MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII

AL REPUBLICII MOLDOVA

Cristian COCIERU

Lucru individual la obiectul :

„FINANȚELE ÎNTREPRINDERII”

Autor : elev gr. FB 192, Cocieru Cristian

Forma de studii: Zi

Chişinău,2021
 Tema 1 Conţinutul finanţelor întreprinderii
Aplicația nr.1 - Ce reprezintă finanţele întreprinderii?
Finanţele întreprinderii reprezintă un ansamblu de măsuri şi activităţi ale persoanelor juridice care ţin de
formarea, repartizarea şi întrebuinţarea resurselor financiare în procesul activităţii economice.

Aplicația nr.2 - Care este rolul finanţelor întreprinderii?

Rolul finanţelor întreprinderii constă în argumentarea diferitor variante de decizii:
- de investire;
- de finanţare;
- de asigurare a utilizării eficiente a resurselor întreprinderii;
- de determinare exactă a necesarului de resurse materiale şi financiare şi procurarea lor la cel mai mic preţ.

Aplicația nr.3 -
Prezentaţi şi explicaţi sistemul de relaţii economico-financiare dintre întreprindere şi mediu
(intern,extern).
- Circularea banilor în economie
- Relații de credit
- Relații de asigurări
- Relații de transfer
- Relații cu acționarii

Aplicația nr.4 - Caracterizaţi funcţiile finanţelor întreprinderii.

Funcţiile finanţelor întreprinderii

Funcţia de asigurare - presupune asigurarea întreprinderii în cantitatea necesară şi la timpul oportun cu resurse
financiare. Criteriul principal care stă la baza realizării funcţiei de asigurare este costul capitalului.
Funcţia de repartiţie - constă în formarea capitalurilor, în folosirea şi alocarea lor în scopul realizării
obiectivului întreprinderii. Ea reflectă colectarea capitalurilor iniţiale din diferite surse, circuitul lor şi
repartizarea pe destinaţii precum şi utilizarea acestora.
Funcţia de control - are ca scop asigurarea utilizării eficiente a capitalului şi este executată atât de persoane cu
funcţii din cadrul întreprinderii cât şi de organe cu funcţii în acest domeniu, cum ar fi: CNA, Serviciul Fiscal de
Stat, Ministrul Finanţelor, Departamentul Vamal, etc.

Aplicația nr.5 - Prezentaţi interconexiunea dintre funcţiile finanţelor întreprinderii.

- Modul în care sunt gestionate resursele financiare respective in raport cu criteriile de eficienta si
obiectivele înscrise in programele proprii de activitate
- Furnizarea informațiilor necesare pentru fundamentarea temeinica si operativa a unor noi decizii si
realizarea unor acțiuni, menite sa contribuie la creșterea eficacității utilizării resurselor si sa anihileze
acțiunea factorilor cu influenta negativa asupra realizării programelor de activitate, astfel încât sa se
asigure sporirea volumului profiturilor totale.

Aplicația nr.6 - Explicaţi, tipurile de control financiar.

Tipuri de control financiar
Controlul preventiv – se exercită asupra documentelor ce angajează plăţi din resursele financiare ale firmei
având ca obiectiv încadrarea în prevederile bugetare şi este executat înaintea efectuării operaţiunilor
economico-financiare.
Controlul curent (de gestiune) – se execută în timpul realizării operaţiunilor economico – financiare.
Controlul posterior – se execută după încheierea exerciţiului financiar şi are ca scop identificarea factorilor ce
au contribuit negativ la obţinerea unor rezultate nesatisfăcătoare şi contribuie la luarea deciziilor privind
activitatea de viitor a întreprinderii.

Aplicația nr.7 - Caracterizaţi principiile de organizare a activităţii financiare la întreprindere.

Principiul organizatoric - presupune delimitarea activităţilor financiare cu efecte directe asupra capitalului
(contractarea de împrumuturi, emisiuni de acţiuni, obligaţiuni) de cele cu efecte indirecte asupra capitalului
(evidenţa contabilă, analiza şi control).

Principiul demarcării nete între lucrările de previziune şi cele de execuţie - ceea ce impune ca aceste 2
categorii de activităţi să fie efectuate în compartimente diferite sau cel puţin de persoane diferite, astfel încât o
singură persoană să nu ducă controlul asupra unuia şi aceleaşi tranzacţii sau elaborarea bugetului şi analiza
cheltuielilor să nu fie cuprinse în acelaşi birou cu cele axate pe evidenţa cheltuielilor.

Principiul rentabilităţii - obținerea de profit este scopul principal al oricărei investiri de capital. Investitorul
trebuie să obțină un venit net final mai mare decât investiția inițială.

Aplicația nr.8 - Caracterizaţi factorii care influenţează organizarea activităţii financiare la întreprindere.

Factorii –

Forma de proprietate - în funcție de care apar deosebiri în sursele și metodele de construire a fondurilor.
Particularităţile procesului de producţie - în funcție de care apar deosebiri in structura capitalului fix și
circulant.
Condiţiile pieţei –
a)piața de capital: care influențează capacitatea de împrumuta
b)piața consumatorilor:cererea influențează nivelul vânzărilor întreprinderii; iar oferta de bunuri nivelul de venit.
c) piața furnizorilor: calitatea mărfii, materiei.
Fiscalitatea - Aspectele fiscale și juridice ale codului fiscal
 Tema 2 - Politici financiare la nivel de întreprindere
Aplicația nr.1 - Ce reprezintă politica financiară a întreprinderii?
Politica financiară - totalitatea instrumentelor, prin care are loc formarea, repartizarea și gestiunea resurselor
financiare în vederea realizării obiectivului economic, repartizarea profitului net, soluționarea problemelor
privind majorarea capitalului propriu

Aplicația nr.2 - Care sunt instrumentele de realizare a politicii financiare a întreprinderii?

1. determinarea nevoilor de finanţare pentru o perioadă de timp anumită

2. alegerea unei modalităţi de finanţare prin fonduri proprii sau credite
3. nevoile de finanţare pe termen lung.

Aplicația nr.3 Care sunt obiectivele politicii financiare?

1)constituirea, modificarea mărimii capitalului

2) formarea unei structuri financiare optime.
3)adoptare politicii optime de investire.
4)maximizarea valorii de piață a întreprinderii

Aplicația nr.4 Definiţi componentele politicii financiare.

