Procedura în cauzele cu infractori minori

Sediul materiei
Procedura specială privind cauzele cu infractori minori este reglementată în
Capitolul III din Titlul IV al procedurilor speciale, în art. 504-520 Cpp şi în
secţiunea a 8-a din partea generală-dispoziţii speciale privind măsurile preventive
aplicate minorilor, titlul V-măsuri preventive şi alte măsuri procesuale, capitolul I-
măsuri preventive.
Încă de la începutul reglementării legiuitorul a dorit să arate că toate fazele
procesului penal (urmărirea penală, judecata, punerea în executare a hotărârilor
penale definitive) se supun dispoziţiilor speciale ale acestei proceduri, care sunt
obligatorii şi au întâietate faţă de dispoziţiile de drept comun.
Dispoziţiile se aplică inclusiv în procedura medierii la care participă infractori
minori.
Titularii procedurii speciale
Elementul de referinţă care atrage aplicarea dispoziţiilor speciale în cauzele
cu infractori minori este vârsta la momentul comiterii infracţiunii şi anume, 14 ani
împliniţi la data săvârşirii infracţiunii (art. 113 Cod pen.)
Statutul de minor trebuie să se menţină atât în faza urmăririi penale cât şi a
sesizării instanţei altfel, cauza penală se va supune procedurii de drept comun.
De la această dispoziţie, legiuitorul a venit cu o derogare în ceea ce priveşte
urmărirea penală, prin pct. 2 din Legea nr. 284/2020 şi anume: în faza urmăririi
penale se va aplica procedura specială şi după împlinirea vârstei de 18 ani,
respectiv persoanelor care au împlinit 18 ani, până la vârsta de 21 de ani împliniţi.
Această derogare de la regulă operează numai atunci când: 1. persoana era
minoră la data dobândirii statutului de suspect şi 2. dacă în raport cu circumstanţele
cauzei, organul judiciar apreciază că este necesară aplicarea procedurii speciale,
deşi persoana minoră la momentul comiterii infracţiunii a devenit majoră încă din
prima fază a procesului penal.
Verificarea condiţiei referitoare la vârstă se face prin raportare la momentul
consumării sau epuizării infracţiunii. Activitatea infracţională desfăşurată înainte de
împlinirea vârstei de 14 ani neavând relevanţa penală.

1
 În cazul infracţiunilor cu durată de executare, activitatea infracţională
începută de infractorul minor, dar finalizată când acesta devine major, se consideră
a fi comisă în întregime de infractorul major, iar partea din activitate derulată în
perioada minoratului va fi luată în considerare la momentul individualizării
pedepsei.
În hotărârea pe care trebuie să o ia organul judiciar privind procedura specială
sau de drept comun pe care o va aplica cauzei cu infractor minor la data comiterii
infracţiunii, dar devenit major încă din faza urmăririi penale, acesta va trebui să ţină
seama atât de contextul în care minorul a comis infracţiunea cât şi de datele
personale ale acestuia şi anume, gradul de maturitate şi gradul de vulnerabilitate.
Aplicarea procedurii speciale nu este obligatorie, ci facultativă, fiind lăsată la
aprecierea organului judiciar potrivit expresiei “atunci când organul judiciar
consideră necesar”.
O altă regulă nouă în procedura specială este aceea referitoare la stabilirea
vârstei suspectului sau a inculpatului, pentru a putea organul judiciar aprecia asupra
procedurii aplicate cauzei.
Atunci când aceasta nu poate fi stabilită dar există motive a se considera că
acesta este minor, se prezumă relativ că acesta este minor şi cauza penală se supune
procedurii speciale.

