REFERAT

NEDISCRIMINAREA ȘI CETĂȚENIA
UNIUNII EUROPENE

Student:

Tămaș Vasile – Grigore ,drept anul IV – IFR

 NEDISCRIMINAREA ȘI CETĂȚENIA UNIUNII EUROPENE

Noțiunea de cetățean al Uniunii Europene

Este cetățean al Uniunii orice persoană care are cetățenia unui stat membru. Cetățenia
Uniunii nu înlocuiește cetățenia națională, ci se adaugă acesteia.
În baza Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene cetățenii UE au următoarele
drepturi:
 de a nu fi discriminați pe baza cetățeniei
 de a circula și a locui oriunde pe teritoriul UE
 de a vota și de a candida la alegerile pentru Parlamentul European și la alegerile
municipale
 de a beneficia de protecție consulară (ajutor din partea ambasadei sau a consulatului
oricărui alt stat membru al UE pentru cetățenii UE aflați în dificultate într-o țară din
afara UE în care nu există o ambasadă sau un consulat al propriei lor țări)
 de a adresa petiții Parlamentului European și plângeri Ombudsmanului European
 de a lansa sau susține o inițiativă cetățenească europeană prin care să-i solicite
Comisiei Europene să propună un act legislativ cu privire la o chestiune care îi
preocupă
 de a contacta orice instituție a UE și de a primi răspuns în una dintre limbile oficiale
ale UE
 de a avea acces, în anumite condiții, la documentele Parlamentului European, ale
Comisiei Europene și ale Consiliului
Toți cetățenii UE au acces egal la funcția publică a UE. Cetățenii UE sunt liberi să
comercializeze și să transporte bunuri, servicii și capitaluri prin granițele UE, fără restricții
privind mișcările de capital și taxe. Cetățenii au, de asemenea, dreptul de a vota și de a
candida în alegerile locale din țara în care locuiesc, în alegerile europene și în Inițiativa
Cetățenească Europeană.
Cetățenia UE conferă, de asemenea, dreptul la protecție consulară de către ambasadele
altor state membre ale UE atunci când țara de cetățenie a unei persoane nu este reprezentată
de o ambasadă sau de un consulat în țara în care aceștia solicită protecție.Cetățenii UE au, de
asemenea, dreptul de a se adresa direct Parlamentului European, Ombudsmanului European și

1
agențiilor UE în propria lor limbă cu condiția că problema ridicată să se afle în competența
acestei instituții.
Din punct de vedere istoric, conceptul de cetățenie europeană ca un concept distinct a
fost introdus pentru prima dată de către Tratatul de la Maastricht, și a fost prelungit prin
Tratatul de la Amsterdam. Înainte de Tratatul de la Maastricht, din 1992, tratatele Comunității
Europene ofereau garanții privind libera circulație a persoanelor active economic, dar nu și
pentru celelalte persoane. Tratatul de la Paris din 1951, prin care se înființa Comunitatea
Europenă a Cărbunelui și Oțelului, a stabilit dreptul la libera circulație a lucrătorilor din aceste
industrii, iar prin Tratatul de la Roma din 1957 s-a introdus dreptul la libera circulație a
lucrătorilor și a serviciilor.1

Evoluția conceptului de cetățenie al Uniuni Europene

Tratatul de la Maastricht

Tratatul privind Uniunea Europeană a fost semnat la Maastricht în prezența

Preşedintelui Parlamentului European, Egon Klepsch. Conform acestui tratat, Uniunea este
întemeiată pe Comunitățile Europene (primul pilon), având două domenii suplimentare de
cooperare (pilonii doi şi trei): Politica Externă şi de Securitate Comună (PESC) şi Justiția şi
Afacerile Interne (JAI).
La intrarea în vigoare a Tratatului privind Uniunea Europeană, CEE devine
Comunitatea Europeană (CE). Puterile legislativă şi de supraveghere ale PE sporesc odată cu
introducerea procedurii de codecizie şi cu extinderea procedurii de cooperare.
Conform noului tratat, Parlamentul European are dreptul de a solicita Comisiei să prezinte
o propunere legislativă pentru chestiuni care, în opinia sa, impun elaborarea unui act
comunitar. De asemenea, întreaga Comisie trebuie acum să fie aprobată de PE, care
desemnează şi Ombudsmanul European.
 Semnat la: Maastricht (Țările de Jos) la 7 februarie 1992
 Intrare în vigoare: 1 noiembrie 19932

Tratatul de la Amsterdam 
În martie 1996, s-a deschis la Torino (Italia) o Conferință interguvernamentală în scopul
revizuirii Tratatului privind Uniunea Europeană. Tratatul ulterior de la Amsterdam de

