Republica Moldova – gradul de risc al ţării ca noţiune agregată

determinată de agenţiile internaţionale de rating

Irina RAEVSKAIA,
Asistent universitar
Universitatea de Stat din Moldova

JEL Classification: F52

Abstract. In the current context marked by the consolidation of democratic processes in society,
structural transformations in the economy, increasing the internationalization of socio-economic and political
life, deepening interstate economic interference and simultaneously increasing risks and threats objectively
requires the development and implementation of a compliant system. , and favorable to ensure national and
economic security, and the issue of ensuring economic security becomes a primary task of economic policies and
development strategy of the national economy. National security is in itself a multidimensional system expressed
in a set of concepts, legal norms, actions of state bodies aimed at promoting and protecting national interests;
identifying, preventing and counteracting risks, threats to the security of the state and society. Economic security
is ensured by implementing state economic policies aimed at mitigating internal and external threats, reducing
risks, ensuring the sustainable development of society, competitiveness of domestic goods in foreign markets,
which indicates that ensuring economic security is a particularly acute and priority issue. for all authorized
state bodies.
Keywords: threats, national security, economic security, risk, internal factors, external factors.
Din multiplele definiţii a securităţii să distingem definiţia determinată de Arnold
Wolfers în anul 1952 „Securitatea, în sens obiectiv înseamnă lipsa ameninţărilor la
adresa valorilor, iar în sens subiectiv, absenţa temerilor că respectivele valori vor fi
atacate”. [7] Remarcăm că Arnold Wolfers foloseşte instrumentul analitic „ameninţări”, care
înseamnă totalitatea condiţiilor şi factorilor a căror acţiune au efecte destabilizatoare asupra
funcţionării şi dezvoltării eficiente a sistemului de valori ale societăţii, care este evidenţiat de
faimosul filosof Arnold Wolfers.
În literatura de specialitate ameninţările sunt clasificate în felul următor: a) după
sursa de provenienţă; b) după perioada de influenţă; c) după probabilitatea apariţiei; d)
după posibilitatea de gestiune; e) după sfera apariţiei.
După sursa de provenienţă ameninţările se împart în ameninţări interne şi externe.
Astfel, ameninţările interne reprezintă totalitatea de factori şi condiţii care au ca sursă de
apariţie sistemul analizat. Ameninţările externe sunt totalitatea factorilor şi condiţiilor care au
ca sursă de apariţie sistemele economice cu un nivel ierarhic superior în comparaţie cu
sistemul analizat.
 Ameninţările după probabilitatea apariţiei lor sunt cunoscute ca ameninţări reale şi
potenţiale. Ameninţările reale există în mod obiectiv în perioada analizată de timp sau au o
probabilitate mare de apariţie în perioadele ulterioare. Ameninţările reale pot fi atenuate doar
în perioadele ulterioare. Ameninţările potenţiale sunt determinate de existenţa unui şir de
ameninţări reale şi pot fi eliminate doar în perioada analizată.
Prin durata perioadei de influenţă se disting ameninţări permanente şi temporare.
Ameninţările temporare sunt valabile pentru o perioadă limitată de timp şi, la rândul lor, sunt
clasificate în ameninţări de o perioadă lungă de influenţă şi de o perioadă scurtă de influenţă.
Ameninţările permanente sunt autentice pentru întreaga perioadă de funcţionare a sistemului
şi practic este imposibil de a fi eliminate. Orice ameninţare internă sau externă poate fi
considerată permanentă sau temporară, precum şi cu caracter real sau potenţial de influenţă.
Conform posibilităţilor de gestiune distingem ameninţări gestionate şi ne gestionate.
