1.2.

Incursiune in IT management

IT managementul este procesul de supraveghere a tuturor aspectelor legate de operațiunile

și resursele tehnologiei informației în cadrul unei organizații.
IT managementul asigură că toate resursele tehnologice și angajații asociați sunt utilizați
corespunzător și într-o manieră care oferă valoare organizației. Gestionarea eficientă a
informațiilor permite unei organizații să optimizeze resursele și personalul, să îmbunătățească
procesele de afaceri și comunicarea și să pună în aplicare cele mai bune practici. Persoanele care
lucrează în domeniul managementului IT trebuie să demonstreze, de asemenea, abilități în domenii
precum managementul, planificarea strategică și alocarea resurselor [47].
Totodată, IT managementul este disciplina prin care toate resursele tehnologiei informației
ale unei entități sunt gestionate în conformitate cu nevoile și prioritățile acesteia. Aceste resurse
pot include investiții tangibile, cum ar fi hardware-ul calculatorului, software-ul, datele, rețelele și
facilitățile centrelor de date, precum și personalul angajat să le mențină.
Gestionarea acestei responsabilități în cadrul unei companii implică multe dintre funcțiile de
bază ale managementului, cum ar fi bugetarea, personalul, managementul schimbării, organizarea
și controlul, împreună cu alte aspecte care sunt unice pentru tehnologie, cum ar fi proiectarea
software-ului, planificarea rețelei etc.
Scopul central al managementului IT este de a genera valoare prin utilizarea tehnologiei.
Pentru a realiza acest lucru, strategiile și tehnologiile de afaceri trebuie să fie aliniate intre dînsele.
Managementul IT este diferit de sistemele informatice de management. Acesta din urmă se
referă la metode de management legate de automatizarea sau susținerea procesului decizional
uman. Managementul IT se referă la activitățile de management legate de IT din cadrul
organizațiilor. MIS se concentrează în principal pe aspectul de afaceri, cu o contribuție puternică
în faza tehnologică a afacerii / organizației.
Un accent primar al managementului IT este crearea de valoare posibilă prin tehnologie.
Acest lucru necesită alinierea tehnologiilor și a strategiilor de afaceri. În timp ce crearea de valoare
pentru o organizație implică o rețea de relații între medii interne și externe, tehnologia joacă un rol
important în îmbunătățirea lanțului valoric global al unei organizații. Cu toate acestea, această
creștere necesită ca managementul afacerilor și al tehnologiei să funcționeze ca o echipă creativă,
sinergică și colaborativă, în loc de o perioadă de control pur mecanic.
Din punct de vedere istoric, un set de resurse a fost dedicat unei singure tehnologii
informatice, aplicațiilor de afaceri sau liniei de afacere și a fost gestionată într-o manieră similară
silo-ului. Aceste resurse au sprijinit un singur set de cerințe și procese și nu au putut fi ușor
optimizate sau reconfigurate pentru a susține cererea reală. Acest lucru a determinat furnizorii de
tehnologie să-și construiască și să-și completeze infrastructura și ofertele de management centrate
pe produse cu medii de infrastructură convergente care converg servere, stocare, rețele, securitate,
management și facilități.
Eficiența de a avea acest tip de mediu integrat și automatizat de gestionare permite
întreprinderilor să își dezvolte aplicațiile mai rapid, cu o gestionare și întreținere mai ușoară și
permite IT să ajusteze resursele IT (cum ar fi serverele, stocarea și rețelele) mai repede pentru a
face față cererilor [5].
În continuare considerăm oportun de a dezvolta noțiunile de informație în management și
management al informației.
Informaţia în management şi managementul informaţiei sunt noţiuni diferite; informaţia în
management se referă la natura informaţiei (datele conţinute); managementul informaţiei se referă
la folosirea/prelucrarea informaţiei.
Managementul informaţiei este procesul prin care informaţiile colectate anterior sunt
analizate şi apoi folosite de manageri pentru a lua decizii. Informaţia în management este
informaţia necesară pentru a lua decizii manageriale.
Monitorizarea oferă informaţii asupra derulării proiectului. Informaţiile sunt colectate în
fazele de planificare şi implementare. Ele ajută la detectarea eventualelor probleme. Se pot astfel
găsi soluţii manageriale pentru rezolvarea acestora.
Importanţa Informaţiei în Managenment
Informaţia în Management este importantă pentru:
 Luarea unor decizii cu scopul de a îmbunătăţii organizarea serviciilor şi facilităţilor; şi
 Realizarea planificării, implementării, monitorizării si evaluării participative.
Cum se realizează Managementul Informaţiei?
Pentru a putea fi folosită în luarea deciziilor manageriale informaţia trebuie prelucrată
(colectată, stocată şi analizată). Managementul informaţiei (procesul colectării şi stocării
informaţiei) şi informaţia în management (datele necesare pentru luarea deciziilor) sunt noţiuni
diferite; cu toate acestea ele se completează reciproc şi nu pot fi separate în activităţile de zi cu zi.

