Sunteți pe pagina 1din 278

Curs 1

REZISTENTA SI STABILITATEA ELEMENTELOR


STRUCTURILOR DIN OTEL
• Rezistenta elementelor structurale din otel
o Calcul la nivelul secţiunii elementelor structurale (rezistenta secţiunilor)
• Stabilitatea elementelor structurale din otel
o Rezistenta sectiunii+efectul rigiditatii elementelor structurale (L,A,I,E) 
(Rezistenta elemetelor structurale)
• Comportarea si calculul elementelor structurale din otel in domeniul post-elastic
(elasto-plastic)
• Solicitarea la oboseala a elementelor structurale din otel.
• Probleme specifice comportării si calculului elementelor din otel cu pereţi subţiri
formate la rece.

Bibliografie:

• Eurocode 3, Partile:
o 1.1 (EN 1993-1-1) – Elemente generale
o 1.3 (EN 1993-1-3) – Elemente din otel cu pereţi subţiri formate la rece
o 1.5 (EN 1993-1-5) – Placi plane încărcate in planul lor
o 1.8 (EN 1993-1-8) – îmbinări
o 1.9 (EN 1993-1-9) – Calculul la oboseala
• Construcţii cu structura metalica (C.DALBAN) – EDP, Bucureşti 1997
• Calculul structurilor metalice – Eurocode 3 : Exemple de calcul (D.Dubina, J.
Rondal, I.Vayas) 1997
• Calculul si proiectarea constructiilor din profile metalice din profile metalice cu
pereti subtiri formate la rece(D.Dubina, V.Ungureanu ) Vol.I, Colectia LINDAB,
2004.

1
REZISTENTA ELEMENTELOR STRUCTURALE
DIN OTEL

Grinzi si stalpi cu zabrele


Bare
Grinzi si stalpi cu inima plina
Compunere Cadre
Fire
solidarizare Arce
Structuri din placi plane si curbe
Placi

Calculul de rezistenta si stabilitate a structurilor din bare depinde de clasa


sectiunilor:1,2,3,4

• Clasa 1 : “plastica”, cu capacitatea de rotire plastica pentru a forma


articulatii plastice.
• Clasa 2 : “plastica”, fara capacitate de rotire plastica suficienta.
• Clasa 3 : “elastica”
• Clasa 4 : “elastica” cu sctiune redusa (efectiva sau eficace)

Valorile de calcul a rezistetelor depind de clasa sectiunilor:

2
3
4
5
BARE SOLICITATE LA EFORTURI AXIALE
Calculul de rezistenta
Solicitarea se aplica centric
Intindere  grinzi cu zabrele (prinse articulat in noduri si
Compresiune cu forte aplicate in noduri)
 structuri din bare articulate

Sectiuni
• simple (laminate sau sudate)

• compuse

6
7
SOLIDARIZAREA BARELOR CU SECTIUNE COMPUSA DIN
ELEMENTE APROPIATE

Corniere alaturate:

Distante intre solidarizari:


• l1 ≤ 40 – 50i1 – compresiune
• l1 ≤ 80i1 – intindere

Corniere in “fluture” Fururi

Profile U alaturate

8
SECTIUNEA NETA
Sectiunea neta se obtine scotand din sectiunea bruta slabirile produse de gaurile
suruburilor sau alte goluri. Probleme apar la barele intinse.

d
p p b
d
t

s s s b

Anet = Abr - 2(d•t)


2(d•t) = slabirea

2
1 p

s s s

Anet,1 = Abr,1 (d•t)


Anet,2 = Abr,2 2(d•t)
Anet ,2 = [2(b − p / 2) + p 2 + s 2 ]t − 2dt

Calculul se va face pentru aria neta minima.

BARE INTINSE
Verificare

N Ed
≤ 1.0 (1)
N t , Rd
N Ed : Valoarea de calcul a efortului (fortei) de intindere din actiuni.
: Forta capabila (rezistenta de calcul) a barei solicitatela intindere(tractiune), care
Nt , Rd
in cazul in care exista slabiri se calculeaza cu sectiunea neta.
Pentru sectiuni cu slabiri :
Nt , Rd = min( N pl , Rd , N u , Rd ) (2)
A fy
(in sectiunea bruta) N pl , Rd = (3); γ M 0 = 1.0
γM 0

0.9 Anet f u
(in dreptul gaurilor de fixare) Nu , Rd = (4); γ M 2 = 1.25
γM 2

9
Pentru imbinari de categoria “C” (EN 1993-1.8) – rezistente la lunecare la stare limita
ultima:
A f
Nu , Rd = N net , Rd = net u (5)
γM 0

Dimensionare:
1
N Ed ≤ N t , Rd = fy A (6)
γM 0

sau
1
N Ed ≤ N t , Rd = f u Anet (7)
γM 2

din (6), spre exemplu =>


γM
Anec ≥ 0
N Ed (8)
fy
sau din (7):
γM
Anet ,nec ≥2
N Ed (9)
fu
In principiu dimensionarea se face cu (8) si apoi daca este cazul se face verificarea in
sectiune neta.

BARE COMPRIMATE
(verificare de rezistenta)
Verificare:
N Ed
≤ 1.0 (10)
N c , Rd
A fy
N c , Rd = , ptr. sectiuni de clasa 1, 2 si 3. (11)
γM 0

Aeff f y
N c , Rd = , ptr. sectiuni de clasa 4 . (12)
γM 0

unde Aeff este aria sectiunii “efective” sau eficacecalculata cu “latimea eficace.”

"b"
t
a)
"a"

b)

10
SECTIUNEA EFECTIVA SAU EFICACE
LA BARE COMPRIMATE

p<pcr p>pcr p>pcr


beff/2
(x)
p
(x) b
(x)
beff/2

σ < σ cr .. σ cr < σ max < f y …..… σ cr < σ max = f y


b
P = p b = t ∫ σ ( x )dx ≅ (t beff ) fy (12)
0

Aeff ≅ (t beff )
beff = ρ b (13)
λ p − 0.22
ρ= (14)
λp2
fy b/t
λp = = (15)
σ cr 28.4ε kσ
2
kσ π 2 E  t 
σ cr =  
12(1 − γ 2 )  b 
kσ : coeficientul de valoare
λ p : zveltetea relative sau “:redusa” a placii.

11
LATIMEA EFECTIVA: Coeficientul de valoare

b kσ = 0.425

b
kσ = 1.28

b kσ = 4

b kσ kσ = 6.97

Observatie:
In cazul variatiei liniare (gradient) σ ( x ) pe sectiune, valorile kσ , respectiv ρ se modifica.

Sectiuni efective (compresiune centrica)

eficace

La sectiunile monosimetrice, pozitia centrului de greutate al sectiunii effective poate fi


diferit de cel al sectiunii brute.

12
BARE COMPRIMATE
Dimensionare:

ex. dim (11)

γM
Anec ≥ 0
N Ed
fy

GRINZI CU ZABRELE

Alcatuirea grinzilor cu zabrele:

13
Recomandari pentru alcatuire:

hr = inaltimea la reazem
hr =(1/15....1/17)l pentru prindere articulata.
hr =(1/13....1/17)l pentru prindere rigida.

Elemente componente ale sectiunilor:

14
Nod cu suruburi :

Nod sudat:

15
16
Curs 2
BARE SOLICITATE LA COMPRESIUNE AXIALA
Calculul de stabilitate
1. Conceptul de pierdere a stabilitatii
o instabilitate prin bifurcarea echilibrului.
o Instabilitate prin divergenta echilibrului.