Componentele politicii financiare

Politica de investiţii - reprezintă ansamblul obiectivelor, metodelor de alegere şi modalităţilor de utilizare a
instrumentelor financiare, precum şi metodelor de asigurare echilibrului financiar în procesul realizării
obiectivelor propuse.
Politica de finanţare - reprezintă o parte componentă a politicii generale a întreprinderii având o influenţă
deosebită asupra constituirii, repartizării şi folosirii fondurilor în scopul realizării programelor economice
curente şi de dezvoltare a creşterii eficienţei ciclurilor operaţionale şi de investiţii precum şi a întregii activităţi.
Politica de dividend - opţiunea unei societăţi pe acţiuni de a distribui dividende în anumite exerciţii financiare,
de creştere continuă, de reducere sau de păstrare nemodificată a cuantumului dividendelor de la an la an,
urmărind un anumit scop.

Aplicația nr.5 Indicaţi sursele de finanţare a întreprinderii

Surse Interne
a)finanţarea din surse proprii interne, formate din:
- profitul reinvestit;
- amortizare (uzură – pentru activele fixe);
- rezerve;
b)finanţarea din surse proprii atrase, respectiv:
- emisiunea de acţiuni;
- aporturi noi de numerar;
- conversia obligaţiunilor în acţiuni
Surse externe
 - împrumutul bancar;
- împrumutul obligatar (obligaţiuni emise pe piaţa financiara).
Aplicația nr.6 Indicaţi sursele împrumutate de finanţare a întreprinderii.

Surse împrumutate de finanţare

Pe termen lung - Aporturi noi la capital, împrumuturile obligatare, împrumuturile bancare pe termen mediu si
lung, surse închiriate (finanțarea prin leasing).
Pe termen scurt – Cambia, împrumut comercial, factoringul, overdraftul, credit pe termen scurt.

Aplicația nr.7 Identificaţi şi explicaţi metodele de majorare a capitalului propriu al întreprinderii.

a)emisiunea acțiunilor
b)aportul în numerar a vechilor acționari
c)Fuziune (unirea unei firme cu un furnizor)
d) Reinvestirea
e) Amortizarea

Aplicația nr.8 Ce reprezintă leasingul?

Leasing-ul este o formă de atragere a resurselor financiare fără a recurge la operaţiunea de credit. În esenţă
leasing-ul este achiziţionarea de către o societate financiară specializată a unor bunuri şi închirierea lor unui
beneficiar care nu dispune de resurse financiare necesare pentru procurarea acestor bunuri.

Aplicația nr.9 Caracterizaţi tipurile de leasing.

Leasing financiar - este operațiunea de leasing care îndeplinește una sau mai multe din următoarele condiții:
- riscurile și profitul aferente dreptului de proprietar trec asupra utilizatorului în momentul încheierii contractului
de leasing.

Leasing operaţional - leasing operațional - este operațiunea de leasing care nu îndeplinește nici una din
condițiile următoare:
- costurile generate de procurarea și menținerea echipamentului de leasing nu se recuperează complet
până la sfârșitul contractului de leasing;
- cheltuielile de întreținere, reparație sunt suportate de locatar(utilizator)
- plățile de leasing operațional sunt mai mari decât cel financiar.

Aplicația nr.10 Prin ce se exprimă costul:

Creditul bancar – dobândă anuală

împrumut obligatar –cuponul
leasingul – rata lunară
acțiunile – dividendele

Aplicația nr.11
Suma dobânzii va fi de 141,1 lei
Aplicația nr.12 Care sunt avantajele leasingului în raport cu creditul bancar ?

- este o resursă de finanțare care nu sporește pasivul firmei, respectiv nivelul îndatorării.
- legea R.M. prevede importul de utilaje în scopul tranzacției de leasing fără achitarea taxelor vamale.
- chiria e progresivă, dând posibilitate utilizatorului să realizeze o rentabilitate acoperitoare.

Aplicația nr.13 Prin ce se deosebeşte creditul bancar de împrumutul obligatar?

- Creditul este mai ușor de obținut

- Anuitatea este lunară
- Dobânda anuală este mai mare
- Creditul este oferit de un singur agent economic
- Posibilitatea de a schimba aspectele contractuale

Aplicația nr.14 Ce reprezintă dividendul?

Dividend – profit net ce revine pentru o acţiune emisă de o societate pe acţiuni.

Aplicația nr.15 Definiţi tipurile politicii de dividend.

Politica reziduală - constă în distribuirea drept dividend a unei sume care rămâne disponibilă după acoperirea
nevoilor de finanţat, adică mai întâi se acoperă cheltuielile investiţionale şi apoi se efectuează plata dividendelor.
Politica de participare directă (ratei constante)- presupune aplicarea de către societatea pe acţiuni, pe
parcursul unei perioade îndelungate, a unei proporţii fixe a dividendelor în raport cu profitul total.
Politica prudenţială (sumei constante)- presupune plata din profitul net sub formă de dividende a unei sume
constante către acţionari indiferent de mărimea profitului.

Aplicația nr.16 Indicaţi şi explicaţi succint, semnificaţia și conţinutul factorilor mai relevanţi ai politicii
de dividend

Politica de dividend este influențată de 3 categorii de factori:

1. Situația financiară a întreprinderii și anume:
- de nivelul lichidității întreprinderii
- de nivelul profitului net
- de rata îndatorării
2. Preferințele acționarilor; politica de dividend susținută de societatea pe acțiuni trebuie să țină cont de nevoile
de dividende ale acționarilor.
3. Influențele pieții:
- rata dobânzii
- cererea la produsele oferite de întreprindere
- prețul factorilor de producție.

Aplicația nr.17 Scrieţi formulele de calcul a indicatorilor politicii de dividend.

Aplicația nr.18

Acțiuni A =
Acțiuni B =

Tema 3. Structura financiară a întreprinderii

Aplicația nr.1 Ce reprezintă structura capitalului (financiară) întreprinderii?

Prin structura capitalului unei firme se înțelege proporția relativa a capitalului propriu si a datoriei utilizate la
finanțarea activelor acesteia. Cu alte cuvinte, structura financiara a unei firme reflecta compoziția capitalurilor
acesteia.

Aplicația nr.2 Care sunt relaţiile ce definesc structura capitalului întreprinderii?

- Datorii totale / capital propriu;

- Finanţări pe termen lung / finanţări pe termen scurt;
- Capitalul permanent / surse de trezorerie (datorii bancare pe termen scurt, creditul comercial).

Aplicația nr.3 Caracterizaţi succint, factorii externi ce influenţează structura capitalului întreprinderii.

Fiscalitatea - dobânda este o cheltuială deductibilă în scopuri fiscale, iar aceste deduceri au o valoare foarte
mare pentru firmele care se află într-un interval de aplicare a unei rate mari de impozitare. Cu cât rata
impozitului pe profit este mai mare pentru o anumită firmă, cu atât este mai avantajos pentru aceasta să utilizeze
capitalul împrumutat.

