In 1985, comisarul englez, Lord Cockfield, a redactat in numele

Comisiei un program concret pentru definitivarea pietei interne, cunoscut

sub numele de “Cartea Alba”, stabilind o lista lunga de bariere ce trebuiau
inlaturate inaintea unui termen limita fixat in 1992. Actul Unic European
a reprezenatat un angajament politic din partea statelor membre de a
respecta acest termen.
 La Consiliul European de la Milano, din iunie 1985, s-a luat decizia
convocarii unei conferinte interguvernamentale pentru modificarea
tratatelor comunitare. Rezultatul acestei conferinte, desfasurata in
perioada septembrie 1985-februarie 1986 l-a reprezentat semnarea la
Luxemburg in februarie 1986 a Actului Unic European , ce a intrat in
vigoare la 1 iulie 1987.

Actul Unic reprezinta prima mare modificare a Tratatelor originare

ale Comunitatilor Europene, prin care au fost extinse competentele
Comunitatilor.

Denumirea de “Act Unic” este data de faptul ca reuneste intr-un

singur document dispozitii privind reforma institutiilor europene si
extinde totodata domeniul de competenta comunitara, continand si
reglementari privind cooperarea in domeniul politicii externe si in
domeniul protectiei mediului.
 Modificari de fond aduse de AUE

A fost fixat obiectivul pietei interne de “instituire treptata a pietei

interne in cursul unei perioade care se incheie la 31 decembrie 1992” si a
definit piata interna ca fiind “un spatiu fara feontiere interne, in care libera
circulatie a marfurilor, persoanelor, serviciilor si capitalurilor este
asigurata.”
In cadrul consiliului a fost introdusa procedura de vot bazata pe
majoritate calificata, in unele domenii in care se cerea anterior
unanimitatea. Noul articol 95, permitea adoptarea cu majoritatea calificata
a masurilor necesare in vederea atingerii obiectivelor pietei interne.
AUE a adaugat noi domenii importante la competenta Comunitatii,
dintre care unele fusesera deja preluate in fapt de catre institutii si sustinute
de catre Curte, in lipsa unei prevederi exprese a Tratatului. Adaugirile
includeau cooperarea in cadrul uniunii economice si monetare, politica
sociala, coeziunea economica si sociala, dezvoltarea cercetarii si a
tehnologiei si politica de mediu.
 Principalele amendamente aduse constructiei comunitare prin
Actul Unic European au fost urmatoarele:
 Recunoasterea in mod oficial a existentei Consiliului European;
 Introducerea procedurii de cooperare intre Parlamentul European si
Consiliul in domeniul decizional;
 Extinderea procedurii consultarii Parlamentului European;
 Extinderea votului cu majoritate calificata in Consiliu;
 Instituirea avizului conform in materia aderarii si a acordurilor de
asociere;
 Instituirea dublei jurisdictii prin infiintarea Tribunalului de Prima
Instanta si astfel eficientizarea controlului jurisdictional;
 Stabilirea, ca obiect principal, a realizarii Pietei interne unice, ce
urma sa fie finalizata pana in decembrie 1992;
 Dezvoltarea cooperarii in materie de politica economica si monetara,
cercetare si dezvoltare tehnologica si protectia mediului.
 Chiar din preambul, Actul Unic European prevede transformarea
relatiilor statelor membre intr-o Uniune Europeana.
Intre cele mai importante dispozitii ale sale, care aduc aspecte noi ale
evolutiilor spre o Uniune Europeana, sunt de retinut in mod special:
 Obiectivul comunitatilor europene si al cooperarii politice europene,
care trebuie sa fie contributia la realizarea unui progres concret al
Uniunii Europene;
 Oficializarea Consiliului European (care exista doar in baza
comunicatului summit-ului de la Paris din 1974);
 Modificarea tratatelor constitutive: extinde votul Consiliului la
majoritatea calificata; consolideaza consultarea Parlamentului
European prin introducerea procedurii de cooperare in anumite
domenii; infiinteaza o noua jurisdictie comunitara de prima instanta
pentru usurarea activitatii Curtii de Justitie; stabileste obiectivul ca
Piata interna sa fie desavarsita pana la data de 31.decembrie.1992.
Introduce principiul coeziunii economice si sociale in scopul
reducerii decalajelor intre diferitele regiuni ale statelor membre;
 Dezvoltarea cooperarii politice pentru punerea in practica a unei
politici externe europene;
 Extinderea obligatiei de consultare a statelor membre si in orice
problema de politica externa de interes general;
 Includerea aspectelor politice si economioce ale securitatii in sfera
cooperarii; apararea ramane insa exclusa, mentionandu-se doar
cooperarea in cadrul NATO si UEO.
 Comitetul politic, compus din directori politici, devine elementul
esential al cooperarii politice ;
 Infiinterea unui Secretariat politic cu sediul la Beuxelles.
 Reactie si evaluare

