UNIVERSITATEA “LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU

FACULTATEA DE INGINERIE

REFERAT DE SINTEZA
la disciplina
ŞTIINŢA ŞI INGINERIA MATERIALELOR

Responsabil disciplină:
Prof. univ. dr. ing. MARIUS BIBU

Student:VASILE LAURENTIU IONUT

Anul – I

SPD
Semigrupa:113/3

2019 – 2020

REFERAT

la disciplina
ŞTIINŢA ŞI INGINERIA MATERIALELOR

Se consideră o probă metalografică de dimensiuni ∅ 10 x 15 mm,

elaborată din:
B. Fonte albe:
4. -hipoeutectice 3,68%C

I. Realizaţi pentru proba considerată, o tehnologie completă de pregătire în

vederea
unei analize optice metalografice microstructurale. Se vor evidenţia operaţiile
şi materialele
necesare pentru următoarele etape:
a. - stabilirea locului pentru debitarea probei metalografice;
b. - posibilităţi de extragere a probei metalografice;
c. - realizarea suprafeţei plane;
d. - şlefuirea probei metalografice;
e. - lustruirea probei metalografice;
f. - punerea în evidenţă a structurii probei metalografice (atacul chimic
metalografic).

II. Elaboraţi pentru proba selectată o sinteză a aparaturii şi metodelor

utilizabile practic
în vederea efectuării unei analize metalografice macro şi microscopice a
acestei piese.

III. Considerând proba metalografică în stare de echilibru, descrieţi

detaliat şi în ordine:
a. - principalele caracteristici mecanice şi de compoziţie chimică ale
materialului
(conform standardului);
b. - evidenţierea transformărilor de stare pe care materialul le parcurge la
răcire din faza
lichidă pâna la atingerea temperaturii ambiante;
c. - caracteristicile şi proprietăţile fazelor şi constituenţilor structurali
omogeni şi
eterogeni în timpul transformării din faza lichidă în cea solidă;
d. - structura metalografică la temperatura ambiantă care ar putea fi
teoretic observată
prin analiza optică microstructurală (faze şi constituenţi structurali – desen,
definire,
proprietăţi mecanice şi caracteristici generale).
 CONŢINUTUL LUCRĂRII

Fonte hipoeutectice, care conţin între 2,11 şi 4,3 % C şi la temperatura

ambiantă prezintă o structură alcătuită din perlită, cementită secundară şi
ledeburită.
Fontele din sistemul Fe-Fe3C se numesc fonte albe datorită aspectului
argintiu al rupturii, determinat de prezenţa masivă a cementitei.
Fontele albe hipoeutectice (2,11 %<C &<4,3 %) prezintă la temperatura
ambiantă o structură formată din perlită, cementită secundară şi ledeburită. Perlita
are aspectul unor formaţiuni de culoare închisă înconjurate de cementita secundară
de culoare albă şi de ledeburita cu aspect punctiform-zebrat. Cementita secundară
liberă nu este separată de cementite ledeburitică, astfel că acestea nu pot fi
deosebite la microscop.

a. Stabilirea locului pentru debitarea probei metalografice:

Locul de extragere a probei se stabileste in functie de natura, forma si marimea

piesei, de tratamentele termice si mecanice la care a fost supusa aceasta.Acesta
trebuie ales astfel încât sa nu modifice structura probei. În cazul pieselor turnate,
probele vor fi extrase din fiecare zonă caracteristică de solidificare.

b. Posibilităţi de extragere a probei metalografice:

Pentru extragerea probei metalografice, se va realiza prinderea piesei pe

masa unei masini speciale urmand frezarea pe 3 fete a piesei respective, pe tot
parcursul operatiei masinaria eliberand asupra piesei lichid de racire, avand in
vedere pastrarea structurii probei intacta astfel incat aceasta sa nu isi modifice
structura, in caz contrar acesta eroare conducand la un rezultate nedorit
conducand la compromiterea probei (distrugerea microstructurilor), in mod
obișnuit, probele metalografice supuse cercetarii microscopice sunt de formă
cilindrică sau paralelipipedică, avand o dimensiune a laturii de 10,01-15,01 mm.

c. Realizarea suprafeţei plane:

In mod normal, obținerea suprafeței plane se realizează prin pilire, frezare,

polizare sau cu mașina pentru debitarea probelor metalografice. În timpul
procedeului de polizare, proba se ține in menghina sau cu mana purtand
echipamentul de protective afferent,pentru racirea probei utilizandu-se lichid de
racier pentru o claritare mult mai buna .