Asupra ameninţărilor gestionate sunt aplicate un şir de măsuri de administrare în scopul de a
schimba atât nivelul ierarhic şi importanţa fiecărei ameninţări, cât şi gradul de securitate
economică a sistemului în ansamblu. Procesul de administrare a acestui tip de ameninţări este
realizat de către instituţiile puterii de stat în baza cercetărilor gradului de securitate economică
în perioada curentă. Această cercetare prevede o serie de acţiuni şi recomandări concrete
pentru formarea politicii economice şi schimbarea structurilor instituţionale care elimină sau
atenuează impactul negativ al ameninţărilor. Ameninţările negestionate se caracterizează prin
faptul că sistemul economic naţional nu este în măsură să exercite o influenţă directă asupra
lor, administrarea lor poate fi făcută numai în mod indirect şi acestea pot fi supravegheate
doar prin intermediul modificării ameninţărilor gestionate asociate cu ele.
În literatura de specialitate, ameninţările sunt clasificate în funcţie de domeniul
apariţiei acestora. Conform acestui criteriu de clasificare, se disting ameninţări
economice, sociale, juridice, militare, politice, ecologice, criminale, tehnico-ştiinţifice,
informaţionale etc. Multitudinea şi complexitatea ameninţărilor puse în relaţie cu domeniul
se explică prin faptul că domeniile menţionate, în lumea contemporană, se află în strânsă
interdependenţă şi numai cercetarea lor în ansamblu poate oferi o descriere şi o caracterizare
completă şi amplă a gradului de securitate economică a sistemului analizat.
Cele mai mari ameninţări la adresa securităţii economice a unui stat apar şi se dezvoltă
în următoarele domenii ale sistemului economic: politic, economic, financiar, energetic,
social, ecologic, demografic, informaţional.
În domeniul politic, principalele ameninţări apar în urma unor decizii cu caracter
politico-militar ale celor mai dezvoltate ţări ale lumii. Ele vizează în principal impunerea
propriei voinţe politice, realizarea intereselor speciale ale unor state în cadrul circuitului
internaţional. Deseori aceste decizii contravin normelor internaţionale de drept şi drepturilor
omului, încalcă suveranitatea şi interesele altor state.
Deplasarea rapidă şi aproape necontrolată a capitalului financiar ca o caracteristică a
sistemului financiar mondial constituie un element major de instabilitate şi o altă sursă de
apariţie a ameninţărilor la adresa securităţii economice a unui stat [5]. Acest fapt a fost
demonstrat încă o dată de criza, provocată de insuficienţa de plată a sistemului ipotecar din
SUA de la începutul verii anului 2007. Aceasta a evoluat, dintr-o criză a sistemului financiar
(septembrie 2008) într-un total declin economic al întregii economii naţionale a Statelor
Unite, s-a răspândit pe plan mondial şi a provocat un declin substanţial sistemului economic
internaţional. În acelaşi timp, sistemul financiar internaţional contemporan timp de mai
multe decenii a creat condiţii favorabile pentru dolarizarea economiei mondiale, ceea ce
nu corespunde ponderii reale a economiei SUA în cadrul proceselor globale.
Concomitent, creşte pericolul răspândirii şi prosperării capitalului speculativ
transnaţional şi criminal în cadrul sistemului financiar internaţional, care realizează
profituri considerabile din destabilizarea sistemului financiar mondial şi a economiilor
naţionale ale anumitor ţări. Drept consecinţă, în momentul actual partea majoritară a
finanţelor ţărilor lumii este îndreptată spre oprirea operaţiilor speculative ce au ca scop
principal creşterea sau scăderea valorii unor acţiuni şi titluri de valoare, precum şi a cursurilor
valutare ale monedelor naţionale. Toate acestea conduc la sporirea şi diversificarea riscurilor
şi pericolelor în sfera monetară şi de credit la nivel mondial, regional şi naţional.
