MINISTERUL EDUCATIEI, CULTURII SI CERCETARII REPUBLICII

MOLDOVA
UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA
FACULTATEA STIINȚE ECONOMICE
DEPARTAMENTUL ECONOMIE, MARKETING SI TURISM

Lucrul Individual

Tema: Importanta Actului Unic European

Disciplina: Economia Europeana si Integrare economica
Specialitatea: Servicii hoteliere, turism si agrement

A elaborat: Podubnii Tamara

Conducator stiintific:Davidov C. Drd. Asist. Univ.
Grupa: SHTA 1802
Cuprins:
Capitolul 1:
1.1.Aspecte generale și istoricul constituirii AUE………………………………....3
1.2. Principalele obiective ale AUE………………………… …………………….4

Capitolul II
2.1. Structura, Actului Unic European……………………………………………. 5
2.2. Contribuțiile Actului Unic European..................................................................5
2.3.Modificari aduse tratatului……………………………………………………..6
Concluzii………………………………………………………………………… ..7
Bibliografie ………………………………………………………………………...8
Capitolul I
1.1Aspecte generale și istoricul constituirii AUE
Actul unic european a revizuit Tratatul de la Roma și a introdus Piața Unică Europeană și
Cooperarea Politică Europeană.
După 1975 când a fost reprezentat raportul Tindemans, a răzbucnit o avalanșă de proiecte de
reformă a C.E., dar textele care au sprijinit raporturile privitoare la problemele instituțiilor au
fost întocmite in 1984-1985. Consiliul European de la Milano a convocat la 9 septembrie 1985
conferința interguvernamentală care a durat 6 luni. Acesta reprezintă prima mare modificare a
tratatelor originale, prin care s-a extins competența instituțiilor comunitare. Prin el s-a extins
votul cu majoritate calificată , s-a recunoscut oficial Comunitatea Europeană
Nasterea a AUE, semnat la Luxemburg la 17 februarie 1986 de către nouă state membre şi la 28
februarie 1986 de către Danemarca, Italia şi Grecia, este prima modificare importantă a
Tratatului de instituire a Comunităţii Economice Europene (CEE). Acesta a intrat în vigoare la 1
iulie 1987.

Principalele etape care au condus la semnarea AUE sunt:

 Declaraţia solemnă de la Stuttgart din 19 iunie 1983Acest text, elaborat pe baza planului
realizat de Hans Dietrich Genscher, ministrul german al Afacerilor Externe şi de
omologul său italian, Emilio Colombo, este însoţit de declaraţiile statelor membre privind
obiectivele vizate în domeniul relaţiilor interinstituţionale, al competenţelor comunitare şi
al cooperării politice. Şefii de stat şi de guvern se angajează să reexamineze progresele
înregistrate în aceste domenii şi să decidă dacă este posibil să le încorporeze în Tratatul
privind Uniunea Europeană.
 Proiectul de tratat privind instituirea Uniunii EuropeneLa solicitarea deputatului italian
Altiero Spinelli, se formează o comisie parlamentară pentru afaceri instituţionale în
vederea elaborării unui tratat care să înlocuiască Comunităţile existente cu o Uniune
Europeană. Parlamentul European a adoptat proiectul de tratat la 14 februarie 1984.
 Consiliul European de la Fontainebleau din 25 şi 26 iunie 1984Inspirându-se din
Proiectul de tratat al Parlamentului, un comitet ad hoc compus din reprezentanţi personali
ai şefilor de stat şi de guvern şi prezidat de senatorul irlandez Dooge a examinat aspectele
instituţionale. Raportul Comitetului prezidat de M. Dooge invită Consiliul European să
convoace o Conferinţă interguvernamentală pentru a negocia un tratat cu privire la
Uniunea Europeană.
 Cartea Albă despre piaţa internă din 1985Comisia, la solicitarea preşedintelui său,
Jacques Delors, publică o Carte Albă care identifică 279 de măsuri necesare pentru
realizarea pieţei interne. Cartea propune un calendar şi data limită de 31 decembrie 1992
pentru realizarea acesteia.