Procedura specială în faza urmăririi penale

Prevederile privind urmărirea penală în cauzele cu infractori minori se găsesc
în art. 505, 5051 şi 506 Cpp şi se adresează persoanelor minore atât la momentul
comiterii infracţiunii cât şi în cursul urmăririi penale (dacă suspectul sau inculpatul
devine major în cursul urmăririi penale nu se va mai putea aplica procedura
specială), dar şi persoanelor minore la momentul comiterii infracţiunii şi la
momentul dobândirii calităţii de suspect, dar având vârsta cuprinsă între 18 ani şi
21 de ani în cursul urmăririi penale. În această ultimă ipoteză, organul judiciar
urmând să aprecieze asupra aplicării procedurii speciale.
În cauzele cu infractori minori, urmărirea penală se desfăşoară potrivit
procedurii de drept comun, la care se adaugă mai multe reglementări speciale;
1. La efectuarea oricărei ascultări (art.107-110 Cpp) sau a confruntării (art.
131 Cpp), organul de urmărire penală va cita obligatoriu suspectul sau inculpatul
minor cu vârsta între 14 şi 18 ani, pe părinţii acestora ori, după caz, pe tutore,
2
curator sau persoana în îngrijirea ori supravegherea căreia se află temporar
minorul.
Persoanele enumerate de legiuitor trebuie citate obligatoriu numai când are
loc audierea sau confruntarea.
Când are loc orice alt act de urmărire penală, la care este citat suspectul sau
inculpatul minor, citarea acestor persoane fizice este facultativă, fiind lăsată la
aprecierea organului de urmărire penală. Acesta va opta pentru citarea acestora
dacă va considera că prezenţa lor este în interesul superior al minorului şi nu este
de natură să aducă atingere bunei desfăşurări a procesului penal.
În concluzie, când suspectul sau inculpatul minor este citat pentru ascultare
sau confruntare, citarea persoanelor fizice este obligatorie, iar când suspectul sau
inculpatul minor este citat pentru efectuarea oricărui alt act de urmărire penală,
citarea persoanelor fizice este facultativă.
Enumerarea persoanelor care pot fi citate este făcută într-o anumită ordine,
care indică că numai dacă lipsesc persoanele din prima categorie (părinţi), vor fi
citate persoanele din următoarea categorie.
Citată obligatoriu este nu numai persoana fizică, ci şi persoana juridică şi
anume, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţie a copilului (DGASPC) din
localitatea unde se desfăşoară audierea, având în vedere atribuţiile acestei instituţii
în protecţia copiilor.
În ceea ce priveşte părinţii, sunt de menţionat următoarele: nu este nevoie să
fie căsătoriţi; vor fi citaţi amândoi, dacă exercită împreună drepturile părinteşti sau
numai acela care nu este decăzut din exercitarea drepturilor părinteşti; părinţii pot
fi cei naturali, dar şi adoptivi.
În lipsa părinţilor, vor fi citate persoane din categoriile următoare în ordinea
stabilită de legiuitor: tutore, curator sau persoana în îngrijirea ori supravegherea
căreia se află temporar minorul (bunici, mătuşi, veri etc.).
Dacă oricare dintre persoanele citate la ascultarea sau confruntarea minorului
nu se prezintă, inclusiv reprezentantul DGASPC, actul procedural se va efectua în
lipsa acestora.
Legiuitorul a luat în considerare şi situaţia când niciuna dintre persoanele
fizice nu poate fi găsită sau cunoscută fiind, prezenţa acesteia alături de minor ar
afecta interesul superior al acestuia sau desfăşurarea procesului penal şi a prevăzut
că atunci va fi citată o persoană adultă, desemnată de minor şi acceptată de organul
judiciar, fără a indica în vreun fel această persoană. Consider că minorul ar putea
desemna un vecin, un cadru didactic, un coleg de la locul de muncă, în general o
persoană care îl cunoaşte, care îi este apropiată şi în care are încredere.
3
 În cazul în care minorul nu desemnează nicio persoană adultă sau persoana
adultă nu este acceptată de organul de urmărire penală, va fi citată o persoană
aleasă de organul judiciar, ţinându-se seama de interesul superior al copilului.
În momentul în care sunt găsiţi părinţii sau reprezentantul legal ai minorului,
aceştia vor înlocui terţa persoană, fiind citaţi în cauză.
Atunci când reglementează citarea obligatorie sau facultativă a persoanelor
fizice, legiuitorul are o abordare nuanţată în cee ace priveşte vârsta suspectului sau
a inculpatului minor şi anume, minori care nu au împlinit vârsta de 16 ani (citarea
persoanelor fizice este obligatorie-art.505 alin. 1 Cpp) şi minori care au împlinit
vârsta de 16 ani (citarea persoanelor fizice este facultativă-art. 505 alin. 2 Cpp).
Menţionarea distinctă a celor două categorii de minori numai este de
actualitate, urmând a fi eliminate la momentul republicării Cpp cu actualizări la zi,
întrucât prin Decizia nr. 102/2018, Curtea Constituţională a constatat că
dispoziţiile art. 505 alin. 2 Cpp, precum şi sintagma “care nu a împlinit 16 ani”
sunt neconstituţionale.

