Capitolul 4.

Aliajele fierului cu carbonul

(Fe-C)
4.1. definitia si importanta aliajelor Fe-C
Reprezinta categoria de materiale frecvent utilizate in constructiile mecanie (70-80% din
materialele utilizate sunt aliajele feroase). In functie de continutul de carbon ele se clasifica in:
- oteluri – C ≤ 2.11 (intre 0.006 si 2.11 %)
- fonte – C intre 2.11 si 6.67 %
Cea mai eficienta metoda de analiza a aliajelor Fe-C se face pe diagrama de echilibru Fe-

y
C. apare in doua variante
a) diagrama metastabila Fe-Fe3C (Fe - Cementita)

p
b) diagrama stabile Fe-Grafit
Notiunea de metastabilitate – stabilitate relativa.

o
Comportamentul metastabil provine din aceea ca unul din componentii diagramei Fe -
Fe3C, in anumite conditii de temperatura se descompun in componentii sai (Fe+C)
Fe3C →3Fe + C (la temperatura)

C
Stabilitatea celeilalte variante este data de faptul ca atat Fe cat si Grafitul (forma

t
polimorfica a Fe) sunt elemente chimice pure, de aceea cristalizarea este mult mai stabila pentru
diagrama metastabila Fe-Fe3C care are si importanta cea mai mare.

o
Tinand cont de diagrama mestabila pe Fe-Fe3C apar fontele albe iar pe diagrama Fe-
Grafit apar fontele cenusii.
Departajarea fontelor albe de fontele cenusii – proprietati de la o analiza macroscopica:

N
- in spartura proaspata – fontele albe au un aspect alb argintiu
- fontele cenusii au un aspect gri datoria prezentei grafitului.

o
IMPORTANTA: aliajele Fe-C – deoarece sunt materiale metalice care asigura cele mai
bune performante de rezistenta mecanica. Otelurile (mai costisitoare decat fontele), in conditiile

D
unor tratamente termice specifice duce la obtinerea celei mai mari tenacitati dintre toate
materialele metalice.
Utilizarea aliajelor feroase este sustinuta pe de o parte de proprietatile oferite si pe de alta
parte de faptul ca materia prima este suficient de abundenta.
Materia prima:
- zacaminte FeCO3 (carbonat de fier, carbonil)
- reciclare.
Procesul de btinere al aliajelor feroase cuprind pe scurt
a) extragerea Fe din zacaminte – metalurgia extractiva – prima faza fonta alba – care este o
fonta de prima fuziune. Daca aceasta este rafinata (otelarii) duce la obtinerea otelului.
Daca apoi acesta este tratat (turnatorii)rezulta fintele cenusii.
Concluzii:
- otelurile asigura performantele mecanice cele mai ridicate dar sunt si cele mai
scumpe.; fontele albe nu prezinta performante foarte ridicate, iar fontele cenusii, desi
inferioare cu mult otelurilor reprezinta o alternativa avantajoasa a acestora in
constructiile mecanice.
4.2. Structura si proprietatile Fe
Fierul este un metal de tranzitie, grupa VII B, perioada IV, are un Z=26, A=55.85 at.g.
~56, densitate 7.25 kg/dm3, Ttop = 1538°C.
Ca multe materiale de tranzitie prezinta un polimorfism bogat:

Observatie - Feδ = Feα de temperatura inalta. Parametrul de retea se masoara in [Å].

p y
o
t C
o
N
o
Proprietatile fierului
a) mecanice
i. rezistenta mecanica

D
ii. plasticitate
Rezistenta mecanica – fierul are proprietati medii. HB ~ 60, Rm = 25-30 daN/mm2, A5 =
30-35%.
b) proprietati fizice
i. conductivitate termica si electrica
ii. proprietati magnetice (α magnetizat permanent dar pe masura ce
temperatura creste, proprietatile magnetice se pierd),
Fe magnetic la o temperatura de 720 °C trece in Fe paramagnetic.
Observatii: multa vreme forma cuprinda intre 720-912 °C a fost atribuita Feβ, datele mai
recente de difacrtie de raze X (analiza roentgenostructurale) au dovedit ca in acest interval de
temperatura nu exista nici un fel de modificare structurala Fe poastrandu-si acelasi CVC. Din
aceste ratiuni, forma β a fost abandonata.
c) Proprietati chimice
i. Prezinta valente variabile (II si III),
ii. Are doua stari de oxidare (Fe2+, Fe3+),
 iii. Oxizi ca: FeO, Fe2O3, Fe3O4,
Din punct de vedere al rezistentei la coroziune, Fe are o rezistenta slaba. Oxizii de Fe
formati si care ar avea rol de pasivare sunt foarte grosi si usor detasabili. Proprietatile mecanice
ale Fe se amelioreaza prin aliere.