Condiţiile de creditare - Atunci când echipa managerială este atât de sigură de viitor şi caută să utilizeze
levierul financiar, încât se depăşesc normele din industria respectivă, ofertantul de credit ar putea să nu fie dispus
să accepte astfel de creşteri ale capitalului împrumutat, sau poate accepta acest lucru numai la un preţ ridicat.

Inflaţia – rata de rentabilitate trebuie să fie mai mare decât costul capitalului atras și decât rata inflației. Această
condiție va ajuta la dezvoltarea afacerii în condiții nefavorabile de piață.

Aplicația nr.4 Explicaţi în spaţiile libere influenţa fiecărui factor intern asupra structurii financiare a
întreprinderii.
Stabilitatea vânzărilor - o firmă care are vânzări relativ stabile poate să folosească capital împrumutat într-o
proporţie mai mare şi poate suporta cheltuieli fixe mai mari decât o companie care are vânzări instabile.
Structura activelor - firmele, ale căror active sunt adecvate pentru a fi folosite ca garanţie pentru credite, tind să
utilizeze cât se poate de mult capitalul împrumutat. Astfel activele fixe pe termen lung pot fi utilizate pentru
obţinerea de credite ipotecare. Activele care pot fi folosite în multiple scopuri, în diferite afaceri, şi care dispun
de o piaţă care permite transformarea lor în bani, reprezintă nişte garanţii valabile, în timp ce activele cu
caracteristici speciale nu reprezintă garanţii adecvate.

Rata de creştere - firmele cu o rată de creştere mai rapidă trebuie să se bazeze mai mult pe finanţare cu capital
împrumutat deoarece o creştere mai mare necesită finanţarea activelor curente într-o măsură mai mare, sau
crearea de noi capacităţi de producţie. Deci, companiile care au o rată de creştere rapidă tind să utilizeze
finanţarea prin împrumuturi într-o măsură mai mare decât companiile cu o rată de creştere mai lentă.

Profitabilitatea - firmele care au valori a ratei rentabilităţii investiţiei (ROI - return on investment) mari
utilizează relativ puţin capital împrumutat. Teoretic această tendinţă nu are nici o justificare, însă raţionamentul
de care se conduc managerii financiari a acestor firme pare a fi că firmele ce generează fluxuri mari de numerar
nu au nevoie de împrumuturi, iar o utilizare mai bună a banilor decât investirea în propria firmă nu există.

Atitudinile echipei manageriale - echipa managerială poate să ia o decizie în privinţa structurii adecvate a
capitalului. Unele echipe manageriale sunt mai conservatoare decât altele şi astfel vor utiliza mai puţin capital
împrumutat decât firma medie din ramura economică respectivă, alte echipe dimpotrivă.

Aplicația nr.5 În ce constă criteriul destinaţiei fondurilor?

Criteriul destinaţiei fondurilor - presupune ca activele pe termen lung (activele imobilizate) să fie finanţate
din capital permanent, iar activele curente (activele circulante) din datorii pe termen scurt (datorii curente) şi
acest indicator se numeşte fondul de rulment net.

Aplicația nr.6 Prezentaţi schematic aplicarea criteriului destinaţiei fondurilor şi indicaţi formulele de
calcul a indicatorilor.

FRN = capital permanent - active imobilizate

FRN = active circulante – pasive curente

Aplicația nr.7 Care sunt riscurile ce pot surveni în cazul când întreprinderea nu respectă criteriul
destinaţiei fondurilor în selectarea şi utilizarea surselor de finanţare?

Agentul economic atinge valorile maxime ale indicatorilor de îndatorare ceea ce înseamnă că are capacitate de
îndatorare saturată şi nu mai poate primi noi credite, deoarece creditorii se pot expune unui risc mare. Pierderea
solvabilității.

Aplicația nr.8 Argumentaţi, în spaţiul liber din tabelul de mai jos, situaţiile schematice ale structurii
financiare ţinând cont de criteriul destinaţiei fondurilor.

Întreprinderea A – are o capacitate de îndatorare saturată

Întreprinderea B, C – Structură optimă a capitalului. Au posibilitatea de a accesa la împrumuturi pe termen lung.
Aplicația nr.10 În ce constă criteriul „Costul mediul ponderat al capitalului” (CMPC)?

CMPC – reprezintă un nivel minim obligatoriu al rentabilităţii investiţiilor

Aplicația nr.11 Scrieţi formula de calcul a CMPC

unde:
Xi ,Pi – surse de finanţare
Ki – costul capitalului împrumutat
Wi – ponderea activelor finanţate prin intermediul capitalului împrumutat;
Kp – costul capitalului propriu;
Wp – ponderea activelor finanţate prin intermediul capitalului propriu.

Aplicația nr.12 Determinaţi costul mediul ponderat al capitalului

CMPC= 12,47%

Aplicația nr.13 Determinaţi costul mediul ponderat al capitalului

CMPC = 18,33% rentabilitate minimă

Aplicația nr.15 În ce constă criteriul rentabilităţii în formarea structurii financiare optime?

Capitalul propriu şi cel împrumutat comportă costuri. Capitalul propriu este remunerat numai atunci când
întreprinderea obţine profit, iar capitalul împrumutat trebuie remunerat, indiferent de rentabilitatea întreprinderii.
O întreprindere îndatorată are cheltuieli financiare mari, fapt ce micşorează posibilităţile autofinanţării. Prin
urmare întreprinderea va recurge la noi credite pentru a-şi acoperi nevoile de finanţare care vor duce la creşterea
cheltuielilor financiare. În aceste condiţii criteriul rentabilităţii este decisiv. Dacă rata rentabilităţii este mai mare
decât rata dobânzii este posibilă apelarea la credite.

Aplicația nr.16

Nu, compania nu are o rată de rentabilitate minimă pentru a putea acoperi costul capitalului împrumutat.

Aplicația nr.17 Care este relevanţa indicatorilor de îndatorare în formarea structurii financiare a
întreprinderii?

Valoarea CMPC reflectă structura optimă a capitalului. Firma trebuie să analizeze o serie de factori (costul
capitalurilor, factorii interni şi externi, regulile privind îndatorarea etc.) şi să stabilească o structură-obiectiv a
capitalului, care constă din anumite proporţii de capital împrumutat şi capital propriu.
Structura optimă a capitalului pentru o companie este reprezentată de acea combinaţie între capitalul propriu şi
împrumutat care conduce la maximizarea preţului de piaţă a acţiunilor firmei. Structura optimă a capitalului este
cea care asigură maximizarea valorii acţiunilor firmei.

Aplicația nr.18 Scrieţi relaţiile de calcul.

