Bunuri publice

1. Definirea și caracteristicile bunurilor publice

• Bunurile publice pure sunt bunuri de care se bucurǎ toatǎ lumea, ȋn comun, astfel ȋncȃ t,
consumarea unui asemenea bun de cǎ tre individ nu afecteazǎ consumul aceluiași bun de
cǎ tre un alt individ.

Trăsături:

1. Oferta pentru bunul public pur este neconcurențialǎ , ȋn sensul cǎ , la un anumit cost al
bunului sau serviciului, consumul bunului respectiv de cǎ tre un nou consumator nu va afecta
beneficiile obținute de cǎ tre ceilalți consumatori deja existenți. Cu alte cuvinte, aceastǎ
caracteristicǎ a bunurilor publice pure semnificǎ faptul cǎ , atȃ t costul marginal (Cmg), pentru
producǎ tor, cȃ t și beneficiul marginal (Bmg), pentru consumator, vor fi zero.

 sunt indivizibile, ȋn sensul cǎ sunt consumate ȋn aceeași cantitate de cǎtre toți

consumatorii.
2. De la consumul bunurilor publice pure nu poate fi exclus niciun individ (nonexcludere). In
acest sens, argumentele care justificǎ imposibilitatea excluderii indivizilor de la consumul
bunurilor publice sunt de naturǎ tehnicǎ , economicǎ și socialǎ – costurile de excludere ar fi foarte
mari și nu ar fi justificate din punctul de vedere al rațiunii economice.

 Accesul la bunurile și serviciile publice este astfel liber și nelimitat.

Accesul este liber pentru cǎ , ȋn mod paradoxal, cantitatea disponibilǎ din bunul sau serviciul
respectiv nu scade, atunci cȃ nd acesta este consumat de cǎ tre un individ oarecare.

• Acel bun care ȋntrunește simultan cele douǎ trǎ sǎ turi de neconcurențialitate și nonexcludere
este considerat un bun public pur.

Exemplul clasic de bun public pur este cel al apǎ rǎ rii naționale.

 In acest context, apare problema pasagerului clandestin (free rider).

• Problema Free-rider (pasagerul clandestin). Există oameni care nu sunt dispuși să
plă tească pentru lucruri pe care le pot folosi de pe urma altor persoane care le-au
cumpă rat.

• Problema îi determină pe unii să nu cumpere lucruri care ar fi în beneficiul lor și al

altor membri ai societă ții să le aibă .

• Problema de fapt apare atunci câ nd nu este posibil să îi impiedici pe unii să consume

un bun pe care altcineva l-a cumpă rat.
Bunuri publice cu capacitate limitatǎ

In cazul bunurilor publice se poate vorbi despre efectul aglomerǎ rii, aspect care
determinǎ trecerea bunurilor publice pure ȋntr-o altǎ categorie care presupune
și excluderea de la consumul lor. Este vorba despre bunuri publice ce pot fi
furnizate consumatorilor adiționali pȃ nǎ la o anumitǎ limitǎ , dincolo de care
beneficiile consumatorilor existenți sunt afectate și bunurile respective devin
rivale ȋn consum.
Apariția unui consumator adițional va cauza fie o creștere a costului pentru
producǎ tor, datoritǎ ajustǎ rii capacitǎ ții de producție la noile cerințe, fie o
scǎ dere a beneficiului pentru consumator, ca urmare a efectului de aglomerare.
EXEMPLU

Presupunem cǎ existǎ doi indivizi, A și B, plǎ titori de impozite și un anumit bun public, furnizat de cǎ tre
administrația publicǎ ;

• A va beneficia de 10 u.m. și va plǎ ti 5 u.m. dacǎ bunul public este furnizat;

• ȋn condițiile ȋn care bunul public va fi furnizat (nu va exista niciun pasager clandestin, iar B va contribui
și el), beneficiul sǎ u net va fi de 10 – 5 = 5 u.m.;

• ȋn cazul ȋn care bunul public nu va fi furnizat, atunci A va pierde cele 5 u.m.;

• dacǎ A nu va plǎ ti contribuția, dar bunul public va fi furnizat ca urmare a contribuției celorlalți indivizi,
atunci beneficiul va fi de 10 u.m.;

• ȋn cazul ȋn care niciunul dintre cei doi indivizi nu plǎ tește contribuțiile și bunul public nu va fi furnizat, A
nu va obține niciun cȃ știg, dar nu va ȋnregistra nici pierdere.
Strategii B contribuie (bunul public va fi B nu contribuie (bunul public
furnizat) nu va fi furnizat)

A contribuie 5 -5
. Matricea cȃștigurilor/pierderilor
Sursa: Cullis și Jones (1998) A nu 10 0
contribuie
• Bunuri publice de club (club goods).