1
https://ro.wikipedia.org/wiki/Cet%C4%83%C8%9Benia_Uniunii_Europene 06.02.2022
2
https://www.europarl.europa.eu/about-parliament/ro/in-the-past/the-parliament-and-the-treaties/maastricht-treaty

2
modificare a Tratatului UE, a Tratatelor de instituire a Comunităților Europene şi a anumitor
acte conexe a fost semnat în prezența Preşedintelui Parlamentului European, José María Gil-
Robles.
Odată cu intrarea sa în vigoare în mai 1999, procedura de codecizie a fost simplificată, iar
domeniul său de aplicare a fost extins. Parlamentul avea acum dreptul de a aproba
Preşedintele Comisiei.
 Semnat la: Amsterdam (Țările de Jos) la 2 octombrie 1997
 Intrare în vigoare: 1 mai 19993

Tratatul de la Nisa
Tratatul de la Nisa a fost adoptat pe 11 decembrie 2000, la finalul celui mai lung summit
din istoria europeana. Statele membre si-au aparat cu tarie propriile interese, ceea ce a dus la
negocieri prelungite si unele compromisuri bizare, cum ar fi, de exemplu, ponderea voturilor
in Consiliu.
Cele mai importante conditii ale Tratatului de la Nisa se refera la adaptarea institutiilor
UE, astfel incat acestea sa fie adaptate unei Uniuni extinse cu 25 de membri, si apoi cu 27 sau
28 de membri. Intr-o declaratie fara implicatii legale si un protocol cu implcatie legala,
Tratatul de la Nisa defineste cum vor functiona principalele institutii ale UE, atunci cand
procesul de extindere va fi finalizat.
Tratatul a fost semnat pe 26 februarie 2001 si a intrat in forta pe 1 februarie 2003,
dupa ce a fost intai respins in Irlanda printr-un referendum din iunie 2001, dar adoptat dupa
un al doilea referendum in octombrie 2002.4

Tratatul de la Lisabona 
Conferința interguvernamentală responsabilă de elaborarea unui Tratat european de
reformă s-a deschis la Lisabona la 23 iulie 2007 (reprezentații Parlamentului European au
fost: Elmar Brok, Enrique Barón Crespo şi Andrew Duff). Textul tratatului a fost aprobat la o
reuniune a şefilor de stat şi de guvern desfăşurată la Lisabona între 18 şi 19 octombrie 2007.
Tratatul de la Lisabona a fost semnat în prezența Preşedintelui PE, Hans-Gert Pöttering, la 13
decembrie 2007, în urma unei proclamări a Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii
3
https://www.europarl.europa.eu/about-parliament/ro/in-the-past/the-parliament-and-the-treaties/treaty-of-amsterdam

4
http://ro.euabc.com/word/920

3
Europene în cadrul Parlamentului de către preşedinții Parlamentului European, Comisiei şi
Consiliului.
La 19 februarie 2008, Tratatul de la Lisabona a fost adoptat de Parlamentul European
(raportul Corbett/Méndez de Vigo). Conform Tratatului de la Lisabona, Parlamentul are
dreptul de a numi preşedintele Comisiei, pe baza unei propuneri a Consiliului European care
ia în considerare rezultatele alegerilor parlamentare europene. Procedura de codecizie este
extinsă la noi domenii şi urmează să fie cunoscută drept „procedura legislativă ordinară”.   
Semnarea Tratatului de la Lisabona 
Cu câteva excepții, Tratatul instituie poziții de egalitate pentru Parlamentul European
şi Consiliu în ceea ce priveşte statutul de legislator în domenii în care acest principiu nu se
aplica anterior, în principal în ceea ce priveşte elaborarea bugetului UE (Parlamentul
beneficiază de paritate deplină), politica agricolă, justiția şi afacerile interne.
Tratatul a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009, după ce a fost ratificat de toate cele 27
de state membre.
 Semnat la: Lisabona (Portugalia), la 13 decembrie 2007
 Intrare în vigoare: 1 Decembrie 20095