4.3. diagrama metastabila Fe-C, structura si properietati. Oteluri si fonte.

4.3.1. Diagrama Fe-Fe3C – faze si constituenti

p y
o
t C
o
N
o
D
 p y
o
t C
o
a. Faze in diagrama Fe-Cem (Fe3C)
Faze:
– L lichida – omogena in toate punctele sale,

N
– S – solida
i. Metal pur

o
ii. Solutie solida (α, γ, δ)
iii. Compus definit
Solutii solide

D
1. δ – solutia solida interstitiala de C in Feδ – cristalizeaza in C si are un continut max de C
de 0.01%, nu are o importanta mare
2. γ – austenita – Robert Austen – Solutie solida interstitiala de Feγ, cristalizeaza in CFC si
are un continut de max 2.11% C la o temperatura de 1848 °C, iar pe masura ce
temperatura coboara ii scade si solubilitatea, la temperatura de 728 °C, difuzeaza
6.67%C.
3. α – ferita – solutie solida interstitiala de C in Feα, cristalizeaza cub cu volum centrat.
Duritatea feritei este de 80-100 HB.

Compusi definiti
Fe3C – cementita este un compus intermetalic, cu o concentratie de C de 6.67 %,
cristalizeaza in sistem ortorombic si este fragila si dura.

b. Constituenti in diagrama FeC

Constituenti
 monofazici - α, γ, Fe3C
  bifazici – amestecuri mecanice
o eutectic – ledeburita
𝑇𝐸
 𝐿 → 𝑆1 + 𝑆2

o eutectoid – perlita
𝑇𝐸′
 𝑆1 → 𝑆2 + 𝑆3
- reactie eutectica
1848 °𝐶
𝐿4,3 → 𝛾2.11 + 𝐹𝑒3 𝐶6.67

E (Ledeburita) (Led)

y
Ledeburita (W. Ledeb) = amestec mecanic eutectic cu un continut de 4.3 %C departajat intre
Austenita si Cementita 𝛾 + 𝐹𝑒3 𝐶

p
- reactie eutectoida

o
728 °𝐶
𝛾0.78 → 𝛼0.02 + 𝐹𝑒3 𝐶6.67

C
E’ (Perlita) (Pe)

t
Perlita = amestec mecanic eutectoid cu un continut de 0.77 %C departajat intre Feita si

o
Cementita 𝛾 + 𝐹𝑒3 𝐶

Aspectul metalografic

N
 austenita apare la temperaturi inalte – faza plastica,
 α – apare ca o structura granulata, grauntii aletarnand, diferit nuantati

o
 Fe3C – cementatita se formeaza prin transformare solida (morfologie in retea)
 Led transformata – amestec mecanic care adopta morfologia globulara tip aspect

D
de „zebrat”

~ 700 HB, foarte dura si fragila

 Perlita – ameste mecanic, se incadreaza in morfologia lamelara (amprenta de

deget)
 ~ 200 HB, tenacitate excelenta

4.3.2. Structura si proprietatile otelurilor nealiate (otel carbon)

p y
Teoretic otelurile sunt aliaje ale Fe cu C pana la 2.11 %C; practic alaturi de aceste
elemente mai apar si altele, denumite elemente insotitoare.

o
Elemente insotitoare:
 Rezultate din impuritati: din minereuri, deseuri – P (fosfor) si S (sulf)

C
o P max 0.04 % - fragilitate la temp redusa
o S max 0.04 % - fragilitate la temp inalta

t
 Adaos tehnologic – elemente introduse in mod intentionat la elaborare pentru a
favoriza anumite reactii chimice:

o
o Si = 0.3 – 0.5 % dezoxidant (zgura)
o Mn = 0.5 – 0.8 % dezoxidant avansat (desulfurant)

N
Peste acestea valori atat Si cat si Mn considerate elemente de aliere in oteluri aliate.