Slefuirea probei metalografice:

Pentru șlefuirea probei se recomanda prin impun realizarea unei suprafețe cât mai
plane dar și rotunjirea tuturor muchiilor suprafețelor astfel șlefuirea si lustruirea
probei să nu deterioreze discul de lustruire. Operația de șlefuire se execută cu
ajutorul hârtiilor metalografice .
Slefuirea se poate realize:
- manual,prin miscari rotative intr-o singura directie pe hartie din ce in ce mai
fina;
- mecanic,prin fixarea hartiilor abrasive pe discurile rotative ale usor masinarii
de slefuit verticale sau orizontale.

d. Lustruirea probei metalografice:

Lustruirea probelor este operatia prin care se urmareste eliminarea urmelor

slefuirii si imprimarea unui luciu perfect suprafetei ce urmeaza a fi examinata.
Lustruirea se realizeaza uzual prin unul dintre urmatoarele procedee:
-Lustruirea electorlitica care se bazează pe dizolvarea selectivă a asperităţilor
prin pierderea de metal ce are loc într-un circuit electric de electroliză, în care
proba este legată la anod.
-Lustruirea mecanica care se realizeaza pe un disc rotitor a carei turatie este de
cca.800 rot/min pentru materialele dure respective moi.
Dupa lustuire,proba se spala cu apa sau alcool etilic si se usuca prin tamponare cu
vata.

e. Punerea în evidenţă a structurii probei metalografice (atacul chimic

metalografic).

Pentru a pune in evidenta microstructura se procedeaza la tratarea suprafetei cu

reactivi chimici care dizolva sau coloreaza selectiv constituentii structurali astfel
incat sa se poata distinge unul de celalalt .
Acest tratament chimic, numit curent atac metalografic,se realizeaza fie prin
imersie fie prin tamponarea suprafetei probei cu vata imbibata in reactiv.Durata
practica de atac variaza de la cateva secunde pana la 1-2 minute, in functie de
material,stabilindu-se prin incercari repetate si observari la microscop.Proba se
considera atacata atunci cand suprafata pregatita si-a pierdut luciul metallic
devenind usor mata.
Reactivii chimici sunt foarte numerosi si difera dupa natura si starea materialului
metallic,scopul cercetarii.
Alte metode de punere in evidenta sunt:
-Atacul electrolytic
-Atacul prin oxidare la cald
-Evaporarea selectiva in vid
-Bombardamentul ionic.

II. Elaboraţi o sinteză a aparaturii şi metodelor utilizabile practic în vederea

efectuării unei analize metalografice macro şi microscopice a probei
considerate.

Pentru elaborarea analizei metalografice se utilizeaza microscopul optic

metalografic.Principiul de functionare se bazeaza pe capacitatea probelor
metalografice de a reflecta razele luminoase care cad pe o suprafata special
pregatita pentru analiza optica microstructurala, spre deosebire de preparatele
biologice care sunt cercetate prin transparent.
Microscopul metalograf este alcatuit din:
-Sistemul optic
-Sistemul de iluminare
-Sistemul mecanic de reglare.
Dupa modul de construire microscopul metalografic este clasificat in doua
categorii:
-Microscoape vertical utilizate pentru cercetare si control metalografic:MIM-
6,Epityp-2.
-Microscoape orizontale utilizate in special pentru cercetare deoarece dispun de o
larga gama de accesorii si posibilitati de investigare:MIM-3,Neophot 21.

