Aspecte generale ale răspunderii penale

1.Considerații generale privind răspunderea penală

DEFINIȚIE : Răspunderea penală ca formă a răspunderii juridice poate fi definită ca fiind însuși
raportul juridic penal de constrângere născut ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni, între stat pe de o
parte și infractor pe de altă parte,raport complex al cărui conținut îl formează dreptul statului ca
reprezentant al societății, de al trage la răspundere pe infractor, de a-i aplica sancțiunea prevăzută
pentru infracțiunea săvârșită și de a-l constrânge să o execute,precum și obligația infractorului de a
răspunde pentru fapta sa și de a se supune sanțiunii aplicate în vederea restabilirii ordinii de drept și
restaurării autorității legii.

SUBIECȚII RĂSPUNDERII PENALE :

a)Subiect activ = statul ,reprezentat de organele sale specializate; statul fiind unicul titular al
dreptului la acțiunea penală;

b)Subiect pasiv= subiectul activ al infracțiunii,respectiv persoana fizică sau juridică ce a comis
infracțiunea în calitate de autor,instigator sau complice;

În legătură cu conținutul răspunderii penale, menționăm că statul ca subiect activ al răspunderii

penale are obligația de a-l sancționa, de a-l trage la răspundere pe infractor în condițiile legii,iar
infractorul are obligația și dreptul de a fi sancționat în conformitate cu prevederile legale .

Privitor la obiectul răspunderii penale este de reținut că față de persoanele care săvârșesc infracțiuni
se pot dispune sancțiuni de drept penal(pedepse), iar față de minori se pot dispune măsuri
educative(neprivative sau privative de liberatate).

Cadrul reglementărilor privind răspunderea penală cuprinde un număr redus de dispoziții legale
întrucât răspunderea penală reflectă o situație specifică în raport cu celelalte doua instituții
fundamentale,ea reprezentând veriga,legătura între infracțiune și sancțiunile de drept
penal,infracțiunea fiind ’’cauza’’ și temeiul răspunderii penale,iar pedeapsa este consecința ei.

Constatarea răspunderii penale are loc prin constatarea infracțiunii ca temei al răspunderii penale
,deci prin constatarea săvârșirii unei fapte, care reprezintă conținutul unei anumite infracțiuni și al
inexistenței vreunei cauze care face ca fapta să nu constituie infracțiune. Aceasta este rezultatul
activității organelor judiciare penale și a instanței judecătorești exprimată prin hotărâre
judecătorească de condamnare rămasă definitivă.

Răspunderea penală constatată și concretizată prin hotărârea de condamnare urmează să se

realizeze prin executarea sancțiunii aplicate . Realizarea răspunderii penale înseamnă realizarea
drepturilor și obligaților care alcătuiesc conținutul raportului juridic de răspundere penală. Prin
aceasta se realizează ordinea de drept încălcată prin săvârșirea infracțiunii.

Tragerea la răspundere penală a infractorului se realizează cu respectarea unor reguli de bază cu

valoare de principii.
Principiile răspunderii penale

1. Principiul legalității ;

2. Infracțiunea este sigurul temei al răspunderii penale ;

3. Principiul umanismului răspunderii penale ;

4. Principiul personalității răspunderii penale ;

5. Principiul individualizării răspunderii penale ;

6. Unicitatea răspunderii penale ;

7. Principiul inevitabilității ;

8. Principiul prescpriptibilității ;

2.Cauzele care înlătură răspunderea penală

Ca regulă generală intervine ori de câte ori este nevoie. Cu toate acestea legiuitorul a
prevăzut expres anumite situații care fac posibilă înlăturarea răspunderii penale.Aceste
stări,situații ori împrejurări care au ca finalitate nepedepsirea celui care se face vinovat de
comiterea unei infracțiuni,sunt reglementate distinct în cadrul unor instituții de drept
penal,drept cauze care înlătură răspunderea penală(titlul VII-art 152-159 c penal).