În viziunea mai multor cercetători, ameninţările în domeniul economic au ca factor
principal de apariţie creşterea numărului şi a rolului societăţilor transnaţionale în cadrul
circuitului economic mondial. Extinderea societăţilor transnaţionale afectează grav
funcţionarea stabilă a sistemului economic internaţional şi contravine principiilor liberei
concurenţe promovate în cadrul modelului neoliberal al capitalismului mondial. Conform
ultimelor date publicate de UNCTAD, în gestiunea societăţilor transnaţionale cu diferite
nivele de integrare se află 1/3 din totalul activelor productive ale economiei mondiale. Ele
controlează circa 50% din producţia industrială mondială şi aproximativ 60% din comerţul
internaţional. Societăţile transnaţionale realizează 90% din comerţul mondial cu grâu, cafea,
porumb, tutun. Societăţile transnaţionale concentrează circa 80% din volumul noilor
tehnologii şi din capitalul intelectual. Cele menţionate mai sus le permit societăţilor
transnaţionale să domine principalele relaţii concurenţiale pe pieţele internaţionale, cu atât
mai mult cu cât potenţialul economic al celor mai mari corporaţii este egal sau chiar depăşeşte
potenţialul economic al multor ţări ale lumii.
După cum am menţionat mai sus există un decalaj economic enorm între statele
Tripodei şi restul lumii. Aici venim cu o comentare: în urma cercetărilor sociologice realizate
pe plan mondial, savanţii evidenţiază tot mai mult decalajele majore dintre nivelele de
dezvoltare ale unor ţări, regiuni, oameni. Conform ultimelor date statistice din aceeaşi sursă,
în statele bogate locuiesc circa 15% din populaţia globului pământesc, în ţările cu
economia în tranziţie – 78% din populaţie; 20% din populaţia totală concentrează 86%
din bogăţiile lumii, în timp ce aproximativ 50% din populaţia globului dispun de circa 2
dolari venit pe cap de locuitor pe zi. 22% din populaţia pământului sunt analfabeţi, iar
20% nu beneficiază de alimentare cu apă potabilă. Creşte considerabil şi continuu
decalajul dintre nivelul de dezvoltare al „sudului sărac” şi al ,,nordului bogat”. În această
ordine de idei, putem menţiona că polarizarea social-economică tot mai accentuată este una
dintre cauzele principale ale instabilităţii mondiale, regionale şi naţionale. Pericolele şi
ameninţările din sfera socială se manifestă tot mai des în momentul actual prin pierderea de
către unele popoare a identităţii lor, condiţionată de cultura naţională, specificul etnic, valorile
naţionale, limba şi modul de viaţă, toate acestea subminând bazele etico-morale de existenţă,
ceea ce face societăţile naţionale mai vulnerabile în faţa pericolelor şi provocărilor atât de
ordin intern, cât şi de ordin extern.
Ameninţările la adresa securităţii economice care se formează şi apar în domeniul
demografic ţin în special de migraţia necontrolată a populaţiei. Putem constata că migraţia
internaţională necontrolată este o consecinţă a sporirii numărului populaţiei de pe glob şi a
creşterii decalajului dintre nivelele de dezvoltare ale ţărilor lumii, analizat mai sus. Ca dovadă
de amplificare a acestui proces putem menţiona datele organizaţiilor internaţionale, conform
cărora circa 40 de milioane de oameni din ţările slab dezvoltate au migrat în ţările bogate, iar
în fiecare an numărul acestora se majorează cu aproximativ un milion. Numărul migranţilor
internaţionali ilegali este de aproximativ 30-40 de milioane. În plus, creşte continuu şi
considerabil numărul refugiaţilor (în prezent, circa 40 de milioane de persoane). [6]
Pentru identificarea sistemului de ameninţări la adresa securităţii economice naţionale
considerăm că pot fi utilizate diferite metodologii de identificare şi estimare a riscurilor de
ţară. În literatura de specialitate riscul de ţară este interpretat într-o strânsă corelaţie şi
interdependenţă cu riscul global ce persistă permanent în cadrul circuitului economic mondial.
