Universitatea de Stat de Educaţie Fizică şi Sport

Catedra de Probe Sportive Individuale

„Analiza biomecanică a alergării şi

fazele ei”

Realizat
Verificat: Dorgan Viorel

Chişinău 2016
 Bibliografie
1. Nenciu, G., Biomecanica în educaţie fizică şi sport, Editura Fundaţiei
România de Mâine, 2008.l
2. http://cis01.central.ucv.ro/educatie_fizica-kineto/pdf/studenti/cursuri
%20master/Curs_IV.pdf
3. http://www.creeaza.com/familie/sport/Biomecanica-aruncarii-de-la-
ma347.php
4. http://www.scrigroup.com/sanatate/sport/BAZELE-TEHNICII-
ALERGARILOR42939.php
1.Biomecanica.Notiuni generale

Biomecanica activitatilor motrice este o componenta importanta

a kinetologiei care studiaza aplicarea legilor mecanicii la biologie.Dupa Y.C.
Young ea studiaza “proprietatile mecanice ale tesuturilor vii”.

Dupa ce Galileo a utilizat termenul “mecanic” in domeniul materialelor,

acest termen s-a extins in biologie, aici studiindu-se miscarea sistemelor vii, ne
invata functionarea normala a lor.

Obiectivele Biomecanicii:
· Prezinta rapoartele ce stabilesc miscarile, kinetica unei articulatii

· Analizeaza presiunile dezvoltate in articulatie in statica si dinamica

· Analizeaza rapoartele de forta intre grupele musculare

· Precizeaza pozitiile segmentelor corpului, amplitudinile functionale, etc.

· Studiaza aspecte biomecanice in diverse stari patologice musculo-

articulare

Importanta Biomecanicii:

 este importanta in mai multe domenii si profesii

 trebuie cunoscuta si insusita de catre cercetatori din mai multe domenii si
ramuri ale sanatatii si sportului; profesori, antrenori, sportivi,
kinetoterapeuti, medici, etc.
 are largi aplicatii in imbunatatirea performantelor sportive
 previne accidentarile din sport
 reduce declinurile fizice si functionale
 proiecteaza echipamente medicale si sportive pentru imbunatatirea sau
cercetarea miscarilor

 Tipuri de biomecanica:

 biomecanica fundamentala – studiaza aplicarea legilor mecanicii

la organismul uman; studiul fortelor, miscarilor.

 biomecanica anatomica – studiaza individual fiecare segment,
element al sistemului uman , muschii, articulatiile

 biomecanica marilor functii – studiaza sistemul respirator sau
locomotor in ansamblurile lor.

Dintre marii savanti si cercetatori din domeniul biomecanicii cum ar fi; Galileo, Da
Vinci, Aristotel, Arhimede. Boreli, etc. cred si il consider cel mai desavarsit pe
Leonardo Da Vinci, artistul si savantul care a studiat structura corpului omenesc
din punct de vedere estetic, anatomic, si al constructiei mecanice.Ne-a lasat
numeroase studii de mecanica a miscariilor corpului omenesc.
2. Alergarea şi fazele ei.

Alergarea reprezintă o modalitate de deplasare naturală a omului, analogă

mersului, deosebită de acesta prin rapiditate mai mare și prin unele caractere
particulare. Spre deosebire de mers, alergarea se caracterizează printr-o fază de
zbor care înlocuieşte sprijinul bilateral din mers. Unitatea de măsură în alergare, ca
şi în mers, este pasul dublu, fiecare membru inferior avînd o perioadă de sprijin şi
una de oscilaţie, între care se interpune zborul.

3.Fazele alergarii
Din punct de vedere biomecanic, alergarea este o miscare de locomotie ciclica, in care deplasarea
corpului este asigurata de impulsia alternativa a membrelor inferioare. Spre deosebire de mers, in
alergare distingem faza de zbor, care inlocuieste sprijinul dublu din timpul mersului. Unitatea
ciclica de baza in alergare este pasul alergator simplu, care cuprinde un sprijin unilateral, urmat
de un zbor si o aterizare pe piciorul opus.

Ciclul complet al unitatii de miscare in alergare este pasul alergator dublu, constituit din doi pasi
simpli consecutivi.

3.1. Perioada de sprijin

In perioada de sprijin, alergatorul se gaseste in contact cu solul, alternativ, cand pe

un picior, cand pe celalalt. este de cea mai mare importanta pentru alergator,
deoarece contine in structura sa sursa motoare a actiunii de deplasare.Perioada de
sprijin cuprinde trei faze:
- de amortizare;
- momentul verticalei;
- de impulsie.
3.2 Faza de amortizare
Se produce in momentul in care piciorul ia contactul cu solul, dupa faza de zbor.La
inceputul acestei faze, proiectia normala a C.G.C. va cadea inapoia locului de
contact. Din aceasta cauza, directia fortei determinanta de apasarea pe sol a
piciorului de sprijin este orientata inainte si in jos.

