
 Detergenții neionici sunt de obicei polieteri cu formula generală :
R-O-(CH2 –CH2 –O )n – CH2 – CH2 OH unde n ̴ 10 .
Grupa hidrofilă este grupa neionică compusă din mai mulți atomi de oxigen eterici și o
grupă hidroxil ( - OH ) alcoolică marginală.

Ex. : CH3 – (CH2)17 – O – (CH2 - CH2 – O )10 – H octadecanol polietoxilat

Neavând sarcină electrică , detergenții neionici pot fi folosiți atât în ape dure cât și în
ape acide sau bazice.

Utilizările detergenților
Detergenții intră în compoziția produșilor de spălare granulați alături de săpunuri. În
compoziția detergenților granulați folosiți în scop menajer, substanța activă se află în proporție
de maximum 40%.
Restul componenților sunt produse pentru dedurizarea apei și alte ingrediente în funcție
de destinația detergentului:
- agent de înălbire pe bază de oxigen activ;
- enzime ;
- produse pentru parfumare;
- antispumant .

Pentru o spălare eficientă , este important să se aleagă detergentul potrivit și produsul

de spălare potrivit.
De exemplu , pentru rufele albe din bumbac cu pete de grăsime sau proteine, se alege
un detergent care să conțină enzime și agent de înălbire pe bază de oxigen activ și un program
de spălare mai lung, cu fază de înmuiere.Enzimele degradează grăsimile și proteinele și fac mai
eficientă spălarea.
Pentru rufele colorate se alege un detergent care să conțină compuși care să protejeze
culorile.
Pentru hainele confecționate din lână nu se aleg detergenții care conțin enzime , pentru
că lâna este o proteină și poate fi degradată de enzime.
Pentru mașinile de spălat automate se folosesc detergenții cu adaosuri de antispumanți.

Alte utilizări ale detergenților

În același mod ca săpunurile și detergenții modifică tensiunea superficială a apei și se

numesc substanțe tensioactive sau agenți de suprafață
Agenții de suprafață nu se folosesc doar în scop menajer , ci și în alte domenii de
activitate: la prelucrarea minereurilor prin flotație, la obținerea lichidelor de ungere și răcire din
industria constructoare de mașini , la prelucrarea țesăturilor în industria textilă , etc…… .
Pastele de dinți conțin și detergenți(lauril sulfat de sodiu), pe lângă alte
componente(substanțe abrazive, parfumuri , umectanți …).
Șampoanele conțin pe lăngă detergenți anionici , substanțe gresante(lanolină) și stearați
care dau , după spălare , un luciu strălucitor părului. Alte
Poluarea produsă de săpunuri și detergenți
Un aspect foarte important este poluarea apelor și a solului cu săpunuri și detergenți.
Astfel, în momentul în care acești detergenți intră în contact cu apa și mediul
inconjurator sunt foarte greu de eliminat și pot crea probleme serioase pentru mediul acvatic.
Deversate pe sol, reziduurile rezultate din fabricarea detergenților obișnuiți sunt
antrenate de ploi, ajungând la adâncimi foarte mari, chiar și dincolo de pânza freatică.
Pentru a proteja mediul de poluare , producătorii de săpunuri și detergenți se
orientează spre sinteza compușilor biodegradabili.

Detergenții biodegradabili
Substanțele organice care conțin în moleculă catene liniare , neramificate, sunt
degradate de enzimele produse de unele microorganisme din natură, la produși nepoluanți .
Astfel de substanțe sunt biodegradabile.
Săpunul de sodiu obținut din grăsimi naturale este biodegradabil, deoarece conține
catene neramificate.
Compușii cu catene ramificate nu sunt biodegradabili.
Pentru a proteja mediul de poluare , producătorii de săpunuri și detergenți se
orientează spre sinteza compușilor biodegradabili.
Alternativa detergenților ecologici fabricați din porumb, rapiță, sfeclă, lucernă sau grâu e
deosebit de interesantă, însă influențează negativ producția de hrană, problemă cu care se
confruntă omenirea la ora actuală, din cauza sărăciei și a fabricării masive a biocombustibililor.