În acelaşi timp, ameninţările cu care se confruntă fiecare economie naţională depind de
stabilitatea economică şi social-politică proprie a sistemului naţional, precum şi a partenerilor
săi comerciali şi a ţărilor situate în jur. Izbucnirea unui război civil, a unor conflicte religioase
sau a unor revolte cauzate de diferenţe etnice, prăbuşirea economiei statelor vecine sunt
exemple de fenomene care pot genera ameninţări serioase la adresa securităţii economiei
naţionale aflate în vecinătatea unor astfel de focare. Nu puţine sunt exemplele când războaiele
civile dintr-o ţară au provocat exodul populaţiei către ţările vecine sau au blocat legăturile lor
comerciale cu restul lumii, gradul de securitate economică a unei ţări dintr-o zonă geografică
sau regiune afectând întreaga comunitate a ţărilor vecine.
Cunoaşterea şi înţelegerea ameninţărilor securităţii economice presupune interpretarea
riscului la care poate fi expusă economia naţională printr-un concept multidimensional care
nu poate fi exprimat uşor sub forma unor cifre sau a unui indicator [3, 4]. Identificarea
sistemului de ameninţări la adresa securităţii economiei naţionale presupune aprecierea
componentelor de bază ce pot genera riscuri majore pentru economia ţării, în special a
vulnerabilităţilor acestor componente.
Factorii interni ai securităţii economiei naţionale pot fi încadraţi în şase grupe de
indicatori care vizează diferite aspecte şi componente ale economiei naţionale:
a) starea generală a economiei naţionale – are în vedere o serie de aspecte
privind intensitatea fluxurilor economice, eficienţa la nivelul întregii economii, apreciată prin
veniturile obţinute de toţi agenţii economici etc.;
b) factorii sectoriali – se referă la aspectele legate de priorităţile naţionale şi sectoarele
strategice ale economiei naţionale, dimensionarea şi rata de creştere a sectoarelor
economiei naţionale, indicatorii creşterii şi distribuţiei sectoriale, starea agriculturii, industriei
etc.;
c) dimensiunea pieţei interne – are în vedere nevoile şi posibilităţile generale de
consum sau cererea agregată;
d) situaţia financiară internă – estimează starea generală existentă pe pieţele financiare
şi monetare, stabilitatea preţurilor şi a monedei naţionale, nivelul economisirilor, situaţia de
pe piaţa de capital etc.;
e) factorii geografici – vizează resursele naturale, gradul de diversificare economică,
topografia şi infrastructura ţării.
Factorii externi vizează relaţiile economice ale economiei naţionale cu străinătatea.
Aceştia arată gradul de dependenţă a ţării de conjunctura sistemului economic mondial,
obligaţiile pe care ţara şi le-a asumat faţă de străinătate, gradul de îndatorare, nivelul de
diversificare şi de prelucrare a exporturilor, vulnerabilitatea la fluctuaţiile preţurilor pe piaţa
internaţională, rigiditatea exporturilor etc. În literatură se evidenţiază următoarea clasificare a
componentelor factorilor externi ai securităţii economiei naţionale:
 comerţul exterior - are în vedere toate relaţiile comerciale desfăşurate de agenţii
economici naţionali cu restul lumii, în special relaţiile de export şi eficienţa acestora;
 investiţiile străine;
 gradul extern de îndatorare – se referă la sumele împrumutate de pe pieţele financiare
internaţionale şi plăţile efectuate în contul acestor datorii;
 balanţa de plăţi externă şi cursul de schimb – are în vedere totalitatea fluxurilor
financiare şi de capital derulate cu restul lumii, precum şi impactul acestora asupra
stabilităţii interne a monedei naţionale.
