UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” SIBIU

FACULTATEA DE DREPT
MANAGEMENTUL ORDINII ȘI SIGURANȚEI PUBLICE
Anul I, Semestrul I

DISCIPLINA: Proceduri de executare a hotărârilor judecătorești și

cooperarea judiciară în spațiul U.E.

TEMA: Procedura privind Mandatul European de Arestare

PROFESOR COORDONATOR:
Lect. univ. Dr. Aron Ioan Marius

MASTERAND:
Muntean Daniel Ionel
 CUPRINS

Capitolul I. INTRODUCERE……………………………………………………….……..3-4

Capitolul II. MANDATUL EUROPEAN DE EXTRĂDARE. NOȚIUNE …………......4-7

Capitolul III. PROCEDURA EMITERII MANDATULUI EUROPEAN DE ARESTARE

DE CĂTRE ROMÂNIA…………………………………………………………....……….7-9

Capitolul IV. PROCEDURA DE EXECUTARE DE CĂTRE ROMÂNIA A UNUI

MANDAT EUROPEAN DE EXTRĂDARE …………………………………………......9-
12

Capitolul V. ORGANE IMPLICATE ÎN COOPERAREA POLIȚIENEASCĂ

INTERNAȚIONALĂ. C.C.P.I. ȘI BIROUL SIRENE………………..…….…………...12-
14

Capitolul VI. CONCLUZII…………………………………………..…………………...14-

16

Bibliografie………………………………………………………………….……………….17

2
 Mandatul european de arestare ca formă de cooperare judiciară în
domeniul execuțional penal

CAPITOLUL I
INTRODUCERE

Procesul penal este unicul cadru juridic în care se poate stabili dacă o persoană
este sau nu răspunzătoare pentru comiterea unei infracțiuni. Acesta are ca scop
constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel ca
orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și
nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală. O definiție acceptată
cu precădere în doctrină, în ceea ce privește procesul penal, este aceea conform
căreia acesta reprezintă „o activitate reglementată de lege, desfăşurată de organele
judiciare, de părţi şi de celelalte persoane care participă într-o cauză penală, în
vederea constatării la timp şi în mod complet a faptelor care constituie infracţiuni şi a
pedepsirii făptuitorilor potrivit vinovăţiei lor”1. Procesul penal se desfăşoară în faţa
organelor judiciare, în vederea soluţionării cauzelor penale şi deci a înfăptuirii justiţiei
represive, ca funcție a statului.
Fiind o activitate complexă, acesta este împărțit în mai multe faze. Fazele
procesului penal sunt diviziuni ale acestuia, care înglobeazǎ un complex de activitǎți,
desfǎşurate în mod succesiv, progresiv şi coordonat, având un obiect propriu şi
urmând sǎ se finalizeze cu soluții proprii2. Aceste faze procesuale sunt următoarele:

- Urmărirea penală: are ca obiect strângerea probelor pentru trimiterea în

judecată a inculpatului. Această activitate este efectuată de organele de
cercetare penală și de către procuror. Urmǎrirea penalǎ reprezintǎ prima
fazǎ a procesului penal şi constǎ în ansamblul activitǎților derulate de
organele de urmǎrire penalǎ în scopul strângerii probelor necesare cu
privire la existența infracțiunilor, identificarea făptuitorilor şi la stabilirea
rǎspunderii penale sau civile a acestora, pentru a se constata dacǎ este
sau nu cazul sǎ se dispunǎ trimiterea lor în judecatǎ.
- Camera preliminară: are ca obiect verificarea, după trimiterea în
judecată, a competenței și a legalității sesizării instanței, precum și

1 Anca-Lelia Lorincz, Drept procesual penal, Universul Juridic, 2015, p. 15

2 Volonciu N., Tratat de procedurǎ penalǎ, Partea generalǎ, Vol. I, Editura Paideia, Bucureşti, 1993, p. 21

3
 verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către
organele de urmărire penală.
- Judecata: în această fază se soluționează cauza dedusă judecății.
Obiectul judecății se raportează la fapta și persoana arătată în cuprinsul
actului de sesizare a instanței. Această activitate este realizată de
judecător și se finalizează prin pronunțarea unei soluții.
- Punerea în executare a hotǎrârilor judecǎtoreşti penale: în scopul
asigurǎrii finalitǎții procesului penal şi realizǎrii tragerii la rǎspundere
penalǎ a persoanelor vinovate, nu este suficientǎ pronunțarea unei
hotǎrâri judecǎtoreşti, ci se impun a fi puse în aplicare dispozițiile
cuprinse în aceastǎ hotǎrâre. Observăm, așadar, că finalitatea întregului
proces penal nu este dusă la capăt în lipsa punerii efective în executare a
hotărârii judecătorești, conflictul de drept penal substanțial neputând fi
considerat soluționat decât prin restabilirea ordinii de drept nesocotite,
adicǎ prin tragerea la rǎspundere penalǎ a celor vinovați de comiterea
infracțiunii.

