Olivia Bundău 1

SISTEME DE ECUAŢII DIFERENŢIALE

Teoria sistemelor de ecuaţii diferenţiale (ca şi a ecuaţiilor diferenţiale) permite
studiul diverselor fenomene din ştiinţă şi tehnică ı̂n general, fenomene ı̂n care starea
viitoare este unic determinată de starea prezentă. De asemenea, procesele fizice, chimice,
economice etc sunt descrise de anumite legi care se exprimă prin sisteme de ecuaţii
diferenţiale. Evoluţia fenomenelor din natură este descrisă tot de diferite sisteme de
ecuaţii diferenţiale care vor fi analizate şi ı̂n ceea ce priveşte stabilitatea soluţiilor.
In dinamica punctului material, dacă se consideră un punct material M de masă m
→
− →
− − →
care se deplasează ı̂n spaţiu sub acţiunea unei forţe F = F (t, → r , −̇
r ) care depinde de
timp, poziţie iniţială şi viteză iniţială, atunci legea fundamentală a dinamicii (legea lui
Newton) conduce la egalitatea
→
− →
F (t, −
r ,→
−̇
r ) = m→
−̈
r,

ı̂n care →
−
r este vectorul de poziţie al punctului M (→ − r ), →r este vectorul viteză iar →
−̇ −̈
r este
→
−
vectorul acceleraţie al punctului M ( r ). Proiectând această ecuaţie pe direcţia axelor de
coordonate, se obţin ecuaţiile:
  
·· · · ·


 m x = F1 t, x.t, z, x, y, z
  
·· · · ·
my = F2 t, x.t, z, x, y, z
  
 mz·· = F2 t, x.t, z, x, · · ·

y, z


care alcătuiesc un sistem de trei ecuaţii diferenţiale cu trei funcţii necunoscute x, y, z ı̂n
→
− →
−
care F = F (F1 , F2 , F3 ) iar → −r =→ −r (x, y, z) reprezintă forţa de deplasare respectiv
→
−
poziţia punctului M ( r ).

0.1 Definiţia sistemelor de ecuaţii diferenţiale. Definiţii

ale soluţiilor. Problema Cauchy
→
−
Fie → −y = (y1 , y2 , . . . , yn ) ∈ Rn , F : A ⊂ R2n+1 −→ Rn , → −y ∈ {1 (I), I ⊂ R,
→
−
yi = yi (x), i = 1, n, F = ( F1 , F2 , . . . , Fn ), Fj = Fj (x, y1 , . . . , yn , y10 , . . . , yn0 ),
j = 1, n.
2 Olivia Bundău

Definiţia 0.1.1 Mulţimea relaţiilor de forma

Fi (x, y1 , y2 , . . . , yn , y10 , y20 , . . . , yn0 ) = 0 , i = 1, n (2.1.1)

se numeşte sistem de ecuaţii diferenţiale ordinare de ordinul ı̂ntâi ı̂n care yi , i = 1, n

sunt funcţii necunoscute de variabilă x.

Vectorial sistemul (2.1.1) se scrie sub forma

→
−
F (x, →
−
y, →−y 0 ) = θRn (2.1.2)

Dacă sistemul (2.1.1) este rezolvat ı̂n raport cu derivatele funcţiilor necunoscute, adică
este scris sub forma
dyi
= fi (x, y1 , y2 , . . . , yn ), i = 1, n (2.1.3)
dx
ı̂n care fi : D ⊂ Rn+1 −→ R, sunt funcţii continue pe D şi sunt cunoscute, atunci se
spune că sistemul (2.1.3) este scris sub forma normală (Cauchy), sau forma canonică.
Dacă notăm f = (f1 , f2 , . . . , fn ), atunci sistemul (2.1.3) vectorial se scrie sub forma

y 0 = f (x, y) (2.1.4)

Dacă sistemul (2.1.3) depinde liniar de funcţiile necunoscute y1 , y2 , . . . , yn , adică

dyi
= aij (x) yi + fi (x), i, j = 1, n (2.1.5)
dx
unde aij (i, j = 1, n) şi fk (k = 1, n) sunt funcţii date depinzând de x, atunci el se
numeşte sistem liniar de ecuaţii diferenţiale.
Dacă ı̂nsă sistemul (2.1.3) are forma
dyi
= fi (y1 , y2 , . . . , yn ), i = 1, n (2.1.6)
dx
atunci el se numeşte simetric (autonom sau staţionar).