INSTABILITATE PRIN BIFURCAREA ECHILIBRULUI


- PRINCIPIUL -

P<Pcr P=Pcr P>Pcr

cedare

echilibru stabil echilibru indiferent echilibru instabil

1
PROBLEMA FLAMBAJULUI : ISTORIC

2
BIFURCAREA ECHILIBRULUI
(flambaj prin incovoiere)

P
Y
u
x
y x=l/2

f l

R= P

X
M ( x ) = Px
d2y P
2
+ ky = 0; k 2 =
dx EI
y = c1 sin kx + c2 cos kx

1) x=0 => y=0 = > c2 = 0


2) x=l = > y=0 = > c1 sin kl = 0
a) c1 = 0 = > bara nu se deformeaza (contradictie)
b) k = 0 = > P = 0 (nu este conform cu realitatea)
c) sin kl = 0 = > kl = π, 2 π,...... nπ

π2 E I
Pcr =
l2 (Euler 1759)

3
BIFURCAREA ECHILIBRULUI
Cazuri Fundamentale

π2 E I
Pcr =
lf 2
l f = lungime de flambaj = distanta dintre 2 pcte. de inflexiune consecutive a deformatei
barei.
lf = µ l
Exista 5 cazuri fundamentale de flambaj:

Deformata barei

Ecuatia sin kl = 0 cos kl = 0 tgkl − kl = 0 sin kl = 0 cos kl − 1 = 0


caracteristica
Forţa critică π 2 EI π 2 EI 20,19EI π 2 EI 4π 2 EI
l2 4l 2 l2 l2 l2
Lungimea de l 2l 0,7l l 0,5l
flambaj
Coeficientul lungimii 1 2 0,7 1 0,5
de flambaj

4
BIFURCAREA ECHILIBRULUI
Flambaj prin incovoiere – bara perfecta

P A P
A
Pcr Pcr

u f
Bara imperfecta

P
u0 • Procesul de deformare este continuu

f0

• Cedarea are loc prin “limitarea ” echilibrului

P P
Pcr Pcr

u0,1 u f 0,1 f
u0,2 f 0,2

5
BIFURCAREA ECHILIBRULUI
Flambaj prin incovoiere

π 2 E Iy
Pcr , y = ; l fy = µ y l
l fy 2
π 2 E Iz
Y Pcr , z = ; l fz = µ z l
l fz 2

Pcr = min( Pcr , y ; Pcr , z )

• Rigiditatea E I depinde de geometria sectiunii (Iy,Iz).


• Lungimea de flambaj depinde prin µ de conditiile de rezemare.

π2 E I Pcr π 2E π 2E
Pcr = ⇒ σ cr = = 2
= 2
lf 2 A  f 
l λ
 
 i 

π 2E lf
σ cr = ; λ= λ = coefficient de zveltete
λ2 i

π 2E π 2E
σ cr , y = ; σ cr , z = ; σ cr = min(σ cr , y ; σ cr , z )
λy 2 λz 2
l fy l fz
λy = ; λz =
iy iz
Valoarea maxima a zveltetei se limiteaza prin norme sau rezulta din analiza.!

π2 E I
N cr = /: N pl = A f y
lf 2
N cr π 2E I π2 E
N= = 2 = 2
N pl l f A f y λ f y
2 2
E N λ  1 λ 
λ1 = π ⇒ N = cr =  1  =   ; λ = 
fy N pl  λ   λ   λ1 
N : forta de flambaj normalizata sau adimensionala.
λ : zveltetea normalizata sau adimensionala sau redusa a barei.
π 2E
λ1 : zveltetea barei ideale pentru care Ncr = Npl ⇒ = fy
λ12

6
N INSTABILITATE

Npl=Ncr
N=Npl 1
1 N= 2
(Euler)

STABILITATE

0 0.5 1.0 1.5 2.0

S235 S275 S355

λ1 94 86 76

7
DIVERGENTA ECHILIBRULUI
• Bara este imperfecta
• Materialul se comporta elasto-plastic.
o = > procesul de deformare se initiaza din momentul aplicarii fortei,
cedarea are loc in momentul plasticizarii totale a sectiunii, adica prin
formarea unei articulatii plastice.

Capacitatea portanta a barei (momentul incovoietor capabil sau rezistent) ajunge in


divergenta cu solicitarea (momentul fortelor exterioare) care tinde sa creasca in situatia
in care bara si-a atins capacitatea portanta limita. = > M=Mpl
Modelul de instabilitate prin divergenta echilibrului este la bara curbelor de flambaj
europene.

8
BAZELE TEORETICE ALE CURBELOR EUROPENE DE
FLAMBAJ
* Flambajul este tratat ca o problema de ordinul II, avand la baza modelul fizic de
divergenta a echilibrului.

NEd v0 ( x ) = e0, d sin


πx
(1)
Y,v l
L
v0,max ( x = ) = e0,d (2)
2
x πx
L/2 v ( x ) = A sin (3)
v0(x) L
v (x) L
vmax = v ( x = ) = A (4)
e0,d L 2
vmax
d 2 v ( x ) N Ed
+ (v0 ( x ) + v ( x )) = 0 (5)
dx 2 E I
N Ed
(1),(3) => (5) = > A = e0, d (6)
N Cr − N Ed
π2 E I
NEd N cr =
L2
X,u (7)
N Ed
(6) => (4) => vmax = e0,d
N Cr − N Ed
N Ed
vtot = vmax + e0, d = e0,d
N Cr − N Ed
1
vtot = e0, d (8)
1 − N Ed / N Cr
Bara este solicitata la compresiune axiala, N Ed , si momentul incovoietor de ordinal II,
II
M Ed = N Ed vtot (9)
La mijlocul barei,
II  1 
M Ed ,max = N Ed  e0, d  (10)
 1 − N Ed / N Cr 
II
Relatia de interactiune N Ed − M Ed pentru verificare este:
II
N Ed M Ed ,max
+ ≤1 (11)
N Rd M Rd
Forta N Ed poate creste pana la colaps (flambaj) = >
N Ed = N b , Rd = χ N Rd (12)
= > coeficientul de reducere la flambaj:

9
N b , Rd
χ= <1
N Rd
N b , Rd = forta de cedare la flambaj
N Rd = f y A = N pl
M Rd = f y Wel
Formula Ayrton-Perry:
A
(11) => (1 − χ )(1 − χ λ 2 ) = e0,d χ = ηχ (13)
Wel
N pl
λ=
N cr
A
η = e0,d - imperfectiunea generalizata (14)
Wel
=> prin calibrare experimentala: η = α (λ − 0.2) (15)
α este factorul de imperfectiune

10
11
12
13
14
15
Curs 3
FLAMBAJUL BARELOR COMPRIMATE :
INFLUENTA CONDITIILOR DE REZEMARE
• Cazurile fundamentale de flambaj au in general un caracter teoretic, intalnindu-
se arareori in practica. Conditiile reale de rezemare sau legare in structuri a
barelor comprimate difera de cele mai multe ori de cazurile fundamentale.
• Conditiile reale de rezemare se incadreaza de regula intre cazurile teoretice
fundamentale.

Rotire
K

Translatie
K

Exemple:
Cadre cu noduri fixe:

6 6
5 5

3 4 3 4

1 2 1 2

K
6

Rigiditatea la rotire
a nodului de cadru.