Astfel, informaţia în management presupune:

 a determina ce informaţii sunt necesare;
 colectarea şi analizarea acestora;
 stocarea şi recuperarea lor când este necesar;
 folosirea lor; şi
 difuzarea lor.
Stabilirea Informaţiei Necesare în Management: O cantitate considerabilă de informaţii este
obţinută pe parcursul planificării, managementului şi monitorizării proiectului. Unele dintre aceste
informaţii sunt folosite pentru luarea unor decizii imediate; altele, pentru luarea unor decizii
ulterioare. De aceea, un sistem eficient al informaţiei în management ajută managerii proiectului
să afle informaţiile necesare pentru luarea diferitelor decizii în diverse momente.
Colectarea şi Analizarea Informaţiei în Management: Informaţia poate fi obţinută din diverse
surse: rapoarte ale personalului tehnic, registre, chestionare completate de diverşi participanţi,
întâlniri de lucru, interviuri, grafice.
Stocarea Informaţiei: Este important ca informaţia să fie stocată pentru a putea fi folosită
ulterior. Informaţia poate fi stocată în registrele comunităţii, rapoartele proiectului, formulare, şi
de asemenea poate fi memorizată. Regula de bază este ca informaţia să poată fi uşor găsită şi
accesată.
Folosirea Informaţiei: Informaţia poate fi folosită pentru rezolvarea problemelor comunităţii,
determinarea resurselor (felul lor şi cantitatea necesară), solicitarea ajutorului necesar şi stabilirea
viitoarelor proiecte.
Difuzarea sau Fluxul Informaţiei: Pentru a fi folosită în mod adecvat, informaţia trebuie
schimbată între diverşii participanţi la proiect. Celelalte părţi implicate în proiect pot de asemenea
folosi informaţia în luarea propriilor decizii. În acest fel ei ii pot ajuta pe cei ce colectează
informaţia să stabilească utilitatea acesteia în management.
Informaţia trebuie împărtăşită şi difuzată la toate nivelele: sătesc, comunal, sub-judeţean,
regional, national.
Informaţia în management este parte integrantă a monitorizării, deoarece ea este obţinută în
cursul monitorizării şi ajută la planificarea şi implementarea activităţilor acesteia [11].

Conform autorilor Stefan Stossel si D.S. Ogodescu : “Originea informatiei se afla in

psihicul uman care constituie locul de intalnire al cunostintelor si realitatii si unde are loc punerea
in forma comunicabila a realitatii inconjuratoare.”
Orice ipostaza a realitatii poate fi transpusa in informatie. Realitatea e informationala in
masura in care este perceptibila, inteligibila, sau devine receptoare ca suport al sensurilor
existentiale umane. Acest proces surprinde realitatea asezand-o in mulaje condensate.
Realitatea nu constituie sursa a informatiei doar in sensul de izvor din care ea curge, ci
poate fi ea insasi convertibila in informatie de catre om. Informatiile produse se prezinta sub o
multitudine de forme: inventii, inovatii, studii, documentatii, soft-uri, sisteme moderne de
organizare si management, proiecte, studii de fezabilitate, consultanta. Aceste forme ale
informatiei contureaza un sector aproape distinct, care cunoaste o rapida dezvoltare in economia
postmoderna.
 Astfel, insasi ideea de economie postmoderna se identifica cu deplasarea sursei de creare a
avutiei dinspre zonele „productive” in sens traditional (masini, munca fizica ) catre sfera creatiei
intelectuale.
Inovatia si creatia intelectuala tind sa devina principalele surse de venituri in conditiile in
care ciclurile de viata ale produselor se reduc tot mai mult. Toate aceste restructurari economice
au conturat doua concepte noi specifice postmodernitatii : NEW ECONOMY,
ECONOMIA INFORMATIONALA.
Tot mai multe tari elaboreaza strategii privind activitatile generatoare de informatii si
integritatea lor in macro-strategiile de dezvoltare economica. In ultima perioada, majoritatea tarilor
dezvoltate, ca urmare a pierderilor de piata suferite de intreprinderile nationale, a
dezechilibrelor comerciale si a problemelor de ajustare stricta, au devenit mai putin preocupate de
asigurarea concurentei prin comert liber si mai mult de cresterea competitivitatii firmelor prin
informatie.
S-a facut o tranzitie a campului de concurenta din domeniul preturilor care intensifica
concurentialitatea, in campul inovarii si informatiei, unde se evita sau se atenueaza pe cat
posibil rivalitatile si se promoveaza strategii de cooperare.