Definiţia 0.1.2 Funcţia vectorială ϕ : I ⊂ R −→ Rn , ϕ ∈ C 1 (I), ϕ =

(ϕ1 (x), ϕ2 (x), . . . , ϕn (x)) se numeşte soluţie a sistemului (2.1.3) pe intervalul I, dacă
ea transformă sistemul (2.1.3) ı̂n identitate, adică

ϕ 0 (x) = f (x, ϕ) , (∀) x ∈ I (2.1.7)

Olivia Bundău 3

Curba Γ ⊂ Rn dată de ecuaţiile parametrice yi = ϕi (x) , i = 1, n , x ∈ I se

numeşte curbă integrală a sistemului (2.1.3).
Din punct de vedere mecanic, dacă ı̂n cazul sistemelor normale (2.1.3) se consideră
sistemul de numere (x, y1 , y2 , . . . , yn ) ca fiind coordonatele unui anumit punct, atunci
soluţia sistemului (2.1.3) corespunde legii de miş - care a punctului ı̂n spaţiul numit
spaţiul fazelor iar curba descrisă de acel punct se numeşte traiectoria mişcă rii dată
de ecuaţiile parametrice yi = ϕi (x), i = 1, n.

Definiţia 0.1.3 Se numeşte problemă Cauchy pentru sistemului (2.1.3) problema

determină rii unei soluţii ϕ : I ⊂ R −→ Rn ı̂n care funcţiile ϕi (x), i = 1, n verifică
condiţiile iniţiale date, adică, ϕi (x) = yi0 , i = 1, n, ı̂n care yi0 , i = 1, n sunt numere
dinainte date.

Deosebit de importantă este noţiunea de soluţie generală.

Definiţia 0.1.4 Sistemul de funcţii de forma

yi = ϕi (x, C1 , C2 , . . . , Cn ) , i = 1, n (2.1.8)

continue şi diferenţiabile ı̂n raport cu x şi continue ı̂n raport cu constantele C1 , C2 , . . . , Cn
se numeşte soluţia generală a sistemului (2.1.3) dacă:
i) funcţiile (2.1.8) transformă sistemul (2.1.3) ı̂n identităţi;
ii) funcţiile (2.1.8) dau posibilitatea rezolvă rii orică rei probleme Cauchy pentru
determinarea constantelor arbitrare C1 , C2 , . . . , Cn .

Soluţia particulară este soluţia care se obţine din soluţia generală prin particu-
larizarea constantelor arbitrare, inclusiv ±∞. Soluţia singulară este soluţia care nu se
obţine din soluţia generală pentru nici o valoare a constantelor arbitrare, inclusiv ±∞.

0.2 Reducerea unui sistem normal la o ecuaţie diferenţială

de ordinul n ∈ N. Metoda eliminării
Pe baza acestei echivalenţe, care va fi stabilită ı̂n continuare, rezultă că integrarea
sistemelor de forma normală se reduce la integrarea ecuaţiei diferenţiale echivalente.
4 Olivia Bundău

Propoziţia 0.2.1 Orice ecuaţie diferenţială de ordinul n ∈ N scrisă sub forma normală
(Cauchy)
y (n) = f (x, y, y 0 , y 00 , . . . , y (n−1) ), (2.2.1)
cu condiţiile iniţiale y(x0 ) = y0 , y 0 (x0 ) = y10 , . . . , y (n−1) (x0 ) = yn−1
0
este echivalentă cu
un sistem de ecuaţii diferenţiale de ordinul ı̂ntâi de forma normală şi reciproc.
not
Demonstraţie. În ecuaţia diferenţială (2.2.1) notând funcţia necunoscută y = y1
şi introducând n − 1 funcţii noi, y2 , y3 , . . . , yn prin relaţiile:

y2 = y 0 , y3 = y 00 , . . . , yn = y (n−1) ,


 y10 = y2
0

 y2 = y3


se obţine sistemul normal ········· ,care verifică condiţiile iniţiale y1 (x0 ) =
 0


 yn−1 = yn

 0
yn = f (x, y1 , y2 , ..., yn )
y0 , y2 (x0 ) = y10 , . . . , yn (x0 ) = yn−1
0
. În acest mod se vede că dacă y este soluţia ecuaţiei
(2.2.1), atunci funcţiile y1 , y2 , . . . , yn corespunzătoare constituie o soluţie a sistemului şi
reciproc, dacă y1 , y2 , . . . , yn este o soluţie a sistemului, atunci y = y1 este o soluţie a
ecuaţiei (2.2.1), cu condiţiile iniţiale corespunzătoare. Rezultă că integrarea sistemelor
de ecuaţii diferenţiale de ordinul ı̂ntâi scrise sub forma normală Cauchy se reduce la
integrarea ecuaţiei diferenţiale echivalente de ordinul n ∈ N.

Observaţia 0.2.2 Din Prop 2.2.1, ı̂n baza teoremei de existenţă şi unicitate a soluţiei
sistemelor scrise sub forma normală , rezultă existenţa şi unicitatea soluţiei ecuaţiei
diferenţiale de ordinul n ∈ N scrisă sub forma normală, cu condiţiile iniţiale core-
spunzătoare.

Exemplul. 2.2.1. Scriind ecuaţia diferenţială echivalentă sistemului de ecuaţii

diferenţiale  0
 y1 = −y2 − y3
y 0 = y1 − y3 ,
 20
y3 = y2 − y1
să se determine soluţia generală a sistemului dat.
Soluţie. Derivând de două ori prima ecuaţie a sistemului rezultă ecuaţia y1000 = −y200 − y300
Olivia Bundău 5

şi apoi derivând odată a doua şi a treia ecuaţie a sistemului rezultă ecuaţiile y300 = y10 − y30
şi y300 = y20 − y10 . Din ultimele două ecuaţii ale sistemului rezultă ecuaţia y20 − y30 =
2y1 − y3 − y2 , care ı̂n baza primei ecuaţii a sistemului devine y20 − y30 = y10 + 2y1 . Adunând
apoi ecuaţiile de ordinul doi, rezultă ecuaţia y200 +y300 = y10 +2y1 . Înlocuind această ecuaţie
ı̂n ecuaţia de ordinul trei ı̂n y1 obţinută la ı̂nceput, rezultă ecuaţia echivalentă sistemului
dat, anume
y1000 + y10 + 2y1 = 0.

Din soluţia generală a acestei ecuaţii se obţine soluţia generală a sistemului dat.
Exemplul. 2.2.2. Să se determine soluţia generală a sistemului

y10 = 3y1 − 2y2



y20 = 2y1 − y2

Soluţie. Din prima ecuaţie, prin derivare rezultă ecuaţia y100 = 3y10 − 2y20 , iar din a doua
ecuaţie a sistemului se obţine y2 = 2y1 − y20 , care ı̂nlocuită ı̂n prima ecuaţie din sistem
1
implică ecuaţia y10 = 2y20 − y1 , de unde obţinem y20 = (y1 + y10 ). Înlocuind acest y20 ı̂n
2
ecuaţia obţinută prin derivare se obţine ecuaţia y100 − 2y10 + y1 = 0. Ecuaţia caracteristică
r2 −2r+1 = 0, are rădăcina dublă r1 = r2 = 1, deci y1 = C1 ex +C2 xex . Din prima ecuaţie
1 1
a sistemului se obţine y2 = (3y1 − y10 ) = C1 ex + C2 xex − C2 ex . Soluţia generală a
2 2  
x x x x 1
sistemului dat este dată de funcţiile y1 = C1 e + C2 xe , y2 = C1 e + C2 e x− .
2

0.3 Integrarea sistemelor de ecuaţii diferenţiale liniare

cu coeficienţi constanţi
Un sistem neomogen de ecuaţii diferenţiale liniare de ordinul ı̂ntâi cu coeficienţi constanţi
are forma
Xn
0
yi = aij yj + fi (x) , i = 1, n (2.2.23)
j=1