K
4

Cadre cu noduri deplasabile:

1
5 6
6
5

3 4 4
3

1 2 1 2

K
6

6
K

K
4

4
K

Prevederi pentru lungimea de flambaj a cadrelor etajate


(P100-1/2006)

K1
Factor de distributie η 1
K11 K12

Stalp de verificat KC
K21 K22

Factor de distributie η2
K1

Figura F.6 – Factori de distribuţie pentru stâlpii continui

2
KC + K1
η1 = (F.1)
K C + K 1 + K 11 + K 12

KC + K2
η2 = (F.2)
K C + K 2 + K 21 + K 22

Cadre cu noduri fixe :

lf  1 + 0 ,145(η 1 + η 2 ) − 0 ,265η 1η 2 
=  (F.3)
L  2 − 0 ,364 (η 1 + η 2 ) − 0 ,247η 1η 2 

Cadre cu noduri deplasabile:


0.5
lf  1 − 0 ,2(η 1 + η 2 ) − 0 ,12η 1η 2 
=  (F.4)
L  1 − 0 ,8(η 1 + η 2 ) + 0 ,60η 1η 2 

(1) O structură poate fi considerată cu noduri fixe în cazul în care sistemul de


contravântuire reduce deplasările orizontale cu cel puţin 80%.

3
Diagramele WOOD
Articulat 1,0

1,
0
0,
95
0,9

0,
9
η1

0,
0,8

85
0,
8
0,7

0,
75
0,6

0, 5
7
0,
0,5

67
0, 25
65
0,4 0,
6
0,

0,3
6
0,
57
5

0,2
0,
55
0,

0,1
5
25

Incastrat
0,
5

0,0
0,0 0,1 0,2 0,3 0,4 0,5 0,6 0,7 0,8 0,9 1,0

Incastrat η2 Articulat
Raportul lf /L dintre lungimea de flambaj şi
lungimea teoretică a unui stâlp dintr-un cadru cu noduri fixe

4
Articulat 1,0

5, 0
0
4,
0,9

3, 8
0
2, ,6
2 4
η1

2, 2
0,8

2,
2, 9
0
0,7

1, ,8
1
1,
7
0,6

1,
6
1,
5
0,5

1,
4
0,4
1,
3
1,
25
0,3
1,
2
1,
15

0,2
1,
1
1,

0,1
05

Incastrat
1,
0

0,0
0,0 0,1 0,2 0,3 0,4 0,5 0,6 0,7 0,8 0,9 1,0

Incastrat η2 Articulat
Raportul lf /L dintre lungimea de flambaj şi
lungimea teoretică a unui stâlp dintr-un cadru cu noduri deplasabile

5
FLAMBAJUL PRIN INCOVOIERE-RASUCIRE
(bare comprimate)
• Axele cu o singura axa de simetrie isi pot pierde stabilitatea prin incovoiere-
rasucire.

• Chiar si barele cu sectiunea dublu-simetrice, datorita imprfectiunilor isi pot pierde


stabilitatea prin incovoiere-rasucire.
• Flambajul prin incovoiere-rasucire (FT) este o combinatie intre flambajul prin
incovoiere (F) si flambajul prin rasucire (T).

(F) (T) (FT)

1 π 2 E Iw
N Cr ,T = (G I t + ) (1)
i0 LT
1 
N Cr , FT = ( N cr , y + N cr ,T ) − ( N cr , y + N cr ,T ) 2 − 4 β N cr , y N cr ,T  (2)
2β  

6
z
π 2 E Iy
N cr , y = (3)
Ly 2
CT CG i02 = i y2 + iz2 + y02 (4)
y y
2 2 2
y0 β = 1− ( y / i )
0 0 (5)
G I t = rigiditatea la torsiune
G I w = rigiditatea la rasucire
z impiedecata.
LT = µT L : lungimea de flambaj la
rasucire.

- rasucire cu deplasare libera la capete : µT = 1


- rasucire cu deplasare impiedecata la capete : µT = 0.5
- rasucire cu deplasare libera/incastrata la capete : µT = 0.7
Verificarea se face cu aceleasi formule ca si la flambajul prin incovoiere, dar cu λ FT in
loc de λ .

A fy
λ FT = ptr sectiuni de clasa 1,2,3 (6)
N cr
Aeff f y
λ FT = ptr sectiuni de clasa 4 (7)
N cr
N cr = N cr , FT dar N cr < N cr , FT (8)
Curba de flambaj se alege in functie de forma sectiunilor transversale, dar se considera
in raport cu axa Z.

7
8
FLAMBAJUL BARELOR CU SECTIUNE COMPUSA
SOLICITATE LA COMPRESIUNE
• Bare cu sectiune compuse din elemente apropiate
• Bare cu sectiune compusa din elemente indepartate.
o Solidarizate cu zabrele (zabrelute)
o Solidarizate cu placute

In cazul acestor elemente structurale (de regula stalpi cu sectiune compusa),


deformatiile din forta taietoare in elementele de solidarizare sunt importante si nu pot fi
neglijate.
• se reduce rigiditatea la incovoiere

9
• influenteaza (reducand) forta critica “capabila” a barei compuse, Ncr,comp.

PRINCIPIUL:
1 1
N cr ,comp = = N cr (9)
1 1 N
+ 1 + cr
Ncr Sv Sv
N cr = forta critica Euler, calculate neglijand forfecarea.
π 2 E I eff
N cr =
L2
I eff = momentul de inertie eficace calculate intr-o prima aproximatie.
I eff = 0.5 Ach h02
z

y y

Ach Ach
ho

z
Sv = rigiditatea la forfecare a sistemului de solidarizare, cu zabrele sau placute.

Sv = G * Aech
G = modul de elasticitate transversal
Aech= aria inimii pline echivalente a stalpului.

Aech
Observatie :
In general Sv >> Ncr  Ncr/Sv <<1  Ncr,comp ≈ Ncr.

10
11
12
13
14
15
16
17
18
Curs 4

ELEMENTE STRUCTURALE SOLICITATE


LA INCOVOIERE
(Elements in bending)

Calculul de rezistenta a barelor (grinzilor) cu inima plina ()

Solicitarea
• incovoiere plana (monoaxiala)
z

My
y y

• incovoiere oblica (biaxiala)

My
y y

M Mz
z

Tipuri de sectiuni recomandate pentru bare solicitate la incovoiere:

1
Fig.1 Profile laminate la cald; sectiuni simple

Fig. 2. Profile ajurate

2
Fig.3 Profile obtinute din placi sudate; sectiuni simple deschise si chesonate

3
Fig.4 Profile obtinute prin nituire din tabla si cornier (c-tii metalice vechi)

Fig.5 Sectiuni compuse prin sudarea profilelor

4
Fig.6 Profile din tabla de otel obtinute prin indoire la rece  pot fi utilizate simplu
sau se pot compune imbinandu-se prin sudare sau cu suruburi autofiletante

• grinzile pot fi cu sectiuni constante sau variabila pentru a se adapta variatiei


momentului incovoietor

<2
>2
1:5

Grinzi cu vuta

Lv Lv
L

Fig.7 Grinzi cu sectiune variabila

5
Lungimea vutei : Lv = (0.1÷0.12 L)
• grinzile cu zabrele si macaz se folosesc pentru a prelua solicitari la incovoiere!

talpa comprimata

talpa intinsa
montant

Fig.8 Grinzi cu macaz

conectori
placa beton armat

grinda din otel

Fig.9. Grinzi cu sectiunea compusa din otel-beton

• In principiu, grinzile = bare solicitate preponderent la incovoiere se pot realiza cu


orice forma din profile simple sau combinand profil si tabla solidarizate pentru a
lucra impreuna.
o Grinda ideala, solicitata la incovoiere pura ar putea fi “realizata numai din
talpi”  talpile vor asigura “in principal” preluarea eforturilor din
incovoiere.Inima are rolul de a asigura conlucrarea talpilor.
o Solicitarea de incovoiere pura este foarte rar intalnita in practica.