Coeficientul (Gradul ) de Îndatorare Global

Coeficientul (Gradul ) de Îndatorare la Termen

Aplicația nr.20

Nu poate

Aplicația nr.21

Nu poate

Aplicația nr.22 Ce indică levierul financiar?

Levierul financiar caracterizează întrebuinţarea mijloacelor împrumutate de către întreprindere, fapt ce

influenţează schimbarea coeficientului rentabilităţii capitalului propriu. Adică el reprezintă un factor obiectiv,
care apare odată cu apariţie mijloacelor împrumutate.

Aplicația nr.23 Ce indică efectul de îndatorare?

Efectul de îndatorare – reprezintă rezultatul pozitiv sau negativ pe care îl obţine întreprinderea ca urmare a
utilizării creditului în calitate de capital. Efectul de îndatorare se obţine comparând rentabilitatea economică a
întreprinderii cu costul capitalului împrumutat.

Aplicația nr.24 Indicaţi situaţiile în care întreprinderea va obţine un efect de îndatorare: a) pozitiv; b)
negativ.

a) Dacă Re > rata dobânzii – efect de îndatorare pozitiv.

b) Dacă Re < rata dobânzii – efect de îndatorare negativ

Tema 4. Politica de investiţii la nivelul întreprinderii

Aplicația nr. 1 Ce reprezintă investiţia?

Investiţiile reprezintă plasarea unor sume de bani fie de stat, fie de diferiţi agenţi economici pentru crearea de
noi mijloace fixe productive şi neproductive cu scopul obţinerii unui venit în viitor.

Aplicația nr. 2 Caracterizaţi tipurile de investiţii la întreprindere.

Din punct de vedere a politicii generale a întreprinderii

Investiţii interne - se bazează pe resursele generate de agentul economic investitor, şi anume: o parte din
profitul net destinat a fi investit, rezerve formate în urma repartizării profitului, sume din valorificarea
rezultatelor casării mijloacelor fixe, sume din vânzarea şi cesiunea unor imobilizări.
Investiții externe - constituie o alternativă pentru investitori, atunci cînd capacitatea de autofinanţare este sub
nivelul programului de investiţii. Aceasta este asigurată de bănci, instituţii de investiţii, organe ale sectorului
public, cât şi a celui privat.

Din punct de vedere al naturii activităţii sectoarelor în care se efectuează

Investiţii productive - Cele productive asigură realizarea de bunuri materiale

Investiții neproductive - sunt efectuate în scopuri social culturale, sau pentru perfecţionarea elementului uman

Din punct de vedere al obiectivelor urmărite de întreprindere

investiţii tehnice - care se efectuează cu scopul creşterii performanţelor tehnice, îmbunătăţirii randamentelor
utilajelor existente
investiţii umane - formarea capitalului uman (forța de muncă calificată)
investiţii sociale – este reprezentat elementul decisiv al creşterii economice şi al promovării factorilor intensivi,
calitativi şi de certă eficienţă
investiţii financiare – alocarea resurselor financiare pentru active imobiliare in piața de capital
investiţii comerciale - reprezintă creșterea si dezvoltarea pieții de desfacere

Din punct de vedere al riscului pe care-l implică perspectiva întreprinderii

Investiţii de înlocuire – resurse alocate pentru active ajunse la sfârșitul ciclului de viață și amortizate integral
Investiţii de modernizare (perfecţionare) - creşterea şi perfecţionarea potenţialului productiv (prin extindere şi
modernizare), apariţia a noi capacităţi de producţie
Investiţii de dezvoltare (de extindere ) - cheltuielile ocazionate de dezvoltarea sau modernizarea capitalurilor
fixe existente
Investiții strategice – investiții de lungă durată.

Aplicația nr. 3 Caracterizaţi elementele financiare ale investiţiei:

Valoarea investiţiei (investiţia iniţială, efortul investiţional) –efortul financiar pe care acesta trebuie să-l facă
pentru procurarea capitalurilor necesare atingerii obiectivelor sale de investire.

Durata de viaţă a investiţiei - Etapa de exploatare sau etapa postinvestiţională, ţine de două aspecte, şi anume:
de perspectiva de lungă durată şi perspectiva de scurtă durată.

Fluxurilor nete de trezorerie (cash flow) - diferența dintre intrările și ieșirile de numerar efectuate de o
companie pe parcursul unui exercițiu financiar.

Valoarea reziduală - valoarea la care, in momentul expirării contractului de leasing, după achitarea ultimei rate,
se face transferul dreptului de proprietate asupra bunului către utilizator.

Rata de actualizare - rata rentabilității folosita pentru a converti o suma de bani, care trebuie platita sau primita
in viitor, in valoarea ei actualizata (sau prezenta).

Aplicația nr. 4 Ce indică Valoarea Actualizată Netă (VAN)?

Valoarea actualizată netă, este surplusul de valoare rezultat din exploatarea unei investiţii. Acest surplus
(exprimat în valori absolute) este consecinţa unei comparaţii între efectele estimate a fi generate de investiţia
analizată şi efectele care se apreciază a putea fi obţinute pe seama unei variante alternative de investire. Scopul
indicatorului este de a permite fundamentarea deciziei de implementare a unei investiţii.

Aplicația nr. 5 Scrieţi formula de calcul a indicatorului VAN

VAN – valoarea actualizată netă;

CFn – cash flow anual;
VR – valoarea reziduală;
n – anul;
i– rata de actualizare;
CI – suma iniţială a investiţiei (costul investiţiei).

Aplicația nr. 6 În plan economic şi financiar, un proiect investiţional cu o valoare actualizată netă pozitivă
semnifică:
În cazul în care ipoteza este în mediu economic cert atunci rata de actualizare reprezintă rata dobânzii pe piaţa
financiară care rezultă din cererea şi oferta de capitaluri. O investiţie este acceptată dacă VAN > 0.

Aplicația nr. 7

Utilajul A este investiția optimă

Aplicația nr. 8

Primul proiect este investiția optimă

Aplicația nr. 9 Ce indică Indicele de profitabilitate (Ip)?

Ip - exprimă rentabilitatea relativă a proiectului de investiţie pe o durată întreagă de viaţă a acestuia.

Aplicația nr. 10 Scrieţi formula de calcul a indicatorului Ip

Aplicația nr. 11

Utilajul B are o rată de profitabilitate mai mare.

Aplicația nr. 12 Ce reprezintă Rata internă de rentabilitate (RIR)?