ı̂n care aij sunt numere reale, fi : I ⊂ R → R sunt funcţii continue pe I şi cunoscute, iar
yi : J ⊂ R → R sunt funcţii necunoscute.
6 Olivia Bundău

Dacă fi (x) = 0, pentru orice x ∈ I şi i = 1, n atunci sistemul (2.2.23) se numeşte

sistem diferenţial neomogen.
Matricial, ca ı̂n secţiunea precedentă, un sistem diferenţial neomogen cu coeficienţi
constanţi se scrie sub forma
Y 0 (x) = AY (x) + F (x) (2.2.24)
iar sistemul omogen cu coeficienţi constanţi are forma
Y 0 (x) = AY (x) , A − matrice pătratică constantă. (2.2.25)
Tot ı̂n secţiunea precedentă am văzut că dacă se cunoaşte un sistem fundamental de
soluţii ale sistemului omogen atunci se poate scrie soluţia generală a sistemului. Prin
urmare, ı̂n cele ce urmează, vom determina un sistem fundamental de soluţii ale
sistemului diferenţial omogen (2.2.25) căutând soluţii de forma,
y (x) = (α1 erx , α2 er2 x , ...αn ern x ) , αi ∈ R, i = 1, n
ı̂n care αi sunt numere reale necunoscute, nu toate nule, iar r este un număr real sau
complex necunoscut.
Deoarece
α1 erx
     
α1 α1
 α2 erx   α2   α2 
Y =  .  = erx  .  , rezultă că Y 0 = rerx  .  ,
     
 . . .
 .   .. 
αn erx αn αn
şi ı̂nlocuindu-le ı̂n sistemul (2.2.25), rezultă egalitatea
   
α1 α1
 α2   α2 
r · erx ·  .  = erx · A ·  .  , oricare ar fi x ∈ R,
   
 ..   .. 
αn αn
egalitate care mai poate fi scrisă sub forma
   
α1 0
 α2  0
(A − rIn )  .  =  .  , (2.2.26)
   
 ..   .. 
αn 0
Olivia Bundău 7

ı̂n care In este matricea unitate de ordinul n ∈ N. Din acest sistem cu necunoscutele
α1 , α2 , ..., αn , având ı̂n vedere că acesta admite soluţie nebanală (deoarece nu toate nu-
merele αi , i = 1, n sunt nule conform ipotezei) rezultă că determinantul sistemului trebuie
să fie nul, adică trebuie ca
det (A − rIn ) = 0. (2.2.27)

Această ecuaţie cu necunoscuta r se numeşte ecuaţia caracteristică a sistemului diferenţial

omogen (2.2.25) .
Considerând matricea A a sistemului omogen (2.2.25) ca matricea unui operator liniar
A : Rn → Rn ı̂n baza canonică din Rn , rezultă că rădăcinile reale ale ecuaţiei (2.2.27) sunt
valorile proprii ale operatorului A. Dacă r0 ∈ R este valoare proprie a operatorului A
iar v 0 = (α01 , α02 , ..., α0n ) este o soluţie nebanală a sistemului algebric omogen
   
α1 0
 α2  0
(A − r0 In )  .  =  .  ,
   
 ..   .. 
αn 0

atunci v 0 este vector propriu al operatorului A corespunzătoare valorii proprii r0 .

În funcţie de rădăcinile ecuaţiei caracteristice se deosebesc mai multe cazuri care le
vom prezenta ı̂n continuare.
I. Rădăcinile ecuaţiei caracteristice sunt reale distincte
Fie r1 , r2 , ...rn ∈ R rădăcinile distincte. Fiecărei rădăcini ri , i = 1, n ı̂i corespunde câte
un vector propriu v i , i = 1, n. Cu ajutorul lor se construieşte sistemul fundamental de
soluţii ϕi =t v i eri ,
 
 ϕ11 ϕ12 · · · ϕ1n 
 
ϕ
 21 ϕ 22 · · · ϕ 
2n 
W (ϕ1 , ϕ2 , ..., ϕn ) =  . .. .. ..  .
 .. . . . 

