TESTE ŞI ÎNTREBĂRI PENTRU VERIFICAREA CUNOŞTIINŢELOR

Capitolul 4 – Fierul și aliajele fier-carbon –– (partea I – oțeluri nealiate)

1) Care sunt tipurile de diagrame de echilibru caracteristice sistemului de aliaje Fe - C:

a) diagrama Fe - Fe3C şi Fe - grafit;
b) diagrama Fe - C;
c) diagrama Fe - C - grafit.

2) Cementita este un compus chimic:

a) metastabil;
b) stabil;
c) care se descompune în funcție de elementele chimice din amestec.

3) Formarea grafitului se face după următoarea reacție de descompunere (reacție de

grafitizare):
a) FeC → Fe+ C(grafit)
b) Fe+ C ⎯912
⎯⎯→ Fe+ C(grafit)
o

c) Fe 3 C → 3 Fe+ C(grafit)

4) Formele alotropice ale fierului pur sunt:

a) Fe , Fe , Fe ;
b) Fe , Fe , Fe ;
c) Fe , Fe , Fe .

5) Soluțiile solide de carbon în Fe şi, respectiv, în Fe , se numesc:

a) ferită (F) şi, respectiv, perlită (P);
b) ferită (F) şi, respectiv, austenită (A);
c) perlită (P) şi, respectiv, austenită (A).

6) Dintre cele două forme alotropice ale Fe menționate mai jos, cele mai mari spații
interstițiale le prezintă:
a) Feα ;
b) Feδ .

7) Fierul pur prezintă următoarele forme alotropice:

a) Feα ;
b) austenita;
c) ferita;
d) Feγ;
e) Feδ.

8) Definiți fierul , fierul  și fierul .

Răspuns:
Fierul  (Fe) – este stabil de la temperatura ambiantă până la 912°C, prezintă o structură
cubică cu volum centrat (c.v.c.) și parametrul rețelei a=2,86Å la temperatura ambiantă. Până
la temperatura de 770°C (punctul Curie), Fe are proprietăți magnetice, după care devine
paramagnetic.
 Fierul  (Fe) – este stabil între 912 și 1394°C, are o structură bazată pe celule elementare
cubice cu fețe centrate (c.f.c.), la temperatura de 912°C parametrul rețelei fiind a=3,64Å.
Fierul  (Fe) – este identic din punct de vedere structural cu Fe, dar stabil între 1394°C și
1538°C. Valoarea parametrului de rețea al Fe se poate determina prin extrapolarea creșterii
valorii parametrului de rețea al Fe pentru temperaturi mai mari decât Ac.

9) Clasificați oțelurile și fontele din sistemul Fe – Fe3C în funcție de conținutul în carbon.

Răspuns:
După conținutul de carbon (poziția în diagramă în raport cu punctul eutectoid S), oțelurile
pot fi împărțite în trei clase:
• oțeluri hipoeutectoide – conțin până la 0,77% C și temperatura ambiantă prezintă o structură
alcătuită din ferită și perlită;
• oțeluri eutectoide – conțin circa 0,77% C și au, la temperatura ambiantă, o structură
perlitică;
• oțeluri hipereutectoide – conțin între 0,77 și 2,11% C și a căror structură, la temperatura
ambiantă, este formată din perlită și cementită secundară.
La rândul lor, după conținutul de carbon (poziția în diagramă în raport cu punctul eutectic
C), fontele din sistemul Fe-Fe3C se clasifică în:
• fonte hipoeutectice – conțin între 2,11 și 4,3% C și la temperatura ambiantă prezintă o
structură alcătuită din perlită, cementită secundară și ledeburită;
• fonte eutectice – conțin circa 4,3% C și a căror structură, la temperatura ambiantă, este
formată numai din ledeburită;
• fonte hipereutectice – conțin între 4,3 și 6,67% C, având la temperatura ambiantă o structură
alcătuită din ledeburită și cementită primară.