Observăm că procesul penal este o activitate complexă, desfășurată în cadrul

mai multor faze procesuale, fiecare având un specific aparte. Pentru realizarea
activităților procesuale este necesar ca organele abilitate să apeleze la mijloace și
instrumente procedurale. Dinamica vieții sociale și a acțiunilor întreprinse de indivizii
ce se fac vinovați de comiterea faptelor penale pot face ca demararea și finalizarea
procesului penal să fie îngreunate, tergiversate sau chiar stopate în mod decisiv.
Așadar, pentru a da eficiență întregii activități judiciare trebuie să existe reglementate
instrumente specifice pe care organele statului să le aibă la dispoziție în vederea
ducerii la îndeplinire a prerogativei de sancționare și pedepsire a faptelor penale. În
cele ce urmează, voi face o analiză a Mandatului european de arestare ca formă de
cooperare judiciară în materie penală.

CAPITOLUL II
MANDATUL EUROPEAN DE ARESTARE. NOȚIUNE

Dacă finalitatea procesului penal este aflarea adevărului și tragerea la

răspundere penală a persoanei vinovate, trebuie să punem în discuție și modalitățile
prin care aceasta se realizează propriu-zis. Așadar, în legislația românească și în

4
aquis-ul european sunt prevăzute un set de instrumente ce sprijină autoritățile statului
în realizarea de facto a acestui scop.
În practică, autoritățile judiciare se lovesc adesea de situații în care cetățenii
statului săvârșesc fapte penale pe teritoriul mai multor state străine, fie că este vorba
de specificul activității infracționale (trafic de persoane, spălare de bani, contrabandă,
etc.), fie că este vorba de fapte izolate săvârșite pe teritoriul unui alt stat suveran. De
asemenea, putem întâlni și situația în care autorii de fapte penale urmăresc
sustragerea de la răspunderea penală odată ce au comis fapta penală prin „evadarea”
de sub jurisdicția agenților statului în care au comis respectiva faptă, fie că este vorba
de sustragerea de la urmărirea penală sau judecarea cauzei, fie că este vorba de
executarea unor hotărâri judecătorești pronunțate deja. Acest fenomen este favorizat
și de existența de mijloace tot mai rapide de transport și, mai ales, de reglementările
privitoare la tranzitul frontierelor de stat în cadrul alianțelor și acordurilor interstatale.
Odată cu aderarea României la blocul european, a devenit mai ușor ca și persoanele
căutate pentru săvârșirea de fapte penale să se sustragă tragerii la răspundere
penală, fapt ce a dus la necesitatea adoptării unor instrumente noi pentru restabilirea
echilibrului.
Cooperarea judiciară în materie penală în Uniunea Europeană reprezintă un
domeniu de real interes pentru autorităţile judiciare din statele membre implicate în
combaterea formelor grave de infracţionalitate cu implicaţie transfrontalieră. Aria
acestei forme de cooperare interstatală este una deosebit de vastă, instrumentele de
cooperare fiind foarte variate și, totodată, guvernate de principii specifice şi de
proceduri speciale de aplicare. Mandatul european de arestare reprezintă prima şi
cea mai importantă aplicare practică a principiului recunoaşterii reciproce a deciziilor
judiciare3 în materie penală între statele membre ale Uniunii Europene, care constituie
„piatra de temelie” a cooperării judiciare în interiorul Uniunii.

Definiție legală

Bazele noțiunii de Mandat european de arestare sunt puse de Legea 302/2004

privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.
Mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o
autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită
arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul

3 Art. 84, al.(2) din Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală: „Mandatul
european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu
dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului 2002/584/JAI din 13 iunie 2002.”