n1 ϕn2 · · ·
ϕ ϕnn 

Dacă C =t (C1 , C2 , ...Cn ) este matrice constantă arbitrară, atunci soluţia generală a
sistemului omogen are forma
Y = W · C.
8 Olivia Bundău

Exemplul 2.2.9. Să se determine soluţia generală a sistemului

 0
 y1 = −y1 + 2y2 + 2y3
y 0 = 2y1 + 2y2 + 2y3 .
 20
y3 = −3y1 − 6y2 − 6y3
 
−1 − r 2 2 

Soluţie. Ecuaţia |A − rI3 | =  2 2−r 2  = 0, implică r3 + 5r2 + 6r = 0,
 −3 −6 −6 − r
cu rădăcinile r1 = −3; r2 = −2; r3 = 0.
 
α
Din ecuaţia matricială (A − rI3 ) β  = 0, pentru fiecare rădăcină r se determină

γ
vectorii proprii corespunzători.
    
2 2 2 α 0
Pentru r1 = −3 se obţine ecuaţia  2 5 2   β = 0 , care conduce la
 
−3 −6 −3 γ 0
vectorul propriu v 1 = (α, 0, −α) , α ∈ R.Luând α = 1, avem v 1 =t (1, 0, −1) aşa că
t

ϕ1 = v 1 · er1 t .
Pentru r2 = −2, ı̂n aceeaşi manieră se obţine v 2 =t (−2β, β, 0) , β ∈ R.Luând β = −1
rezultă v 2 =t (2, −1, 0) şi astfel ϕ2 = v 2 · e−2t .
Analog, pentru r3 = 0, se obţine v 3 =t (0, 1, −1) şi ϕ3 = v 3 · er3 t .Am obţinut astfel
sistemul fundamental de soluţii ale sistemului diferenţial considerat, anume,
      
1 2 0
−3t  −2t 
W = W (ϕ1 , ϕ2 , ϕ3 ) =  0 e
 −1 e
 1  e0t 
−1 0 −1
Soluţia generală a sistemului omogen Y = C1 ϕ1 + C2 ϕ2 + C3 ϕ3 , adică Y = W · C, care
se scrie    −3t
2e−2t 0
 
y1 e c1
−2t
Y = y2 =
   0 −e 1   C2 
y3 −e−3t 0 1 C3
sau
−3t −2t

 y1 = C1 e + 2C2 e
y = −C2 e−2t + C3 .
 2 −3t
y3 = −C1 e − C3
Olivia Bundău 9

II. Ecuaţia caracteristică are r0 ∈ R rădăcină multiplă de ordinul m ≥ 1 şi

n − m rădăcini reale distincte
În acest caz se construieşte un sistem de vectori v1 , v2 , ...vm care se determină ca soluţii
nenule ale sistemelor algebrice,

(A − r0 In ) v 1 = 0, (A − r0 In ) v 2 = v 1 , (2.2.28)
(A − r0 In ) v 3 = v 2 , · · · , (A − r0 In ) v m = v m−1 ,

Se construiesc funcţiile vectoriale pj : R → R, j = 1, m, definite prin

xj−1 xj−2 x
pj (x) = v1 + v 2 + · · · + v j−1 + v j , j = 1, m. (2.2.29)
(j − 1)! (j − 2)! 1!

Cu acestea, funcţiile ϕj (x) = er0 x pj (x) , j = 1, m sunt soluţii fundamentale pe R ale

sistemului omogen. Aceasta ı̂nseamnă că soluţia generală a sistemului dat este

Y = C1 ϕ1 (x) + C2 ϕ2 (x) + ... + Cm ϕm (x) + Cm+1 ϕm+1 (x) + ... + Cn ϕn (x) ,

ı̂n care ϕm+1 , ..., ϕn sunt celelalte n − m soluţii fundamentale corespunzătoare celor n − m
rădăcini reale distincte ale ecuaţiei caracteristice iar C1 , C2 , ..., Cn sunt constante reale
arbitrare.
Exemplul
 0 2.2.10. Să se determine
 0 soluţia sistemelor liniare omogene:
 y1 = 3y1 − y2 + y3  y1 = y2 + y3
0
i) y = 2y1 + y3 ; ii) y 0 = y3 + y1 .
 20  20
y3 = y1 − y2 + 2y3 y3 = y1 + y2
3 −1 1
 

