Brexit

O problemă actuală cu care se confruntă Regatul Unit este BREXIT-ul. În ziua de 23

iunie 2016, cetățenii Regatului Unit au decis ca statul lor să părăsească Uniunea Europeană
(UE). La 29 martie 2017, Regatul Unit a notificat oficial Consiliului European intenția sa de a
părăsi UE, prin declanșarea procedurii prevăzute la articolul 50 din Tratatul de la Lisabona.
Marea Britanie a aderat la UE la 1 ianuarie 1973 şi este, în prezent, a doua economie
şi a treia cea mai populată ţară dintre statele membre.
În urma rezultatelor referendumului din data de 23 iunie 2016: 51,89% au votat în
favoarea părăsirii Uniunii Europene, iar 48,11% au votat în favoarea rămânerii Marii Britanii
în Uniunea Europeană. Printre care Anglia a votat, cu 53,4% pentru Brexit, față de doar
46,6% contra. Țara Galilor a votat tot pentru ieșirea din UE cu 52,5%, iar 47,5% pentru
mentinerea în UE. Scoția și Irlanda de Nord au susținut rezidența Regatului Unit în UE. În
Scoția 62% au fost pentru rămânerea în UE, iar 38% au fost împotrivă, în timp ce în Irlanda
de Nord 55,8% au votat pentru și 44,2% împotrivă.
Ziua de 29 martie 2017 va intra în istorie drept data la care Marea Britanie a început
oficial demersul de părăsire a Uniunii Europene. Pentru prima dată de la înființarea blocului
comunitar, un stat membru a decis să părăsească UE. Dintre regiunile Regatului Unit, doar
Anglia şi Ţara Galilor au votat pentru ieşirea din UE. Scoţia şi Irlanda de Nord au optat în
proporţie mare să rămână în blocul comunitar, ceea ce a redeschis discuţiile despre
independenţă. Negocierile vor dura doi ani. Oficialii de la Bruxelles au spus, de la început, că
nu vor favoriza Londra în niciun fel. In urma acestei decizii Marea Britanie trebuie sa
plătească 60 de miliarde €.
Politicienii pro-Brexit spun că ieşirea din UE va diminua imigraţia ilegală şi, implicit,
presiunea pe sistemul de ajutoare sociale, că va fi eliminată birocraţia, iar bugetul de stat va fi
mai generos pentru că vor înceta contribuţiile la bugetul european.
Din momentul invocării articolului 50 din Tratatul de la Lisabona, Marea Britanie are
la dispoziţie doi ani pentru a-şi negocia termenii ieşirii din spaţiul comunitar. Astfel pe 29
Martie 2019 Regatul Unit va părăsi UE.
Marea Britanie a contribuit la bugetul Uniunii Europene cu 18 miliarde de euro în
2015. A primit înapoi 7,5 miliarde de euro sub formă de fonduri europene. Conform acestor
date, Marea Britanie este pe locul trei, după Germania şi Franţa, în topul ţărilor cu cele mai
mari contribuţii la bugetul UE.
 Procesul de negociere
Comisia a fost numită în calitate de negociator al Uniunii, care va negocia în numele
acesteia în data de 27. Comisia l-a numit pe Michel Barnier în funcția de negociator-șef.
Acesta va raporta liderilor și Consiliului în timpul negocierilor și va ține Parlamentul
European "informat îndeaproape și în mod regulat". Scopul Comisiei va fi acela de a asigura
un nivel maxim de transparență pe parcursul negocierilor.
La un Special Consiliu European din 29 aprilie 2017, liderii UE27 au adoptat în
unanimitate orientări pentru discuțiile de la Brexit. Acestea definesc cadrul pentru negocieri
și stabilesc pozițiile și principiile generale ale UE.
La 3 mai, Comisia a prezentat Consiliului o recomandare pentru o decizie a
Consiliului privind negocierile privind Brexit. Acesta include proiecte de directive de
negociere.
Prima etapă a negocierilor
La 22 mai, liderii UE-27 au adoptat o decizie de autorizare a deschiderii negocierilor
cu Brexit cu Regatul Unit și de nominalizare oficială a Comisiei în calitate de negociator UE.
De asemenea, Consiliul a adoptat directive de negociere pentru discuții.
Prima etapă a negocierilor se concentrează pe:
 aspecte legate de drepturile cetățenilor
 decontarea financiară
 granița cu Irlanda de Nord
 alte probleme de separare
Prima etapă a discuțiilor vizează să ofere cât mai multă claritate și certitudine juridică
și să soluționeze dezangajarea Regatului Unit din UE. După ce Consiliul European consideră
că s-au realizat progrese suficiente, negocierile vor continua în faza următoare.
Un acord privind o relație viitoare între UE și Regatul Unit poate fi încheiat numai
după ce Marea Britanie părăsește efectiv UE și devine o țară terță. Cu toate acestea, discuțiile
privind o înțelegere generală a acestei relații viitoare ar putea începe în cursul unei a doua
etape a negocierilor.
La 20 octombrie, Consiliul European (articolul 50), în format UE 27, a fost de acord
să înceapă pregătirile interne pentru a doua etapă a discuțiilor de la Brexit. Cei 27 de lideri ai
UE au cerut mai multe progrese în ceea ce privește drepturile cetățenilor, Irlanda și obligațiile
financiare ale Regatului Unit. Aceștia au mai spus că, la summitul din decembrie, aceștia vor
reevalua stadiul progresului pentru a determina dacă au fost realizate "progrese suficiente" în
fiecare din cele trei aspecte de mai sus, pentru a trece la a doua etapă a negocierilor.
 La 8 decembrie, Comisia Europeană a recomandat Consiliului European (articolul 50)
să concluzioneze că s-au înregistrat progrese suficiente în prima etapă a negocierilor în
temeiul articolului 50 cu Regatul Unit. Evaluarea Comisiei se bazează pe un raport comun,
aprobat de negociatorii Comisiei și guvernului Regatului Unit, aprobat de premierul Theresa
May în cadrul unei întâlniri cu președintele Jean-Claude Juncker.
La 15 decembrie, Consiliul European (articolul 50) a confirmat că au fost realizate
progrese suficiente și că liderii au adoptat linii directoare pentru a trece la a doua etapă a
negocierilor.
A doua etapă a negocierilor
La data de 29 ianuarie 2018, miniștrii UE27 au adoptat un nou set de directive de
negociere care detaliază poziția UE27 în perioada de tranziție. Principalele puncte sunt:
 data de încheiere a propunerii pentru perioada de tranziție din directivele de
negociere este 31 decembrie 2020;
 în perioada de tranziție, întregul acquis al UE va continua să se aplice în
Regatul Unit ca și cum ar fi fost un stat membru, iar orice modificare a
acestuia ar fi valabilă și în Regatul Unit;
 Regatul Unit va rămâne obligat de obligațiile care decurg din acordurile
încheiate de UE, în timp ce nu va mai participa la niciun organism instituit
prin aceste acorduri;
 Marea Britanie, ca deja o țară terță, nu mai participă la instituții și la luarea
deciziilor UE se vor aplica, de asemenea, toate instrumentele și structurile de
reglementare, bugetare, supraveghere, justiție și de punere în aplicare existente
ale UE, inclusiv competența Curții de Justiție a Uniunii Europene;