Rata internă de rentabilitate a unui proiect e investiţii exprimă rata de discontare pentru care veniturile brut totale
actualizate sunt egale cu costurile totale (de investiţii şi de producţie) actualizate, ambii indicatori fiind calculaţi
pe întreaga viaţă economică.
Aplicația nr. 13 Scrieţi formulele de calcul a indicatorului RIR

RIR – rata internă de rentabilitate;

i min – rata de actualizare minimă, la care VAN ia valoare pozitivă;
i max – rata de actualizare maximă, la care VAN ia valoare negativă;
VAN max – valoarea actualizată netă pozitivă;
VAN min – valoarea actualizată netă negativă. (în formulă se ia în modul).

Aplicația nr. 14 Există interdependenţă între rata de actualizare şi VAN? Explicaţi răspunsul.

RIR reprezintă acea rată de actualizare care face ca VNA să fie egală cu 0.
Prin urmare, RIR reprezintă rata – limită de actualizare, pentru care se anulează realizarea VNA globală la
proiectul investiţional dat:
VNA (a = RIR) = 0
Pentru a accepta sau a respinge un proiect investițional, RIR se compară cu rata de actualizare „a”.
Pentru RIR > a, proiectul de investiţii devine acceptabil, fiindcă I t’ este mai mică decât CFt’ şi, respectiv,
VAN va avea valoare pozitivă.
Pentru RIR < a, proiectul trebuie respins, fiindcă I t’ devine mai mare decât CFt’ şi, respectiv, VNA va avea
valoare negativă.
Pentru RIR=a, proiectul este indiferent, adică costul actualizat al capitalului investit (I t’) devine egal cu
fluxul de numerar actualizat degajat de proiect (CF t’ ), astfel VNA=0.

Aplicația nr. 15

Nu se va accepta răspunsul deoarece nu rata minimă de rentabilitate este mai mică decât costul sursei de
finanțare.

Aplicația nr. 16

Proiectul investițional va fi acceptat deoarece după 5 ani în care s-au acoperit investițiile, venitul anual va fi de 2
ori mai mare decât rata dobânzii pe piață și venitul anual constituind o treime din investiția inițială

Aplicația nr. 17 Care trebuie să fie coraportul dintre RIR a unui proiect investiţional şi costul resurselor
de finanţare a acestui proiect pentru ca investiţia să fie rentabilă? Explicaţi cazul, când rata dobânzii este
egală cu 18%. Argumentaţi răspunsul

Trebuie să fie egală sau mai mare decât rata dobânzii pe piață și să acopere costul surselor atrase pentru a fi
rentabilă

Aplicația nr. 18
Întreprinderea va ape la împrumutul întreprinderii Amic cu rata de 15% însă nu se va încadra în rata cerută de
acționari

Aplicația nr. 19 Ce exprimă Termenul de recuperare?

Termenul de recuperare asigură o alegere a variantelor de investiţie în funcţie de rapiditatea recuperării

capitalului investit.

Aplicația nr. 20

Proiectul nr 3 este cel mai avantajos proiect investițional ( 3,03 ani se va recupera proiectul)

Aplicația nr. 21 Este necesar de determinat indicele de profitabilitate şi termenul de recuperare dacă
valoarea actualizată netă a investiţiei este negativă? Explicaţi răspunsul.

Da, deoarece investiția se va acoperi în timp

Aplicația nr. 22
Utilajul B este mai eficient economic.

Tema 5 Gestiunea financiară pe termen scurt

Aplicația nr. 1 Ce reprezintă activele curente?

Active curente - constituie o componentă esențială a mijloacelor economice ale întreprinderii ce au menirea să
asigure funcționalitatea curentă a acesteia, constituind obiectul asupra cărora se realizează acțiunea de prelucrare
și transformare specifică a unității economice.

Aplicația nr. 2 Care sunt caracteristicile activelor curente?

- stocuri de mărfuri și materiale,aflate în diferite faze ale prelucrării

- creanțe pe termen scurt,care reprezintă datoria unui client față de întreprindere
- investiții pe termen scurt,apar în urma plasării excedentului de trezorerie
- disponibilități bănești aflate în casă sau pe cont la bancă.

Aplicația nr. 3 Definiţi componentele activelor curente

Stocuri de mărfuri şi materiale - cuprind activele aflate la dispoziţia întreprinderii:

- destinate vânzării în aceeaşi stare sau după prelucrarea lor în procesul de producţie;
- înregistrate ca producţie neterminată;
- destinate consumului în procesul de producţie şi la prestarea de servicii.

Creanţe pe termen scurt - reprezintă drepturi juridice ale întreprinderii de a primi la scadenţa stabilită în
contracte o sumă de bani sau alte valori de la peroane fizice sau juridice. Creanţe pe termen scurt (termen de
stingere nu mai mare de 1 an).

Investiţii pe termen scurt - reprezintă un activ deţinut de întreprinderea-investitor în scopul ameliorării situaţiei
sale financiare prin obţinerea veniturilor (dobânzilor, dividendelor, redevenţelor etc.), majorarea capitalului
propriu şi obţinerea altor profituri (în special, ca rezultat al operaţiilor comerciale)

Mijloace băneşti - reprezintă activele cele mai lichide ale întreprinderii.

Aplicația nr. 4 Ce reprezintă ciclul operaţional (de exploatare)?

Ciclu operațional - ansamblul operațiunilor realizate de întreprindere în vederea producerii de bunuri și servicii
destinate vânzării.

Aplicația nr. 5 Explicaţi în ce constă fiecare fază a ciclului operaţional.

1)faza aprovizionării: în care are loc achiziția de materii prime și materiale

2)faza de producție propriu-zisă, în care are loc transformarea materiei prime în produse finite
3)faza comercializării:presupune livrarea produselor finite către consumatori, încasarea contravalorii
Aplicația nr. 6 Indicaţi fazele ciclului operaţional

1. faza aprovizionării
2. faza de producție
3. faza comercializări
4. faza comercializări

Aplicația nr. 7 Ce reprezintă stocul din punct de vedere financiar ?

Stocurile,  prezintă o serie de caracteristici care le particularizează în structura  activelor:

- se afla succesiv si neîntrerupt în diferite faze ale procesului de producție si comercializare;
- descriu mai multe rotații (circuite) în cadrul unei perioade de gestiune;
- sunt destinate a fi consumate la prima lor utilizare (materiale consumabile, materiile prime), sau a fi
vândute în aceeași stare (mărfurile) sau a fi vândute după prelucrare (produsele);
- contribuie la realizarea cifrei de afaceri a unității si la valorificarea capitalului.

Aplicația nr. 8 Caracterizaţi politicile de gestiune a stocurilor.