Consiliul European de la Milano din 28 şi 29 iunie 1985 propune convocarea unei Conferinţe
interguvernamentale (CIG) care se deschide pe durata preşedinţiei luxemburgheze, la 9
septembrie 1985 şi se încheie la Haga, la 28 februarie 1986.
1.2. Principalele obiective ale UE?
Principalul obiectiv al AUE este de a relansa procesul de construcţie europeană, în vederea
realizării pieţei interne. Aceasta părea dificil de realizat pe baza tratatelor existente, mai ales din
cauza procesului decizional din cadrul Consiliului, care impunea votul cu unanimitate în
domeniul armonizării legislative.
De aceea, Conferinţa interguvernamentală care a condus la AUE a avut un dublu mandat. Pe de o
parte, era vorba de încheierea unui tratat în domeniul politicii externe şi de securitate comune şi,
pe de altă parte, de un act care modifica Tratatul CEE, mai ales în ceea ce priveşte:
 procedura de adoptare a deciziilor în cadrul Consiliului;
 puterile Comisiei;
 puterile Parlamentului European;
 extinderea competenţelor Comunităţilor.
 Negocierile interguvernamentale care au culminat cu AUE au avut de realizat un dublu
mandat:
 un tratat în domeniul politicii externe și de securitate comune; și
 un act de modificare a Tratatului CEE, mai ales în ceea ce privește:
 extinderea responsabilităților Comunității Economice Europene și ale Comunității
Europene a Energiei Atomice.
Obiectiv pricipal l-a constituit definitivarea Pietei Interne, care potrivit art.7 trebuie sa fie "un
spatiu fara frontiere interioare, in care libera circulatie a marfurilor, persoanelor, serviciilor si
capitalurilor este asigurata potrivit dispozitiilor prezentului tratat." Printr-un articol special, s-a
institutionalizat Consiliul European care, pana la acel moment, functiona pe baza hotararii luate
in octombrie 1974 la Paris de catre sefii de state si guverne. Actul Unic a stabilit data de 31
decembrie 1998 pana la care trebuia definitivata Piata Interna, scop in care au fost conferite
competente noi institutiilor comunitare in domeniile:
a) politica sociala;

b) apararea mediului inconjurator si cercetare;

c) politica economica si sistem monetar;

d) asigurarea coeziuniii economice si sociale pentru reducerea decalajelor intre diferitele