5
efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei
măsuri de siguranță privative de libertate.4
După cum am menționat, principiul ce stă la baza Mandatului european de
arestare este cel al recunoașterii și încrederii reciproce. Mandatul european de
arestare este menit să înlocuiască sistemul de extrădare. În temeiul acestuia, fiecare
autoritate judiciară națională are obligația de a recunoaște și a acționa, cu un
minimum de formalități și într-un anumit termen, în urma solicitărilor formulate de
autoritatea judiciară a unei alte țări a UE. Mandatul european de arestare este
operațional de la 1 ianuarie 2004. Acesta a înlocuit procedurile de extrădare lungi care
existau anterior între țările UE.

Deosebire față de extrădarea obișnuită

Încă din textul legal se observă că Mandatul european de extrădare este un

instrument specific doar statelor membre UE, care convin, în baza principiului
încrederii și recunoașterii reciproce să aplice între ele o procedură simplificată,
mult mai eficientă decât cele existente anterior, în vederea asigurării unei cooperări
judiciare cât mai eficiente. La o analiză mai atentă a prevederilor Legii 302/2004, prin
compararea celor două proceduri, observăm diferențe esențiale între acestea:
1. Termene stricte - Țara în care a fost arestată persoana trebuie să ia o decizie
definitivă cu privire la executarea mandatului european de arestare în termen de
60 de zile de la data arestării persoanei. Dacă persoana consimte la predarea
sa, decizia trebuie să fie luată într-un termen de 10 zile. Persoana căutată
trebuie predată în cel mai scurt timp, la o dată convenită între autoritățile
implicate, și cel târziu în termen de 10 zile de la data deciziei finale privind
executarea mandatului european de arestare;
2. Verificarea dublei incriminări nu mai reprezintă o cerință în cazul unui
număr mare de infracțiuni - adică nu se efectuează nicio verificare a
incriminării faptei ca infracțiune în ambele țări. Singura cerință este ca aceasta
să fie pasibilă de o pedeapsă maximă de cel puțin 3 ani de închisoare în țara
emitentă;
3. Eliminarea nivelului politic din procedură -Deciziile sunt luate exclusiv de
autoritățile judiciare, fără implicații politice;
4. Predarea cetățenilor - Țările UE nu mai pot refuza să își predea propriii
cetățeni, cu excepția cazului în care preiau obligațiile legate de executarea
pedepsei cu închisoarea de către persoana căutată. (în cazul extrădării, statul
solicitat poate refuza extrădarea cetățenilor proprii);

4 Art. 84, al.(1) din Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală

6
 5. Garanții - Țara care execută Mandatul european de extrădare poate solicita
unele garanții, cum ar fi, de exemplu: după o anumită perioadă, persoana va
avea dreptul să solicite revizuirea pedepsei, în cazul în care pedeapsa
aplicată este închisoarea pe viață;
6. Număr limitat de motive de refuz al executării - O țară nu poate refuza
predarea persoanei căutate decât în cazul în care se aplică unul dintre motivele
obligatorii sau facultative de refuz:
● Motive obligatorii:
● Dacă țară UE a pronunțat deja o decizie definitivă cu privire la persoana
în cauză pentru aceeași infracțiune.
● Dacă infracțiunea este acoperită de amnistie în țara UE căreia i se cere
să predea autorul infracțiunii.
● Dacă persoana în cauză nu poate, datorită vârstei sale, să fie trasă la
răspundere penal de țara UE căreia i se cere să execute mandatul.

Spre deosebire de extrădarea simplă, motivele obligatorii de refuz sunt mult mai
puține ca număr. Observăm că în comunitatea europeană contextul cultural și geo-
politic au făcut ca unele dintre motivele de refuz existente în cazul extrădării să nu-și
mai găsească aplicabilitatea, ca de exemplu suspiciunea că persoana extrădată va fi
condamnată la pedeapsa cu moartea (nu există state membre UE în care pedeapsa
capitală să mai fie prevăzută de legea penală).

● Motive facultative:
● lipsa dublei incriminări pentru infracțiunile pentru care încă este necesară
aceasta
● competența teritorială
● proceduri penale pendinte în țara de executare (proceduri deja începute
în instanță)
● termene de prescripție etc.