Aceasta forta oblica de apasare pe sol (F) se descompune, conform regulii

paralelogramului, in:

- o forta normala (Fn), perpendiculara pe sol, determinata de greutatea

atletului;
- o forta tangentiala (Ft), paralela cu solul si orientata in directia alergarii.
Fortei de apasare pe sol a piciorului de sprijin (F), ii corespunde o forta de reactie a
reazemului (R), egala si de sens contrar cu forta de apasare. Aceasta forta (R),
cu punctul de aplicare in C.G.C., se descompune la randul ei:

- o forta de reactie normala (Rn), avand o directie verticala si orientare

de jos in sus;
- o forta de reactie tangentiala (Rt), paralela cu solul, dar orientata spre
inapoi.

Deoarece (R) rezultanta reactiei reazemului este orientata spre inapoi, oblic si in
sus, faza de amortizare are o actiune de franare asupra vitezei de
inaintare. Valoarea actiunii de franare va fi determinata de lungimea
segmentului fortei de reactie tangentiala (Rt). Franarea va fi cu atat mai
accentuata, cu cat contactul cu solul se va face la o distanta mai mare fata de
verticala proiectiei C.G.C.

Dobandirea unei tehnici rationale de alergare are ca scop diminuarea oblicitatii

contactului cu solul, prin asezarea labei piciorului de sprijin cat mai aproape de
verticala genunchiului, printr-o actiune de agatare, dinspre inainte, spre inapoi.

Impactul determinat de contactul labei piciorului cu solul, dupa faza de zbor, este
amortizat in mod suplu de articulatiile gleznei, genunchiului si soldului, care preiau
elastic efectul socului de aterizare.

Contactul labei piciorului cu solul se face de la planta piciorului pana spre calcai,
in functie de viteza alergarii, distanta acesteia si randamentul energetic optim.

In probele mai rapide (100 m, 200 m si 400 m), contactul cu solul se face inalt, pe
planta exterioara a labei piciorului. De la 800 m pana la maraton, contactul se face
pe plat, adica cu partea externa a boltei piciorului, intre oasele metatarsiene si
calcai. Alti autori admit ca, in probele mai lungi de 1500 m, contactul cu solul se
poate lua si cu calcaiul, motivand ca acesta este mai stabil si, la eforturi de
impulsie egale, pasul tinde sa fie mai lung decat la cel cu aterizarea pe pingea sau
pe plat. Toti specialistii admitca efectuarea contactului initial cu solul se deruleaza
spre partea dinapoi a labei piciorului, pe masura scaderii vitezei si cresterii,
implicite, a distantei de alergare.

Consideram ca aterizarea cea mai eficienta este pe pingea, deoarece in mecanismul

suplu al amortizarii se foloseste articulatia gleznei. Contactul cu solul, mai intai pe
calcai, este mai dur, deoarece scoate din uz aceasta articulatie.
3.3 . Faza din momentul verticalei

In timpul fazei de amortizare (corpul alergatorului pivoteaza in jurul punctului de

sprijin, ajungand treptat cu proiectia verticala a centrului de greutate pe suprafata
acestuia, definind momentul verticalei.

In aceasta faza, piciorul de sprijin atinge cea mai mare flexie din genunchi, iar
centrul de greutate al corpului coboara pe un arc de cerc, la cel mai de jos nivel din
tot ciclul pasului alergator.

Presiunea exercitata de corp asupra reazemului este perpendiculara pe sol, iar

reactia reazemului este orientata de jos in sus, avand o valoare egala cu greutatea
corpului.

3.3. Faza de impulsie

Aceasta faza incepe din momentul depasirii verticalei si se termina cand varful
labei piciorului se desprinde de sol (fig.3.1.c). Partea caracteristica din aceasta faza
o constituie actiunea de impingere oblica spre inapoi exercitata asupra reazemului,
cu o rezultanta orientata, de data aceasta, in sus si inainte. Oblicitatea acestei
actiuni este cu atat mai mare, cu cat creste distanta dintre punctul de sprijin al
piciorului pe sol si proiectia centrului de greutate pe acesta.

Forta oblica (F) de apasare asupra solului se descompune, la randul sau, in doua
componente

- o forta normala, perpendiculara pe sol (Fn), echivalenta cu greutatea corpului

alergatorului;
- o forta tangentiala, paralela cu solul si orientata spre inapoia directiei de
alergare (Ft).