Factorii social-politici vizează în special structura socială, diferenţele între nevoi şi
aspiraţii, valorile spirituale, calitatea liderilor politici, puterea relativă a guvernului sau
eficienţa instituţiilor statului. Factorii de risc de natură social-politică pot fi grupaţi în:
 forţa de muncă şi ocuparea – se referă la o serie de aspecte calitative legate de piaţa
muncii. Aici sunt vizate dimensiunea pieţei muncii (oferta de muncă), nivelul general
de calificare, educaţie şi pregătire profesională, dezechilibrele existente pe piaţa
muncii;
 populaţia şi veniturile – vizează structura pe clase sociale, clase de venituri, aşa-
numitele clase cu implicaţii sociale, cum ar fi clasele de eterogenitate, etnolingvistice,
religioase. Această grupă mai prevede existenţa unor fenomene imigraţioniste sau
emigraţioniste.
 cultura – include tradiţiile şi obiceiurile, prevede înţelegerea valorilor moral-spirituale,
precum şi reacţia la influenţele străine, complexitatea culturală a unei naţiuni;
 mediul politic – are în vedere un număr mare de aspecte referitoare la puterea politică
(partide şi guvern), stabilitatea politicii promovate, atitudinea faţă de prezenţa
capitalului străin, mecanismele de control utilizate, existenţa şi gradul de influenţă a
personalităţilor politice;
 mediul legal-instituţional – prevede modul în care sunt reglementate relaţiile social-
economice, juridice şi politice în cadrul economiei naţionale, precum şi activitatea
instituţiilor (guvernamentale şi neguvernamentale) implicate direct sau indirect în
coordonarea proceselor şi fenomenelor din cadrul economiei naţionale.
În baza indicatorilor analizaţi mai sus este posibilă construirea unui sistem agregat de
ameninţări asupra securităţii economiei naţionale. În cadrul acestui sistem fiecare factor poate
fi cuantificat prin diverse metode şi va avea o influenţă diferită asupra gradului de intensitate
a ameninţării în funcţie de probabilitatea apariţiei sale şi de consecinţele sale directe şi
indirecte asupra securităţii economice. Prin prelucrarea acestui sistem de indicatori se poate
obţine nivelul riscului asociat al unei economii naţionale.
Estimările gradului de risc persistent în cadrul unei economii naţionale sunt efectuate
de un şir de organizaţii, instituţii, întreprinderi şi agenţii specializate. Cele mai cunoscute şi
mai populare estimări de acest gen sunt prezentate de agenții: Institutional Investor, Standard
& Poor's, Political Risk Services, The Economist, Moody's.
Agenţia de rating Moody's a retras toate ratingurile Republicii Moldova încă din anul
2006, invocând lipsa de informaţii suficiente pentru a menţine calificativele. La momentul
retragerii, Republica Moldova avea ratingul „B3”, ceea ce denotă o capacitate doar relativă de
îndeplinire a obligaţiunilor şi a angajamentelor asumate, dar denotă un anumit grad de
sensibilitate la condiţiile economice nefavorabile.
Agenţia de rating Fitch evaluează Republica Moldova cu ratingul „B”, ceea ce
determină o capacitate destul de modestă de onorare a angajamentelor asumate şi determină o
situaţie social-economică incertă în cadrul economiei naţionale. În acelaşi timp menţionăm, că
această agenţie de rating retrage ratingurile pentru Moldova începând cu anul 2009, fără a
invoca o cauză bine determinată.