-amnistia

-prescripția răspunderii penale

-lipsa și retagerea plângerii prealabile

-împăcarea

Amnistia- reprezintă un act de clemență al parlamentului prin care din considerente social
politice și de natură penală se înlătură răspunderea penală pentru infracțiuni comise
anterios adoptării legii de amnistie. Prin amnistie statul renunță la tragerea la răspundere
penală restrângându-se în felul acesta câmpul de aplicare al legii penale în vigoare cu
privirela anumite infracțiuni ori sacțiuni aplicate. Amnistia reprezintă un act politic și juridic,
o măsură obiectivă reală,impersonală care operează de regulă in rem,iar în mod excepțional
poate avea efecte și in personam cînd este condiționată de anumite cerințe referitoare la
persoana condamnatului și acestea trebuie să fie îndeplinite pentru a se putea beneficia de
amnistie.
Natura juridică-trăsături :

-amnistia este o cauză care înlătură răspunderea penală,ea nu înlătură caracterul justificativ
sau caracterul neimputabil al faptei și nici nu poate fi echivalentă cu dezincriminarea a
acesteia;

-amnistia este un act al puterii de stat care îmbracă forma unei legi,un act excepțional,de
clemență;

-amnistia este determinată de anumite rațiuni social politice și de politică penală care
influențează fenomenul infracțioal într-o perioadă determinată ori care marchează momente
semnificative în evoluția societății;

-amnistia are ca efect înlăturarea răspunderii penale ;

-are un caracter obiectiv,real(in principiu caracter in rem);

-are ca obiect anumite fapte infracționale săvârșite;

-are caracter legal, obligatoriu;

Felurile amnistiei

1.În funcție de momentul în care intervine, amnistia poate fi:

a)antecondamnatorie sau proprie când intervenția ei are loc înainte de pronunțarea

hotărârii judecătorești definitive de condamnare;

b)postcondamnatorie sau improprie atunci când intervine după pronunțarea hotărârii

judecătorești definitive de condamnare;

2.În funcție de întinderea efectelor, amnistia poate fi:

a)generală atunci când legea dispune acordarea sa pentru orice infracțiune;

b) spevială care se acordă în anumite situații;

3.Condițiile în care este acordată, amnistia poate fi:

a)necondiționată(pură și simplă) când legea nu prevede nicio condiție;

n)condiționată acordată în cadrul îndeplinirii unor condiții cerute de legiuitor;

Efectele amnistiei – antecondamnatorii : se înlătură răspunderea penală pentru infracțiunea
săvârșită; acțiunea penală nu mai poate fi pusă în mișcare ,situație în care procursorul
dispare;inculaptul,suspectul are posibilitaea de a continua procesul.

-postcondamnatorii: efectele se produc doar pentru viitor, este înlăturată

executarea pedesepei principale ,măsurile educative; va fi înlăturată grațierea.

Limite: amnistia nu produce efecte asupra măsurilor de siguranță(excepție confiscarea

extinsă), asupra drepturilor persoanelor vătămate ori civile.

Prescripția răspunderii penale – constă în stingerea raportului juridic penal de conflict,

născut prin săvârșirea unei infracțiuni ca urmare a nerealizării lui într-un anumit termen
prevăzut de lege

Efecte : - consecința împlinirii termenului de prescripție este aceea că prescripția își produce
în mod automat efectul, fiind înlăturată posibilitatea aplicării sancțiunilor de drept penal.

Termenele de prescripție (art 154. Alin 1.)

art. 154. Termenele de prescripție a răspunderii penale. (1) Termenele de prescripție a

răspunderii penale sunt:

a)15 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa detențiunii pe viată sau
pedeapsa închisorii mai mare de 20 de ani;

b) 10 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de
10 ani, dar care nu depășește 20 de ani;

c) 8 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 5
ani, dar care nu depășește 10 ani;

d)5 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de
un an, dar care nu depășește 5 ani;

e) 3 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închis.