Forta de reactie a reazemului (R), corespunzatoare fortei de actiune asupra solului

(F), se descompune si ea in:
- o forta de reactie normala (Rn), perpendiculara pe sol si orientata de jos in
sus;
- o forta de reactie tangentiala (Rt), paralela cu solul si orientata in acelasi sens cu
alergarea.

Din aceasta analiza biomecanica reiese clar ca faza de impulsie este singura faza
motoare din ciclul pasului alergator, care contribuie efectiv la determinarea
(inceperea, mentinerea sau marirea) vitezei de alergare. De asemenea, tot din
aceast demers de analiza a fortelor care actioneaza in faza de impulsie, putem
deduce modalitatile de crestere ale vitezei de inaintare a alergatorului, ce se pot
realiza prin doua cai:
 - prin micsorarea unghiului de impulsie, a carui valoare normala oscileaza in
jurul a 55° (vezi lansarea de la start);
- prin cresterea fortei de impulsie, determinata de cresterea fortei musculare.

Prima varianta are posibilitati limitate de aplicare, din acest motiv specialistii
probelor de alergari isi indreapta atentia spre cea de-a doua varianta, ce
preconizeaza dezvoltarea fortei de impulsie.

Efectul fortei de impulsie asupra vitezei alergarii depinde de mai multi factori :

- starea pistei de alergare, efectul fiind mai mare in cazul pistelor mai tari (care au
o forta de reactie a reazemului mai mare)fata de cele mai elastice;

- folosirea pantofilor cu cuie ce confera un sprijin mai aderent pe sol, eliminand

riscul alunecarii in momentul de maxima solicitare din timpul impulsie;

- avantarea energica a piciorului pendulant spre inainte si sus in momentul pasului

anterior;

3.4. Perioada de pendulare

Aceasta perioada incepe odata cu terminarea impulsiei si, prin fazele ei, inchide
ciclul pasului dublu. In functie de pozitia piciorului pendulant fata de verticala
coborata pe suprafata de sprijin a piciorului opus, perioada de pendulare cuprinde trei
faze (fig.3.2.):
- faza pasului posterior;
- faza din momentul verticalei;
- faza pasului
anterio

Fig. 3.2. Perioada de pendulare

3.5. Faza pasului posterior

La debutul acestei faze, datorita avantarii spre orizontala a coapsei piciorului de

sprijin si ramanerii in urma a piciorului de impulsie, unghiul dintre cele doua
coapse va avea deschiderea maxima .Valorile acestei deschideri sunt mai mari la
alergatorii de viteza (110-120°), care realizeaza astfel un fuleu mai lung, fata de
alergatorii de fond (90-100°).

Pendularea posterioara se caracterizeaza prin tragerea coapsei inainte din

articulatia soldului si ducerea gambei inapoi si in sus, din articulatia genunchiului.
In urma acestor miscari, unghiul dintre cele doua coapse se inchide din ce in ce
mai mult, ajungand la 0° in momentul verticalei. Unghiul dintre coapsa si gamba
devine si el din ce in ce mai mic, ridicand calcaiul cat mai aproape de sezut.
Miscarea de pendulare inapoi si in sus a gambei este mai ampla la alergatorii de
viteza si mai redusa la cei de distante lungi.

3.6. Faza din momentul verticalei

Este marcata de incrucisarea piciorului de sprijin de catre piciorul pendulant In

aceasta faza se produce si o maxima flexie a gambei pe coapsa, cu o ducere
accentuata a calcaiului spre sezut.

3.7. Faza pasului anterior

In aceasta faza coapsa piciorului pendulant isi continua miscarea de inaintare spre
inainte si in sus, departandu-se treptat de coapsa piciorului de sprijin. Unghiul
dintre coapse incepe din nou sa se deschida, atingand treptat valoarea maxima, in
momentul in care coapsa piciorului pendulant se apropie de orizontala (mai mult la
alergatorii de viteza decat la cei de rezistenta). In acest timp, unghiul dintre gamba
si coapsa creste spre valoarea de 90°. Faza continua prin coborarea treptata a
coapsei si ducerea dinspre inainte spre inapoi a gambei, pregatind coborarea labei
piciorului pe sol si preluarea socului de aterizare.