Tratatul de funcționare a Uniunii Europene

Maiestatea sa regele belgienilor, președintele republicii federale Germania,

președintele republicii franceze, președintele republicii italiene, alteța sa regală marea ducesă
de Luxemburg,maiestatea sa regina țărilor de jos deciși să pună bazele unei uniuni tot mai
strânse între națiunile europene,deciși să asigure, printr-o acțiune comună, progresul
economic și social al statelor lor prin eliminarea barierelor care divizează Europa, stabilind
drept scop esențial al eforturilor lor ameliorarea constantă a condițiilor de viață și de muncă a
națiunilor lor,recunoscând că eliminarea obstacolelor existente presupune o ac țiune
concertată în vederea garantării stabilit ății în expansiune, a echilibrului în schimburi și a
loialității în concurență,dornici să consolideze unitatea economiilor lor și să asigure
dezvoltarea armonioasă a acestora prin reducerea decalajelor între anumite regiuni și a
întârzierii în cazul regiunilor defavorizate,dornici să contribuie, printr-o politică comercială
comună, la înlăturarea progresivă a restricțiilor privind schimburile internaționale,dorind să
confirme solidaritatea care leagă Europa de țările de peste mări și s ă asigure dezvoltarea
prosperității acestora în conformitate cu principiile Cartei Organizației Națiunilor Unite,deciși

5
https://www.europarl.europa.eu/about-parliament/ro/in-the-past/the-parliament-and-the-treaties/treaty-of-lisbon

4
să consolideze apărarea păcii și a libertății prin constituirea acestui ansamblu de resurse și
făcând apel la celelalte națiuni ale Europei care împărtășesc acela și ideal să-și unească
eforturile, hotărâți să promoveze dezvoltarea celui mai ridicat nivel de cunoștințe pentru
popoarele lor prin extinderea accesului la educație și prin actualizarea permanentă a
cunoștințelor, au desemnat , în acest scop, drept plenipotențiari care, după ce au făcut schimb
de depline puteri, găsite în bună și cuvenită formă, convin cu privirela următoarele dispoziții:
(1) Prezentul tratat organizează funcționarea Uniunii și stabilește domeniile, limitele și
condițiile exercitării competențelor sale.
(2) Prezentul tratat și Tratatul privind Uniunea European ă reprezintă tratatele pe care se
întemeiază Uniunea. Aceste două tratate, care au aceeași valoare juridică, sunt desemnate prin
cuvântul :„tratatele”.6

Carta drepturilor fundamentale a uniunii europene

Elaborarea unei Carte a drepturilor fundamentale a Uniunii Europene a fost decisă la

Consiliul European de la Köln, din 3-4 iunie 1999. Aceasta trebuia să “regrupeze drepturile
fundamentale în vigoare din Uniunea Europeană, astfel încât să le confere o mai mare
vizibilitate şi care să marcheze importanța lor excepțională”.
Adoptarea unei Carte este mai întâi de toate un mesaj politic al celor 15 State Membre
către cetățeni, reafirmînd drepturile fundamentale care stau la baza construcției europene.7

Elaborarea şi adoptarea cartei

Proiectul de cartă a fost redactat de către o Convenție compusă din 62 de membri: 15

reprezentanți ai şefilor de stat sau de guvern, 30 de reprezentanți ai parlamentelor naționale
(cîte doi din fiecare stat membru), 16 reprezentanți ai Parlamentului European şi un
reprezentant al Comisei Europene.
La lucrările convenției, au asistat, în calitate de observatori, doi reprezentanți ai Curții de
Justiție şi ai Consiliului Europei. În plus, au fost audiați membri ai Comitetului Economic şi
Social, ai Comitetului Regiunilor, Ombudsmanul European, reprezentanți ai țărilor din Europa
Centrală şi de Est, experți şi reprezentanți ai organizațiilor non-guvernamentale.

6
https://eur-lex.europa.eu/resource.html?uri=cellar:2bf140bf-a3f8-4ab2-b506-fd71826e6da6.0001.02/DOC_2&format=PDF

7
http://istorie.ucdc.ro/en/arhiva/16.%20Facultate.%209%20mai.%20Europa/Carta%20drepturilor%20fundamentale%20a
%20UE.pdf

5
Societatea civilă a fost îndelung consultată, mai ales prin intermediul unui site internet
care a adunat contribuțiile numeroaselor asociații sau grupuri. Proiectul de Cartă a fost
adoptat de către Convenție la începutul lunii octombrie 2000. Consiliul European de la
Biarritz, din 13-14 octombrie 2000, a aprobat, în unanimitate proiectul şi l-a înaintat
Parlamentului European şi Comisiei Europene.
Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene a fost proclamată de preşedintele
Comisiei Europene, preşedintele Parlamentului European şi al Consiliului, urmare a
Consiliului European de la Nisa din 7 decembrie 2000
Preambulul Cartei face cunoscut faptul că “Uniunea se întemeiază pe valorile
indivizibile şi universale ale demnitții umane, libertății, egalității şi solidarității; ea se sprijină
pe principiul democrației şi principiul statului de drept. Ea situează persoana în centrul
acțiunii sale, instituind cetățenia Uniunii Europene şi creând un spațiu de libertate, securitate
şi justiție.”
Drepturile pot fi grupate pe trei axe:
- drepturi civile: drepturile omului şi drepturile procedurii juridice, precum cele garantate
de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, semnată la Roma, pe 4 noiembrie 1950, sub
egida Consiliului Europei;
- drepturi politice care sunt specifice cetățeniei europene stabilită prin tratate;
- drepturi economice şi sociale, enunțate de Carta drepturilor sociale fundamentale ale
lucrătorilor, adoptată, în 1989, de către statele membre ale Comunităților Europene, cu
excepția Marii Britanii, care a semnat acest document în 1998.8
În Cartă, drepturile sunt clasate în 6 capitole, după cum urmează:
Cap. I – Demnitatea
Cap. II – Libertățile
Cap. III – Egalitatea
Cap. IV – Solidaritatea
Cap. V – Cetățenia
Cap. VI – Justiția
Pe lângă acestea, Carta include un al şaptelea capitol, care enunță dispozițiile generale. În
total, Carta are 54 de articole.9