regiuni ale statelor member.
De ce Act Unic? Textul reuneste intr-un act dispozitiile referitoare la reforma institutiilor
europene si largirea domeniilor competentelor comunitare, cat si cele referitoare la cooperarea in
domeniul politicii externe. Actul Unic are meritul ca, pentru prima data intr-un tratat
international ratificat, este mentionata UE ca obiectiv al statelor participante, pe care tratatul de
la Maastricht l-a concretizat.
Capitolul II.
2.1 Structura Actului Unic European
Actul Unic European este constituit dintr-un Preambul, din patru titluri şi dintr-o serie de
declaraţii adoptate în timpul Conferinţei.
Preambulul prezintă scopurile fundamentale ale tratatului şi exprimă voinţa statelor membre de a
transforma totalitatea relaţiilor dintre ele în vederea instituirii unei Uniuni Europene. Preambulul
precizează, de asemenea, caracterul unic al Actului, care reuneşte dispoziţiile comune privind
cooperarea în domeniul politicii externe şi al Comunităţilor Europene. De asemenea, subliniază
cele două obiective ale revizuirii tratatelor, şi anume „să îmbunătăţească situaţia economică şi
socială prin aprofundarea politicilor comune şi prin urmărirea de noi obiective” şi „să asigure o
funcţionare mai bună a Comunităţilor”.
Titlul I cuprinde dispoziţiile comune privind cooperarea politică şi Comunităţile Europene. Titlul
II este consacrat modificărilor tratatelor de instituire a Comunităţilor Europene, iar Titlul III
cooperării europene în domeniul politicii externe. Titlul IV cuprinde dispoziţiile generale şi
finale.
2.2 Contribuţiile tratatului – modificări instituţionale
Pentru a înlesni realizarea pieţei unice, Actul Unic prevede creşterea numărului de domenii în
care Consiliul poate adopta deciziile cu majoritate calificată în locul unanimităţii. Acest lucru
uşurează procesul de adoptare a deciziilor, evitând blocajele inerente căutării unui acord unanim
între 12 state membre. Unanimitatea nu mai este necesară pentru luarea măsurilor privind
realizarea pieţei interne, cu excepţia măsurilor privind fiscalitatea, libera circulaţie a persoanelor
şi drepturile şi interesele lucrătorilor salariaţi.
AUE instituie Consiliul European, oficializând astfel conferinţele şi reuniunile la nivel înalt
dintre şefii de stat şi de guvern. Competenţele acestui organ nu sunt, totuşi, precizate. Consiliul
European nu are putere de decizie, nici putere de constrângere, în raport cu celelalte instituţii.
Puterile Parlamentului au fost consolidate prin introducerea avizului conform al Parlamentului,
în cazul încheierii tratatelor de asociere. În plus, Actul Unic instituie procedura de cooperare,
care consolidează poziţia Parlamentului în cadrul dialogului interinstituţional, dându-i
posibilitatea unei duble lecturi a legislaţiei propuse. Domeniul de aplicare a acestei proceduri
rămâne totuşi limitat la cazurile în care Consiliul decide cu majoritate calificată, cu excepţia
politicii de mediu.
Actul Unic clarifică dispoziţiile existente privind competenţele de execuţie. Articolul 10
modifică articolul 145 din Tratatul CEE. Astfel, în regulă generală, Consiliul delegă Comisiei
competenţele de execuţie a actelor. Consiliul nu îşi poate rezerva competenţa de execuţie decât
în cazuri specifice. AUE face posibilă instituirea unui Tribunal de Primă Instanţă (TPI). Toate
cazurile pot fi transferate acestui Tribunal, cu excepţia hotărârilor preliminare supuse de statele
membre sau a chestiunilor preliminare.
Contribuţiile tratatului - modificări politice
Articolul 8A defineşte în mod clar scopul Actului Unic, care este instaurarea progresivă a pieţei
interne pe durata unei perioade care se încheie la 31 decembrie 1992. Piaţa internă este definită
drept „spaţiul fără frontiere interne în care libera circulaţie a mărfurilor, a persoanelor, a
serviciilor şi a capitalurilor este asigurată conform dispoziţiilor prezentului tratat”.
În ceea ce priveşte capacitatea monetară, Actul Unic nu permite instituirea unei politici noi, dar
inserează prevederi referitoare la capacitatea monetară. Convergenţa politicilor economice şi
monetare se regăseşte în cadrul competenţelor existente.
Politica socială este deja reglementată de Tratatul CEE, dar Actul Unic introduce două articole
noi în acest domeniu. Articolul 118A din Tratatul CEE autorizează Consiliul, care decide cu
majoritate calificată în cadrul procedurii de cooperare, să adopte dispoziţii minime pentru a
promova „îmbunătăţirea mediului de muncă, pentru a proteja sănătatea şi securitatea
lucrătorilor”. Articolul 118B din Tratatul CEE atribuie Comisiei misiunea de a dezvolta dialogul
social la nivel european.
Actul Unic instituie o politică comunitară de coeziune economică şi socială pentru a
contrabalansa efectele realizării pieţei interne asupra statelor membre mai slab dezvoltate şi
pentru a reduce disparităţile de dezvoltare între regiuni. Intervenţia comunitară se face prin
intermediul Fondului European de Orientare şi Garantare Agricolă (FEOGA) şi a Fondului
European de Dezvoltare Regională (FEDER).
În ceea ce priveşte cercetarea şi dezvoltarea tehnică, articolul 130F din Tratatul CEE stabileşte
drept obiectiv „consolidarea bazelor ştiinţifice şi tehnologice ale industriei europene şi
dezvoltarea competitivităţii sale internaţionale”. Pentru aceasta, Actul Unic prevede crearea unor
programe-cadru multianuale adoptate de Consiliu în unanimitate.
Preocupările privind protecţia mediului la nivel comunitar erau deja menţionate în Tratatul de la
Roma. Actul Unic introduce trei articole noi (articolele 130R, 130S şi 130T din Tratatul CEE),
care permit Comunităţii „conservarea, protecţia şi îmbunătăţirea calităţii mediului, contribuie la
protecţia sănătăţii persoanelor şi utilizarea prudentă şi raţională a resurselor naturale”. Se
precizează faptul că intervenţia Comunităţii în domeniul mediului are loc doar dacă această
acţiune poate fi realizată mai bine la nivel comunitar decât la nivelul statelor membre (principiul
de subsidiaritate).
Articolul 30 prevede ca statele membre să facă eforturi pentru a elabora şi aplica o politică
externă comună la nivel european. În acest scop, ele se angajează să se consulte cu privire la
problemele de politică externă care ar putea prezenta interes pentru securitatea statelor membre.
Preşedinţia Consiliului este responsabilă pentru iniţierea, coordonarea şi reprezentarea statelor
membre faţă de state terţe în acest domeniu.
AUE a permis transformarea, la 1 ianuarie 1993, a pieţei comune în piaţa unică. Prin crearea de
noi competenţe comunitare şi prin reforma instituţiilor, AUE deschide calea integrării politice şi
a uniunii economice şi monetare, care vor fi instituite prin Tratatul de la Maastricht privind
Uniunea Europeană.