La momentul actual riscul apariţiei ameninţărilor securităţii economice a Republicii
Moldova este determinat de Economic Intelligence Unit. Această organizaţie evaluează
riscurile apariţiei ameninţărilor securităţii economice pentru 120 de ţări din lume. Serviciul
riscului de ţara din cadrul Economic Intelligence Unit monitorizează continuu situaţia social-
economică, politică, financiară a ţărilor lumii şi efectuează prognoze pentru perioade de 2-5
ani în ceea ce priveşte evoluţia principalelor indicatori macroeconomici care determină
nivelul de securitate economică a unei economii naţionale. Economic Intelligence Unit
determină următoarele categorii de risc:
 riscul suveran – reprezintă riscul acumulării datoriilor privind deservirea datoriei
directe şi garantate, externe şi interne a statului. El este evaluat în baza scorurilor acumulate
prin însumarea mai multor variabile economice, politice, sociale etc.;
 riscul de schimb valutar – determină probabilitatea devalorizării în următoarele 12
luni, în termeni nominali cu cel puţin 25% a monedei naţionale faţă de moneda de referinţă
(de obicei dolarul american sau euro), probabilitate;
 riscul sectorului bancar – stabileşte probabilitatea declanşării unei crize bancare
sistemice, care se poate manifesta prin insolvabilitatea principalelor bănci care deţin câte 10 şi
mai mult procente din totalul activelor bancare şi prin imposibilitatea îndeplinirii de către
acestea a obligaţiunilor asumate faţă de deponenţi şi creditori. În astfel de condiţii băncile se
confruntă cu lipsa temporară de lichidităţi. Specialiştii Economic Intelligence Unit consideră
că insolvabilitatea cu care se confruntă principalele bănci din cadrul economiei naţionale nu
va reprezenta un pericol pentru securitatea economică dacă încrederea cetăţenilor faţă de
sistemul bancar naţional va fi rapid restabilită. Crizele bancare sunt, de obicei, asociate cu
dificultăţile de plată a sectorului privat al economiei naţionale, deci, evaluarea sistematică a
riscului din sectorul bancar al economiei naţionale poate depista la timp declanşarea unei crize
ample a întregii economii naţionale;
 riscul politic – include evaluarea unei serii de factori politici privind stabilitatea şi
eficienţa politică, care ar putea afecta capacitatea unei ţări de a face faţă angajamentelor
economico-financiare asumate în faţa cetăţenilor, întreprinderilor, a altor state sau organizaţii
intenţionale;
 riscul economic structural – derivă dintr-o serie de variabile macroeconomice ce
determină nivelul de dezvoltare structurală a economiei naţionale;
 riscul de ţară – se obţine făcând o medie simplă a scorurilor de risc suveran, valutar şi
riscul sectorului bancar.
Gradul de risc al Republicii Moldova determinat în anul 2019 pentru toate categoriile
de risc prezentate mai sus este elucidat în tabelul 1.
Tabelul 1.
Gradul de risc al Republicii Moldova

Sursa: http://country.eiu.com/article.aspx?articleid=1409979724&Country=Moldova&topic
Astfel, riscul suveran în ciuda creșterii mai multor valori de risc, ratingul datoriilor
suverane din Moldova rămâne la B în ultima evaluare a The Economist Intelligence
Unit. Producția Moldovei se va contracta anul acesta ca urmare a recesiunii economice
mondiale. Deficitul fiscal se va lărgi brusc în 2020-21, dar datoria publică va rămâne la
niveluri gestionabile. Moldova are capacitatea și angajamentul de a-și onora obligațiile
externe, datorită sprijinului multilateral.
Evaluarea riscului valutar este neschimbată, la B. O serie de factori, inclusiv
instabilitate politică, corupție pe scară largă în sectorul public, dezechilibre externe în creștere
ca urmare a pandemiei coronavirusului, o cerință mare de finanțare și o reglementare
financiară slabă din punct de vedere istoric și creșterea supravegherii riscul pierderii încrederii
investitorilor în monedă.
Ratingul Moldovei pentru riscul sectorului bancar este neschimbat, la B. Ratingul
reflectă îmbunătățiri continue în ultimii ani în sănătatea sectorului bancar, precum și eforturile
recente de creștere a calității supravegherii bancare (ca parte a reformelor mandatate de
FMI). Nivelurile în creștere ale împrumuturilor neperformante și mediul politic și economic
slab împiedică ratingul. (figura 1).

