Unitatea de învăţare M3.U4.

PROCEDEE DE CALCUL AL COSTULUI PE

UNITATEA DE PRODUS

Cuprins
M3.U4.1. Introducere ...................................................................................................... 1
M3.U4.2. Obiectivele unităţii de învăţare ....................................................................... 2
M3.U4.3. Procedeul diviziunii simple ............................................................................ 2
M3.U4.4. Procedeul cantitativ ........................................................................................ 3
M3.U4.5. Procedeul indicilor de echivalenţă .................................................................. 5
M3.U4.6. Test de evaluare a cunoştinţelor .................................................................... 19

M3.U4.1. Introducere

Calculul costului unitar se realizează în mod diferenţiat, în funcţie de numărul

produselor fabricate, de importanţa şi caracterul lor, de legătura care există între
produse şi cheltuielile de producţie. În principiu, costul unitar se determină ca raport
între suma cheltuielilor colectate şi cantitatea de produse obţinute. În practică, în
activitatea întreprinderilor pot apărea situaţii diverse, întrucât producţie perfect
omogenă întâlnim la un număr restrâns de activităţi [IAC, DRA 117].
Prin urmare, determinarea costului cu ajutorul modelului denumit procedeul
diviziunii simple se întrebuinţează mai rar, el fiind utilizat frecvent în combinaţii cu
alte procedee. În funcţie de particularităţile procesului tehnologic şi structurii de
producţie, se pot aplica o serie de procedee adecvate, care în ultimă instanţă se reduc
la procedeul diviziunii simple.

M3.U4.2. Obiectivele unităţii de învăţare

După studierea acestei unităţi de învăţare, studentul va fi în măsură să:

▪ explice metodele de determinare a costului pe unitatea de produs;

1
 ▪ aplice, în practică, aceste metode, în funcţie de tipul producţiei desfăşurate de
întreprinderea în cauză;
▪ dezvolte capacitatea de a combina procedeul diviziunii simple cu alte procedee;
▪ înţeleagă necesitatea utilizării practice a acestor procedee de calcul.

M3.U4.3. Procedeul diviziunii simple

Procedeul diviziunii simple se aplică în întreprinderile cu producţie perfect omogenă, ceea

ce presupune utilizarea lui mai rar, dar foarte frecvent apare folosit în combinaţii cu alte
procedee. Altfel spus, în raport de particularităţile procesului tehnologic şi structurii producţiei,
pentru calculul costului se folosesc o serie de procedee adecvate, dar care, se reduc în final, la
procedeul diviziunii simple.
Se aplică în cazul producţiei perfect omogene, astfel [OPR 65]:
n

 Chi
i 1
C ,
Q
în care:
C = costul unitar;
Ch = cheltuielile de producţie pe articole de calculaţie;
i = articolul de calculaţie;

Exemple
Considerăm o societate comercială cu producţie perfect omogenă care înregistrează
cheltuieli în sumă de 190.940 lei
În urma procesului de producţie, rezultă 20.000 t de produs finit. Se cere să se
determine costul unitar pe tona de produs final.
Rezolvare:

 Chi 190940
i 1
Cu    9,547 lei / produs finit
Q 20.000

Să se determine costul unitar pe t de produs finit, ştiind că întreprinderea

2
 înregistrează cheltuieli în cuantum de 250.000 lei, o producţie de 20.000 t şi că
producţia realizată este perfect omogenă.

M3.U4.4. Procedeul cantitativ

Se utilizează pentru calculul costului unitar în cazul produselor asociate (colaterale,

simultane sau cuplate) care au valori de întrebuinţare apropiate. Acestea sunt considerate produse
principale, iar în cazul unor produse nu se întrebuinţează întreaga cantitate fabricată. Acest
procedeu este specific proceselor tehnologice de fabricare a sodei caustice, semicocsului, sodării-
neutralizării produselor petroliere etc.
În esenţă, procedeul presupune calculul unui cost mediu pe produs cu ajutorul procedeului
diviziunii simple şi recalcularea costului unitar pentru produsele care prezintă pierderi
tehnologice.
Etape [OPR 66]:
1. Calculul costului mediu unitar pe produs, pentru întreaga cantitate teoretică produsă,
astfel:

 Chi
i 1
C m
,
qj
j 1

în care:
C = costul mediu unitar;
q = cantitatea fabricată din fiecare produs;
i = articolul de calculaţie;
j = felul produselor.
2. Calculul costului unitar efectiv pentru produsele la care intervin pierderi şi nu este
utilizată întreaga cantitate fabricată, astfel:

Cqf
Ce  ,
qu

3
în care:
Ce = costul unitar efectiv;
qf = cantitatea fabricată dintr-un anumit produs;
qu = cantitatea utilizată dintr-un anumit produs.