Soluţie. i) Matricea sistemului A = 2 0 1 , are ecuaţia caracteristică |A − rI3 | =

1 −1 2
3 2
0, adică r − 5r + 8r − 4 = 0, cu rădăcinile r1 = r2 = 2, r3 = 1.
Vectorii proprii corespunzători valorii proprii r1,2 = 2 se determină astfel. Din ecuaţia

 α−β+γ =0
   
α 0
(A − 2I3 ) β = 0 , echivalentă cu sistemul
    2α − 2β + γ = 0 , rezultă α = β, γ =
α−β =0

γ 0
0.Prin urmare, lui r = 2 ı̂i corespunde vectorul propriu v 1 =t (1, 1, 0). Al doilea vector
propriu v 2 , corespunzător aceleiaşi valori proprii r = 2, se determină din ecuaţia vectorială
10 Olivia Bundău

 α−β+γ =1
t t
(A − 2I3 ) v 2 = v 1 , care conduce la sistemul 2α − 2β + γ = 1 , cu soluţia α = β, γ =
α−β =0


1, deci se poate alege v2 = (1, 1, 1). Se determină apoi funcţiile vectoriale p1 , p2 : R → R3

t

definite prin relaţia (2.2.29) şi anume:

p1 (x) = v1 =t (1, 1, 0) ,
p2 (x) = x ·t v1 +t v2 = x ·t (1, 1, 0) +t (1, 1, 1) =t (x + 1, x + 1, 1) .
Funcţiile
   
1 x+1
ϕ1 (x) = e2x p1 (x) = e2x 1 ; ϕ2 (x) = e2x p2 (x) = e2x x + 1
0 1
sunt două soluţii fundamentale ale sistemului dat.  
α
Vectorii proprii corespunzători valorii proprii r3 = 1, se determină din sistemul (A − I3 ) β  =

γ
 
0 
0 , echivalentă cu sistemul 2α − β + γ = 0 cu soluţia α = 0, β = γ. Alegând γ = 1
α−β+γ =0
0
 
0
t x x t x 
se obţine v 3 = (0, 1, 1) şi astfel obţinem ϕ3 (x) = e v 3 = e · (0, 1, 1) = e 1 .
1
Funcţiile ϕ1 , ϕ2 , ϕ3 constitue sistemul fundamental de soluţii ale sistemului omogen,
deci soluţia generală a sistemului diferenţial omogen dat are forma (Teor.)
Y (x) = C1 ϕ1 (x) + C2 ϕ2 (x) + C3 ϕ3 (x) =
     
1 x+1 0
2x   2x  x 
C1 e 1 + C2 e x + 1 + C3 e 1

0 1 1
sau
2x 2x

 y1 = C1 e + C2 (x + 1) e
y = C1 e2x + C2 (x + 1) e2x + C3 ex , unde C1 , C2 , C3 sunt constante.
 2
y3 = C2 e2x + C3 ex
Olivia Bundău 11

Impunând condiţia iniţială dată, Y (0) =t (y1 (0) , y2 (0) , y3 (0)) =t (1, −1, 2) rezultă

 C1 + C2 = 1
sistemul, C + C2 + C3 = −1 cu soluţia C1 = −3, C2 = 4, C3 = −2 şi astfel soluţia
 1
C2 + C3 = 2
particulară este
2x

 y1 = (4x + 1) e
y = (4x + 1) e2x − 2ex .
 2
y3 = 4e2x − 2ex
ii) În acelaşi mod se obţin valorile proprii r1 = 2, r2 = r3 = −1, care conduc la soluţia
generală
     