Figura 1. Moldova: riscul suveran, valutar şi a sectorului bancar în perioada 2017-2020

Sursa: http://country.eiu.com/article.aspx?articleid=1409979724&Country=Moldova&topic=Risk&subtopic
Riscul politic este mare. Principalii factori de risc care stau la baza ratingului CCC
sunt instituțiile slabe; corupție predominantă; conflictul înghețat cu Transnistria, o regiune
separatistă a Moldovei; Poziția geografică a Moldovei la o răscruce de drumuri între Europa și
Rusia alimentează tensiunile legate de politica externă; și există un risc ridicat de transferuri
dezordonate de energie, așa cum sa văzut în 2019.
Evaluarea riscului de structură economică este neschimbată, la B. Moldova a avut
tendința de a beneficia de intrări de ajutor multilateral, iar accesul său la piețe importante sa
îmbunătățit. Economia sa suferă de deficiențe structurale, inclusiv o bază de export îngustă, o
economie subdiversificată și dezechilibre externe semnificative.
Ratingurile privind nivelul şi gradul de amplificare a riscurilor pentru economia
naţională a Republicii Moldova au fost elaborate de specialiştii Economic Intelligence Unit în
urma analizei indicatorilor principali de risc în concordanţă cu mediile acestor indicatori
pentru statele din grupa de risc B, media CSI şi media pentru statele emergente.
În determinarea nivelului securităţii economice naţionale pe larg sunt utilizate şi
metodele cuantificării cantitative a factorilor care determină ameninţările securităţii
economice naţionale şi gradul de intensitate a acestora. În literatura de specialitate sunt
prezentate două metodologii de cuantificare cantitativă a ameninţărilor: cea elaborată de firma
germană Business Environment Risk Intelligence (BERI) şi cea elaborată de firma rusă
«ЮНИВЕРС».
Evaluările gradului şi ale intensităţii ameninţărilor securităţii economice naţionale în
baza metodei «ЮНИВЕРС» au loc în aproximativ 150 de ţări ale lumii. În urma analizei
efectuate conform metodei date, este determinat riscul global pe ţară, care include
ameninţările de ordin social-politic, ameninţările interne şi de ordin extern ale economiei
naţionale.
Metodologia de estimare prevede descrierea fiecărei grupe de ameninţări prin
intermediul unui număr bine determinat de factori (de obicei, zece). Fiecare dintre aceşti
factori reflectă o anumită direcţie de dezvoltare social-politică şi economică a ţării. Starea
actuală sau de perspectivă a unei situaţii este caracterizată printr-un indicator cantitativ.
Fiecare indicator cantitativ este cotat pe o scară de la 1 (ceea ce presupune o stare favorabilă a
situaţiei) la 10 (ceea ce presupune o ameninţare evidentă, un risc sporit pentru economia
naţională). Valoarea indicatorilor se determină prin metoda experţilor. Indicatorilor din
sistemul de evaluare li se atribuie o pondere, în funcţie de gradul de influenţă al acestuia şi de
importanţa sa în sistemul de securitate al ţării respective.
Cele mai evidente ameninţări de ordin social-politic sunt următoarele:
- există ameninţări la adresa stabilităţii naţionale (61% din cei intervievaţi);
- se evidenţiază o ameninţare ca guvernul să fie schimbat (90%);
- opoziţia oficială în mare parte are un caracter destabilizator şi distructiv (77%);
- stare extrem de tensionată a sistemului social (95%);
- distribuţia venitului naţional contribuie la creşterea discrepanţei între nivelul de trai a
membrilor societăţii (79%);
- se evidenţiază sistemul extrem de corupt a aportului birocratic (92%).
Printre cele mai evidente ameninţări externe a securităţii economice naţionale a
Republicii Moldova putem menţiona:
~ starea balanţei comerciale în zona euro. 85% din specialişti consideră că evoluţia
balanţei comerciale în zona euro va fi puternic negativă. Aceasta se datorează în special
nivelului redus de competitivitate a produselor autohtone pe piaţa europeană. 82% afirmă că
va avea loc o scădere mai mare de 10% a exporturilor în zona euro în următoarele 12 luni.
