UNIVERSITATEA ’’ ALEXANDRU IOAN CUZA ’’ IAȘI

FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

MASTER - KINETOTERAPIA ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ

REFERAT

,, Anatomia șoldului în sporturile de performanță ”

Șoldul este o articulație unică care posedă atât mobilitate, cât și stabilitate datorită
configurației sale anatomice. Această articulație este extrem de importantă în activitățile
sportive care implică extremitatea inferioară, cum ar fi alergarea, săriturile și lovitura, precum
și pentru generarea transferului de forțe în activitățile care implică extremitatea superioară.
Încărcările uriașe pe care șoldul le suportă rezultă din forțele musculare, gravitaționale și de
reacție a articulației în contextul susținerii greutății.
Deoarece articulația șoldului este o articulație sinovială sferică, are trei axe principale:
transversală, sagitală și verticală, și multe axe secundare. Printre aceste axe principale,
abducția și aducția se realizează în jurul axei transversale, iar rotația internă și externă în jurul
axei verticale, iar mișcările de circumducție se produc în toate axele.
Aceste axe sunt esențiale pentru a descrie și înțelege direcțiile mișcărilor complexe care au
loc în jurul articulației șoldului. Ele servesc ca referințe anatomice în analiza și interpretarea
diverselor mișcări și poziții ale membrelor inferioare în cadrul funcționării normale a acestei
articulații complexe.

Amplitudinea de mișcare a articulației șoldului este la un nivel înalt. Când genunchiul este
flectat, mișcarea de flexie a șoldului este limitată de contactul regiunii femurale cu partea
superioară a abdomenului.
Când genunchiul este în extensie, forța mușchilor ischiogambieri limitează flexia șoldului.
Luând în considerare mușchii din regiunea șoldului, se observă că mușchii de rotație externă
sunt mai puternici decât cei de rotație internă (Ekşioğlu et. al 2001).
Este cunoscut faptul că mișcările șoldului au o relație strânsă cu mișcările executate în
articulațiile dintre șold și vertebrele lombare, precum și în articulațiile dintre partea inferioară
a vertebrelor lombare și osul sacrum.
Cu alte cuvinte, mișcările executate de coapsă în articulația șoldului sau mișcările executate
de corp în articulațiile dintre vertebrele lombare și osul sacrum determină mișcările șoldului
(Demirel și Koşar 2002).
Flexia șoldului este una dintre cele mai puternice mișcări ale corpului. În plus față de
mișcările de bază precum mersul și alergatul, folosim flexia șoldului în aproape fiecare
mișcare individuală. Flexia șoldului este necesară în activități precum înotul, săriturile,
săriturile în înălțime, săriturile cu prăjina, lovitul mingii, unele tipuri de gimnastică, săriturile
de pe trambulină, etc.
Gradul de abducție și aducție executate în jurul axei sagitale a articulației șoldului depinde
de poziția bilaterală a femurului și a pelvisului. În ortostatism, putem executa o abducție de
40 de grade și o aducție de 10 grade în medie.
În poziția verticală, articulația șoldului este în extensie. Acest lucru apare atunci când suntem
implicați în multe mișcări de extensie a șoldului, cum ar fi mersul și alergatul. Avem nevoie
de extensia șoldului în sporturi precum înotul, săritura în lungime și înălțime, ridicarea
greutăților, etc.
În timpul alergării, propulsia înainte a corpului are loc pin mișcarea piciorului și a brațului
care se mișcă uniform, în loc de membrul de sprijin.
Contracțiile concentrice care propulsează corpul înainte cu cea mai mare amplitudine sunt
cele ale flexorilor șoldului (iliopsoas și mușchiul drept femural) și extensorilor genunchiului
(vastus intermedius, vastus medialis și vastus lateralis) în timpul balansului târziu. Multe
dintre evenimentele biomecanice descrise în timpul alergării au loc simultan pentru a produce
o secvență coordonată de mișcări atât în extremitățile superioare, cât și în cele inferioare.
Muschii piciorului și mușchiul iliac joacă un rol cheie într-o lovitură puternică cu piciorul,
dar în acest proces avem nevoie de ajutor și din partea mușchilor corpului. În timpul
aruncărilor, toți mușchii, inclusiv cei ai feselor, corpului, pectoralilor și brațelor, lucrează în
mod coordonat. În lupta pentru a câștiga mingea, în special mușchii feselor, picioarelor și
corpului sunt utilizați (Karatosun 1991).
Abductorii șoldului sunt necesari pentru echilibrul în cazul căderilor ca urmare a unui salt al
sportivului, cum ar fi aruncarea cu sulița și aruncarea greutății.
Întru-un studiu realizat de Borms et al. (1987), care a investigat efectul exercițiilor de
întindere statică de 10, 20 și 30 de secunde asupra flexibilității mușchilor flexori ai șoldului
(de două ori pe săptămână timp de 10 săptămâni), a arătat că exercițiile de întindere statică au
dezvoltat flexibilitatea la același nivel, astfel încât un interval de 10 secunde de exerciții de
întindere statică au fost suficiente pentru a dezvolta flexibilitatea.
Relația dintre funcțiile mușchilor șoldului și întinderile progresive duc la consolidarea
mușchilor din regiunea șoldului. Prin urmare, se pot efectua exerciții cu bandă elastică,
precum și mersul lateral sau mersul înapoi.

Concluzii
Revizuirea literaturii de specialitate relevă nu numai lipsa cercetărilor directe privind
impactul structurii șoldului asupra performanței sportive, ci și necesitatea unei abordări mai
aprofundate în această direcție. Cercetările existente au evidențiat deja conexiuni
semnificative între anatomia șoldului și performanța sportivă în diverse discipline. Aceste
constatări furnizează un ghid valoros pentru antrenori, permițându-le să optimizeze
antrenamentul sportivilor lor în funcție de particularitățile anatomice ale șoldului.
Gimnastica, mersul și alergarea implică utilizarea intensivă a șoldului, iar studiile ulterioare
ar putea dezvălui modul în care anatomia acestuia influențează performanța în aceste
activități.
În plus, mersul și alergarea sunt activități cotidiene în care funcționarea optimă a șoldului
poate avea un impact semnificativ asupra confortului și eficienței metabolice. În contextul
acestor constatări, este important să se exploreze modul în care structurile articulare și
grupurile musculare ale șoldului se angajează în mișcările repetitive, cum ar fi cele din mers
și alergare, pentru a îmbunătăți calitatea acestor activități.

Bibliografie

1. RELATIONSHIP BETWEEN THE HIP ANATOMY AND SPORTING

PERFORMANCE, Emre Serini T.A., Student of PhD, Siirt University, Physical
Education and Sports College, Turkey, 2017.
2. Hip Anatomy and Biomechanics in the Athlete, Paul E. Hughes, M.D., Jim C.
Hsu, M.D., and Matthew J. Matava, M.D, Sports Medicine and Arthroscopy Review
10:103–114 © 2002 Lippincott Williams & Wilkins, Inc., Philadelphia.