*NOTĂ
► Dispozițiile art. 505 alin. 2 și sintagma ”care nu a împlinit 16 ani " din cuprinsul art. 505 alin. (1) Cpp au
fost declarate neconstituționale prin Decizia CCR nr. 102/2018, publicată în M. Of. nr. 400 din 10 mai 2018.

► CCR a fost sesizată de către Judecătoria Iași cu excepția de neconstituționalitate într-o cauză penală
aflată în procedura camerei preliminare.

►Autorul a motivat astfel excepția, considerând că dispozițiile invocate ”încalcă prevederile constituționale
ale art. 21 referitor la accesul liber la justiție și art. 24 referitor la dreptul la apărare”:

●”atât timp cât în faza de judecată citarea părinților minorului sau a persoanei în îngrijirea căreia
se află acesta este obligatorie, întregul proces penal trebuie să fie guvernat de aceleași reguli”, deci și faza
urmăririi penale deoarece, în unele situații, persoanele care trebuie citate ”dobândesc calitatea de parte
responsabilă civilmente, adică persoane care, potrivit legii civile, au obligația legală sau convențională de a
repara în întregime sau în parte, singure sau în solidar, prejudiciul cauzat prin infracțiune și care sunt
chemate să răspundă în proces” și, totodată, partea responsabilă civilmente ”împreună cu inculpatul
formează un grup procesual obligat la repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune, drept pentru care,
aceasta are interesul înlăturării condițiilor care ar atrage răspunderea sa civilă”.

●”minorul nu trebuie tratat ca un major. Dreptul la un proces echitabil este respectat prin
prezența unui minor delincvent la audiere sau la ședința de judecată, cu condiția ca el să fie tratat "într-o
manieră care ține cont de vârsta sa, maturitatea sa și de capacitățile sale pe plan intelectual și emoțional și
cu condiția luării unor măsuri de natură a favoriza înțelegerea procedurii și participarea la aceasta”.

►Au considerat excepția de neconstituționalitate întemeiată:

4
 ●Judecătoria Iași: ”deoarece regimul răspunderii penale a minorului este același, indiferent de
faptul că minorul a împlinit sau nu vârsta de 16 ani, singurul aspect distinct fiind acela că, în cazul minorului
între 14 și 16 ani trebuie dovedit că a săvârșit fapta cu discernământ, în timp ce minorul peste 16 ani este
prezumat a avea discernământ”.

●Judecătorul de cameră preliminară: ”există o diferență de tratament juridic în faza urmăririi

penale privitor la procedura audierii și confruntării în cazul minorului care a împlinit vârsta de 16 ani față de
minorul care nu a împlinit această vârstă, de natură a încălca dreptul la apărare și accesul liber la justiție, de
aceea s-ar impune ca organul de urmărire penală să citeze părinții ori, după caz, tutorele, curatorul sau
persoana în îngrijirea ori supravegherea căreia se află temporar minorul, indiferent de vârsta acestuia”.

În plus, neexistând ”criterii privind aprecierea caracterului necesar al citării persoanelor în îngrijirea
cărora se află minorul, nu există nici garanția evitării arbitrarului, organele de urmărire penală putând
proceda discreționar, astfel încât norma de procedură în cauză este practic lipsită de sancțiune”.

● Avocatul Poporului apreciază că prevederile criticate:

› ”instituie un tratament juridic diferit care nu răspunde exigențelor legale, sub aspectul protecției
speciale acordate minorilor. Aceștia nu au avut încă timpul necesar asimilării adecvate a normelor morale,
civice și juridice, astfel încât au nevoie de sprijinul familiei, astfel că tratamentul juridic diferit instituit de
prevederile art. 505 alin. (2) din Codul de procedură penală nu se justifică”.