• Alǎ turi de bunurile cu capacitate limitatǎ , care sunt rivale ȋn consum, dar care nu exclud
de la consum, mai existǎ și acele bunuri care nu sunt rivale ȋn consum, dar de la al cǎ ror
consum sunt excluși anumiți indivizi.

• In aceastǎ categorie sunt incluse, de exemplu, bunurile publice locale furnizate de cǎ tre
autoritǎ țile administrativ-teritoriale, care sunt accesibile numai comunitǎ ții respective,
cum ar fi: transmisiunile radio locale sau evenimentele sportive locale netelevizate.

• Bunuri impure - Aceste douǎ tipuri de bunuri publice, cele cu capacitate limitatǎ și cele
de club ȋntrunesc trǎ sǎ turi specifice atȃ t bunurilor publice pure, cȃ t și bunurilor private.
 Optimalitatea lui Pareto
O alocare a resurselor este descrisa ca fiind corespunzătoare optimului lui Pareto, daca nici o alta
nu poate fi făcută mai bine, fără sa-i facă rău ultimei persoane consumatoare

Dacă toate îmbunătățirile Pareto au fost realizate, putem afirma că economia este eficientă social,
sau optimă Pareto.
Însă, pentru o economie de piaţă, atingerea optimalităţii lui Pareto presupune o serie de
condiţii, printre care:

• să existe o informare perfectă;

• toţi indivizii să dorească maximizarea utilității lor;

• să nu existe nici o externalitate;

• să existe o perfectă competiţie între cumpărători şi între vânzători;

• toţi producătorii să-şi maximizeze profitul.

 Tipologia bunurilor publice
Bunuri private pure
• au costuri de excludere mici;
• sunt produse de firme private, guvern,
firme private aflate sub contracte
guvernamentale;
• sunt distribuite prin intermediul pieței
sau stabilite prin decizii guvernamentale;
• sunt finanțate din venituri provenite din
vȃ nzǎ ri sau impozite.
Bunuri publice cu capacitate limitatǎ,
supuse aglomerǎrii, posiblitate de
excludere de la consum
• sunt bunuri consumate colectiv, dar
supuse aglomerǎ rii;
• sunt produse de firme private,
guvern, firme private aflate sub
contracte guvernamentale;
• se poate stabili un preț;
• sunt finanțate din venituri provenite
din vȃ nzǎ ri sau din impozite
 Tipologia bunurilor publice
Bunuri publice cu capacitate de excludere Bunuri publice pure
prin preț
 
• sunt produse de firme private, guvern, firme • au costuri de excludere mari;
private aflate sub contracte guvernamentale;
• sunt produse de cǎ tre guvern sau firme
• sunt distribuite prin intermediul pieței, consumul private (contractate de guvern);
este disponibil ȋn limita cantitǎ ții și calitǎ ții
solicitate de colectivitate; • nu se poate stabili un preț pentru
aceste bunuri;
• se poate stabili un preț;

• existǎ o legǎ turǎ ȋntre plata prețului și utilizarea • cantitatea și calitatea sunt stabilite pe
bunului; baza deciziilor colective;

• sunt finanțate din venituri provenite din vȃ nzǎ ri • sunt finanțate din impozite, taxe și
sau din venituri provenite din impozite. contribuții.
Alǎ turi de bunurile publice mai sunt menționate și bunurile mixte sau cvasipublice.
Aceste bunuri sunt, de fapt, externalitǎ ți ale bunurilor private.

Exemple
1. Curatenia realizatǎ ȋntr-un apartament ȋn care locuiesc ȋn chirie mai multi studenți
poate fi consideratǎ a prezenta caracteristicile unui serviciu public – toatǎ lumea va
beneficia de o baie curatǎ sau de o bucǎ tǎ rie frumos amenajatǎ . Este dificil sǎ fie exclus
vreunul din acei studenți de la aceste beneficii. Totuși, unor studenți le pasǎ mai mult de
curǎ țenie decȃ t altora.
In mod similar, și ȋn ceea ce privește apǎ rarea naționalǎ , un bun public pur, persoanele
care se tem de atacurile externe vor considera acest serviciu public ca fiind foarte
important, ȋn comparație cu cei care nu au asemenea temeri și se simt ȋn siguranțǎ . Cu
toate acestea, toatǎ lumea va participa la finanțarea bunului public.