CAPITOLUL III

PROCEDURA EMITERII MANDATULUI EUROPEAN DE

ARESTARE DE CĂTRE ROMÂNIA

În ceea ce privește modalitatea de emitere propriu-zisă a Mandatului european

de arestare, această procedură este reglementată de Legea 302/2004. Pentru
emiterea mandatului trebuie îndeplinite cumulativ anumite condiții impuse de lege.
Dintre aceste condiții, amintim5:
5 Art. 89, al.(1) din Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală

7
 a) analiza oportunității demarării procedurii în raport cu natura infracțiunii
săvârșite, vârsta, antecedentele penale ale persoanei vizate, precum și în raport de
alte circumstanțe existente la momentul respectiv. Este de la sine înțeles că nu orice
faptă este susceptibilă de a justifica un interes sporit pentru a necesita emiterea unui
astfel de mandat. Trebuie ținut cont de faptul că în ducerea la îndeplinire a
mandatului, statul utilizează din resursele proprii, funcția de înfăptuire a justiției fiind,
în esență, un serviciu public.

b) persoana a cărei extrădare se solicită se află pe teritoriul unui stat membru

al Uniunii Europene. După cum am menționat și anterior, procedura acestui mandat
este bazată pe reciprocitate din partea statelor membre UE în vederea simplificării
procedurii de extrădare și eficientizarea tragerii la răspundere penală.

c) în cazul existenței unui mandat de arestare preventive sau de executare a

pedepsei detențiunii pe viață, acesta trebuie să fie valabil. Astfel, statele se asigură
că scopul pentru care se pune în practică Mandatul european de arestare nu este
deturnat (de exemplu, scopul ar fi deturnat în cazul în care ulterior aducerii în țară a
persoanei căutate în vederea executării unei pedepse se constată că mandatul în
baza căruia persoana a fost dată în urmărire nu a fost valabil emis, fiind afectat de vicii
încă de la început).

d) să nu fi intervenit, potrivit legii române, prescripția răspunderii penale sau a

executării pedepsei, ori amnistia/grațierea. Cu alte cuvinte, nu trebuie să existe nicio
cauză care să împiedice tragerea la răspundere penală sau executarea pedepsei.

e) nivelul de gravitate al faptei pentru care se solicită predarea în baza unui

Mandat european de arestare:

- În vederea exercitării urmăririi penale ori a judecății , pedeapsa minimă

prevăzută de legea română pentru infracțiunea săvârșită este
detențiunea pe viață sau închisoarea de 2 ani sau mai mare;
- În vederea executării pedepsei, pedeapsa aplicată/restul de pedeapsă
rămas de executat este detențiunea pe viață sau închisoarea de un an
sau mai mare;
- În vederea executării unei măsuri privative de libertate , durata măsurii
este de 6 luni sau mai mare;

8
 Totodată, în funcție de momentul în care este necesară emiterea unui astfel de
mandat, organul judiciar care are competența emiterii acestuia diferă, după cum
urmează6:

- în faza de urmărire penală , de către judecătorul de drepturi și libertăți desemnat

de președintele instanței căreia i-ar reveni competența să judece cauza în fond,
din oficiu sau la sesizarea procurorului care efectuează sau supraveghează
urmărirea penală a persoanei solicitate;
- judecătorul de cameră preliminară, în procedura de cameră preliminară;
- în faza de judecată, de către judecătorul desemnat de președintele primei
instanțe, din oficiu sau la sesizarea procurorului ori a organului la care se află
spre executare mandatul de arestare preventivă sau hotărârea prin care s-a luat
măsura privativă de libertate;
- în faza de executare, de către judecătorul desemnat de președintele instanței de
executare, din oficiu sau la sesizarea procurorului ori a organului la care se află
spre executare mandatul de executare a pedepsei detențiunii pe viață sau a
închisorii sau hotărârea prin care s-a luat măsura privativă de libertate.

Pentru a emite mandatul, judecătorul competent trebuie să verifice îndeplinirea

condițiilor anterior enumerate și poate fie să emită mandatul și să dispună asupra
transmiterii acestuia organului competent din statul solicitat, fie să constate că nu
sunt îndeplinite condițiile emiterii mandatului. În cazul în care judecătorul emite
mandatul, instanța va proceda la identificarea autorității competente să-l execute din
statul căruia i se face solicitarea, în vederea transmiterii mandatului. Mandatul trebuie
tradus și transmis îndată statului pe teritoriul căruia se află persoana căutată. De
asemenea, în cazul în care persoana a cărei extrădare se cere a decedat sau în cazul
în care au încetat temeiurile ce au stat la baza emiterii mandatului, acesta va fi
retras tot de către instanța emitentă.