Calculul termenelor (art 154. Alin 2,3,4)

Întreruperea cursului prescripției răspunderii penale reprezintă o cauză legală care lipsește
de eficiență,timpul scurs până la momentul intervenirii sale, făcând să înceapă un nou
termen de prescripție după îndeplinirea actului întreruptiv . Pentru a avea efect de
întrerupere actul trebuie să respecte dispozițiile legale,deci să fie valabil și comunicat
inculpatului sau să fie îndeplinit în prezența sa. În caz de nerespecatare a acestor condiții
prescripția se va socoti întreruptă la data ultimul act de întrerupere valabil.

Suspendarea cursului prescripției răspunderii penale – când organele judiciare sunt

împiedicate să exercite acțiunea penală pentru tragerea la răspundere a suspectului ori a
inculpatului,dispare temeiul,de fapt,care justifică efectul extinctiv al prescripției penale ca
atare cursul prescripției se supendă.

Art 156

Lipsa și retagerea plângerii prealabile (art. 157-158 c. Penal; art. 295-298 c.p.p.)-
reglementare și concept

Pe planul dreptului penal lipsa și retragerea plângerii prealabile sunt considerate drept cauze
care înlătură răspunderea penală . Pe planul dreptului procesual penal lipsa și retragerea
plângerii sunt reglementate ca și cauze care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea
acțiunii penale.

În mod obișnuit, săvârșirea unei infracțiuni generează obligativitatea organelor judiciare de a

declanșa procedurile necesare tragerii la răspundere penală a infractorului , indiferent de
modul de sesizare a acestora(art. 288 c.p.p.),din oficiu,ca urmare a denunțului unei persoane
străine de consecințele infracțiunii sau ca urmare a plângerii formulate de persoana
vătămată, acțiunea penală ca acțiune publică se exercită din oficiu potrivit principiului
oficialității acțiunii penale. De la principiul oficialității legea a prevăzut unele excepții
atribuind și altor persoane sau instituții dreptul de a efectua unele acte procesuale . Una
dintre aceste excepții privește necesitatea formulării pentru anumite infracțiuni, a plângerii
prealabile din partea persoanei vătămate, deci acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare
sau exercitată decât în cazul în care persoana vătămată și-a exprimat voința de tragere la
răspundere a făptuitorului prin introducerea unei plângeri prealabile la autoritățile judiciare.

Pentru ca acțiunea penală să fie exercitată la plângerea prealabilă a persoanei vătămate ,

plângerea trebuie să îndeplinească toate condițile cerute de art 289 c.p.p alin 1,6 și 8.

Trăsături : - plângerea prealabilă trebuie formulată de către persoana vătămată,pesonal sau

prin reprezenatare;

-plângerea trebuie să fie făcută în termenul prevăzut de lege;

-odată plângerea prealabilă formulată ea are efecte in rem fiind indivizibilă ( în situația în
care prin săvârșirea infracțiunii au fost vătămate mai multe persoane , răspunderea penală
se menține chiar dacă plângerea prealabilă a fost formulată doar de către una dintre
persoanele vătămate - indivizibilitatea activa ; în situația în care infracțiunea a fost săvârșită
de mai multe persoane fizice sau juridice ,fapta atrage răspunderea penală a tuturor
participanților chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut sau se menține cu privire doar la
unul dintre aceștia.

-plângerea prealabilă trebuie să privească vreuna dintre infracțiunile pentru care legea
prevede că acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei
vătămat(art 193, art. 206,art. 208,art.218-219,art.238-241, art 378-379).

Prin lipsa plângerii prealabile se înțelege neefectuarea sau inexistența plângerii pe care
partea vătămată are dreptul să o facă pentru anumite infracțiuni în condițiile legii în scopul
tragerii la răspundere a infractorului. Lipsa plângerii prealabile înseamnă lipsa cererii.