6
o Incovoierea, in mod uzual este acompaniata de taiere. Inima va prelua
cea mai mare parte a eforturilor de taiere(forfecare).

Alegerea solutiei constructive in functie de regimul de solicitare si de deschidere

Nr. Solutia Deschidere Observatii


constructiva maxima [m]
1. Corniere simple Se pot folosi ca rigle de sustinere a
5 inchiderilor, pentru sarcini reduse
2. Profile simple - pane de acoperis
formate la rece 6-7 - rigle de perete ptr inchideri
- rigle de plansee usoare
-sarcini reduse si moderate
3. Sectiuni U - grinzi secundare ptr plansee
laminate la cald 6-8 -rigle pentru sustinerea inchiderilor
- sarcini moderate
4. Sectiuni laminate - rigle si grinzi principale
la cald I – IPE - H 12-35 Secundare la constructii grele
(ex antetroaze si longeroane la poduri)
5. Grinzi din profile - pentru deschideri mai mari cu sarcini
ajurate 5-35 moderate, in principal pentru a obtine
solutii economice atunci cand conditia
de rigiditate este diminuata.
6. Grinzi cu inima <100 Pentru acoperirea deschiderilor mari>
lata, cu rigidizari, hale industriale –
obtinute prin - pentru deschideri moderate cu sarcini
sudarea tablelor. mari (poduri)
- cu inertie
constanta
- cu inertie
variabila
7. Grinzi cu sectiuni
chesonate <200 • Deschideri mari
• Incarcari mari
• Atunci cand exista si efecte sau
solicitari de torsiune
• Se obtin prin sudarea tablelor si
profilelor
• Exemplu –grinzi pentru poduri
rulante grele
• - grinzi pentru poduri.

7
Predimensionarea grinzilor din table sudate

ti hi h

c
t
b
Relatie aproximatica pentru predimensionare:
W
h≅k (1)
t
W – modul de rezistenta fata de axa de incovoiere
M max
Wnecesar = (2)
R
R = rezistenta de calcul a otelului
fy
R= (3)
γM 0

γ M = 1 - 1.10
0

k = 1,15 grinzi sudate cu sectiune constanta


k= 1.10 grinzi sudate cu inaltime variabila

Ponderea arie talpilor fata de aria totala


Atalpii = (0.5 − 0.6) Atotala
Valori recomandate
h(m) <1 1 1.5 2 3 4 5
ti(mm) 6-8 8-10 10-12 12-14 16-18 20-22 22-24
hi/ti 80-125 100-125 125-150 145-165 165-185 185-200 210-230

Pentru h=0.8 – 2mm se poate lua in faza de predimensionare.


ti ≥ (7 + 3h)mm ; h[m]
Atentie! Valorile din table pentru hi/ti sunt corespunzatoare sectiunilor de clasa 3
si mai ales 4. Pentru aceasta se poate aplica numai calculul elastic si pentru a
limita sau elimina efectul voalarii se dispun rigidizari.
• latimea talpilor, b, se ia de regula 1/5 – 1/3 din inaltimea grinzii.
• Raportul b/t , respective c/t se limiteaza pentru a se evita pierderea locala a
stabilitatii (voalare).
• In general nu se accepta talpi de clasa 4.
c / t ≤ 14ε
• Pentru clasa 3  235
ε=
fy

8
• Pentru calculul plastic (analiza globala) sectiunea grinzi trebuie sa fie in intregime
din elemente de clasa 1.
• Pentru dimensionarea grinzii(calculul de rezistenta pe sectiune) in domeniul
plastic se poate folosi si o sectiune de clasa 2.

REZISTENTA (IN SECTIUNE) A UNEI BARE SOLICITATE LA


INCOVOIERE

z
R

y y
x
M
b
z

Mpl
Mel
raspuns idealizat(elastic-plastic)

el pl curbura

1
χ=
R
Fig. 10 Relatia curbura-moment incovoietor la o bara solicitata la
incovoiere pura

Vezi deducerea formulei lui Navier la rezistenta materialelor. !!!!

Deformatia longitudinala unitara unei fibre situata la distanta z de axa neutra:


ε = z/R (7)
M yz
σ= (Navier) (8)
Iy
1 My
σ = ε E (Hook) = χ = = (9)
R E Iy

9
Relatia M-χ este lineara in domeniu elastic, pentru ε < ε p
σp
εp = (10)
E
Unde σ p este limita de proportionalitate a otelului pentru un model de comportare a
otelului de tip elastic-perfect plastic ( σ p = f y ) si ε y = ε p

fy

E=tg

el y

fy
εy = (11)
E
In momentul in care intr-o fibra se atinge deformatia limita elastica, ε y , efortul
corespunzator va fi f y si nu poate sa mai creasca peste aceasta valoare in domeniul
inelastic, fibrele se vor plastifica succesiv, dinspre exterior spre axa neutral pana cand
intreaga sectiune se va plasticiza.

Vezi figurile !!!!


(se vor pune in cursul ce va fi atasat pe internet)

Pentru sectiune dreptunghiulara


W pl
= 1.5
Wel
=> capacitatea portanta a sectiunii in domeniul postelastic se dubleaza.

Randamentul sectiunilor la incovoiere

Tip sectiune Rectangulara HE IPE Tub rectangular


Proprietati plina (bxh) HEA200 IPE300 200x100x10mm
b=5.2cm
h=10.4cm
A(cm2) 53.8 53.8 53.8 51.7
Wel 93.7 388.6 557.1 235.5
Wpl 140.6 429.5 628.4 309.3
Wpl/Wel 1.5 1.11 1.13 1.31

Verificarea rezistentei la incovoiere


Sectiuni de clasa 1 si 2

10
M pl , Rd ≥ M Sd (14)
W pl , necesar ≥ M Sd /( f y / γ M o ) (15)

Sectiuni de clasa 3
M el , Rd ≥ M Sd (16)
Wel , necesar ≥ M Sd /( f y / γ M o ) (17)

Sectiuni de clasa 4
M el , Rd ≥ M Sd (18)
Weff ≥ M Sd /( f y / γ M o ) (19)

Solicitarea la forta taietoare

Se bazeaza pe formula lui Juravski (vezi rezistenta materialelor) cu care se calculeaza


tensiunea de taiere τ Rd

Vz S y
τ Rd = > τ Sd (20)
ti I y
Vz - forta taietoare dupa axa z
S y momentul static in raport cu axa y, la nivelul sectiunii
Iy = momentul de inertie
ti - grosimea inimii
In principiu pentru simplificare, se neglijeaza contributia talpilor.
Formula de verificare din EN 1993-1-1 este:
Av f y
Vsd ≤ V pl , Rd = (21)
γM 0
3
Vsd – forta taietoare din calcul static in sectiunea in care se verifica
Vpl,Rd – rezistenta la taiere

11
12
13
14
15
Curs 5

ELEMENTE STRUCTURALE SOLICITATE


LA RASUCIRE

• Rasucirea (torsiunea), ca stare de solicitare nu apare in mod independent,


ci in combinatie cu alte solicitari (ex. incovoiere cu rasucire, compresiune
+incovoiere+rasucire).
• In practica se iau masuri constructive pentru a elimina sau reduce efectul
de rasucire, nefavorabil in special in cadrul elementelor cu pereti subtiri cu
sectiune deschisa.
• Rasucire libera (cu deplanare libera)
Fibrele longitudinale nu sufera alungiri = > in sectiune apar exclusiv
tensiuni tangentiale τ .