Raspunsul initial la AUE a fost unul confuz, unii privindu-l ca pe

un important si benefic pas inainte pentru Comunitate dupa o
perioada de latergie, in timp ce altii il vedeau ca pe o piedica in calea
integrarii. In acest sens, Pescatore, fost judecator al Curtii de Justitie,
a afirmat ca Actul era profund amagitor, intrucat ignora toate
realizarile Comunitatii pana la acea data si sugera ca proiectul pietei
comune initiat in 1957 trebuia sa fie inceput de la zero. Totusi, altii,
observand Actul in functiune pentru cativa ani, au comparat
slabiciunea aparenta a prevederilor sale cu o evaluare mai optimista a
aportului real pe care l-a adus impreuna cu Cartea Alba a Comisiei.
 J.Weiler, The Transformation of Europe
(“Transformarea Europei”)
“In mod cert, noul Parlament European si Comisia erau departe de a fi
incantati de noul Act.
Si totusi, dupa doar trei ani, a devenit clar ca anul 1992 si AUE constituie
o realizare de mari proportii. Unele dintre dovezi sunt foarte transparente. Mai
intai, pentru prima data de la inceputurile Comunitatii, Comisia joaca rolul
politic care i-a fost destinat prin Tratatul de la Roma. Intr-un contrast total fata
de perioada de instituire din anii ‘70 si inceputul anilor ‘80, Comisia stabileste
in mare masura agenda Comunitatii si actioneaza ca un intermediar al puterii
in procesul legislativ. In al doilea rand, procesul decizional dureaza mult mai
putin. Dosare care ar fi lancezit si in unele cazuri chiar au lancezit in neputinta
ani intregi pe coridoarele de la Bruxelles, acum apar ca legislatie adesea chiar
in cateva luni.
Pentru prima data, interdependenta dintre domeniile politicilor in cadrul
noului focar de putere de la Bruxelles induce o dinamica asemanatoare
previziunilor aproape uitate ale bulgarelui de zapada neofunctionalista. Sfera
de cuprindere tot mai larga a agendei politice si legislative a Comunitatii sunt
dovada acestei dinamici. “
 AUE a ajutat la impulsonarea procesului de indeplinire a
obiectivelor economice ale Comunitatii, in special prin intermediul noului
articol 95, care a devenit vehicolul pentru aprobarea programului Comisiei
in scopul finalizarii pietei interne. Mai mult decat atat, chiar daca AUE
urmarea in special realizarea “pietei unice”, iar noile prevederi privind
politica regionala, mediul si cercetarea pot fi privite ca avand un rol
secundar sau complementar, realitatea era ca unele schimbari au creat
competente autonome ale Comunitatii in aceste domenii. Aceasta a servit
la consolidarea viziunii celor care concepeau proiectul pietei unice in
termenul unei “piete cu adevarat comune care, datorita legaturii inevitabile
dintre economic si social in cadrul economiilor politice moderne, va oferi
in cele din urma indelung vehiculata «uniune din ce in ce mai stransa intre
popoarele Europei»”. Dezbaterea intre cei situati la poli diferiti ai
spectrului politic, intre conceptia neo-liberala asupra UE si “modelul
social european”, ramane si astazi le fel de aprinsa.
 Un principiu de baza al Actului este acela al “subsidiaritatii”. Acesta
inseamna ca nici o hotarare care trebuie luata la nivel inferior sa nu fie
luata la nivelul guvernului european. Conform principiului, votul
Comunitatilor ar trebui sa se limiteze la acele domenii in care hotararea
trebuie luata in mod colectiv. Toate functiile care pot fi asumate la nivel
national sau regional ar trebui sa fie de raspunderea statelor membre.
 Concluzii:
 Actul Unic European a reprezentat un moment important in
evolutia spre Uniunea Europeana pentru ca, din momentul ratificarii
sale, statele membre au acceptat sa se angajeze intr-un proces
ireversibil ce va conduce la transformarea relatiilor dintre ele intr-o
Uniune Europeana.

 Actul Unic European a constituit un pas decisiv in procesul

complex de tranzitie de la Comunitatea Economica Europeana la
Uniunea Europeana.
 Bibliografie:
• Dreptul Uniunii Europene; Comentarii, jurisprudenta si doctrina;
Editia a IV-a; Paul Craig, Grainne de Burca; Editura Hamangiu 2009;

• Uniunea Europeana, Constructie, Reforma, Institutii, Drept;

Stelian Scaunas; Editura C.H. Beck Bucuresti 2008;

• Introducere in dreptul comunitar; Constanta Matusescu; Editura

Transversal Targoviste 2004;

• Institutiile Comunitare; Dr. Corina Leicu, Dr. Ioan Leicu; Editura

Lumina Lex 1996;

• Drept Institutional Comunitar European; Editia a IV-a; Ion Filipescu,

Augustin Fuerea; Editura Actami, Bucuresti 1999.