Politica agresivă de gestiune a stocurilor - Această politică presupune obținerea unei rentabilități înalte cu
prețul unor riscuri mari legate de lipsa de stoc, de lipsa de lichidități și de insolvabilitatea întreprinderii.
Creșterea rentabilității, în acest caz, va fi favorizată de reducerea cheltuielilor de depozitare, de reducerea
pierderilor legate de deteriorarea fizică și / sau uzura morală a acestora. În același timp, crește riscul de afaceri
sau de blocaj al procesului de producție din cauza lipsei de stocuri, crește probabilitatea pierderii vânzărilor.
Politica defensivă de gestiune a stocurilor - Este practicată de conducătorii prudenți și propune obținerea unui
nivel de produse și servicii prin deținerea unor stocuri înalte. Adoptarea acestei politici elimină riscul întreruperii
procesului de producție, reduce riscul economic (de afaceri), dar rentabilitatea poate să scadă ca urmare a
creșterii cheltuielilor de depozitare, apare riscul legat de necompetitivitatea produselor și, prin urmare, apariția
stocurilor de produse finite, riscul de insolvabilitate.

Politica echilibrată de gestiune a stocurilor - Presupune asigurarea ritmică a activității întreprinderii prin
crearea unui stoc curent de materii prime și materiale, nivelul căruia să corespundă punctului de intersecție a
costurilor provocate de lipsa de stoc cu costurile excesive legate de formarea stocurilor peste necesitățile stricte
ale exploatării. Această politică presupune sincronizarea perfectă dintre perioada de scadență a activelor și a
datoriilor pe termen scurt.

Aplicația nr. 9 Indicaţi avantajele politicii agresive şi politicii defensive de gestiune a stocurilor.

politică agresivă: presupune realizarea unei cifre de afaceri scontate cu stocuri minime.

politică defensivă: presupune realizarea unei cifre de afaceri scontate cu stocuri şi lichidități ridicate.

Aplicația nr. 10 Indicaţi dezavantajele politicii agresive şi politicii defensive de gestiune a stocurilor

politică agresivă : În cazul utilizării acestui tip de politică de gestionare a stocurilor pot apărea riscuri legate
de lipsa de stoc, lipsa de lichidități şi insolvabilitatea întreprinderii.
politică defensive : În acest caz rentabilitatea va fi afectată de costurile suplimentare determinate de formarea
acestor stocuri de siguranță, care asigurară continuitatea activității de exploatare.

Aplicația nr. 11 Ce presupune politica echilibrată de gestiune a stocurilor?

Politica echilibrată - Presupune asigurarea ritmică a activității întreprinderii prin crearea unui stoc curent de
materii prime și materiale, nivelul căruia să corespundă punctului de intersecție a costurilor provocate de lipsa de
stoc cu costurile excesive legate de formarea stocurilor peste necesitățile stricte ale exploatării. Această politică
presupune sincronizarea perfectă dintre perioada de scadență a activelor și a datoriilor pe termen scurt.

Aplicația nr. 12 În ce constă metoda ABC de control a stocurilor?

Metoda ABC constă în clasificarea stocurilor în trei grupe, în funcție de importanța lor, de complexitatea
aprovizionării și de gravitatea lipsei de stoc, de alte criterii, după cum urmează: Grupa A, Grupa B, Grupa C

Aplicația nr. 13 Caracterizaţi metoda ABC de control a stocurilor şi prezentaţi exemple.

În grupa “A” - se includ elemente puține la număr, dar valoroase. În practică, s-a constatat că ponderea
acestora în total stocuri este de 10%, în timp ce valoarea lor constituie circa 70% din valoarea totală a stocurilor.
Lipsa acestor elemente generează rupturi ale 2 procesului de producție.

În grupa “B” - se includ elementele mai puțin importante atât numeric, cât și valoric, ponderea lor în total
stocuri de materii prime și materiale fiind de 20%.

În grupa “C” - includ elemente cel mai puțin importante. Ele sunt multe la număr, circa 70% din numărul
elementelor existente în stocuri, dar dețin doar 10% din valoarea stocului existent. Aprovizionarea se poate face
o singură dată în cantitatea necesarului anual, iar lipsa acestor elemente de materii prime și materiale poate fi
înlocuită cu altele, ori lipsa lor nu provoacă întreruperi ale procesului de producție.

Aplicația nr. 14 În ce constă metoda KANBAN de gestiune a stocurilor?

Metoda KANBAN, numită și metoda stocului zero sau metoda de producție în flux continuu. Elaborată la firma
“Toyota” din Japonia, metoda prevede ca întreprinderea să dețină un stoc minimal, iar aprovizionarea să se facă
în mod continuu, după necesitate. Utilizarea acestei metode permite reducerea costurilor legate de deținerea
stocurilor, reducerea pierderilor în cazul învechirii morale a acestora, ca și reducerea capitalului imobilizat în
stocuri. În același timp, crește riscul economic ca urmare a unor disfuncționalități în procesul de aprovizionare.

Aplicația nr. 15 Care sunt condiţiile necesare utilizării metodei KANBAN de gestiune a stocurilor?

Condiția de bază a aplicării modelului KANBAN este existența unei coordonări excelente între întreprindere și
furnizori, existența unor furnizori fideli, localizarea judicioasă a unităților de producție.

Aplicația nr. 16 Caracterizaţi metoda celor două recipiente şi metoda liniei roşii de control a stocurilor.
Metoda celor două recipiente. Această metodă presupune aranjarea elementelor din stoc în două recipiente: unul
este considerat stocul curent, celălalt – stoc de siguranță. Când primul recipient se golește, se face o nouă
comandă și se trece la folosirea elementelor din cel de-al doilea recipient. Această metodă este eficientă în cazul
întreprinderilor de comerț cu amănuntul, dar și pentru unele întreprinderi din industrie, cum ar fi nasturii pentru
secția de confecții, cuiele pentru secția de asamblare.

Metoda liniei roșii. Elementele din stoc sunt așezate într-un vas de sticlă pe care este desenată o linie roșie. Când
nivelul stocului ajunge la această linie, devine necesară efectuarea unei noi comenzi în aprovizionare. Utilizarea
metodei este eficientă în cazul întreprinderilor din industria alimentară pentru păstrarea diferitelor condimente
(piper, vanilie, rom, etc.).

Aplicația nr. 17 Indicaţi sursele de finanţare a activelor curente.

Interne – Fondul de rulment, Mijloace bănești, aport în numerar

Externe – Credite bancare, overdraft, credit comercial

Aplicația nr. 18 Ce reprezintă fondul de rulment net?

Fondul de rulment poate fi definit ca reprezentând ansamblul resurselor necesare pentru finanțarea activității
curente de producție a întreprinderii.

Noțiunea de fond de rulment poate avea mai multe formulări, însa doua dintre ele prezintă interes deosebit si
merita reținute drept concepte fundamentale ale analizei financiare.