Chequers Plan (Planul Damei)

Cabinetul lui Theresa May a avut o mare varietate de opinii asupra lui Brexit - de la
cei care s-au opus lui Brexit, celor care au condus campania de plecare în timpul
referendumului. Obținerea tuturor pentru a conveni asupra unei viziuni pentru viitor a fost o
provocare. Pentru a face acest lucru, doamna May a invitat miniștrii cabinetului să se ducă la
Cheers, casa ei oficială din Buckinghamshire, în iulie, pentru a-și depăși diferențele și a
aproba un plan.
Planul include propuneri pentru Marea Britanie de a reflecta regulile UE privind
mărfurile, plus Marea Britanie și UE fiind tratate ca un "teritoriu vamal combinat", ceea ce ar
însemna că Regatul Unit ar aplica tarife interne și politici comerciale pentru mărfurile
destinate Regatului Unit, tarifele și echivalentele acestora pentru mărfurile care vor ajunge în
UE. Ideea este că acest lucru ar evita necesitatea unei frontiere vizibile cu Republica Irlanda.
Planul sugerează că Marea Britanie ar fi, de asemenea, liberă să-și atingă propriile
tranzacții comerciale cu țări din întreaga lume, lucru pe care în prezent nu poate să o facă ca
membru al uniunii vamale a UE.
Doamna May spune că planul va pune capăt și liberei circulații a cetățenilor "dând
controlul Regatului Unit asupra numărului de persoane care intră în țară". Dar va fi creat un
"cadru de mobilitate" care să permită cetățenilor din Regatul Unit și UE să călătorească pe
teritoriul celuilalt și să candideze pentru studiu și muncă.
Se va crea un "cadru instituțional comun" pentru a interpreta acordurile UE-UE. Acest
lucru ar fi făcut în Regatul Unit de către instanțele britanice, iar în UE de către instanțele UE.
Dar, deciziile instanțelor din Regatul Unit ar implica "respectarea cuvenită jurisprudenței UE
în domeniile în care Regatul Unit a continuat să aplice un regulament comun".
Cazurile vor fi în continuare transmise Curții Europene de Justiție (CEJ) ca interpret
al regulilor UE, dar "nu pot rezolva disputele dintre cele două".
Care a fost reacția la Chequers Plan?
Reacția inițială nu a fost pozitivă - secretarul de externe Boris Johnson și secretarul
Brexit David Davis au demisionat la două zile după ce planul a fost convenit la Chequers.Și
nu a câștigat prea mult sprijin de atunci. Atât cei care se opun lui Brexit, cât și celor care
doresc o pauză curată cu UE sunt nemulțumiți de ceea ce este văzut ca o înțelegere de
compromis. Uniunea Europeană a mai spus că părțile comerciale ale propunerilor sunt
inacceptabile. Doamna May a fost blocată până acum de plan, declarând că este un lucru care
poate fi aplicat atât în Marea Britanie, cât și în linia roșie a UE, este cel mai bun posibil
pentru economiile din Regatul Unit și UE și evită necesitatea unei frontiere vizibile pe insulă
din Irlanda.