› ”Lăsarea la aprecierea organului de urmărire penală a necesității citării acestor persoane nu asigură
caracterul echitabil al procesului penal, care obligă organele judiciare să desfășoare urmărirea penală și
judecata cu respectarea garanțiilor și a drepturilor părților și ale subiecților procesuali”.

› ”regula în materie ar trebui să fie posibilitatea acordată părinților sau tutorelui de a participa la
procedură, iar excepția - refuzul autorității competente de a le permite accesul - s-ar justifica numai atunci
când există motive să se creadă că excluderea acestora de la proces este în interesul minorului”.

►În sens contrar, Guvernul României ”a considerat că dispozițiile legale criticate sunt constituționale,
întrucât minorul are la vârsta de 16 ani discernământ și este firesc ca organul de urmărire penală să
aprecieze, de la caz la caz, necesitatea citării părinților ori a tutorelui, curatorului sau a persoanei în
îngrijirea căreia se află temporar minorul, în situația audierii sau confruntării acestuia”.

►CCR, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului,
raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile
legale criticate, reține următoarele:

→Reglementarea penală a minorității este asigurată atât prin norme procedurale generale (art.
504 Cpp), cât și prin norme procedurale speciale de urmărire și judecată, pentru ” că minorul nu are
maturitatea psihică, dezvoltarea intelectuală și experiența necesară pentru folosirea eficientă a drepturilor
procesuale acordate de lege, legiuitorul urmărind astfel să asigure minorilor un plus de garanții procesuale
care să își dovedească eficiența prin îmbinarea laturii represive cu latura educativă a procesului penal”.

→”Reglementarea diferențiată a regimului juridic al minorului care a împlinit vârsta de 16 ani nu

își găsește justificare în nicio rațiune obiectivă și rezonabilă, cu atât mai mult cu cât toți minorii cu vârsta
cuprinsă între 14 și 18 ani, ca o consecință a răspunderii penale, sunt supuși unor măsuri educative”.

→”Curtea constată existența unei discriminări a suspecților/inculpaților minori care au împlinit

vârsta de 16 ani față de suspecții/inculpații minori care nu au împlinit încă această vârstă, bazată pe

5
 criteriul vârstei de la care minorul răspunde penal, acesta fiind exclus de la dreptul de a fi asistat, la orice
ascultare sau confruntare, de persoanele prevăzute la art. 505 alin. (1) din Codul de procedură penală.

În cauză, însă, ar trebui să primeze calitatea de minor a persoanei, statul având obligația de
ocrotire și protecție (art. 49 din Constituție) indiferent de vârsta pe care o au persoanele în cursul
minorității”.

→”Potrivit dispozițiilor art. 505 alin. (2) din CPP, citarea persoanelor prevăzute la alin. (1) se
dispune numai dacă organul de urmărire penală consideră necesar. Or, nu poate fi pus semnul egalității
între oportunitatea sau necesitatea citării, apreciată unilateral de organul de urmărire penală, și interesul
superior al minorului”.

→”Constată că dispozițiile art. 505 alin. (2) din Codul de procedură penală, în mod necesar și
evident, nu pot fi disociate de prevederile art. 505 alin. (1) din același cod și în temeiul art. 31 alin. 2 din
Legea nr. 47/1992 privind privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale ”extinde controlul și
asupra soluției legislative din art. 505 alin. 1 Cpp”, pentru a asigura pentru respectarea prevederilor
constituționale ale art. 16, 21 și 24.

la orice ascultare sau confruntare a minorului care are vârsta între 14 și 18 ani este necesară
citarea părinților acestuia ori, după caz, a tutorelui, curatorului sau persoanei în îngrijirea ori
supravegherea căreia se află temporar minorul, precum și a direcției generale de asistență socială și
protecție a copilului din localitatea unde se desfășoară audierea, Curtea constată că, pentru restabilirea
stării de constituționalitate, se impune constatarea ca neconstituțională și a sintagmei "care nu a împlinit
16 ani " din cuprinsul art. 505 alin. (1) din Codul de procedură penală.

►REȚINEM din Decizia nr. 102/2018 următoarele: ”în toate cauzele cu infractori minori, regula instituită
în art. 505 alin. (1) din Codul de procedură penală este aceea a citării persoanelor expres nominalizate și,
numai în mod excepțional, se poate deroga de la această regulă, dacă ar fi contrară interesului superior
al copilului sau ar periclita, în mod substanțial, pe baza unor circumstanțe obiective, procedurile penale”.