Microscopul metalografic Neophot-21

Este un microscop metalografic care se inscribe in categoria celor de tip

orizontal.Acesta este alcatuit din urmatoarele parti principale:
-microscopul propriu-zis
-placa suport
-masa suport cu sertare pentru accesorii si piese auxiliare
-camera fotografica
-sistemul de iluminare

Sistemul semiautomat MF-MATIC pentru fotografierea microstructurilor

Acest sistem semiautomat MF-MATIC se compune dintr-un element de comanda I

pentru expunerea automata, un corp de baza 2 prevazut cu un obturator
electromagnetic si aparatul de fotografiere 3.
Fotografierea este actionata prin actionarea butonului de declansare care comanda
obtutarotul electromagnetic situat in interiorul corpului de baza.

Metode speciale de microscopie optica

-Miscroscopia la temperaturi inalte permite studierea probelor metalografice in
timpul incalzirilor putand pune astfel direct in evidenta transformarile care se
produc in matarialele metalice.Deoarece cele mai multa metale se oxideaza in aer,
structurile de oxizi impiedicand observarea in structurii este necesar ca proba sa fie
inchisa intr-un mic cuptor etans in care sa se creeze vid sau sa introduca o
atmosfera controlata.
-Microscopia la temperaturi scazute.Este o metoda utilizata pentru cercetarea
structurii materialelor pana la temperaturi extrem de joase.Se deosebeste de metoda
obisnuita prin faptul ca microscopul poseda un recipient de racire a probelor.
Ca mediu de racire se foloseste azotul lichid.

III. Considerând proba metalografică menţionată anterior în stare de

echilibru, descrieţi detaliat şi în ordine:

a. - Principalele caracteristici mecanice şi de compoziţie chimică ale

materialului (conform standardului);

Fonta alba hipoeutectica

Constituenţii fontelor albe sunt deci cementita şi perlita, factorii principali

care favorizează obţinerea fontei albe fiind corespunzător: răcirea cu viteză
mare, temperatura de turnare coborâtă, conţinutul relativ scăzut în siliciu şi
ridicat în mangan, etc.
Cementita impune fontelor albe o fragilitate ridicată şi o mare duritate
(HB = 350 … 500, K≈0) fapt care face ca aceste aliaje să nu fie potrivite pentru
o largă utilizare, întrebuinţarea lor fiind limitată în general la două domenii
distincte:
 la turnarea de piese cu crustă foarte dură şi rezistentă ca: bile pentru
mori de măcinat, cilindri de laminor, role pentru sape de foraj, roţi de
vagonet etc.;

 la elaborarea fontelor maleabile, amestecuri pentru care fontele albe

constituie materia primă, aşa cum se va prezenta, în mod corespunzător,
în continuare.

b. - Evidenţierea transformărilor de stare pe care materialul le parcurge la

răcire din faza lichidă pâna la atingerea temperaturii ambiante;
 - De la 1700 grade la 1300 se afla in stare lichida.
- De la 1300 grade la 1148 grade începe sa se formeze grăunții de austenita,
astfel găsim lichid+austenita.
- De la 1148 grade la 727 grade austenita începe sa se descompună, astfel
avem Austenita+Cementita secundara+Ledeburită.
- De la 727 grade la temperatura ambianta austenita ramasa începe sa se
transforme in perlita, astfel ramane Perlita+Cementita secundara+Ledeburită.

c. Soluţia lichidă(L): este formată din amestecul intim de atomi de carbon

în fierul lichid.
Austenita este un amestec (o soluție solidă) de carbon și fier, cu structură
cristalină cubică cu fețe centrate, paramagnetică. În oțelurile și fontele nealiate
austenita se întâlnește doar la temperaturi de peste 727 °C. La răcirea foarte lentă
sub această temperatură austenita se descompune, prin transformare eutectoidă,
într-un amestec mecanic de ferită și cementită numit perlită. În aceste condiții
austenita poate să conțină maxim 2,11 % C, la temperatura de 1.148 °C.

