Temă cu chestionar 4.

1
Capitolul 4 – Fierul si aliajele fier – carbon – (partea – I – oteluri
nealiate)

1). a
2). a
3). c
4). b
5). b
6). a
7). a, d, e

8). Fe α este stabil până la 912oCşi între 1394…1538oC, prezintă o structură cubică
centrată (C.V.C) şi parametrul reţelei a = 2,86 Å la temperatura ambiantă. Fierul
α , prezintă proprietăţi magnetice până la temperatura de 770°C (punctul Curie),
notată cu Ac2 pe curba de încălzire şi considerată până nu demult ca punct critic
pentru trecerea de la forma alotropică Fe α la o presupusă formă alotropică Fe β.
Peste 770°C fierul α prezintă proprietăţi paramagnetice şi îşi menţine forma
alotropică Fe α până la 912oC;

Fe g este stabil între 912…1394 oC, prezintă o structură cubică cu feţe centrate
(C.F.C) şi parametrul reţelei a = 3,64 Å mai compactă decât cea cubică, deci
transformarea Fe a → Fe g este însoţită de o contracţie a metalului;

Fe d este identic din punct de vedere cristalografic cu Fe a, dar stabil în domeniul

de temperaturi peste 1394oC, are mărimea parametrului reţelei corespunzătoare
extrapolării peste Ac4 a parametrului reţelei Fe a. De aceea, se consideră că Fe d
este un Fe a stabil la temperaturi mai ridicate.

9). Clasificarea oțelurile din sistemul Fe – Fe 3 C în funcție de conținutul în carbon:

- oţeluri hipoeutectoide - 0 … 0,77%C;

- oţeluri eutectoide - 0,77%C;
- oţeluri hipereutectoide - 0,77 … 2,11%C;

Clasificarea fontelor din sistemul Fe – Fe 3 C în funcție de conținutul în carbon:

- fonte albe hipoeutectice - 2,11 … 4,3%C;

- fonte albe eutectice - 4,3%C;
- fonte albe hipereutectice - 4,3 … 6,67%C;