Prin urmare, la efectuarea audierii sau a confruntării, persoanele fizice vor fi

citate obligatoriu de organul de urmărire penală, fără a se mai face deosebire între
minori, după cum au împlinit sau nu vârsta de 16 ani.

2. Obligaţiile organului de urmărire penală din procedura de drept comun

referitoare la comunicarea către suspectul sau inculpatul minor a drepturilor şi
obligaţiilor înaintea primei audieri (art. 108 Cpp) se menţin şi în procedura
specială, dar sunt completate cu furnizarea mai multor informaţii (art. 505 pp) şi
anume:
a) informaţii cu privire la principalele etape ale procesului penal;
b) dreptul ca părinţii sau, după caz, tutorele, curatorul ori persoana în
îngrijirea sau supravegherea căreia se află temporar minorul sau un alt adult care
este desemnat de minor şi acceptat în această calitate de organul judiciar să
primească aceleaşi informaţii comunicate minorului;
6
 c) dreptul la protecţia vieţii private, în condiţiile legii;
d) dreptul de a fi însoţiţi de părinţi sau, după caz, tutore, curator ori persoana
în îngrijirea sau supravegherea căreia se află temporar minorul sau de un alt adult
care este desemnat de minor şi acceptat în această calitate de organul judiciar, în
timpul diferitelor etape ale procedurii conform prezentei legi;
e) dreptul de a fi evaluaţi prin intermediul referatului de evaluare;
f) dreptul la evaluare medicală şi asistenţă medicală în cazul în care vor fi
supuşi unei măsuri preventive privative de libertate;
g) măsurile preventive ce li se pot aplica, precum şi dreptul ca măsura
preventivă privativă de libertate să fie aplicată cu caracter excepţional, potrivit art.
243, perioada pentru care poate fi dispusă şi durata maximă a măsurii preventive
privative de libertate, condiţiile pentru prelungirea şi menţinerea acesteia, precum şi
dreptul la verificarea periodică a măsurii, în condiţiile legii;
h) dreptul de a fi prezenţi la judecarea cauzei;
i) dreptul la exercitarea căilor de atac, în condiţiile legii.
Toate comunicările vor fi făcute minorului de organul de urmărire penală
într-un limbaj simplu şi accesibil, adaptat vârstei acestuia şi vor fi aduse şi la
cunoştinţa părinţilor sau a reprezentantului legal ori a persoanei adulte desemnată
de minor şi acceptată de organul judiciar sau persoanei alese de acesta.
3. Un alt element specific cauzelor cu infractori minori este referatul de
evaluare a minorului. În faza de urmărire penală, solicitarea referatului de evaluare
nu este obligatorie, organul de urmărire penală apreciind necesitatea acestuia în
raport cu atingerea scopului urmăririi penale şi interesul superior al minorului.
Referatul se întocmeşte de către serviciul de probaţiune de pe lângă tribunalul
în a cărui circumscripţie teritorială îşi are locuinţa minorul şi se comunică în 21 de
zile de la solicitare.
În art. 34 din Legea nr. 525/2013 privind organizarea şi funcţionarea
sistemului de probaţiune este redat conţinutul referatului de evaluare:
“Referatul de evaluare conţine date privind mediul familial şi social al
minorului, situaţia educaţională şi profesională, conduita generală a minorului,
analiza comportamentului infracţional, riscul de săvârşire a unor infracţiuni,
precum şi orice alte date relevante pentru situaţia minorului.
Referatul de evaluare poate face referire şi la starea de sănătate, la evoluţia
minorului din punct de vedere fizic, afectiv, moral şi intelectual, în măsura în care
acestea au influenţat sau pot influenţa comportamentul infracţional.
7
 Referatul de evaluare cuprinde şi propuneri motivate privind măsura
educativă considerată a fi potrivită pentru minor, cu referire la natura şi durata
programelor de reintegrare socială, precum şi la alte obligaţii care pot fi impuse
acestuia, în vederea reducerii riscului de săvârşire de infracţiuni”.
4. În faza de urmărire penală asistenţa juridică a suspectului sau inculpatului
minor este obligatorie, lipsa acestuia atrăgând nulitatea absolută a actelor efectuate.
5. În cazul infracţiunilor comise de minorii cu vârsta între 14 şi 16 ani se
dispune efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, ce se realizează după
obţinerea consimţământului acestuia, în faţa organului judiciar şi în prezenţa
avocatului şi al ocrotitorului legal (art. 184 Cpp).
Alături de dispoziţiile speciale se vor aplica urmăririi penale toate celelalte
dispoziţii de drept comun.