1 1 0
2x   −x  −x 
Y = C1 e 1 + C2 e 0 + C3 e
 1 .
1 −1 −1
III. Ecuaţia caracteristică admite pe r0 = α ± iβ ∈ C ca rădăcină multiplă
de ordinul m ≥ 1
În acest caz se determină v1 , v2 , ..., vm ca soluţii nebanale ale sistemelor algebrice
[A − (α + iβ) In ] v 1 = 0, [A − (α + iβ) In ] v 2 = v 1 ,
[A − (α + iβ) In ] v 3 = v 2 , · · · , [A − (α + iβ) In ] v m = v m−1 .
Soluţile acestor sisteme sunt de forma v j = uj + iwj , unde uj , wj ∈ Rn . Se consideră
apoi funcţiile vectoriale pj : R → Cn , definite prin
j
X xj−k
pj (x) = v k = qj (x) uj + irj (x) wj , j = 1, m. (2.2.30)
k=1
(j − k)!
ı̂n care qj şi rj sunt funcţii polinomiale de grad j − 1.
Este uşor de verificat că funcţiile
zj (x) = e(α+iβ)x pj (x) = eαx (cos βx + i sin βx) [qj (x) uj + irj (x) wj ] =
eαx [qj (x) cos βx · uj − rj (x) sin βx · wj ] +
+ieαx [qj (x) sin βx · uj + rj (x) cos βx · wj ]
sunt soluţii ale sistemului diferenţial omogen (2.2.13) (Y 0 = AY ) iar funcţiile
ϕj (x) = eαx [qj (x) cos βx · uj − rj (x) sin βx · wj ]
ψ j (x) = eαx [qj (x) sin βx · uj + rj (x) cos βx · wj ] , j = 1, m
12 Olivia Bundău

sunt soluţii liniar independente pe R ale sistemului diferenţial omogen (2.2.13). Cu acestea
se construieşte sistemul fundamental de soluţii cu ajutorul căruia se scrie soluţia generală.

Observaţia 0.3.1 În cazul rădăcinilor complexe, practic calculele sunt simple dacă se
caută soluţia sub forma
 
k1 r0 t
Y = e , ı̂n care ki = αi + iβ i , i = 1, 2
k2

iar r0 este rădăcina complexă simplă a ecuaţiei caracteristice. Atunci atât Re Y cât şi
Im Y constitue soluţia generală reală a sistemului considerat.

Exemplul 2.2.11. Să se determine soluţia generală a sistemelor

 0 de ecuaţii diferenţiale:
 0  0  1 y = y 1 − y3
y1 = y1 − y2 y1 = 4y1 − 3y2 0
i) , ii) , iii) y = y1 .
y20 = y1 + y2 y20 = 3y1 + 4y2  20
y3 = y1 − y2
 
1 −1
Soluţie. i) Matricea corespunzătoare A = are ecuaţia caracteristică |A − rI2 | =
1 1
 
α1 + iβ 1 (1+i)t
0, cu rădăcinile r1,2 = 1 ± i. Căutând soluţia de forma Y = e , prin
α2 + iβ 2
ı̂nlocuirea acesteia ı̂n sistemul matricial Y 0 (x) = A · Y (x) rezultă
    
α1 + iβ 1 (1+i)t 1 −1 α1 + iβ 1 (1+i)t
(1 + i) e = e ,
α2 + iβ 2 1 1 α2 + iβ 2

din care obţinem (luând α1 şi β 1 ∈ R constante arbitrare) α2 = β 1 , β 2 = −α1 , aşa că
soluţia generală a sistemului dat este
 
α1 + iβ 1 (1+i)t
Y = e = Re y + i Im Y,
β 1 − iα1

unde    
α1 cos t − β 1 sin t
t t β 1 cos t + α1 sin t
Re Y = e , Im Y = e .
β 1 cos t + α1 sin t −α1 cos t + β 1 sin t
Este uşor de constatat că Re Y sau Im Y este soluţia generală a sistemului.
Olivia Bundău 13
 
4 − r −3 
ii) Ecuaţia caracteristică 
  = 0, are rădăcinile r1,2 = 4 ± 3i.
3 4 − r
Procedând ca ı̂n cazul i) se obţine soluţia generală
   
y1 4t C1 cos 3t + C2 sin 3t
Y = =e , C1 , C2 − constante arbitrare.
y2 −C1 sin 3t + C2 cos 3t

iii) Ecuaţia caracteristică |A − rI3 | = 0 este (r2 + 1) (1 − r) = 0, cu rădăcinile r1 =