Convenție pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale

8
http://istorie.ucdc.ro/en/arhiva/16.%20Facultate.%209%20mai.%20Europa/Carta%20drepturilor%20fundamentale%20a
%20UE.pdf

9
https://istorie.ucdc.ro/en/arhiva/16.%20Facultate.%209%20mai.%20Europa/Carta%20drepturilor%20fundamentale%20a
%20UE.pdf

6
 Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) , în plină Convenție pentru
protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale , convenție adoptată de
Consiliul Europei în 1950 pentru a proteja libertățile fundamentale și drepturile omului în
Europa. Împreună cu cele 11 protocoale suplimentare , convenția - care a intrat în vigoare la 3
septembrie 1953 - reprezintă cel mai avansat și de succes experiment internațional în domeniu
până în prezent.
La 4 noiembrie 1950, Consiliul Europei a fost de acord cu Convenția Europeană
pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ale cărei dispoziții de
fond s-au bazat pe un proiect al ceea ce este acum Pactul internațional privind drepturile civile
și politice. De-a lungul anilor, mecanismele de executare create de convenție au dezvoltat un
corp considerabil de jurisprudență cu privire la chestiunile reglementate de convenție, pe care
de obicei părțile statale le-au onorat și respectat. În unele state europene, dispozițiile
convenției sunt considerate a face parte din constituționalitatea internăsau legea statutară. În
caz contrar, statele părți au luat alte măsuri pentru ca legile lor interne să fie conforme cu
obligațiile care le revin în temeiul convenției.
O simplificare semnificativă a regimului european al drepturilor omului a avut loc la 1
noiembrie 1998, când Protocolul nr. 11 la convenție a intrat în vigoare. În conformitate cu
protocolul, două dintre mecanismele de executare create de convenție - Comisia Europeană a
Drepturilor Omului și Curtea Europeană a Drepturilor Omului - au fost fuzionate într-o
instanță reconstituită, care este acum împuternicită să audieze petiții individuale (mai degrabă
decât numai interstatale) sau reclamații fără aprobarea prealabilă a guvernului local. Deciziile
instanței sunt definitive și obligatorii pentru statele părți la convenție.10

Bibliografie

10
https://delphipages.live/ro/politica-drept-%C8%99i-guvernare/relatii-internationale/european-convention-on-human-rights-
europe-1950

7
1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Cet%C4%83%C8%9Benia_Uniunii_Europene
2. https://www.europarl.europa.eu/about-parliament/ro/in-the-past/the-parliament-and-the-
treaties/maastricht-treaty
3. https://www.europarl.europa.eu/about-parliament/ro/in-the-past/the-parliament-and-the-
treaties/treaty-of-amsterdam
4. http://ro.euabc.com/word/920
5. https://www.europarl.europa.eu/about-parliament/ro/in-the-past/the-parliament-and-the-
treaties/treaty-of-lisbon
6. https://eur-lex.europa.eu/resource.html?uri=cellar:2bf140bf-a3f8-4ab2-b506-
fd71826e6da6.0001.02/DOC_2&format=PDF
7. http://istorie.ucdc.ro/en/arhiva/16.%20Facultate.%209%20mai.%20Europa/Carta
%20drepturilor%20fundamentale%20a%20UE.pdf
8. http://istorie.ucdc.ro/en/arhiva/16.%20Facultate.%209%20mai.%20Europa/Carta
%20drepturilor%20fundamentale%20a%20UE.pdf
9. https://istorie.ucdc.ro/en/arhiva/16.%20Facultate.%209%20mai.%20Europa/Carta
%20drepturilor%20fundamentale%20a%20UE.pdf
10. https://delphipages.live/ro/politica-drept-%C8%99i-guvernare/relatii-internationale/
european-convention-on-human-rights-europe-1950