Exemple
La un combinat chimic, din procesul de producţie, prin combinarea acetilenei cu
acidul clorhidric, rezultă 900 tone clorură de vinil, 25,5 tone acetilenă şi 74,5
tone acid clorhidric exces de consum care nu a intrat în reacţie. Cu ocazia captării
se pierde 3,721% la acetilenă şi 9.372% la acid clorhidric. Cheltuielile totale
efectuate pentru obţinerea clorurii de vinii au fost de 18.000.000 lei (datele sunt
ipotetice).
Sursa: adaptat Constantin Iacob, Mihaela Drăcea, Contabilitate analitică şi de
gestiune, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 1998, p. 118.

Conform calculelor tehnologice, costul mediu va fi:

 Ch
i 1
i
18.000.000
C   18.000 lei / tona
m 900  25.5  74.5
q
j 1
j

- pierderile tehnologice pentru acetilenă: 25,5 t•3,721%=0,94tone

- pierderile pentru acidul clorhidric: 74,5 t•9,372%=6,89 tone
Costul unitar clorura de vinil Cu= C =18.000 lei/tonă
C q f 18.000  25,5
- pentru acetilenă: C u   18.688,9 lei / tona
qu 25,5  0,94

18.000  74,5
- pentru acidul clorhidric: C u   19.834,3 lei / tona
74,5  6,89

Într-un combinat chimic cheltuielile ocazionate de instalaţia de electroliză a

clorurii de sodiu sunt de 9.018.000 lei, iar producţia obţinută este formată din
200.000 lei t leşie de sodă caustică, 1.000 t hidrogen şi 300.000 t clor. Pe timpul

4
 depozitării produselor intervin pierderi la cantităţile de hidrogen şi clor fabricate,
fiind utilizate 600 t hidrogen şi 250.000 t clor. Determinaţi costul unitar al
fiecărui produs.
Sursa: adaptat Oprea Călin (coord.), Manolescu Maria, Ţurlea Eugeniu,
Tudorache Saveta, Caraiani Chiraţa, Man Mariana, Contabilitatea de gestiune,
Bucureşti, Tribuna Economică, Bucureşti, 2002, p. 67.
Răspuns: 18 lei/t; 30 lei/t; 21,6 lei/t.

Într-un combinat chimic cheltuielile ocazionate de instalaţia de electroliză a

clorurii de sodiu sunt de 11.248.000 lei, iar producţia obţinută este formată din
500.000 lei t leşie de sodă caustică, 3.000 t hidrogen şi 200.000 t clor. Pe timpul
depozitării produselor intervin pierderi la cantităţile de hidrogen şi clor fabricate,
fiind utilizate 2.500 t hidrogen şi 160.000 t clor. Determinaţi costul unitar al
fiecărui produs.
Răspuns: 16 lei/t; 19,2 lei/t; 20 lei/t

M3.U4.5. Procedeul indicilor de echivalenţă

În întreprinderile cu activitate de producţie, există tehnologii de fabricaţie, care conduc la

obţinerea unor produse, cu caracteristici diferite (format, dimensiuni, proprietăţi tehnologice şi
chimice), din aceeaşi materie primă. În această situaţie, este dificil de determinat costurile directe
pe fiecare fel de produs în parte [IAC, DRA 123]. Aceste aspecte ale determinării costurilor pe
unitatea de produs se întâlnesc în industria sticlei, geamurilor, sârmei, panificaţiei, marochinăriei,
încălţămintei, confecţiilor etc.
În acest caz, se ridică problema omogenizării producţiei, recurgându-se la echivalarea ei
cu unul sau mai multe criterii comune tuturor produselor, astfel putând determina un cost
convenţional.
Procedeul utilizat pentru omogenizarea calculatorie a producţiei poartă numele de
„procedeul indicilor de echivalenţă”.
Clasificarea indicilor de echivalenţă [TRI 51]:
a) după modul de calcul:

5
 ▪ indici de echivalenţă calculaţi ca raport direct;
▪ indici de echivalenţă calculaţi ca raport invers.
b) după numărul parametrilor (caracteristicilor) care se iau în calcul:
▪ indici de echivalenţă simpli;
▪ indici de echivalenţă complecşi;
▪ indici de echivalenţă agregaţi.
În activitatea practică se aplică indicii de echivalenţă simpli şi complecşi.

