1. Noțiunea și fazele procesului penal.

Articolul 1. Noţiunea şi scopul procesului penal

(1) Procesul penal reprezintă activitatea organelor de urmărire penală şi a
instanţelor judecătoreşti cu participarea părţilor în proces şi a altor persoane,
desfăşurată în conformitate cu prevederile prezentului cod. Procesul penal se
consideră început din momentul sesizării sau autosesizării organului competent
despre pregătirea sau săvîrşirea unei infracţiuni.

Fazele procesului penal.

Fazele procesului penal constituie diviziuni ale acestuia, în care se efectuează un
complex de activităţi desfăşurate succesiv, progresiv şi coordonat, între două
momente distincte ale cauzei penale, pe bază de raporturi juridice caracteristice în
vederea realizării unor sarcini specifice de către organe oficiale.
Fiecărei faze îi sunt caracteristice:
1. sarcini proprii, ce decurg din scopul procesului penal;

2. un anumit cerc de organe şi persoane;

3. o anumită ordine de derulare;

4. raporturi specifice ce se nasc între subiecţi;

5. un act final, care cuprinde activitatea procesuală, urmat de trecerea la

următoarea fază; Convenţional, fazele procesului penal pot fi

împărţite în trei categorii:
a) faza de urmărire penală (prejudiciară) - această fază constă în
faptul efectuării actelor
procesuale şi de investigaţie operativă de către organele de urmărire penală în
scopul stabilirii circumstanţelor cauzei, administrării şi verificării probelor,
identificării persoanelor vinovate de săvîrşirea infracţiunii, în cazul stabilirii
persoanelor vinovate şi a circumstanţelor infracţiunii se întocmeşte rechizitoriul,
care se confirmă de procuror şi cauza se transmite în judecată. Aceste activităţi se
efectuează de către procuror şi de către organele de urmărire penală. Procurorul are
competenţa de a efectua personal orice acţiune de urmărire penală şi de a coordona
întreaga activitate. Urmărirea penală se efectuează, în mod obligatoriu, de către
procuror în cazul infracţiunilor cu un pericol social ridicat şi care sunt nominalizate
în mod expres în lege.
În această fază intervine în mod obligatoriu judecătorul de instrucţie, în
cazurile determinate de
lege (dispunerea, înlocuirea, încetarea sau revocarea arestării preventive şi a
arestării la domiciliu).
b) faza de judecată - este a doua fază a procesului penal, care începe o
dată cu sesizarea
instanţei şi cuprinde toate activităţile procesuale desfăşurate de către aceasta sau în
faţa ei pentru soluţionarea fondului cauzei. Rolul principal în această fază îl are
instanţa judecătorească, care potrivit prerogativelor sale pronunţă hotărîrea
judecătorească. Această fază include activitatea instanţelor judecătoreşti (judecata
în prima instanţă, judecata în cale de atac) la care participă de regulă şi procurorul.
Faza dată este recunoscută ca fiind principala în procesul penal datorită
examinării de către instanţa
de judecată a probelor administrate de către părţi în condiţii de contradictorialitate,
publicitate şi oralitate soluţionând conflictul de drept penal prin constatarea
vinovăţiei persoanei şi stabilirea pedepsei sau în caz contrar reabilitarea persoanei
prin sentinţa de achitare. Momentul final al fazei de judecată este pronunţarea
sentinţei ori a altui act judiciar.
c) faza de punere în executare a hotărârilor judecătoreşti
(postjudiciară) este obligatorie
pentru procesul penal, care începe o dată cu rămînerea definitivă a hotărîrilor
judecătoreşti şi cuprinde activităţile instanţei de judecată de punere în aplicare a
acestora, precum şi soluţionarea unor chestiuni apărute în timpul şi după
executarea pedepselor penale. Această fază a procesului penal, are menirea
traducerii în viaţă a hotărîrilor penale şi realizarea scopului legii penale şi al legii
procesual penale.