4. Oscilatiile corpului
In timpul alergarii, datorita sprijinului unilateral si a fazei de zbor, traiectoria
centrului de greutate al corpului nu este liniara, ci prezinta oscilatii pe traseul unei
curbe spiraloide, in cele trei planuri ale corpului: sagital, frontal si orizontal.
4.1. Oscilatiile verticale

Se produc in plan sagital datorita directiei oblice spre inainte-sus a fortei de

impulsie a piciorului de sprijin .Ele se manifesta prin alternanta ciclica dintre
pozitia inalta a corpului alergatorului in faza de zbor, cu pozitia joasa a
momentului verticalei din cadrul perioadei de sprijin. Aceste pozitii diferite
determina oscilatii cu o amplitudine medie, ce variaza intre 6-8 cm. Cu cat
alergarea este mai rapida, cu atat C.G.C. descrie o traiectorie mai lina, cu oscilatii
pe verticala de mai mica amplitudine. Astfel, in timpul perioadei de sprijin, C.G.C.
descrie o traiectorie curba cu concavitatea in sus, iar in timpul zborului, o curba cu
concavitatea in jos. Oscilatiile verticale sunt puse in evidenta la nivelul crestetului,
al carui inaltime scade in momentul verticalei si creste la maximum la mijlocul
fazei de zbor.Ele se manifesta prin ducerea inainte a laturii bazinului care
corespunde piciorului pendulant, concomitent cu ramanerea in urma a laturii
bazinului, de partea piciorului de sprijin.

Oscilatiile verticale
4.2 Oscilatiile laterale

Se produc in plan frontal, avand ca axa de rotatie directia antero-posterioara .Ele

apar din cauza trecerii alternative a greutatii corpului de pe un picior pe celalalt, in
timpul perioadelor de sprijin. Oscilatiile laterale sunt cu atat mai pronuntate, cu cat
talpile prezinta intre ele o departare mai mare la fiecare sprijin pe sol si cu cat
diametrul frontal al bazinului este mai mare.

Oscilatiile laterale

Reducerea oscilatiilor laterale se poate realiza prin luarea contactului cu solul pe

axa alergarii, lungirea corespunzatoare a pasului si rotarea bazinului spre partea
piciorului de sprijin.

4.3. Oscilatiile transversale

. Oscilatiile transversale

Se produc in plan orizontal, axa de rotatie fiind verticala .

Ele se manifesta prin ducerea inainte a laturii bazinului care corespunde piciorului
pendulant, concomitent cu ramanerea in urma a laturii bazinului, de partea
piciorului de sprijin. Aceste oscilatii vor atinge valoarea maxima cand unghiul
dintre coapse va avea amplitudinea cea mai mare si vor fi nule in
momentulverticalei. Echilibrarea oscilatiilor transversale ale bazinului serealizeaza
prin oscilatii de sens opus ale umerilor, antrenand in aceasta miscare si deplasarea
incrucisata a bratelor.Oscilatiile transversale cresc in functie de marirea vitezei. Ele
pot fi considerate ca fiind utile alergatorului, atata timp cat frecventa miscarilor
compensatorii ale bratelor si umerilor nu vor frana frecventa miscarii picioarelor.

. 5.Aleragtul la deficienţii locomotorii

Beneficiile alergatului asupra sănătăţii fizice se extind și asupra capacităţii
plămânilor, dar contribuie și la creșterea densităţii oaselor, fapt ce diminuează
riscul de apariţie a osteoporozei, ajută la reglarea glicemiei, la reducerea tensiunii
arteriale sau la îmbunătăţirea sistemului imunitar. De asemenea, studiile au arătat
că activitatea fizică joacă un rol important în reducerea riscului de apariţie a
diabetului, a cancerului endometrial, de plămâni, de prostată, colon sau sân.
Sportul are un puternic impact benefic și asupra creierului, au arătat o serie de
experimente. Mișcarea și menţinerea unei forme fizice bune ajută la îmbunătăţirea
capacităţilor de concentrare, memorare și gândire,

6.Concluzii
Dua parerea mea alergatul ajuta la imbunatatirea starii de sanatate, alergatul este
una dintre cele mai bune solutii, intrucat se poate face la orice varsta, te ajuta sa
dormi mai bine si reusesti astfel sa iti schimbi stilul de viata.
Analiza biomecanică a alergatului ne demonstreaza că această mişcare obişnuită a
omului este extrem de complexă, de aceia trebuie executată cu atentie si
corectitudine pentru a obtine rezultate pozitive.
Realizînd această lucrare şi consultînd literatura de specialitate va prezint
cateva dintre cele mai importante beneficii ale alergatului:
1 Imbunatateste sanatatea mentala
2 Previne astmul
3 Ajuta la buna circulatie a sangelui
4 Intareste sistemul imunitar
5 Arde foarte multe calorii
6 Ajuta la intarirea musculaturii
7 Intareste sistemul osos
8 Reduce riscul accidentarilor
Cuprins:

1.Biomecanica.Notiuni generale

2. Alergarea şi fazele ei.

3. Fazele alergarii

4. Oscilatiile corpului

5. Aleragtul la deficienţii locomotorii

6.Concluzii