Procedeul presupune următoarele etape de calcul [OPR 70]:

1. Alegerea parametrilor pentru calculul indicilor de echivalenţă, precum şi a produsului

etalon sau bază de comparaţie:
√ la indicii de echivalenţă calculaţi ca raport direct se alege ca bază de comparaţie oricare
dintre cele “n” produse fabricate;
√ la indicii de echivalenţă calculaţi ca raport invers se alege drept bază de comparaţie
produsul cu mărimea parametrului cea mai mică deoarece o parte din cheltuielile de producţie
repartizabile (de regulă cele de prelucrare) se află în raport invers proporţional faţă de mărimea
unui anumit parametru care exprimă efortul de producţie.

2. Calculul indicilor de echivalenţă, astfel:

√ indici de echivalenţă simpli calculaţi ca raport direct:
Pj
K j  ;
Pb

√ indici de echivalenţă complecşi calculaţi ca raport direct:

P j1  P j2  ... P jn
Kj  ;
Pb  Pb1  ... Pbn

√ indici de echivalenţă simpli calculaţi ca raport invers:

Pb
K j  ;
Pj

√ indici de echivalenţă complecşi calculaţi ca raport invers:

6
 Pb1  Pb2  ... Pbn
Kj 
P j  P j1  ... P jn

în care:
Kj = indicele de echivalenţă corespunzător unui produs “j”;
Pj = mărimea parametrului corespunzător produsului pentru care se calculează indicele de
echivalenţă;
Pb = mărimea parametrului corespunzător produsului ales drept bază de comparaţie.

3. Omogenizarea producţiei fabricate prin exprimarea ei în unităţi echivalente, astfel:

n
Qe   q  K  j
j 1
în care:
Qe = cantitatea totală de produse exprimată în unităţi echivalente;
q = cantitatea dintr-un produs exprimată în unităţi de măsură fizice;
k = indicele de echivalenţă corespunzător unui produs;
j = felul (numărul) produselor.

4. Calculul costului unei unităţi echivalente, astfel:

n

 Ch i
i 1
Ce 
Qe
în care:
Ce = costul unei unităţi echivalente de produs;
Ch = cheltuielile de producţie pe articole de calculaţie;
i = articolul de calculaţie.

5. Calculul costului pe unitatea fizică de produs, astfel:

q ej  C e
Cj  ,
qj
sau
C j  K j  Ce

7
în care:
C = costul unitar pe produs;
j = felul produselor;
qe = cantitatea de produs exprimată în unităţi echivalente;
q = cantitatea de produs exprimată în unităţi fizice.

Exemple
Să presupunem că se realizează trei produse - A, B şi C-pentru care s-au efectuat
cheltuieli în valoare de 19.688.00 lei şi care se diferenţiază între ele prin
următoarele caracteristici tehnice şi economice:
Tabelul nr. M3.U4.1 Datele caracteristice produselor
Cantitate
fizică Caracteristici pe unitatea de produs
Produs obţinută Consum Timp de Ore
specifc (kg) muncă (ore) funcţionare
utilaje (ore)
qi e1 e2 e3
A 1500 0,400 14 16
B 4500 0,500 10 10
C 6000 0,650 8 20
Sursa: adaptat după Constantin Iacob, Mihaela Drăcea, Contabilitate analitică şi
de gestiune, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 1998, p. 125.

Având în vedere caracteristicile enumerate, selectând drept bază de raportare

produsul B, să se determine costul pe unitatea de produs utilizând procedeul
indicilor de echivalenţă complecşi:
a) determinarea indicilor de echivalenţă

Tabelul nr. M3.U4.2 Indici de echivalenţă

Produs e1 e2 e3 Indici de
echivalenţă
complecşi
A 0,80 1,4 1,6 1,792
B 1 1 1 1

8
 C 1,3 0,8 2 2,08

b) determinarea cantităţii în unităţi echivalente

Tabelul nr. M3.U4.3 Determinarea cantităţii în unităţi echivalente
Produs Cantitate Indici de Q în unităţi
echivalenţă echivalente
complecşi
A 1500 1,792 2.688
B 4500 1 4.500
C 6000 2,08 12.480
Total 19.688

d) determinarea costului unitar echivalent

19.688.000
C ue   10 lei / u.e
19.688

e) determinarea costurilor pe unitatea de produs

Tabelul nr. M3.U4.4 Determinarea costurilor unitare

Produs Indici de Cost unitar Cost unitar
echivalenţă echivalent pe produs
complecşi
A 1,792 10 17,92
B 1 10 10
C 2,08 10 20,8