CAPITOLUL IV

PROCEDURA DE EXECUTARE DE CĂTRE ROMÂNIA A UNUI MANDAT

EUROPEAN DE EXTRĂDARE

6 Art. 89, al.(2) din Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală

9
 La fel ca în cazul emiterii unui mandat, și executarea de către țara noastră a
cererii de cooperare în baza unui Mandat european de arestare este condiționată de
anumite cerințe ce trebuie îndeplinite cumulativ:

a) Infracțiunile pentru care se cere României arestarea unei persoane pe

teritoriul său trebuie să fie strict prevăzute de lege. Acestea sunt
prevăzute de art. 97 din Legea 302/2004 7. Pentru aceste fapte, legislația
statului emitent trebuie să prevadă o pedeapsă sau o măsură privativă de
libertate a cărei durată maximă să fie de cel puțin 3 ani. În acest sens,
nu se mai ține cont de condiția dublei incriminări. Dacă este vorba de alte
fapte decât cele prevăzute de art. 97 predarea va fi condiționată de
existența incriminării acesteia ca infracțiune în legea română.
b) în cazul în care mandatul european de arestare a fost emis în scopul
executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranță privative de
libertate aplicate printr-o hotărâre pronunțată în lipsă, dacă persoana în
cauză nu a fost citată personal și nici informată în orice alt mod cu privire
la data și locul ședinței de judecată care a condus la hotărârea pronunțată
în lipsă, predarea persoanei solicitate va fi acordată dacă autoritatea
judiciară emitentă garantează că persoana care face obiectul mandatului
european de arestare are posibilitatea să obțină rejudecarea cauzei în
statul membru emitent, în prezența sa8. Această reglementare este
statuată în virtutea asigurării dreptului la apărare și în virtutea
dreptului la un proces echitabil.
c) în cazul în care infracțiunea în baza căreia s-a emis mandatul european
de arestare este sancționată cu pedeapsa detențiunii pe viață sau cu o
măsură de siguranță privativă de libertate pe viață, dispozițiile legale ale
statului membru emitent trebuie să prevadă posibilitatea revizuirii
pedepsei sau a măsurii de siguranță aplicate ori liberarea condiționată,
după executarea a 20 de ani din pedeapsă sau măsura de siguranță
aplicată, ori aplicarea unor măsuri de clemență.9
d) În cazul în care persoana a cărei predare este cerută este cetățean
român sau o persoană ce are o rezidență legală și continuă în România
pentru o perioada de cel puțin 5, predarea se face sub condiția ca în cazul
pronunțării unei pedepse privative de libertate aceasta să fie returnată
pentru a executa pedeapsa pe teritoriul României

7 1. violul; 2. terorismul;3. traficul de persoane;4. exploatarea sexuală a copiilor și pornografia infantilă;5. traficul
ilicit de droguri și substanțe psihotrope;6. traficul ilicit de arme, muniții și substanțe explozive;7. corupția;8.
frauda, inclusiv cea care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene, etc.
8 Art. 98, al.(1), lit. a) din Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală
9 Art. 98, al.(1), lit. c) din Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală

10
 e) Să nu fie incident unul din cazurile ce constituie motiv de refuz al
executării mandatului. Acestea constau în:

Motive obligatorii:
● Persoana urmărită a fost judecată definitiv pentru aceleași fapte
de un stat membru, altul decât statul solicitant, iar pedeapsa să fie
în curs de executare
● Dacă a intervenit amnistia (în România) pentru infracțiunea ce a
stat la baza solicitării executării mandatului, în cazurile în care
autoritățile române au competența de a urmări respectiva
infracțiune potrivit legii române
● Dacă, conform legii române, lipsește răspunderea penală a
persoanei care este supusă mandatului european de arestare,
datorită vârstei sale
Observăm că aceste motive de refuz urmăresc protejarea principiului ne bis in idem,
totodată având și o dimensiune „umanitară” prin prisma celui din urmă.

Motive facultative:
● Faptele nu se regăsesc printre cele enumerate pentru care nu mai este
necesară dubla incriminare. Ca excepție de la această regulă, în cazul
infracțiunilor privind taxele și tarifele vamale, România nu poate refuza
executarea mandatului pe motiv că în legislația română nu există prevăzute
aceleași taxe și impozite ca și în legislația statului emitent.
● Dacă există o procedură penală în România în curs de derulare cu privire la
persoana ce face obiectul mandatului, pentru aceeași faptă în temeiul căreia a
fost emis mandatul.
● În cazul persoanei ce este cetățean român sau străin cu domiciliul legal în
România pentru o perioadă de cel puțin 5 ani, când aceasta declară că refuză
să execute pedeapsa în statul care a emis mandatul.
● Dacă persoana a fost judecată definitiv pentru aceeași faptă într-un stat terț ce
nu este membru UE, dacă pedeapsa este în curs de executare.
● În cazul în care mandatul a fost emis în temeiul unor infracțiuni comise pe
teritoriul României (vor avea competență de urmărire și autoritățile române, în
baza principiului teritorialității legii penale)
● Dacă infracțiunile au fost comise în afara statului emitent și legea română nu
permite urmărirea lor dacă s-au comis în afara teritoriului român. (ex. Stat