• Rasucire impiedecata (cu deplanare impiedecata),


Deplanarea sectiunii este impiedecata (prin rezemari si sau legaturi
structurale) = > Apar tensiuni normale σ w si tangentiale τw

1
RASUCIRE LIBERA

Elemente cu sectiuni deschise

Mt
τt = (1)
It
dϕ Mt
θ = = (2)
dz G It
1
It ≅ h t 3 (3)
3

α
Iz =
3
∑hi ti 3 (4)
In calcul de rezistenta se poate lua acoperitor α = 1.
Mt t
(4) - > (1) = > τ = (5)
1
3
∑ hi ti3

Valoarea maxima a lui τ apare in peretele cel mai gros (tmax).

Elemente cu sectiune inchisa

2
M z = Ta b + Tb a (6)
Ta = τ a (ta a )
T j = τ j (t j b)
τ a ta = τ b tb = const (7)
Mt Mt
τa = ; τb = (8a,b)
2abta 2abtb

Formula generala (Bredt)

4 Aw2
Iz = (9)
ds
∫ t
M
τ t = t - fluxul de forfecare (constant !!) (10)
2 Am
Am - aria delimitate de linia mediana a sectiunii.

Pentru a se prelua momentul de rasucire (torsiune) conform formulelor, sectiunea


dreptunghiulara trebuie sa ramana nedeformata => se prevad diagragme pline sau cu
goluri.

3
Rasucirea (cu deplanare) impiedecata
(Teoria lui Vlasov)
• materialul este izotrop, omogen, perfect elastic.
• tensiunile longitudinale din rasucire variaza liniar pe grosimea peretelui.
• Sectiunea transversala a barei isi pastreaza forma. (masuri constructive)

Bibliografie : C.Dalban, s.a. :”Constructii cu structuri metalice” EDP 1997, Bucuresti


P330-362

Bw
σw =
Iw
M S
τw = w w
t Iw
M w - momentul de incovoiere rasucire
B – bimomentul
S w - moment static sectorial
w – coordinate sectoriala.

4
Verificarea la rasucire conform EN 1993-1-1

5
6
VERIFICAREA STABILITATII GENERALE A BARELOR INCOVOIATE
(flambaj prin incovoiere rasucire)

• barele incovoiate in raport cu axa de inertie majora, nefixate lateral, isi pot pierde
stabilitatea prin incovoiere laterala – in raport cu axa de inertie minima si rasucire
– flambaj prin incovoiere-rasucire.
Clam p at
roo t

Unloaded
posit ion

Buc kled
p osit ion

Dead w eigh t
load applied
v ert ically

M M

Elevation Section

Plan
z
x
u

• Momentul aplicat pentru care bara isi pierde stabilitatea prin incovoiere
rasucire(instabilitatea generala) se numeste moment critic elastic.

7
Pentru bare solicitate la incovoiere pura:

M M

π 2 EI z π 2 EI w
M cr = (GI t + (1a)
L2 L2
π 2 EI z I cr L2GI t
M cr = + (1b)
L2 I z π 2 EI z
Unde:
- It – constanta de rasucire (Saint Venant) sau momentul de inertie la rasucire
- Iw – constanta de rasucire impiedecata (deformare impiedecata) sau momentul
de inertie sectorial.
- E Iz - rigiditatea la incovoiere
- G It - rigiditatea la rasucire libera
- E Iw - rigiditatea la rasucire impiedecata
• sectiunile inchise au o rezistenta si stabilitate la rasucire mult mai buna decat
cele deschise
• sectiunile deschise cu talpi dezvoltate (dezvoltate pe ambele directii) se
comporta mai bine decat cele dezvoltate preponderent pe o directie.

1 .0

0 .1

Rat io of M cr t o
M f or box
cr
sect ion

0 .01

0.001
0 10 20 30 40 50 60 70

Rat io of lengt h t o

8
14 Ι- Section H - Section
Mcr 457x152 UB 60 254x254 UC 89
Mp
12 Wpl (cm3 ) 1284 1228

Ιy(cm4 ) 25464 14307


10 4
Ιz(cm ) 794 4849
J (cm4 ) 31,5 97,6
8
4 386700 716400
Ι w(cm )
6
254x254 UC 89 M M

4
L
457x152 UB 60
2

0
2 4 6 8 10 12 14 16 18 20
L (m)
Ι
Pentru reprezentarea comportarii unei bare incovoiate care isi pierde stabilitatea prin
incovoiere rasucire se adopta un model similar cu cel utilizat pentru flambajul barelor
comprimate centric.

N − λ → M − λLT

M
M pl
1 ,0
M cr
M pl
0 ,8

0 ,6

0 ,4

0 ,2 Stocky In t e rm e d ia t e S le n d e r

0
0 ,2 0 ,4 0 ,6 0 ,8 1 ,0 1 ,2 1 ,4
M pl
λ LT =  M cr

Rezultatele experimentale arata ca pentru zvelteti relative mici λLT ≤ 0.4 , bara scurta
incovoiata nu-si pierde stabilitatea = > se verifica numai d.p.d.v. a rezistentei in
domeniul plastic.

• barele de lungimi intermediare 0.4 < λLT ≤ 1.2 flambeaza in domeniul elasto-
plastic (cu plasticizari partiale), fiind sensibile la efectul imperfectiunilor.
• Barele lungi, λLT > 1.2 flambeaza in domeniul elastic, fiind mai putin influentate
de imperfectiuni.
Relatia generala de verificare:

fy
M j , Rd = χ LT β w W pl , y (1)
γM 1

9
1
χ LT = (2)
φLT + [φ − λLT ]0.5 2
LT
2
φLT = 0.5[1 + α LT (λLT − 0.2) + λLT ] (3)
α LT - factor de imperfectiune
M pl
λLT = ; M pl = f y W pl (4)
M cr
β - depinde de clasa sectiunii

Datorita tensiunilor reziduale induse de sudura, barele incovoiate realizate prin


sudare se comporta mai slab decat cele laminate.
Reduction factor χLT

1,0

1,0 Rolled sections

0,6

0,4 Welded beams

0,2

0 0,5 1,0 1,5 2,0


Slenderness λ LT

Influenta incarcarii
Stare de solicitare la incovoiere pura cu moment constant este cea mai
defavorabila, in cazul cand bara nu este fixata lateral = >
π π 2 EI w
M cr = EI z GI t 1 + (5)
L L2GI t
4.24 π 2 EI
M cr = EI z GI t 1 + 2 w (6)
L L GI t
4.24/π =1.365 = C1 (7)
In general :
C π 2 EI w
M cr = 1 EI z GI t 1 + (8)
L L2GI t