c. - Caracteristicile şi proprietăţile fazelor şi constituenţilor structurali

omogeni şi eterogeni în timpul transformării din faza lichidă în cea solidă;

Perlita (Pe), care se obţine în urma transformării eutectoide reprezintă

eutectoidul diagramei Fe-Fe3C, adică un amestec mecanic format din ferită de
concentraţia dată de metal P şi de cementită cu concentraţia dată de punctul K,
rezultat în urma transformării soluţiei solide ꝩ (austenita).
Cementita este un compus chimic, respectiv o carbură de fier, cu formula Fe3C,
conţinând 6,67%C. Ea are o reţea ortorombică, cu posibilităţi reduse de alunecare,
având o duritate ridicată, însoţită şi de o fragilitate foarte ridicată.
Întrucât diferitele metode de măsurare a durităţii se bazează pe pătrundere
în material, deci pe o deformare plastică a materialului, cementita practic
nedeformându-se, determinarea exactă a durităţii ei întâmpină serioase
dificultăţi. Din această cauză se dau valori cuprinse între 700…800 HB.
 Ledeburita este eutecticul diagramei Fe-Fe 3 C, fiind la formare un amestec
mecanic de austenită de concentraţia punctului E şi cementită. La temperatura
ambiantă este formată din perlită şi cementite.

c. - Structura metalografică la temperatura ambiantă care ar putea fi

teoretic observată prin analiza optică microstructurală (faze şi
constituenţi structurali – desen, definire, proprietăţi mecanice şi
caracteristici generale).

Aliajele Fe-C, care conţin mai mult de 2,11% C şi în care carbonul se

află sub formă de cementită poartă numele de fonte albe.

Fonta alba hipoeutectica cu 3%C

BIBLIOGRAFIE
1. Bibu, M. – Metalografia aliajelor feroase şi neferoase, Editura Universităţii "Lucian Blaga" din
Sibiu, ISBN 973-651-027-1, Sibiu, 2000;
2. Bibu, M. – Metode şi tehnici de analiză structurală a materialelor metalice, Editura
Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu, ISBN 973-651-030-1, Sibiu, 2000;
3. Bibu, M., - Ştiinţa materialelor, Editura Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu, Sibiu, 2004;
4. Bibu, M. – Studiul materialelor – Bazele teoretice ale ştiinţei şi ingineriei materialelor
metalice, Editura Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu, ISBN 973-651-824-8, Sibiu,
2004;
5. Bibu, M. – Studiul materialelor – Materiale utilizate în construcţia de maşini, Editura
Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu, ISBN 973-651-825-6, Sibiu, 2004;
6. Bibu, M., - Tehnologia construcţiilor sudate – Bazele tehnologice ale sudării şi tăierii termice,
Editura Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu, Sibiu, 2004;
7. Colan, H. ş.a., - Studiul metalelor, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983;
8. Domşa, A., Domşa, S. – Materiale metalice în construcţia de maşini şi instalaţii, Editura Dacia,
Bucureşti, 1981;
9. Gâdea, S., Petrescu, M., ş.a. – Metalurgie fizică şi studiul metalelor, vol.I, II şi III, E.D.P.,
Bucureşti, 1979, 1981, 1988;
10. Geru, N. – Metalurgie fizică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981;
11. Geru, N., ş.a. – Analiza structurii materialelor metalice, Editura Tehnică, Bucureşti, 1991;
12. Geru, N., ş.a. – Materiale metalice. Structură, proprietăţi, utilizări, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1985;
13. Mitelea, I., Radu, B. – Selecţia şi utilizarea materialelor inginereşti, Editura Politehnica,
Timişoara, 1998;
14. Mitelea, I., ş.a. – Ştiinţa materialelor în construcţia de maşini, Editura Sudura, Timişoara,
1999;
15. Truşculescu, M., ş.a. - Studiul metalelor - tehnici de laborator, Editura Facla, Timişoara,
1977.
16. *** Colecţia de standarde STAS, SR ISO, SR EN ş.a.