11
 emitent-Franța, făptuitorul aflat pe teritoriul României, dar fapta a fost săvârșită
în întregime în Italia)
● Dacă, conform legii române, s-a prescris răspunderea penală pentru fapta
pentru care persoana este urmărită.
● S-a decis renunțarea la urmărirea penală/clasarea de către autoritățile române
pentru respectiva faptă sau s-a pronunțat o hotărâre definitivă.

În ceea ce privește executarea efectivă a mandatului de către țara noastră,

trebuie respectate următoarele reguli procedurale. În primul rând, procurorul are 48h
la dispoziție de la primirea mandatului să verifice dacă acesta este însoțit de o
traducere în limba română sau limba engleză/franceză. Dacă nu există traducerea
mandatului, aceasta se solicită de urgență. În cele ce urmează, procurorul va lua
măsurile necesare identificării, căutării, localizării și prinderii persoanei urmărite. În
cazul în care din verificările efectuate rezultă în mod neîndoielnic că persoana
solicitată nu se află pe teritoriul României, procurorul dispune clasarea și informează
despre aceasta autoritatea judiciară emitentă și Ministerul Justiției. În ceea ce privește
măsura reținerii persoanei căutate, aceasta poate fi luată doar după ascultarea
acesteia în prezența apărătorului. Conform legii procesual penale române, durata
reținerii poate fi dispusă pe o durată de cel mult 24h. Persoanei reținute i se aduc, de
îndată, la cunoștință, în limba pe care o înțelege, motivele reținerii și conținutul
mandatului european de arestare. În vederea reținerii persoanei solicitate, organul
competent poate pătrunde în orice locuință în care se află persoana solicitată, fără
consimțământul acesteia ori al persoanei căreia îi aparține sau care folosește locuința,
precum și în sediul oricărei persoane juridice, fără învoirea reprezentantului legal al
acesteia.
Predarea se realizează de Centrul de Cooperare Polițienească Internațională
din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, cu sprijinul unității de poliție pe
raza căreia se află locul de detenție, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a
hotărârii de predare.În cazul în care două sau mai multe state membre au emis un
mandat european de arestare în legătură cu aceeași persoană, autoritatea judiciară
de executare română va decide asupra priorității de executare, ținând seama de toate
circumstanțele și, în special, de locul săvârșirii și gravitatea infracțiunii, de data emiterii
mandatelor, precum și de împrejurarea că mandatul a fost emis în vederea urmăririi
penale, a judecății sau în vederea executării unei pedepse sau a unei măsuri de
siguranță.

CAPITOLUL V

12
 ORGANE IMPLICATE ÎN COOPERAREA POLIȚIENEASCĂ
INTERNAȚIONALĂ. C.C.P.I. ȘI BIROUL SIRENE

În ceea ce privește munca operativă propriu-zisă de transfer de date și

persoane în vederea cooperării internaționale în vederea aducerii la îndeplinire a
Mandatelor europene de arestare, am considerat interesantă prezentarea
următoarelor organe de polițienești. Poliţia Română este conectată la canalele de
cooperare poliţienească și colaborează permanent cu organismele de aplicare a legii
din celelalte state, pentru combaterea criminalității transfrontaliere.
În primul rând, este vorba despre C.C.P.I., mai exact, Centrul de Cooperare
Poliţienească Internaţională organizat în subordinea I.G.P.R. - constituie autoritatea
naţională centrală în domeniul cooperării poliţieneşti internaţionale fiind specializată în
schimbul de informaţii operative în domeniul combaterii criminalităţii la nivel
internaţional şi potrivit legii, asigură schimbul de informaţii operative în domeniul
combaterii criminalităţii transfrontaliere, precum şi gestionarea fluxului informaţional de
interes operativ aferent cooperării internaţionale derulată de structurile specializate ale
Ministerului Afacerilor Interne. Acesta are în componență mai multe birouri și organe,
dintre care amintim Biroul Național INTERPOL, Unitatea Națională EUROPOL, Biroul
SIRENE. În continuare voi prezenta pe scurt activitatea celui din urmă, și anume
Biroul SIRENE,

Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului

General al Poliţiei Române asigură schimbul de informaţii operative, dinamic şi flexibil,
pentru combaterea eficientă a criminalităţii. Biroul SIRENE din cadrul Centrului de
Cooperare Poliţienească Internaţională al Inspectoratul General al Poliţiei Române
funcţionează 24/7, pentru a asigura un flux continuu de date şi informaţii. Sistemul
informatic SIRENE este destinat stocării informaţiilor de către autorităţile române şi
schimbului de date între acestea şi sistemul comun european de urmărire
poliţienească transfrontalieră. Bazele de date conțin informații minime cu privire la
datele de identificare ale persoanelor căutate, informaţiile suplimentare ce pot
conduce la localizarea acestora fiind obţinute prin intermediul Birourilor SIRENE
constituite la nivelul fiecărui stat membru Schengen.

În ceea ce privește datele cantitative, conform informațiilor publice, în perioada

22 – 29 ianuarie a anului curent., în urma schimbului suplimentar de informaţii prin
intermediul Biroului SIRENE din cadrul Centrului de Cooperare Poliţienească
Internaţională – Inspectoratul General al Poliţiei Române, au fost localizate, pe
teritoriul ţării noastre, 307 persoane ce fac obiectul unor semnalări în S.I.S. (Sistemul
Informatic Schengen). Poliţiştii români au pus în aplicare 30 de mandate europene

13
de arestare, au depistat 153 de persoane care erau căutate în vederea
participării la o procedură judiciară şi 3 persoane care erau semnalate ca dispărute
de partenerii din statele Schengen.10

Totodată, 228 de persoane căutate de autorităţile române au fost

identificate de partenerii străini pe teritoriul lor, în urma schimbului de informaţii
prin intermediul Biroului SIRENE din cadrul Centrului de Cooperare Poliţienească
Internaţională – Inspectoratul General al Poliţiei Române. Dintre acestea, 30 erau
urmărite de Poliţia Română în baza unor mandate europene de arestare, 23
persoane erau căutate pentru participarea la o procedură judiciară, iar 3 persoane
erau semnalate dispărute de autorităţile române.11

În ceea ce privește munca operativă desfășurată de ofițerii de poliție din cadrul

Biroului SIRENE, pe linia Mandatelor europene de arestare, aceștia sunt cei care
călătoresc în statul pe teritoriul căruia se află persoana a cărei arestare a fost
solicitată de România și asigură transportul acesteia în România. Aceștia colaborează
cu autoritățile competente din statele solicitate unde persoana căutată este deja
arestată ca urmare a punerii în executare a Mandatului european de arestare emis de
România și efectuează preluarea fizică a acesteia. Ulterior, la întoarcerea în țară
alături de persoana luată în custodie, se va proceda la identificarea, amprentarea și
indicarea semnalmentelor acesteia în vederea introducerii în bazele de date (S.I.S.).
În ceea ce privește executarea de către România a unui Mandat european de arestare
emis de un alt stat, polițiștii din cadrul Biroului SIRENE vor proceda la căutarea și
identificarea persoanei a cărei predare se cere, în bazele de date, apoi vor proceda la
contactarea structurilor polițienești de pe teritoriul țării în vederea prinderii și arestării
persoanei căutate în vederea predării omologilor din statul solicitant.

CAPITOLUL VI

CONCLUZII

După cum am arătat în cuprinsul acestei lucrări, cooperarea judiciară

internațională în domeniul execuțional este un domeniu complex, fiind necesare
instrumente specifice în vederea realizării finalității sale. Într-o lume în care circulația
persoanelor este tot mai facilă, iar persoanele ce se fac vinovate de săvârșirea de
fapte penale se pot sustrage mult mai lesne răspunderii penale, a fost necesar ca
statele naționale să convină asupra unor instrumente care să înlesnească urmărirea și
10https://politiaromana.ro/ro/stiri/cooperare-politieneasca-internationala-pentru-siguranta-cetatenilor-europeni
accesat la data 02.02.2021
11https://politiaromana.ro/ro/stiri/cooperare-politieneasca-internationala-pentru-siguranta-cetatenilor-europeni
accesat la data 02.02.2021

14
tragerea la răspundere a celor vinovați. Un astfel de instrument este și Mandatul
european de arestare, misiunea autorităților judiciare fiind aproape imposibil de
îndeplinit în absența sa în lumea contemporană.