Constientizarea faptului ca informatia e factor principal al cresterii economice si al

competitivitatii atat pe plan national, dar si international si mondial, a determinat guvernele
multor tari sa adopte masuri care sa stimuleze cercetarea stiintifica, inovarea si sa stimuleze
industriile bazate pe informatie.

Caracteristicile informatiei
 reprezinta o resursa vitala
 nu se consuma prin utilizare , ci se multiplica
 este o marfa speciala
 este volatila
 este ecologica

O alta caracteristica a informatiei este reprezentata de variabilitatea sistemului din care

provine. Daca acesta nu evolueaza (nu se transforma) informatia oferita este minima. Orice
modificare a sistemului genereaza informatii, in consecinta informatia exista atunci cand descrie
starea actuala a unui fenomen dintr-un sir de evolutii a starilor unui sistem.
Informatia este definita si prin sens, respectiv prin valori de adevar. Astfel o operatie
matematica poate sa ne ofere o informatie, dar sa nu ofere un adevar. Dimensiunea semantica si
constientizarea informatiilor genereaza seturi de cunostinte fapt care a permis definirea etapei
postmoderne cu termenul de „Societate a cunoasterii”, „Economie bazata pe cunoastere”,
„Societate informationala”.
Asa cum observa Cornel Havarneanu in lucrarea intitulata „Informatica aplicata in
psiho-pedagogie”, analiza informatiilor permite clasificarea acestora in informatii simple si
informatii compuse (complexe). Informatia simpla este un fapt unic, referitor la starea unui
sistem. De regula, informatia simpla, necorelata cu alte informatii, are o semnificatie saraca.
Simpla insumare a doua informatii poate mari acest continut, dar asamblarea a doua sau mai multe
informatii genereaza un continut informational mult mai bogat decat simpla insumare a
informatiilor primare.
Informatiile se compun prin: a)coordonare; b)subordonare.
Informatia compusa prin coordonare este informatia rezultata prin imbinarea, intr-o ordine
oarecare, a informatiilor elementare pe componente. De exemplu informatiile meteorologice
vizeaza: 1) starea timpului – 7 variabile; 2) directia vantului – 8 valori; 3) puterea vantului – 7
valori; 4) temperatura atmosferica – 7 valori; din toate acestea se obtine o informatie finala,
coordonata si complexa: starea vremii la un moment dat.
Informatia compusa prin subordonare poate sa imbine elementele legate intre ele intr-un
mod precizat de limbaj sau in ordinea in care sunt enuntate. Fiecare element joaca un rol in
ansamblu, iar permutarea a doua elemente sau suprimarea unuia denatureaza informatia (daca in
adresa unei persoane se schimba numele localitatii sau judetului informatia este denaturata).
Fiecare cuvant sau numar este o informatie elementara.
Cele doua tipuri de informatii compuse prezinta unele deosebiri. In informatia compusa prin
subordonare, ordinea de prezentare a elementelor este foarte importanta, in special ordinea de
includere a elementelor unele in altele. In unele cazuri, natura relatiilor dintre elemente poate fi
diferita, de exemplu aceeasi bucata dintr-o piesa muzicala poate fi interpretata diferit de doua
persoane (dar nu se schimba esential informatia). In informatiile compuse, informatiile
componente si legaturile dintre ele se recunosc cu ajutorul structurii proprii limbajului.
Reducerea informatiei la un model general
Pentru informatiile elementare (simple) conformitatea cu modelul general este foarte clara
(este un fenomen variabil; exista un numar finit de elemente; se refera la starea actuala a
fenomenului).
 Orice tip de informatie, simpla sau compusa, poate fi redusa la un model general. Pentru
aceasta, informatia poate divizata in elementele componente, intre care se poate preciza o anumita
ordine (in cazul in care aceasta ordine nu rezulta din natura informatiei). Pentru fiecare element se
intocmeste o lista a valorilor posibile, apoi se fac toate combinatiile posibile, luandu-se cate un
element din fiecare multime componenta [10].