Aplicația nr. 19 Scrieţi formulele de calcul a fondului de rulment net.

unde

capital permanent;

active imobilizate.

Aplicația nr. 23 Ce reprezintă viteza de rotaţie a activelor curente (durata unei rotaţii)?

Viteza de rotație a activelor curente - Ansamblul operațiunilor realizate de întreprindere în vederea transformării
activelor curente din forma inițială de capital bănesc până la întoarcerea lor în aceeași stare se numește rotație.

Aplicația nr. 24 Scrieţi formulele de calcul:

numărul de rotaţii a activelor curente =

(coeficientul de rotaţie)

Viteza de rotaţie a activelor curente =

(durata unei rotaţii)

Aplicația nr. 27
accelerarea vitezei de rotație concretizata fie in creșterea numărului de rotații, fie in reducerea duratei unei
rotații, exprimata in zile, ceea ce se traduce prin: obținerea unei cifre de afaceri mai mari la un consum dat de
resurse, sau: reducerea necesarului absolut ∕relativ de resurse pentru a obține un anumit volum valoric al cifrei
de afaceri.

încetinirea vitezei de rotație materializata fie in creșterea duratei unei rotații exprimata in zile, fie in diminuarea
numărului de rotații, a Carei semnificație economica este: obținerea unei cifre de afaceri mia mici la un consum
dat de resurse, sau creșterea necesarului absolut ∕relativ de resurse pentru a obține un anumit volum valoric al
cifrei de afaceri.

Aplicația nr. 28 Indicaţi măsuri de accelerare a vitezei de rotaţie a activelor curente în fazele ciclului
operaţional.

Faza aprovizionării. Aceasta faza are un rol foarte important in desfășurarea normala, ritmica a producției,
astfel ca sunt necesare decizii si acțiuni care sa asigure eliminarea perioadelor de inactivitate din cauza
insuficientei aprovizionării. Alimentarea la timp, complexa si completa, a productiei impune desfășurarea fara
întrerupere a procesului de aprovizionare si existenta unui stoc permanent de materii si materiale, ceea ce
reprezintă o premisa pentru cresterea productiei si productivității muncii, reducerea costurilor si accelerarea
vitezei de rotatie. Perfectionarea aprovizionarii poate avea loc prin cresterea operativitatii, adaptarea prompta la
conditiile noi de pe piata, inlaturarea circulației greoaie a materiilor prime si materialelor, selectarea furnizorilor
după anumite criterii, încheierea la timp si respectarea contractelor, transformarea contractelor in instrumente de
fundamentare a programelor de producție.

Faza producției. In stadiul productiei, volumul activelor circulante depinde in cea mai mare măsura de costuri si
de durata ciclului de fabricație, astfel ca orice cale de reducere a acestora reprezintă si cai de accelerare a vitezei
de rotatie. Organizarea corespunzătoare a productiei si a muncii prin utilizarea tuturor capacitaților de producție,
stabilirea unor fluxuri raționale de fabricație, alegerea tehnologiilor, folosirea integrala a timpului de lucru,
organizarea raționala a mișcării si manipulării resurselor materiale, alimentarea locurilor de munca, cresterea
coeficientului de schimburi, perfecționarea calificării, mecanizarea, automatizarea si robotizarea proceselor de
fabricație etc. reprezintă surse de reducere a duratei ciclului de fabricație si chiar a unor costuri si, deci, de
accelerare a vitezei de rotație si folosire eficienta a activelor circulante. Durata ciclului de fabricație poate fi
redusa si prin micșorarea întreruperilor in producție, întreruperi care apar ca efect al unor cauze cum sunt : lipsa
de materii si materiale, prelungirea executării unor reparații etc. Accelerarea vitezei de rotatie se mai poate
realiza prin cresterea nivelului calitativ al productiei si al volumului fizic al acesteia, dimensionarea corecta a
stocurilor la producția neterminata. In aceasta faza pot apărea stocuri supranecesare la producția neterminata care
conduc la incetinirea vitezei de rotatie, astfel ca prevenirea si lichidarea lor au menirea, intre altele, de a obține
un plus de eficienta in circuitul capitalului. Intre cauzele principale care au ca efect apariția stocurilor
supranecesare mentionam : depășirea duratei ciclului de fabricație, nerespectarea sarcinilor din programul de
cooperare, introducerea in avans in fabricație a unor produse, depășirea programului de producție si
restructurarea acestuia.
Faza comercializării. Desfacerea si încasarea rapida a produselor au ca efect reîntregirea lichidităților, adică
transformarea in numerar a activelor circulante incorporate in mărfuri. Vânzarea imediata se face atunci când
produsele corespund cerințelor pieței ca volum, structuri, calitate etc. Transformarea rapida in bani a mărfurilor
reduce durata de staționare si blocare a capitalului circulant in întreprinderi. Reducerea duratei si a nivelului
stocurilor de produse finite sunt posibile prin acțiuni cum sunt : accelerarea desfacerii, respectarea clauzelor
contractuale, evitarea fabricării unor produse fara desfacerea asigurata, realizarea ritmica a programului de
producție, modernizarea produselor, reducerea timpului de sortare, ambalare, formare a loturilor livrabile si de
maturizare a produselor. Micșorarea stocurilor de produse finite se mai poate realiza prin mecanizarea
manipulării acestora, imbunatatirea relațiilor cu organizațiile de transport respectarea ritmului programat al
vânzărilor etc. Si in aceasta faza pot apărea stocuri supranecesare din cauze ca : fabricarea in avans a produselor
si calitatea necorespunzătoare a lor, necorelarea productiei cu desfacerea, anularea unor contracte, lipsa de
operativitate in ambalarea si sortarea produselor etc. Accelerarea vitezei de rotatie se poate obține si prin
reducerea perioadei de decontare, ceea ce se poate realiza prin : întocmirea si depunerea imediata a
documentelor de decontare la bănci si evitarea întocmirii defectuoase a acestora, lichidarea refuzurilor din partea
clienților, a amânărilor de la plata si a acceptărilor întârziate, simplificarea filierei si a tehnicii de decontare,
folosirea unor forme simple de decontare, evitarea expedierii in avans a mărfurilor.

Tema 5 Rezultatele financiare ale întreprinderii

Aplicația nr. 1 Din ce este format costul vânzărilor?

Costul vânzărilor include:

 valoarea contabilă a produselor/mărfurilor vândute;
 costul serviciilor prestate şi/sau lucrărilor executate;
 costul lucrărilor aferente contractelor de construcţie;
 costul serviciilor aferente contractelor de leasing operaţional şi financiar (arendă, locaţiune);
 alte costuri, care se referă la activitatea operaţională, corelate cu veniturile din vânzări (de exemplu,
costurile activităţii de bază a entităţilor de microfinanţare, a entităţilor de investiţii).