2. Un stadion cu locuri neocupate la un meci este un bun mixt care acceptǎ excluderea și
este non-rival. El poate deveni rival, adicǎ bun privat, dacǎ tarifele se diminueazǎ și
crește cererea.
2.Producția de bunuri și fixarea prețurilor ȋn domeniul sectorului
public
Sectorul public asigurǎ o multitudine de bunuri și servicii pe care firmele private nu le
pot oferi sau nu le oferǎ din diverse motive. Este vorba despre:
- bunuri publice pure (apǎ rarea naționalǎ , servicii de poliție și securitate);
- bunuri non-rivale (parcuri și servicii de transport);
- utilitǎ ți publice (servicii de apǎ și canalizare);
- bunuri private pure (bǎ uturi produse ȋn condiții de monopol de stat).

Atunci cȃ nd excluderea este posibilǎ , bunurile capǎ tǎ un preț, iar sectorul public devine
generator de venituri și urmǎ rește alocarea eficientǎ a resurselor.
Existǎ trei categorii de bunuri oferite de sectorul public care fac obiectul procesului de
determinare a prețului:
 utilitǎ țile numite monopoluri naturale;
 bunurile publice suprasolicitate;
 alte bunuri și servicii pe care sectorul privat le oferǎ ȋn cantitǎ ți insuficiente sau pe
care sectorul public le produce și le oferǎ , prin tradiție.
 
 Utilitǎțile publice

• Este consideratǎ o utilitate publicǎ , o societate comercialǎ cu

statut de unic ofertant de anumite bunuri sau servicii esențiale
Alte bunuri produse de sectorul public
și face obiectul reglementǎ rilor guvernamentale. Cele mai
Sectorul public oferǎ numeroase bunuri și cunoscute utilitǎ ți publice sunt societǎ țile care oferǎ servicii de
servicii pe care le furnizeazǎ pieței și apǎ , electricitate, gaz și telefon. Controlul public se exercitǎ fie
sectorului privat, bunuri și servicii pe care
și acesta din urmǎ ar putea sǎ le asigure
prin atributele proprietǎ ții guvernamentale directe (sau
dacǎ nu ar exista reglementǎ ri contrare. naționalizate) așa cum se face ȋn Marea Britanie, fie prin
Cȃ teva exemple ȋn acest sens vizeazǎ reglementǎ ri publice, ca ȋn SUA.
ȋnvǎ țǎ mȃ ntul superior, colectarea
deșeurilor sau producția unor bǎ uturi Bunurile publice suprasolicitate
alcoolice. Explicația care stǎ la baza
implicǎ rii sectorului public ȋn aceste • Dupǎ cum am precizat, bunurile publice se caracterizeazǎ prin
activitǎ ți se rezumǎ la externalitǎ ți pozitive, non-rivalitate ȋn consum. Parcurile, autostrǎ zile, plajele utilizate,
la nivelul veniturilor și la tradiții. fǎ rǎ a deveni aglomerate, nu limiteazǎ consumul celorlalți
subiecți. Atunci cȃ nd se manifestǎ o cerere ȋn exces, pentru a se
evita suprasolicitarea bunurilor publice, se practicǎ eliminarea
nonrivalitǎ ții prin aplicarea unor tarife de acces. Astfel, se
previne suprautilizarea bunurilor și se maximizeazǎ efectele
oferite de facilitǎ țile publice.
Studiu de caz!!
 Crearea de bunuri publice reprezintǎ o problemǎ de decizie colectivǎ. Accesul la bunurile publice
Furnizarea este gratuit și nediscriminatoriu, dar aceasta nu ȋnseamnǎ cǎ producerea și eventual ȋntreținerea
ofertei de bunuri publice se realizeazǎ cu costuri zero.
bunurilor Existǎ douǎ modalitǎ ți prin care se obțin fonduri pentru producția de bunuri publice: acord voluntar,
publice impozitare obligatorie.
Aceastǎ abordare pe baze voluntare a schimbului presupune ca:
- fiecare bun public ar trebui sustinut financiar printr-o fiscalitate distinctǎ , cunoscutǎ ;
- acordul unanim al tuturor membrilor societǎ ții trebuie folosit ȋn decizia privind producția (ce și cȃ t) unui
bun public.

Impozitarea obligatorie este o cale frecventǎ de susținere materialǎ a producției de bunuri publice.