Procedura specială în faza judecăţii

Atât judecata în primă instanţă cât şi în apel se desfăşoară potrivit procedurii
de drept comun, completată cu dispoziţii speciale astfel:
Instanţa competentă (art. 507 Cpp)
Instanţa competentă să soluţioneze cauza penală cu infractori minori se
determină după regulile competenţei materiale şi teritoriale din procedura de drept
comun.
Judecata propriu-zisă se realizează de complete specializate, compuse din
judecători anume desemnaţi.
În acest sens, în Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară se arată că
la nivelul judecătoriei, tribunalului sau curţii de apel trebuie să existe complete
specializate sau secţii, dar se menţionează şi înfiinţarea tribunalelor speciale pentru
cauze cu minori şi de familie, precum este Tribunalul pentru minori şi familie de la
Braşov.
Completul, secţia sau instanţa specializate în cauzele cu infractori minori
rămân competente să judece cauza, atât în fond cât şi în apel (art. 520 Cpp) chiar
dacă minorul devine major pe parcursul judecăţii, dacă la data sesizării primei
instanţe era minor.
Dacă inculpatul este minor la momentul comiterii infracţiunii şi la data
dobândirii calităţii de suspect, dar la data sesizării instanţei este major, instanţa va

8
decide dacă cauza se va judeca după procedura specială, ţinând seama de
circumstanţele cauzei, de gradul de maturitate şi vulnerabilitate al inculpatului.
Dar instanţa poate decide ca judecata să se desfăşoare după procedura de
drept comun. În orice situaţie ne-am afla, inculpatului minor i se vor aplica măsuri
educative şi nu pedepse.
Persoanele chemate la judecata minorului
Persoanele fizice participante la judecata cauzei cu minori sunt aceleaşi
persoane care au fost citate şi în faza de urmărire penală, pe care instanţa le va cita
şi pentru desfăşurarea judecăţii şi anume: inculpatul minor, părinţii şi în lipsa
acestora tutorele, curatorul sau persoana în îngrijirea ori supravegherea căreia se
află temporar minorul.
Dacă persoanele din aceste categorii nu există, va fi citată persoana adultă
desemnată de minor şi acceptată de organul judiciar, iar în lipsa acesteia, persoana
aleasă de organul judiciar.
Inculpatul minor, legal citat, va fi adus obligatoriu în faţa instanţei atunci
când se află în stare de deţinere ca urmare a măsurilor preventive dispuse în faza
urmăririi penale.
Cauza penală se poate judeca şi în absenţa minorului legal citat atunci când
minorul este dispărut, când şi-a schimbat adresa şi nu a putut fi aflată noua adresă,
când solicită judecarea în lipsă, fiind reprezentat de avocat, când se sustrage de la
judecată, când lipseşte nejustificat.
Părinţii minorului, tutorele, curatorul şi celelalte persoane fizice nu pot
solicita judecarea în lipsă.
De asemenea, deşi minorul este absent din sala de judecată, se consideră că
participă la judecată prin videoconferinţă, de la locul de deţinere, în prezenţa
avocatului (art. 346 Cpp).
Printre persoanele care vor fi citate, legiuitorul menţionează şi serviciul de
probaţiune în a cărui circumscripţie teritorială se află locuinţa minorului, iar dacă
locuinţa nu este în aceeaşi circumscripţie cu a instanţei, se va cita serviciul de
probaţiune în a cărui rază teritorială se află sediul instanţei de judecată.
Serviciul de probaţiune nu poate solicita judecarea în lipsă.
Instanţa poate cita şi alte persoane dacă le consideră utile cauzei, care pot da
informaţii, lămuriri în legătură cu minorul.
9
 Neprezentarea persoanelor legal citate nu împiedică judecarea cauzei.
Nerespectarea dispoziţiilor referitoare la citare atrag nulitatea relativă, ce
poate fi invocată de minor sau reprezentanţii legali ai acestuia.