Viitorul economic
Unele companii au anunţat deja că-şi mută o parte din operaţiuni în alte capitale
europene. Numai din Londra ar putea dispărea 30.000 de locuri de muncă din sistemul
financiar. De asemenea, două agenţii europene vor fi mutate în alte ţări membre UE după
Brexit.

Concluzii
 Regatul Unit este o monarhie constituțională în care puterea executivă este atribuită
Guvernului ("Guvernul Majestății Sale") și provine de la Parlament. Acesta este împărțit în
patru părți numite țări constitutive: Anglia, Scoția, Țara Galilor și Irlanda de Nord.
Actualul suveran al Regatului Unit este Regina Elisabeta a II-a, care a urcat pe tron în
1952 și a fost încoronată în 1953.
Parlamentul este instituția legislativă națională a Regatului. Este compusă din două
Camere: Camera Comunelor, cu membri aleși, și Camera Lorzilor, ai cărei membri sunt în
general numiți.
Economia Regatului Unit este foarte dezvoltată și orientată spre piață. Este cea de-a
cincea cea mai mare economie națională din lume, măsurată prin produsul intern brut
nominal (PIB), al nouălea cel mai mare, măsurat prin paritatea puterii de cumpărare (PPP), și
cel de-al nouăsprezecelea cel mai mare, măsurat cu PIB pe cap de locuitor, care cuprinde
3,5% din PIB-ul mondial.
Singurul scop al referendumului era acela de a satisface o parte - considerată atunci
minoritară - a opiniei publice şi a Partidului Conservator, dar şi de a pune presiune pe
Uniunea Europeană să accepte noi concesii pentru britanici. Cu alte cuvinte, referendumul a
fost folosit pur şi simplu ca un instrument politic - aşa cum sunt folosite de multe ori
referendumurile în democraţiile reprezentative, inclusiv cel referitor la familie care urmează
să aibă loc în România.
Rezultatul referendumului ţinut pe 23 iunie 2016 a picat ca o bombă pentru cei care îl
iniţiaseră. David Cameron, premierul „gambler“, şi-a dat imediat demisia, şocat de ceea ce
făcuse, iar în locul său a venit Theresa May, cea care avea o sarcină imposibilă: să facă să
pară că „bomba“ care căzuse asupra Marii Britanii era, de fapt, un lucru bun şi să încerce să
mai remedieze ce se putea din această catastrofă.
Astăzi, Brexit-ul este într-un impas serios. După multe runde de negocieri în care
Marea Britanie şi Uniunea Europeană s-au pus cu greu de acord asupra multor subiecte,
rămân două teme fundamentale de dezacord.
În primul rând, natura viitoarei relaţii economice dintre Regat şi UE, Potrivit
acordului de la Chequers, poziţia Marii Britanii este de a cere Uniunii Europene să îi permită
să facă în continuare parte din piaţa unică şi din uniunea vamală, dar doar pentru anumite
bunuri care sunt importante pentru ea, Regatul păstrând totodată libertatea de a semna
acorduri comerciale în nume propriu cu alte ţări. Mai clar, Marea Britanie ar dori să poată în
continuare să exporte şi să importe anumite bunuri în/din UE fără taxe (nu toate) şi să se
menţină ca un teritoriu al UE inclusiv pentru ţări terţe pentru acele produse, dar fără a
accepta, spre exemplu, şi libertatea de circulaţie a persoanelor. Sigur că această abordare de a
alege cu mâna doar ceea ce îţi convine nu poate în niciun fel fi acceptabilă pentru UE, din
simplul motiv că piaţa unică are la bază patru libertăţi care sunt indivizibile, şi anume
libertatea de circulaţie a mărfurilor, a serviciilor, a capitalului şi, foarte important, a
persoanelor. Posibilitatea de a alege doar una dintre ele ar duce la haos, la concurenţă neloială
şi la dezechilibre greu de imaginat.
Al doilea element de dezacord este felul în care va fi tratată fontiera dintre Irlanda
(ţară care rămâne membră a UE) şi Irlanda de Nord, care este parte din Marea Britanie.
Acordul de principiu este acela că Marea Britanie şi Uniunea Europeană nu vor crea o
frontieră între cele două Irlande, însă nu există o soluţie agreată despre felul în care s-ar putea
face acest lucru. Dacă propunerea UE este de a păstra în mod excepţional Irlanda de Nord în
uniunea vamală şi, deci, de a pune frontiera vamală cu Marea Britanie undeva în Marea
Irlandei, pentru Regat acest lucru nu este acceptabil, pentru că ar însemna o separare de facto
a teritoriului său. Chiar dacă argumentul britanic este întrucâtva valid, Marea Britanie nu a
venit totuşi cu o soluţie alternativă, în afară de aceea nerealizabilă de a păstra întreaga Marea
Britanie în uniunea vamală, dar doar pentru anumite bunuri – soluţie inaceptabilă pentru UE.