O societate comercială cu profil producţie realizează trei produse A, B şi C

pentru care s-au efectuat cheltuieli în valoare de 190.625.000 lei şi care se
diferenţiază între ele prin următoarele caracteristici tehnice şi economice:

Produs Cantitate (buc) Consum specific Lungimea

(g) produselor

9
 A 100.000 500 10 cm
B 850.000 800 100 cm
C 600.000 1000 80 cm
Care sunt costurile unitare ale produselor utilizând procedeul indicilor de
echivalenţă complecşi, calculaţi ca raport invers şi luând ca produs etalon
produsul A?
Răspuns: 1000 lei; 62,5 lei; 62,5 lei.;

O societate comercială cu profil producţie realizează trei produse A, B şi C pentru

care s-au efectuat cheltuieli în valoare de 10.250.000 lei şi care se diferenţiază între
ele prin următoarele caracteristici tehnice:
Produs Cantitate (buc) Lăţimea produselor
A 70.000 8 cm
B 40.000 6 cm
C 20.000 12 cm
Care sunt costurile unitare ale produselor utilizând procedeul indicilor de echivalenţă
simpli, calculaţi ca raport invers şi luând ca produs etalon produsul B?
Răspuns: 75 lei ; 100 lei ; 50 lei.

M3.U4.6. Test de evaluare a cunoştinţelor

1. Într-o fabrică s-au obţinut trei tipuri de produse în următoarele cantităţi: A=2.000 buc;
B=3.000 buc; C=1.000 buc, iar costurile de producţie totale sunt de 1.026.000 lei. Care este
costul efectiv unitar de producţie, cunoscându-se că preţurile de vânzare unitare ale produselor
sunt: A=120 lei/buc; B=230 lei/buc; C=150 lei/buc.:

a) 220ei; 114 lei; 142,5 lei c) 142,5 lei; 210 lei; 114lei
b) 114 lei; 142,5 lei; 217,5 lei d) 114 lei; 218,5 lei; 142,5 lei

2. Într-un combinat chimic cheltuielile ocazionate de instalaţia de electroliză a clorurii de sodiu

sunt de 225.500.000 lei, iar producţia obţinută este formată din 500.000 lei t leşie de sodă
caustică, 2.000 t hidrogen şi 400.000 t clor. Pe timpul depozitării produselor intervin pierderi la

10
cantităţile de hidrogen şi clor fabricate, fiind utilizate 1.600 t hidrogen şi 250.000 t clor.
Determinaţi costul unitar al fiecărui produs.

a) 312 lei/t; 400 lei/t; 250lei/t c) 312,5 lei/t; 400 lei/t; 250 lei/t
b) 400 lei/t; 312 lei/t; 250 lei/t d) 250 lei/t; 312,5 lei/t; 400 lei/t

3. O societate comercială cu profil producţie realizează trei produse A, B şi C pentru care s-au
efectuat cheltuieli în valoare de 17.640.000 lei şi care se diferenţiază între ele prin lungimea
produselor:

Produs Cantitate (buc) Lungimea produselor

A 70.000 16 cm
B 140.000 20 cm
C 175.000 28 cm
Care sunt costurile unitare ale produselor utilizând procedeul indicilor de echivalenţă simpli
calculaţi ca raport direct şi luând ca produs etalon produsul B?

a) 56 lei; 40 lei; 32 lei c) 30 lei; 42 lei; 56 lei

b) 40 lei; 32 lei; 56 lei d) 32 lei; 40 lei; 56 lei

4. Într-o societate comercială cheltuielile de desfacere ocazionate de vânzări şi producţia vândută

au avut următoarea evoluţie:

Luna Volumul producţiei (ore) Cheltuieli de desfacere (lei)

Ianuarie 83.700 13.770.000
Februarie 81.000 13.500.000
Martie 95.850 14.985.000
Aprilie 108.000 16.200.000
Mai 121.500 17.550.000
Iunie 111.600 15.930.000
Să se determine cheltuielile de desfacere standard ce vor fi ocazionate de vânzările lunii iulie a
anului respectiv, a cărei producţie vândută va fi de 150.000 ore.

a) 20.400.000 lei c) 20.440.000 lei

b) 20.240.000 lei d) 24.400.000 lei

Răspuns: 1. d); 2. d); 3. d); 4. a)

11