Referatul de evaluare
În faza de judecată, instanţa trebuie să solicite serviciului de probaţiune
întocmirea referatului de evaluare, excepţie făcând cazul în care solicitarea
referatului ar fi contrară interesului superior al minorului.
Solicitarea referatului de evaluare este obligatorie când acesta nu a fost
solicitat în faza de urmărire penală şi facultativ când referatul de evaluare a fost
întocmit în urmărirea penală.
Prin referatul de evaluare consilierul de probaţiune poate face propuneri
instanţei cu privire la măsurile educative ce pot fi luate în raport cu tipologia
minorului, referatul având rolul unui instrument de individualizare a măsurii
educative.
În cazul în care intervin schimbări în elementele de bază ale referatului, din
oficiu sau la solicitarea reprezentantului legal al minorului, referatul va fi refăcut.
Referatul de evaluare se va întocmi inclusiv în calea de atac a apelului, dacă
nu a fost întocmit anterior sau va fi refăcut dacă au intervenit schimbări în
elementele de bază.
Referatul se întocmeşte şi atunci când inculpatul minor la momentul comiterii
infracţiunii a devenit major pe parcursul procesului penal.
Reguli privind judecata
Judecata în cauzele cu infractori minori are loc de urgenţă şi cu precădere,
ceea ce înseamnă că se vor acorda termene scurte, iar cauzele vor avea prioritate la
judecare şi la înscrierea pe lista dosarelor.
Pe timpul vacanţei judecătoreşti, preşedintele instanţei va asigura formarea
completelor pentru judecarea cauzelor cu minori.
Judecata se desfăşoară în şedinţă nepublică, atât în fond cât şi în calea de atac.
Încălcarea de către instanţă a caracterului nepublic al şedinţei de judecată atrage
sancţiunea nulităţii relative.
Persoanele menţionate în art. 508 (1), (4), (5) Cpp vor fi citate obligatoriu.
10
 La judecată pot asista, cu încuviinţarea instanţei, şi alte persoane în afara
celor din art. 508 Cpp.
Asistenţa juridică este obligatorie pe întreaga durată a judecăţii.
În legătură cu ascultarea minorului, legiuitorul a instituit o regulă şi anume,
minorul va fi ascultat o singură dată, iar reascultarea va fi admisă numai în situaţii
temeinic justificate.
În privinţa administrării probelor, legiuitorul a stabilit o singură condiţie
derogatorie de la dreptul comun şi anume, îndepărtarea din sala de judecată a
minorului şi/sau a reprezentantului legal dacă probele pot avea o influenţă negativă
asupra minorului. La revenirea în sală, instanţa îi va informa despre actele efectuate
în absenţa lor.
Procedura specială în cauzele cu infractori minori nu exclude procedura
recunoaşterii învinuirii, minorul având nevoie de încuviinţarea reprezentantului
legal, iar prevederile art. 396 alin. 10 Cpp vor folosi ca şi criterii de alegere a
măsurii şi de reducere a limitelor măsurii educative privative de libertate.
Dacă în cauza penală sunt atât inculpaţi minori cât şi majori şi nu este posibilă
disjungerea în vederea judecării separate a minorilor de majori, judecata se va
desfăşura de către completul specializat pentru minori, în procedura de drept
comun, în şedinţă publică, care va aplica minorilor dispoziţiile speciale.
Statul a preluat în sarcina sa costul cheltuielilor generate de înregistrările
audiovideo.
Soluţionarea cauzei în fond se face prin sentinţă, care poate fi atacată cu apel,
iar apelul se va judeca potrivit procedurii speciale, dacă la data sesizării primei
instanţe inculpatul era minor.
Dacă la data sesizării primei instanţei, inculpatul devenise major, dar la data
dobândirii calităţii de suspect era minor, instanţa va decide dacă aplică procedura
pentru minori şi aceasta se va aplica şi în apel.
Apelul, declarat personal sau de reprezentantul legal, nu poate fi retras de
inculpatul minor, nici cu încuviinţarea reprezentantului legal.

11
12