Observăm că nici chiar evoluția relațiilor sociale dintre state nu trebuie să stea
în calea ducerii la finalitate a scopului procesului penal, și anume aflarea adevărului și
tragerea la răspundere a persoanelor vinovate, aceasta fiind una dintre cele mai
importante prerogative ale unui stat, reprezentând un serviciu public de maximă
importanță. Personal, consider că reglementarea Mandatului european de arestare
este un instrument binevenit în lupta contra infracționalității la nivel european, acesta
acoperind multe din neajunsurile procedurii tradiționale a extrădării. Consider că, mai
ales în virtutea celerității desfășurării procesului penal și tragerii la răspundere penală,
soluționarea cauzei penale și tragerea la răspundere a persoanei vinovate constituie o
prerogativă esențială în asigurarea ordinii publice; așadar, putem afirma că
modalitatea în care Mandatul european de arestare face ca timpul necesar aducerii
persoanelor căutate în fața justiției oferă un avantaj prețios, în detrimentul procedurii
extrădării tradiționale, care necesită un timp mai îndelungat pentru îndeplinire.

Totodată, consider ca fiind o inovație necesară în materia cooperării instituirea

principiului recunoașterii și încrederii reciproce printr-o procedură ce se bazează
în totalitate pe acesta. Astfel, fiind înlăturate anumite condiții (uneori discreționare) sub
imperiul cărora statele acordau extrădarea, acest nou principiu face ca procedura
predării persoanelor căutate să fie una mult mai previzibilă. De asemenea, eliminarea
unor condiții existente în cazul extrădării au dus la simplificarea procedurii. Ba chiar
mai mult, observăm că tot în baza principiului sus-amintit au fost înființate și structuri
polițienești la nivelul tuturor statelor membre care să sprijine această activitate. De
asemenea, aceste structuri polițienești se bucură de baze de date interconectate
(S.I.S.) și de canale de comunicații performante. Astfel, apreciez că statele membre
UE se bucură nu doar de prevederi legale și acorduri care să permită o mai bună
cooperare în vederea executării procedurilor penale, ci de o întreagă infrastructură
pusă în slujba acestei cooperări. Consider, de asemenea, că prevederile legale ar fi
lipsite de substrat în lipsa existenței „infrastructurii operaționale” pe care să se sprijine
întreaga activitate, motiv pentru care am și considerat oportun să fac o scurtă
prezentare a organelor polițienești implicate în astfel de demersuri.

În cele din urmă, aș vrea să reiterez faptul că, așa cum am precizat și în
introducerea lucrării, nu putem aprecia că scopul procesului penal este dus la capăt
până când persoanei ce se face vinovată de o faptă penală nu este supusă unui
proces penal și o hotărâre este pronunțată, urmând a fi pusă în executare. Procesul

15
de trecere de la extrădare la Mandatul european de arestare se prezintă ca fiind unul
firesc, determinat de necesitatea găsirii unui echilibru între libertăţile spaţiului
european şi asigurarea siguranţei cetăţenilor acestui spaţiu. Mandatul european de
arestare reprezintă un nou instrument de cooperare judiciară, menit să se suprapună
mai bine decât „bătrâna” extrădare pe specificul relaţiilor între statele membre .
Așadar, în complexul de relații sociale existent în secolul XXI, chestiunea cooperări
internaționale în materie penală este una de actualitate pentru toate statele, într-un
număr tot mai mare de cazuri neputând exista o justă tragere la răspundere penală în
absența componentei de cooperare judiciară intersatatală.

16
BIBLIOGRAFIE:

1. Anca-Lelia Lorincz, Drept procesual penal, Universul Juridic, 2015

2. Volonciu N., Tratat de procedurǎ penalǎ, Partea generalǎ, Vol. I, Editura

Paideia, Bucureşti, 1993

3. Codul penal și Codul de procedură penală

4. Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie

penală

5. Legea nr. 141/2010 privind înființarea, organizarea și funcționarea

Sistemului Informatic Național de Semnalări și participarea României la
Sistemul de Informații Schengen

6. Regulamentul UE 2018/1860 al Parlamentului European și al Consiliului

privind utilizarea Sistemului de informații Schengen pentru returnarea
resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală

7. Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului privind mandatul european de

arestare și procedurile de predare între statele membre

8. Sursă web: https://politiaromana.ro/ro/stiri/cooperare-politieneasca-

internationala-pentru-siguranta-cetatenilor-europeni accesată la data
02.02.2021

9. Sursă web: https://e-justice.europa.eu/content_european_arrest_warrant-

90-ro.do accesată la 02.02.2021

17