10
2
Mcr = C1 π EI GJ 1+ π EIw
L L2 GJ

Beam Bending Mmax C1


and loads moment

M M
M 1,00

M
M 1,879

M -M
M 2,752

F
FL 1,365
4

F
FL
8 1,132

F F

Nivelul la care se aplica forta

2
Mcr = C1 π EI GJ 1+ π EIw
L 2
L GJ

Beam Bending M max C1


and loads moment

M M
M 1,00

M
M 1,879

M -M
M 2,752

F
FL 1,365
4

F
FL
8 1,132

Conditiile de rezemare –F similare


F
cu cele de la compresiune pentru flambajul prin
incovoiere – rasucire

11
Verificarea la flambaj prin incovoiere-rasucire, a barelor incovoiate conform
EN1993-1-1.

12
13
14
15
16
17
Curs 6-8
BARE SOLICITATE LA INCOVOIERE CU FORTA AXIALA

- Reprezinta cazul general de incarcare pentru elementele structurale


ale structurilor in cadre
- Extremele sunt reprezentate de elementele solicitate doar la
incovoiere (ex. grinzi, N=0) si bare solicitate la întindere sau
compresiune (M=0)

Solicitarea

• încovoiere cu întindere axiala


o este un caz particular (ex. stalpi la structuri solicitate la incarcari
forte laterale din seism, vant)

+ -

1
• Incovoiere cu compresiune axiala
o Compresiune excentrica

P P
My = P×ez My = P×ez
Mz = P×ey
z z

ey
y y y y
ez ez
P P

z z
N, e

+ -

o Compresiune cu incovoiere plana (axiala)


z

y P My y

z
N, M

2
o Compresiune cu incovoiere oblica (biaxiala)

y P My y

Mz M

N, My Mz

3
Probleme:
- calculul de rezistenta
- calculul de stabilitate: flambajul se poate produce prin incovoiere
sau flambaj prin incovoiere – rasucire, in functie de:
o raportul dintre cele doua solicitari (moment incovoietor –
forta axiala)
o forma sectiunii transversale a barei
o legaturi la capate
o lungimea barei
- Fenomenele pot fi initiate in domeniul elastic sau elasto-plastic.
In stadiul final de cedare deformaţiile barei au un caracter plastic

4
Tipuri de sectiuni recomandate pentru bare solicitate la incovoiere cu forta
axiala:

Profile laminate la cald; secţiuni simple

Profile obţinute din placi sudate; secţiuni simple deschise si chesonate

Secţiuni compuse prin sudarea profilelor

5
Secţiuni umplute cu beton (partial sau complet)

6
CAZURI FUNDAMENTALE
- Consideram un stâlp cu secţiune H
- Comportarea stâlpului depinde de:
o lungimea stâlpului
o modul de aplicare a momentelor pe bara
o legaturile laterale (daca exista)
- Comportarea stâlpului poate fi încadrata in următoarele 5 clase:

Cazul 1: Stâlp scurt supus la forta axiala si încovoiere plana sau oblica.
Cedarea - la atingerea capacitatii plastice a secţiunii

Cazul 2: Stâlp zvelt supus la forta axiala si încovoiere plana după axa
majora y-y
Cedarea: Daca legaturile asigura împiedicarea flambajului in afara
planului, stâlpul cedează prin flambaj după axa y-y. Daca forta axiala este
redusa sau zvelteţea nu este foarte mare, se formează o articulaţie plastica
la capătul barei sau in secţiunea de moment maxim

Cazul 3: Stâlp zvelt supus la forta axiala si încovoiere plana după axa
minora z-z.
Nu sunt necesare legaturi laterale, nu apare flambaj in afara planului.
Cedarea – flambaj după axa z-z

Cazul 4: Stâlp zvelt supus la forta axiala si încovoiere plana după axa
majora y-y + nu exista legaturi laterale.
Cedarea – combinaţie intre flambaj după axa z-z si flambaj prin
încovoiere – răsucire, stâlpul se rasuceste si se deformează in ambele
planuri y-y si z-z.

Cazul 5: Stâlp zvelt supus la forta axiala si încovoiere oblica + nu exista


legaturi laterale.
Cedarea – similar cu cazul 4 dar flambajul după axa minima z-z este
predominant. Acesta este cazul general de încărcare al stâlpilor.

7
Stâlpi zvelti supusi la forta axiala si încovoiere
y
z

y y z z

Se poate forma y
art. plastica z
deplasare
deplasare

Prindere
laterala

y
z

y y z z

y
z
Moment incovoietor dupa axa Moment incovoietor dupa axa
y-y z-z
Flambaj impiedicat
a) dupa axa z- Nu exista legaturi
b)
z
z

y y y y

rotire rotire
z
deplasare
deplasare

deplasare deplasare

y y y y

z
Moment incovoietor dupa axa Moment incovoietor dupa axele
y-y y-y si z-z
8
Nu exista legaturi Nu exista legaturi
c) d)
RELATII GENERALE DE VERIFICARE
Compresiune cu încovoiere plana (uniaxiala)

Rezistenta (in sectiune) a unei bare


- In absenta flambajului, solicitările de compresiune si încovoiere dau
naştere la eforturi unitare normale:
Compresiune Încovoiere

Evoluţia diagramei de eforturi pentru o secţiune supusa la încovoiere si


compresiune axiala

- Atunci când solicitările cresc, diagrama de eforturi se modifica (a-b-c-d-


e).
- In figura de mai jos se prezintă curbele de interacţiune M-N pentru
secţiunea HEB450

Interactiune M-N, axa maxima de inertie y-y, sectiune HEB450

9
Sectiuni de clasa 1 si 2

- Rezistenta unei secţiuni transversale de clasa 1 sau 2 poate fi făcuta


prin compararea momentul de calcul MSd cu momentul plastic de calcul
redus datorita prezentei forţei axiale, notat MN,Rd.

M y .Sd ≤ M Ny .Rd = M pl . y . Rd (1 − n) /(1 − 0,5a )


dar
M Ny . Rd ≤ M pl . y . Rd

in care:

n = N Sd / N pl.Rd ; a = ( A − 2bt f ) / A ≤ 0,5

Plastificarea sectiunii sub actiunea combinata M-N

10
Expresia momentului plastic rezistent redus MN (n = NSd / Npl.Rd)

Sectiune Forma Expresie MN

M N , y = 1,11M pl. y (1 − n)
I sau H (laminat)
M N , z = 1,56 M pl. z (1 − n)(0,6 + n)

Teava patrata M N , y = 1,26M pl (1 − n)

M N , y = 1,33M pl. y (1 − n)

Teava dreptunghiulara 1− n
M N , y = M pl.z
ht
0,5 +
A

Teava rotunda M N , y = 1,04M pl (1 − n1,7 )

Sectiuni de clasa 3

- Rezistenta unei secţiuni transversale de clasa 3 este îndeplinita daca


efortul unitar maxim in fibra cea mai solicitata verifica condiţia
următoare:

σ x.Ed ≤ f yd
in care:

f yd = f y / γ M 0

Inegalitatea anterioara se mai poate scrie si sub forma:

N Sd M y , Sd
+ <1
Af y Wel , y f y
γ M0 γ M0

11
Comportarea elastica a secţiunii transversale supuse la compresiune cu
încovoiere

Sectiuni de clasa 4

- Rezistenta unei secţiuni transversale de clasa 4 este îndeplinita daca


efortul unitar maxim in fibra cea mai solicitata verifica condiţia
următoare:

σ x.Ed ≤ f yd
in care:

f yd = f y / γ M 0

Inegalitatea anterioara se mai poate scrie si sub forma:

N Sd M y , Sd
+ <1
Aeff f y Weff , y f y
γ M0 γ M0

12
z

Încovoiere – întindere

y y Compresiune

Încovoiere –

- z
Stâlp cu secţiune H Distribuţia plastica a eforturilor
unitare
Încovoiere după axa y-y

M rz
M cz
M rz M ry
M ry
M cz M cy
M cy
My
My Mz M cy
Mz
M cy M cz M cz

Curbele de interacţiune după axele y-y si z-z Suprafeţele de


interacţiune
Încovoiere oblica
Plasticizare completa

13
Stabilitatea barelor supuse la compresiune cu incovoiere
plana

- Relaţiile anterioare de verificare nu ţin cont de distribuţia momentului


încovoietor pe lungimea barei
- Figura următoare prezintă cazul unei bare solicitate la o forta de
compresiune si doua momente încovoiere egale si de semne opuse la
cele doua capete

- Momentul in orice secţiune se compune din componentele următoare:


o Momentul primar M
o Momentul secundar N×v

- Deplasarea maxima la mijlocul barei va fi:

M π N
v max = sec −1 (4)
N 2 PEy

in care:

π 2 EI y
PEy = - forta critica Euler pentru incovoiere dupa axa maxima y-y
L2

- Momentul maxim la mijlocul barei va fi:

π N
M max = M sec (5)
2 PEy

14
- Atat in ecuatia deplasarii maxime cat si a momentului maxim, termenul
secant poate fi inlocuit daca se tine seama de faptul ca deplasarea de
ordinul I (produsa doar de momentele de la capete) si momentul de
ordinul I pot fi exprimate prinhj intermediul termenului:

1
1 − N / PEy

Deplasarea maxima si momentul maxim, momentele incovoietoare egale

ML2 1
v max =
8 EI y 1 − N / PEy (7)

1
M max = M (8)
1 − N / PEy

Dar efortul unitar maxim va fi:


M max
σ max = σ c + σ b
M
Care poate fi rescrisa astfel:

σc σb
+ = 1,0
fy f y (1 − N / PEy )

15
Cresterea
zveltetii

- Atunci cand σ b → 0 , σc tinde catre fy

PEy π 2 EI y π2 E
σ Ey = = =
A AL2 λ2y

Cresterea
zveltetii

16
Verificarea barelor la compresiune cu incovoiere plana

Sectiuni de clasa 1 si 2

- Barele supuse la compresiune axialã si încovoiere plana trebuie sã


îndeplineascã urmãtoarele conditii:

N Sd k y M y.Sd
+ ≤1
χ y Af y W pl . y f y

in care:
- χ y - factor de reducere pentru flambajul prin încovoiere
µ y N Sd
- k y = 1 − dar k y ≤ 1,5
χ y Af y

in care: ky - factor de modificare


W pl , y
µ y = λ y (2β My − 4) + −1 dar µ y ≤ 0,90
Wel , y

in care:
- βMy – factor de moment uniform echivalent, tine cont de neuniformitatea
diagramei de momente

Sectiuni de clasa 3

- Barele supuse la compresiune axialã si încovoiere plana trebuie sã


îndeplineascã urmãtoarele conditii:

N Sd k y M y.Sd
+ ≤1
χ y Af y Wel. y f y

in care:
- ky si χy – vezi clasa 1 si2, unde
µ y = λ y (2β My − 4) dar µ y ≤ 0,90

17
Factori de moment uniform echivalent
Diagrama de moment factor de moment uniform echivalent βM

Momente la capete
β M ,ψ = 1,8 − 0,7ψ

Momente din incarcari


pe deschiderea barei

Pentru incaracre uniform distribuita: β M ,Q = 1,3

Pentru incarcare concentrata: β M ,Q = 1,4

MQ
Momente din incarcari β M = β M ,ψ + (β M ,Q − β M ,ψ )
pe bara si momente la ∆M
capete
in care:

M Q = max M din incarcari pe bara

si
∆M = max M pentru diagrama de momente
fara schimbare de semn

∆M = max M + min M atunci cand diagrama


de momente isi schimba semnul

18
Sectiuni de clasa 4
- Barele supuse la compresiune axialã si încovoiere plana trebuie sã
îndeplinească următoarele condiţii:

N Sd k y ( M y.Sd + N Sd e N . z )
+ ≤1
χ y Aeff f y Weff . y f y
in care:
• ky si χy – vezi sectiuni de clasa 1 si 2
• µy – vezi sectiuni de clasa 3
• Aeff.y aria sectiunii transversale effective la compresiune pura
• Weff.y – modulul de rezistenta efectiv pentru incovoiere pura
• eN.z – distanta dintre axa neutral a sectiunii brute sic ea a sectiunii
efective (calculate presupunand compresiune pura)

- Factorul ky depinde de:


N Sd
• nivelul fortei axiale χ Af
y y
• zveltetea barei λy
• raportul dintre modulul plastic si elastic
• alura diagramei de moment primar

- Atunci cand bara este solicitata la capete de momente egale si de


semne contrare (vezi paragraf anterior), momentele primare sunt
amplificate de efectul fortei axiale N prin intermediul deplasarii v.
- Atunci cand diagrama de moment primar este diferita, cele doua efecte
nu mai pot fi cumulate direct.
- In figura de mai jos se prezinta cazul unei bare incarcate la capete cu
momentele M si ψ M, unde ψ = -1.0 ÷ 1.0 (in cazul particular anterior
ψ ≅ –0,5).

Influenta valorii momentelor aplicate la capetele barei

19
Pierderea stabilitatii prin incovoiere-rasucire (F-T)

- Atunci cand bara nu are legaturi laterale si este incovoiata dupa axa
maxima (vezi figura de mai jos), aceasta poate sa se deplaseze lateral
si sa se roteasca, la o incarcare mai redusa decat incarcarea maxima
determinata dintr-o analiza in plan.

Pierderea stabilitatii prin incovoiere-rasucire

- Se considera o bara cu sectiune I incovoiata dupa axa maxima (vezi


figura de mai jos)
- Presupunem o comportare elastica – combinatia critica intre N si M se
obtine cu relatia:

M2  N  N 
= 1 − 1 − 

i02 PEz PE 0  PEz  PE0 

in care:
I y + Iz
• i0 = raza de giratie polara
A
π 2 EI z
• PEz = incarcarea critica dupa axa minima
L2
GI t  π 2 EI w 

• PE 0 = 1+ incarcarea critica de torsiune
i02  GI t L2 

20
Cazul general al pierderii stabilitatii prin F-T

- Ecuatia anterioara se reduce la flambajul unei grinzi (cand N → 0) sau al


unui stalp la compresiune (PEz) sau torsiune (PE0) cand M → 0.
- In primul caz, valoarea critica a lui M este:

π π 2 EI w
M cr = EI z GI t 1 +
L L2 GI t
in care:
• EIz - rigiditatea la incovoiere minima
• GIt - rigiditatea la torsiune
• EIw - rigiditatea la rasucire impiedicata