2.3. Modificări aduse tratatului

Tratatul privind Uniunea Europeană, numit „Tratatul de la Maastricht” (1992) Tratatul de la
Maastricht reuneşte într-un singur ansamblu, denumit Uniunea Europeană, cele trei Comunităţi
(Euratom, CECO, CEE) şi cooperările politice instituţionalizate în domeniul politicii externe, al
apărării, al poliţiei şi al justiţiei. Acesta redenumeşte CEE, care devine CE. În plus, acest tratat
instituie uniunea economică şi monetară, introduce noi politici comunitare (educaţie, cultură,
cooperarea pentru dezvoltare, coeziunea) şi extinde competenţele Parlamentului European
(procedura de codecizie).
Tratatul de la Amsterdam (1997) Tratatul de la Amsterdam a permis extinderea competenţelor
Uniunii prin instituirea unei politici comunitare a ocupării forţei de muncă, prin transferul unei
părţi din materiile care intrau anterior sub incidenţa Cooperării în domeniul justiţiei şi afacerilor
interne, prin măsuri menite să apropie Uniunea de cetăţeni şi prin posibilitatea unei cooperări
mai strânse între anumite state membre (cooperări consolidate). Acesta extinde procedura de
codecizie şi votul cu majoritate calificată la noi domenii, simplifică şi renumerotează articolele
din tratate.
Tratatul de la Nisa (2001) Tratatul de la Nisa este consacrat în cea mai mare parte
„reminiscenţelor” de la Amsterdam, şi anume problemelor instituţionale privind extinderea şi
care nu au fost soluţionate decât parţial în 1997. Este vorba despre componenţa Comisiei, despre
ponderarea voturilor în cadrul Consiliului şi despre extinderea domeniilor supuse votului cu
majoritate calificată. Acesta a înlesnit utilizarea procedurii de cooperare consolidată şi a
eficientizat sistemul jurisdicţional.
Tratatul de la Lisabona (2007)Tratatul de la Lisabona introduce vaste reforme instituţionale.
Acesta elimină vechea arhitectură instituţională introdusă de Tratatul de la Maastricht şi
înlocuieşte Comunitatea Europeană cu Uniunea Europeană. Acesta introduce, de asemenea,
modificări semnificative privind modul de funcţionare al instituţiilor europene, procesul
decizional şi repartiţia competenţelor între UE şi statele membre. Obiectivul este îmbunătăţirea
procesului de adoptare a deciziilor într-o Uniune extinsă, cu 27 de state membre. Tratatul de la
Lisabona modifică, în plus, numeroase politici interne şi externe ale UE. Acesta permite în
primul rând instituţiilor să legifereze şi să ia măsuri în domenii politice noi.
Prezentul tratat a fost modificat de asemenea prin următoarele tratate de aderare:
Tratatul de aderare a Austriei, Finlandei şi Suediei (1994), Acest tratat creşte numărul statelor
membre ale Comunităţii europene de la douăsprezece la cincisprezece.
Tratatul de aderare a Republicii Cehe, Estoniei, Ciprului, Letoniei, Lituaniei, Ungariei, Maltei,
Poloniei, Sloveniei şi Slovaciei (2003) Acest tratat creşte numărul statelor membre ale
Comunităţii Europene de la cincisprezece la douăzeci şi cinci.
.
Concluzii:

Actul Unic European e numit "unic" deoarece el determina atit cooperarea europeana in
domeniul politic, cit si activitatea comunitatilor europene. Acesta a urmarit relensarea
constructiei comunitare prin realizarea unei mari piete interioare, care trebuia facuta ina la
sfirsitul anului 1992. s-a purces la inlaturarea tuturor barierelor fizice, tehnice si fiscale care
perturbau libera circulatie ameliorindu-se nivelul cresterii economice comunitare, capacitatea sa
de a crea noi locuri de munca. Astfel ministrii afacerilor externe din Italia si Germania au creat
proiectul actului si l-au inminat spre adoptare Consiliului European. Textul Actului Unic
European a fost semnat in 2 etape, mai intii de catre 9 tari, apoi de altele 3. documentul a fost
ratificat pe parcursul anului 1986 de catre 11 state.
Cit priveste prevederile Actului, apoi cele mai importante schimbari au vizat domeniul
institutional comunitar. In domeniul institutional, are loc modificarea ponderii participarii
Parlamentului european la procesul decizional comunitar, de asemenea are loc inserarea
prevederilor ce reglementau adoptarea unor decizii in Consiliul Ministrilor cu majoritatea
calificata. AUE consfinteste oficial existenta juridica a consiliului european ca institutie
comunitara. Pe plan material, AUE extinde domeniile de competente comunitare, anume : la
chestiunile monetare, cercetare, mediu, dezvoltare. Principiul de baza fixat prin AUE e principiul
subsidiaritatii. Toate aceste prevederi au prefigurat viitoarea Uniune Europeana.
Bibliografie:
 Andrei Miroiu, Radu Sebastian Ungureanu- Manual de Relatii Internationale, Polirom
2006
 Joshua Goldstein,Jon Pevehouse- Realii Internationale, Polirom 2008
 Maurice Vaisse- Dictionar de relatii international, Secolul XX, Polirom
 http://optdolari.blogspot.com/2011/02/actul-unic-european-si-importanta.html
 https://www.caleaeuropeana.ro/semnarea-actului-unic-european/
 https://eur-lex.europa.eu/legal-content/ro/TXT/?uri=LEGISSUM:xy0027