~ dinamica restricţiilor comerciale. 66% aşteaptă o complicare accentuată a
restricţiilor comerciale în zona dolarului, iar restricţionarea comerţului în zona euro este
apreciată de 75% din participanţii la sondaj;
 ~ evoluţia preţurilor mondiale la petrol. 63% din respondenţi consideră că va avea loc
o creştere mai mare de 20% a preţurilor mondiale la petrol în următoarele 12 luni. Pentru
Republica Moldova, care importă circa 90% din resursele energetice, o astfel de evoluţie în
mod inevitabil va afecta negativ nivelul producţiei industriale, a competitivităţii economiei
naţionale şi a securităţii economice naţionale.
În urma procesării informaţiilor a fost obţinut următorul tablou (figura 2):

Figura 2. Intensitatea ameninţărilor securităţii economice a Republicii Moldova

Existenţa şi intensitatea ameninţărilor de ordin social-politic a fost apreciată de către
experţi la nivel de 6,4 puncte (pe scara de la 1 la 10, unde 1 reprezintă o apreciere foarte
pozitivă, care prevede lipsa totală a ameninţărilor, iar 10 – o apreciere extrem de negativă,
care prevede existenţa unor riscuri majore pentru securitatea economică naţională şi o
intensitate ridicată a ameninţărilor). Toate acestea denotă faptul că experţii intervievaţi percep
un risc social-politic în ţară în momentul intervievării la un nivel mai ridicat decât cel
moderat, deci putem constata că ameninţările de ordin social-politic sunt persistente în
Republica Moldova şi influenţează considerabil nivelul de securitate economică naţională.
Existenţa şi intensitatea ameninţărilor interne se apreciază la un nivel de 5,05 puncte,
ceea ce denotă o intensitate medie a ameninţărilor.
Existenţa şi intensitatea ameninţărilor externe au fost clasate cu 5,1 puncte, ca şi
ameninţările interne, nefiind sesizate de experţii intervievaţi ca majore.
Conform rezultatelor obţinute de agenţiile internaţionale de rating putem conchide că
ameninţările persistente în cadrul economiei naţionale a Republicii Moldova pe componentele
de bază ale securităţii economice naţionale denotă îngrijorarea acestora faţă de situaţia social-
politică din ţară, precum şi de intensitatea ameninţărilor de ordin intern şi extern.
 BIBLIOGRAFIE
1. BUGAIAN C. Conceptul şi modalităţile asigurării economice a ţării (în condiţiile
proceselor globalizării şi integrării economice regionale). Teza de doctor în ştiinţe
economice. Chişinău, 2003, 134 p.
2. JOSANU Iu. Riscuri şi ameninţări în adresa securităţii Republicii Moldova. In:
Securitatea naţională a Moldovei în contextul geopolitic european. Conferinţa
ştiinţifică a ASM. Chişinău: Ştiinţa, 2010
3. TOMA A. Problemele securităţii economice a statelor mici în condiţiile globalizării.
Teza de doctor în economie. Chişinău, 2009, 169 p.
4. TOMA A. Unele aspecte ale securităţii economice a statului în condiţiile globalizării.
In : Economica 2006, N1, p.23-30
5. ПЕТРОВ В.А. Методология комплексного исследования проблем безопасности
России. Москва, 1996, стр.70
6. Raportul Naţional de Dezvoltare Umană 2010-2011. UNDP, Chişinău 2011,
http://www.undp.md/presscentr/2011/NHDR2010_2011/NDHReport2010ROM26-04-
11web.pdf/
7. WOLFERS A. National security as an ambiguous symbol [online]. In: Political
Science Quarterly, vol.67, N 4, 1952, http://links.jstor.org