În situația în care lipsa plângerii prealabile este constatată în cursul urmăririi penale
procurorul dispune clasarea,iar dacă este constatată în cursul judecății instanța dispune
încetarea procesului penal.

În cadrul infracțiunilor flagrante, oragnul de cercetare penală este obligat să constate

săvârșirea acesteia chiar în lipsa plângerii prealabile. După constatare , organul de urmărire
penală cheamă persoana vătămată și, dacă aceasta declară că face plângere prealabilă,
începe urmărirea penală. În caz contrar, organul de cercetare penală înaintează procurorului
actele încheiate și propunerea de clasare .

Retragerea plângerii prealabile reprezintă manifestarea de voință a persoanei vătămate

care, după ce a introdus plângerea prealabilă necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii
penale, revine și renunță în condițiile legii la plângerea făcută mai înainte de soluționarea
cauzei printr-o hotărâre definitivă. Este posibilă retragerea plângerii prealabile numai cu
privire la unul dintre participanții la săvârșirea infracțiunii urmând ca procesul penal să
continue cu privire la suspecții sau inculpații cu privire la care plângerea nu a fost retrasă.
Retragerea își pierde caracterul obiectiv (in rem) și dobândește caracter subiectiv , se
renunță astfel la solidaritatea pasivă a retragerii,retragerea producând efecte in personam.

Pentru persoanele vătămate lipsite de capacitate de exercițiu retragerea plângerii se face

doar de către reprezentanții legali,iar pentru persoana vătămată , iar pentru persoanele cu
capacitate restrânsă se face cu încuviințarea persoanelor prevăzute de lege. În cazul în care
acțiunea a fost pusă în mișcare din oficiu , în condițiile legii,retragerea plângerii produce
efecte numai dacă este însușită de către procuror, astfel chiar dacă persoana vătămată își
retragere plângerea prealabilă,dar procuroul nu își însușește această manifestare de voință,
procesul penal va continui în condițiile principiul oficialității. Se face oral sau înscris,în fața
oraganelor judiciare sau instanței care consemnează manifestarea unilaterală de voință a
persoanei vătămate într-un proces verbal sau în încheierea de ședință. În virtutea
principiului indivizibilității active a răspunderii penale pentru ca retragerea plângerii
prealabile să producă efectele prevăzute de lege ea trebuie să fie retrasă de către toate
persoanele vătămate care au introdus plângerea . Pentru a fi valabilă retragerea plângerii
prealabile trebuie să aibă loc doar în cazurile prevăzute de lege, să existe o manifestare de
voință neechivocă de retractare,să fie totală, necondiționată și să intervină până la
rămânerea definitivă a hotărârii.

Împăcarea – art 159, alin 2 c. Penal – înlătură răspunderea penală și stinge acțiunea civilă
Împăcarea produce efecte numai cu privire la persoanele între care a inervenit și dacă are
loc până la citirea actului de sesizare a instanței(efecte in personam). În cazul persoanelor
lipsite de capacitate de exercițiu împăcarea se face numai de reprezentanții lor legali, iar
persoanele cu capacitate de exercițiu restrânsă se pot împăca cu încuviințarea persoanelor
prevăzute de lege.În cazul persaonei juridice , împăcarea se realizează de către
reprezentantul său legal sau convențional, ori de către persoana desemnată în locul
acestuia.

Condiții: - împăcarea trebuie să se realizeze în cazul acelor infracțiuni expres determinate de

legiuitor(art. 199 alin. 2 , art. 243-245 c. Penal );

-împăcarea înlătură răspunderea penală în situația în care intervine până la citirea actului de
sesizare a instanței;

-împăcarea produce efecte între persoanele între care a intervenit;

- împăcarea trebuie să fie personală;

-împăcarea să fie totală, necondiționată și definitivă

Prin intervenția împăcării , în aczul în care procesul penal nu a început acesta nu va mai
începe,iar dacă se află în desfășurare acesta va înceta.