Aplicația nr. 2 Explicaţi tipurile de consumuri.

Consumuri directe - consumuri identificate nemijlocit pe un anumit produs sau alt obiect de cheltuieli.
Consumuri indirecte - consumuri care nu pot fi identificate direct pe un produs sau obiect concret de cheltuieli.
Consumuri variabile - consumuri care se modifică în raport cu volumul producţiei, lucrărilor executate,
serviciilor prestate.
Consumuri constante - consumuri care rămân constante într-un anumit diapazon de modificări, indiferent de
modificările volumului producţiei sau activităţii de afaceri a personalului de conducere.

Aplicația nr. 3 Ce reprezintă cheltuielile?

Cheltuielile reprezintă resursele utilizate şi pierderile care apar ca rezultat al activităţii economico-financiare şi
nu sunt legate nemijlocit de procesul de producţie.

Aplicația nr. 4 Explicați care este deosebirea dintre consumuri şi cheltuieli la întreprindere.
  Costul se bazează pe obligațiile care sunt anulate atunci când se produce un bun, cheltuielile fiind o plată
făcută în schimbul satisfacerii unei nevoi.
 Materialele au un cost, în timp ce serviciul reprezintă o cheltuială.
 Atunci când faceți o investiție pe care doriți să obțineți o compensație monetară a costului care a fost
anulat, atât de mult încât un serviciu nu îl generează.
 Un cost poate fi capitalizat, în timp ce un serviciu este o cheltuială fără retribuție.
Aplicația nr. 5 Definiţi tipurile de cheltuieli generate de activităţile întreprinderii.

Cheltuielile activităţii operaţionale - cheltuielile aferente desfăşurării activităţii de bază a întreprinderii.

Cheltuielile activităţii neoperaţionale -

a) cheltuielile activităţii de investiţii rezultă din ieşirea activelor pe termen lung;
b) cheltuielile activităţii financiare cuprind plata redevenţelor, arendei finanţate a activelor materiale pe
termen lung, diferenţele nefavorabile de curs valutar;
c) pierderile excepţionale cuprind daune provocate de calamităţile naturale, modificarea legislaţiei ţării.

Cheltuielile privind impozitul pe venit - cuprind suma totală a cheltuielilor privind impozitul pe venit luată
în considerare la calcularea profitului net al perioadei de gestiune.

Aplicația nr. 6 Ce reprezintă venitul la nivel de întreprindere?

Venitul este un aflux global de avantaje economice în cursul perioadei de gestiune rezultat în procesul activităţii
ordinare a întreprinderii sub formă de majorare a activelor sau de micşorare a datoriilor, care conduc la creşterea
capitalului propriu.

Aplicația nr. 7 Indicaţi componenţa veniturilor pe tipuri de activităţi

Operaţională – Veniturile generate din activitatea de bază a entității

Veniturile din activitatea de investiţii - cuprind sumele rezultate din ieşirea şi reevaluarea activelor pe termen
lung ale întreprinderii (sumele încasate din vânzarea activelor nemateriale, terenurilor, mijloacelor fixe,
dividendele calculate, dobânzile; sumele diferenţelor din reevaluarea activelor pe termen lung ieşite; veniturile
din operaţiile cu părţile legate).
Veniturile din activitatea financiară cuprind sumele rezultate din transmiterea în folosinţă altor persoane fizice
şi juridice, pe un termen mai mare de un an a activelor materiale şi nemateriale (reprezentate de redevenţe) pe
termen lung (terenurilor, mijloacelor fixe, resurselor naturale), valoarea activelor intrate cu titlu gratuit, venituri
sub formă de diferenţe favorabile de curs valutar, subvenţiile de stat, prime, premii şi sume sponsorizate etc.

Aplicația nr. 8 Scrieţi formulele de calcul a indicatorilor

VV=Qv * Pv -TVA unde:

Qv - volum producţiei vândute
Pv - preţul de vânzare unitar
TVA-taxa pe valoare adăugată

PB= VVz - CV
RAO= PB +alte venituri operaționale - Cheltuieli de distribuire - Cheltuieli administrative – alte cheltuieli
operaționale.

Aplicația nr. 9 Prezentaţi schematic etapele formării profitului net.

Profit brut = Preţ de vânzare - TVA- Costul producţiei

Aplicația nr. 10 Ce reprezintă profitul net?

Profitul net este principala sursă de finanțare proprie, care se acumulează anual în contul bancar al întreprinderii.
Valoarea profitului este un indicator al funcționării eficiente a organizației. Suma este impozitată, iar situația
veniturilor este inclusă în situațiile financiare necesare.

Aplicația nr. 11 Indicaţi direcțiile de repartizare a profitului net.

- constituirea fondului de remunerare a acţionarilor;

- constituirea fondurilor de rezervă;
- constituirea fondului de dezvoltare economică (fondul de investiţii) .

Aplicația nr. 12 Explicaţi funcțiile profitului.

- funcţia de motivare a personalului angajat, respectiv a acţionarilor.

- funcţia de creştere economică, profitul reprezentând principala sursă a acumulărilor pe baza cărora se
constituie investiţiile, sursă de bază a creşterii economice.
- funcţia de stimulare a iniţiativei economice, profitul determinând acceptarea riscului de către
întreprinzători şi, prin aceasta, contribuind la stimularea producţiei de bunuri şi servicii, la creşterea
productivităţii.
- funcţia de control asupra activităţii întreprinderilor.

Aplicația nr. 13 Explicaţi influența factorilor asupra mărimii profitului

Factorii externi:
- dimensiunile pieţei;
- puterea de cumpărare a consumatorilor;
- condiţiile pieţei financiare: rata dobânzii, condiţiile de creditare, rata inflaţiei;
- potenţialul furnizorilor, care pot exercita influenţa asupra profitului prin majorarea preţurilor şi prin
calitatea mărfurilor livrate.
Factorii exogeni:
- politica fiscală;
- politica de susţinere, de către stat, a unor anumiţi agenţi economici;
- locul amplasării întreprinderii;
- caracterul de producţie al întreprinderii;
- politica de susţinere, de către stat, a investitorilor străini etc.

Factorii interni reflectă procesul de producție în sine și organizația de marketing. Cel mai vizibil efect asupra
profitului realizat de întreprindere este creșterea sau scăderea volumului producției și vânzării de bunuri. Cu cât
sunt mai mari acești indicatori, cu atât organizația va primi mai multe venituri și profit.
Aplicația nr. 14

Profitul brut = 12600 lei

Aplicația nr. 15
Profit brut = 734151 lei