1, r2,3 = ±i. Căutând soluţia sistemului sistemului sub forma

yi = Ai et + Bi cos t + Ci sin t, i = 1, 2, 3

şi punând condiţia ca aceste funcţii să verifice sistemul dat se obţine soluţia generală
t

 y1 = D1 e + D2 cos t + D3 sin t
y = D1 et + D2 sin t − D3 cos t
 2
y3 = D2 (sin t + cos t) + D3 (sin t − cos t) ,

D1 , D2 , D3 fiind constante arbitrare.

Pentru integrarea sistemelor neomogene cu coeficienţi constanţi se poate folosi atât
metoda variaţiei constantelor Lagrange (prezentată ı̂n cadrul sistemelor liniare neomogene
cu coeficienţi variabili) cât şi metoda soluţiilor particulare, căutând soluţii particulare sub
forma unor combinaţii liniare de membrii drepţi ai sistemului. bigskip

Integrarea sistemelor neomogene prin metoda soluţiilor particulare

Dacă membrii drepţi fk (x) , k = 1, n ai sistemului neomogen (2.2.23) au forme particulare,

atunci sistemul dat se poate integra prin metoda soluţiilor particulare. Vom deosebi mai
multe situaţii.
a) Dacă fk (x) sunt polinoame cu gradfk (x) ≤ h, k = 1, n atunci se caută soluţii
particulare de forma
Yp = P1h (x) + P2h (x) + ... + Pnh (x) ,
ı̂n care Pkh , k = 1, n sunt polinoame arbitrare de gradh ai căror coeficienţi se determină
prin identificare.
14 Olivia Bundău

b) Dacă fk (x) = eαx Qkh (x) , k = 1, n unde gradQkh ≤ h, atunci se caută soluţii
particulare de forma

Yp = eαx [P1h (x) + P2h (x) + ... + Pnh (x)] ,

dacă α nu este rădăcină a ecuaţiei caracteristice, sau de forma

Yp = xm eαx [P1h (x) + P2h (x) + ... + Pnh (x)] ,

dacă α este rădăcină multiplă de ordinul m a ecuaţiei caracteristice.

c) Dacă fk (x) = eαx [Qkh (x) cos βx + Rkh (x) sin βx] , atunci se caută

Ykp = eαx [Q∗kh (x) cos βx + Rkh

∗
(x) sin βx]

dacă α ± iβ nu este rădăcină a ecuaţiei caracteristice şi

Ykp = xm eαx [Q∗kh (x) cos βx + Rkh

∗
(x) sin βx]

dacă α ± iβ este rădăcină multiplă de ordinul m a ecuaţiei caracteristice.

Exemplul 2.2.12. Să se determine soluţia particulară a sistemului de ecuaţii diferenţiale:
 0
x = −2x + 3y + cos x
y 0 = 5x − 4y + sin t, x (0) = 0, y (0) = 0.

Soluţie. Se integrează sistemul omogen, care are soluţia generală

 
t −7t
 
x C 1 e + C 2 e
Y = = 5 .
y C1 e − C2 e−7t
t
3
Se caută soluţia particulară de forma
   
xp A cos t + B sin t
Ykp = = ,
yp C cos t + D sin t

şi punând condiţia ca aceasta să verifice sistemul dat se obţine:

11 19 3
A=− , B = , C = − , D = 1.
10 20 4
Olivia Bundău 15

Soluţia generală a sistemului dat este


 x = C1 et + C2 e−7t − 11 cos t + 19 sin t

10 20 .
t 5 −7t 3
 y = C1 e − C2 e − cos t + sin t

3 4

 C1 + C2 = 11

Condiţiile iniţiale conduc la sistemul 10 , care are soluţia
5 3
 C1 − C2 =

3 4
31 21
C1 = , C2 = .
32 160
În final deci avem:

 x = 31 et + 21 e−7t − 11 cos t + 19 sin t

32 160 10 20 .
31 t 7 −7t 3
 y = e − e − cos t + sin t

32 32 4