Structura otelurilor

o
- Hipoeutectoide (hE’)
o C ≤ 0.77%

D
o Constituenti: Ferita si Perlita

- Eutectoide (E’)
o C ~ 0.77 – 0.8 %
o Constituenti: Perlita

- HiperEutectoide (HE’)
o C ~ 0.8 – 2.11 %
o Constituenti: Perlita + Cementita`` (Fe3C``)

1. C~ 0.45% - Din diagrama de echilibru – proportii aproximativ egale de ferita si perlita

 %𝛼 100 𝑃𝑒
HB0.45%C = 100 ∙ 𝐻𝐵𝛼 + 100 𝐻𝐵𝑃𝑒
= 0.5 * 100 + 0.5 * 100

2. 1.1 %C
Constituenti: Pe + Fe3C`` (90% Pe si 10 % Fe3C``)

%𝐶𝑒𝑚`` 100 𝑃𝑒
HB0.45%C = ∙ 𝐻𝐵𝐶𝑒𝑚 `` + 𝐻𝐵𝑃𝑒
100 100

p y
o
Desi otelurile cu 1.1%C sunt mai dure decat cele cu 0.45%C, nu prezinta o rezistenta
ridicata, reteaua de cementita secundara este foarte dura si fragila determinand fragilitatea.

C
Pentru a fi utilizate, un hotel HE` trebuie sa aibă un tratament termic de recoacere de globulizare
(de inmuiere).

4.3.2. Proprietatile otelurilor carbon

o t
N
o
D

Pe masura ce cantitatea de carbon creste, creste duritatea, urmare a cresterii proportiei de

cementita in faza de durificare. Plasticitea avand o evolutie inversa.
 Limita de rupere inregistreaza aceasi variatie cu HB pana intr-un punct (0.77%C), dupa
care descreste brusc, explicatia constand in structura continuta. In cadrul otelurile hipereutectice
se formeaza o retea continua dura si perfect fragilizanta de cementita secundara. Din acest motiv
utilizarea otelurilor se limiteaza la 1.5% si nu pana la 2,11 % punctul in care sunt definite.
Pentru ameliorarea proprietatilor se aplica un tratament termic tip recoacere de
glubilizare (recoacere de inmuiere). Prin acesta se modifica morfologia cementitei care devine
globulara.

Clasificarea otelurilor nealiate

a) Oteluri pentru constructie

1. Oteluri de uz general: OL XX ( O- otel, L – lamint, XX – rezistenta mecanica

y
[daN/mm2]).
- Sunt oteluri de calitate medie, impuritatile (sulful si fosforul) fiind la limita

p
superioara; se limiteaza la forma de semifabricat laminat (rotund, patrat etc)
de diverse marimi, garantand rezistenta mecanica (Rm) buna; datorita

o
impuritatilor, nu sunt destinate tratamentelor termice ci sunt pentru piese putin
solicitate mecanic.

C
- Exemple: OL37; OL41; OL52; OL70.

o t
2. Oteluri de calitate: OLC XX (O- otel, L – lamint, XX – compozitie chimica).
- Sunt oteluri destinate pieselor mecanice solicitate in functiune si sunt

N
considerate de calitate, intrucat impuritatile se gasesc la limita inferioara.
Proprietatile sunt modificate prin tratamente termice care sunt aplicate in
functie de compozitia chimica. Sunt prezente 2 subclase:

o
o Oteluri de cementare – Carbon: 0,1% - 0,28%
 Li se aplica tratamente termochimice de cementare;
 Destinate pentru piesele complet solicitate in functie de duritate

D
(HB) la uzura in suprafata, in timp ce miezul trebuie sa fie
moale si tenace pentru a prelua socurile;
 Exemple: angrenajele (pinioane si roti dintate)
o Oteluri de imbunatatire - Carbon: 0,3% - 0,6%
 Prin tratamente termice specifice de imbunatatire, aceste oteluri
prezinta cele mai mari tenacitati, fiind destinate la realizarea
pieselor cu solicitari.
 Exemple – OLC15, OLC45, OLC60

b) Oteluri pentru scule: OSCXX (O- otel, S – scule, C – carbon)

 Oteluri hipereutectoide a caror proprietate caracteristica este duritatea, se
trateaaza termic si sunt destinate sculelor putin si mediu solicitate in
functionare (la prelucrarea lemnului, a maselor plastice etc)
4.3. Structura si proprietatile fontelor albe
A doua categorie de aliaje de pe diagrama Fe-C sunt fontele albe, care au concentratie de
carbon de 2,11% - 6,67%. Conform diagramei se clasfica in functie de cantitatea de C in:

 Fonte albe hipoeutectice

o Concetratie de C: 2.11% si 4,3%
o Constituenti: perlita + cementita secundara + ledeburita transformata
 Fonte albe eutectice
o Concetratie de C: ~ 4,3%
o Constituneti: ledeburita transformata

y
 Fonte albe hipereutectice
o Concetratie de C: 4.3% si 6,67%

p
o Constituenti:: ledeburita transformata + cementita primara

o
Constituentul comun acestora este ledeburita transformata – duritate excesiva si
fragilitate; aceasta nu se poate deforma plastic si nici prin aschiere, se poate doar turna in forme

C
mai complexe. Datorita acestor caracteristici sunt foarte putin solicitate, fiind adesea utilizate in
constructii de mecanica. Importanta lor rezulta din aceea ca sunt materiale de prima fuziune, din

t
care se obtin ulterior otelurile sau fontele cenusii.

o
4.4. Particularitati ale diagramei Fe-Grafit; structura si proprietatile fontelor

N
cenusii

o
D
 Desi la aceasta diagrama se formeaza teoretic, amestec mecanic eutectic sau eutectoid,
totusi completarea diagramei se face pe faze. Solidificarea pe aceasta diagrama se face doar
pentru fontele cenusii, acestea fiind o alternativa foarte avantajoasa a aliajelor feroase.

Solidificarea este dificila, transformarile indeplinind urmatoarii factori:

 Datorita continutului de carbon mare, vor putea solidifica doar fontele,
 Viteza de racire la solidificare trebuie sa fie foarte mica, aproape 0; aceasta practic,
fiind nerealista, de aceea pentru a le stimula, solidificarea la reelaborare, in faza
lichida se introduc elemente grafitizante – Si, Al, Cu. Alegerea continutului optim
de Si tine cont inclusiv de structura masei de baza. Selectia continutului necesar
utilizeaza diagrama structurala Maurer.

y
I. Fonta cenusie feritica

p
II. Fonta cenusie ferito-perlitica

o
III. Fonta cenusie perlitica
IV. Fonte pestrite

C
V. Fonte albe

o t
N
o
Alegere structurii masei metalice de baza (feritica, perlitica, etc.) se face in functie de
solicitarile mecanice, stabilindu-se astfel cantitatea necesara de Si.
Observatie – daca fonta are toata strutura de fonta alba, atunci Si este insuficient.

D
Fontele pestrite – sunt acele fonte care isi pastreaza atat caracteristicile fontelor albe
(urme de ledeburita transformata) cat si ale fontelor cenusii (grafitul). Nu sunt dorite, fiind
considerate rebuturi.

Clasificarea fontelor cenusii

Porneste de la premiza existentei carbonului, care poate aparea sub doua forme:
 Liber – grafit
 Legat – cementita, in combinatiile fazice ale masei metalice de baza
(ferita, perlita)
Conform carbonului legat clasificarea fontele cenusii poate fi:
 Conform structurii masei de baza:
o Feritice
o Perlitice
o Ferito-perlitice
  Conform grafitului:
o Lamelar
o Nodular

Structura si proprietatile fontelor cenusii

A. Fonta cenusie cu grafit lamelat

Prezenta grafitului sub forma de foite subtiri (in sectiune forma de filamente, nu aduce
avantaje majore), grafitul cu proprietati mult mai scazute decat Fe, se comporta ca niste
discontinuitati in masa metalica de baza – efect de crestatura.

Consecinte:
- Fonta cenusie nu prezinta plasticitate, nu are rezistenta la tractiune,

y
- Proprietati mecanice destul de slabe,
- Aduce urmatoarele avantaje:

p
o Rezistenta la compresiune destul de ridicata,
o Se prelucreaza usor prin aschiere (grafitul are o fluiditate foarte buna

o
in faza lichida, fiind destinat lucrarii cu solicitare mica in functionare),
o Rezistenta la coroziune mai buna decat a otelurilor aliate.

B. Fonta cenusie cu grafit nodular

t C
Imbunatatirea caracteristicilor mecanice se face prin minimizarea suprafetei de separatie

o
dintre grafit si masa metalica de baza, adica transformand grafitul din forma lamelara in forma
nodulara.

N
Acest lucru se face la elaborare, cand, pe langa Si se adauga si anumite cantitati mici de
elemente modificatoare. Cel mai folosit fiind Mg (0.03 – 0.07%). In procesul de solidificare,
acesta este insolubil in faza lichida creand centrii de germinare eterogena la formarea grafitului

o
(grafitul se va forma pe acesti germeni adoptand o forma sferoidala). Fontele cu grafit nodular
sunt cele mai competitive ca proprietati fata de oteluri. Sunt destinate pieselor cu solicitari

D
importante in functiune.

Rm(fonta cenusie) = 2/3 Rm(otel)