- Daca tinem cont de actiunea fortei axiale asupra barei deformate, este
M
enecesara amplificarea momentului cu
1 − N / PEy

M2  N  N 
= 1 − 1 − 
- Ecuatia   devine:
i02 PEz PE 0  PEz  PE0 

M2  N  N  N 
= 1 − 1 − 1 − 
i02 PEz PE 0  PEy  PEz  PE 0 

N 1 M N 1 M
+ = 1 sau + =1
PEz 1 − N / PEy i0 PEz PE 0 PEz 1 − N / PEy M cr

21
Verificarea barelor la incovoiere + rasucire

Sectiuni de clasa 1 si 2

- Barele supuse la compresiune axialã si încovoiere plana trebuie


sa verifice:

N Sd k LT M y.Sd
+ ≤1
χ z Af y χ LT W pl. y f y

in care:
- χ z este factor de reducere pentru flambajul dupa axa minima
- χ LT este factor de reducere pentru flambajul prin I-R

µ LT N Sd
k LT = 1 − dar k LT ≤ 1,0
χ z Af y
iar
µ LT = 0,15( λ z 2β M , LT − 1) dar µ LT ≤ 0,90

Sectiuni de clasa 3
- Barele supuse la compresiune axialã si încovoiere plana trebuie
sa verifice:

N Sd k LT M y.Sd
+ ≤1
χ z Af y χ LT Wel. y f y

Sectiuni de clasa 4
- Barele supuse la compresiune axialã si încovoiere plana trebuie
sa verifice:

N Sd k LT M y.Sd + N Sd e N , z
+ ≤1
χ z Af y χ LT Weff . y f y

22
Compresiune cu încovoiere oblica (biaxiala)

Cazul general al unei bare solicitate la compresiune cu incovoiere oblica


- bara se deformeaza in planul zx si yx si se roteste in jurul axei x

- Figura de mai jos prezinta diagrama de interactiune N – My – Mz


- N – My si N-Mz reprezinta cazurile deja studiate
- Interactiunea dintre Mz si My ocrespunde planului orizontal.
- Orice punct care se afla in interiorul volumului delimitat de N, My si Mz
este in domeniul de siguranta

Diagrama de interactiune N – My – Mz

23
Verificarea barelor supuse la compresiune si incovoiere
oblica in conformitate cu EN 1993-1-1

- EN 1993 – 1-1 propune doua metode alternative pentru proiectarea


elementelor supuse la compresiune cu incovoiere:
o Metoda 1: aceasta se bazeaza pe un set de formule obtinute pe
baze teoretice
o Metoda 2: se bazeaza pe aceleasi aspecte teoretice, dar adopta
un format mai usor de inteles si aplicat in practica.
- EN 1993 – 1-1 foloseste pentru formulele de interactiune un format
general, in care se pot adopta valori ale factorilor globali din Metoda 1
sau Metoda 2. Acestia sunt prezentati in Anexa A si Anexa B a EN
1993 – 1-1.

24
Formatul general

25
26
27
28
29
30
31
32
Exemplu 1: Bara simplu rezemata, prinderi laterale

- Acesta exemplu analizeaza comportarea in plan a unei bare solicitate la


compresiune cu incovoiere
- Bara este supusa la compresiune si la un moment incovoietor dupa axa
maxima avand forma triunghiulara.
- Bara are prinderi laterale astfel ca atat flambajul dupa axa minima cat si
flambajul prin incovoiere – rasucire nu se pot produce.

Bara cu sectiune IPE200 supusa la incovoiere – comportare plana

33
Caracteristicile sectiunii transversale (IPE200)

Lungimea de flambaj
Dimensiuni talpi si
inima
Aria sectiunii

Momente de inertie

Module plastic

Module elastic

Raze de giratie

Momentul de inertie la
rasucire si la rasucire
impiedicata

Incarcari
Forta de compresiune

Distributia mom.
incovoietor, axa maxima

Proprietati material

Modul de
elasticitate

Limita de curgere

Coefic. partiali de
siguranta

Curbe de flambaj:

- factor de imperfectiune pentru


flambaj dupa axa maxima

- Profilul IPE 200 este realizat din otel S235 si are sectiunea de clasa 1 la
compresiune, deci implicit si la compresiune cu incovoiere

34
Clasificarea sectiunii transversale
Inima la compresiune

Inima la compresiune – clasa 1


Talpa in consola la compresiune

Talpa in consola – clasa 1

Sectiune de clasa 1

5.2.1.3 Verificare cu Metoda 1


Verificarea de stabilitate
Factorul de reducere pentru flambaj la compresiune

Termeni auxiliari

35
Formula pentru distributia liniara a mom. incovoietor este folosita aici.

deoarece nu se poate produce flambajul prin incovoiere rasucire FT

Rezistenta la incovoiere elasto-plastica

deoarece flambajul FT este impiedicat, avem

Verificare

36
Este verificata
Verificarea sect. transv.
Deoarece formulele din Metoda 1 se bazeaza pe conceptul factorului de moment
echivalent, este necesar sa se verifice rezistenta sectiunii la capetele barei

Nu este necesar sa se ia in considerare efectul fortei taietoare asupra


momentului plastic capabil

Trebuie sa se ia in considerare efectul fortei axiale asupra momentului


plastic capabil

37
Este verificata
Este necesar sa se verifice capatul din dreapta deoarece este mai solicitat decat
capatul din stanga, unde My,Ed = 0

5.2.1.4 Verificare cu Metoda 2

Verificarea de stabilitate

Factorul de reducere pentru flambaj la compresiune

38
Verificare

Este verificata
Verificarea sect. transv.
Deoarece formulele din Metoda 2 se bazeaza pe conceptul factorului de moment
echivalent, este necesar sa se verifice rezistenta sectiunii la capetele barei

Nu este necesar sa se ia in considerare efectul fortei taietoare asupra


momentului plastic capabil

39
Trebuie sa se ia in considerare efectul fortei axiale asupra momentului plastic
capabil

Este verificata
Este necesar sa se verifice capatul din dreapta deoarece este mai solicitat decat
capatul din stanga, unde My,Ed = 0

40
Exemplu 2: Bara simplu rezemata, fara prinderi laterale

- Acesta exemplu analizeaza comportarea in plan a unei bare solicitate la


compresiune cu incovoiere
- Bara este supusa la compresiune, incarcare uniform distribuita pe bara si la
un moment incovoietor dupa axa maxima avand forma triunghiulara.
- Bara nu are prinderi laterale astfel ca flambajul prin incovoiere – rasucire se
poate produce.

Bara cu sectiune IPE500 supusa la incovoiere – comportare spatiala

Caracteristicile sectiunii transversale (IPE500)

Lungimea de flambaj
F si FT

Dimensiuni talpi si
inima
Aria sectiunii

Momente de inertie

Module plastic

Module elastic

Raze de giratie

Momentul de inertie
la rasucire si la
rasucire impiedicata

41
Incarcari
Forta de compresiune

Distributia mom.
incovoietor, axa maxima

Proprietati material

Modul de
elasticitate

Limita de curgere

Coefic. partiali de
siguranta

Curbe de flambaj:
- factor de imperfectiune pentru flambaj
dupa axa maxima
- factor de imperfectiune pentru flambaj
dupa axa minima
factorul de imperfectiune pentru flambaj FT: αLT = 0.34 daca se alege cazul general
si αLT = 0.49 daca se alege cazul sectiunii laminate sau sudate echivalente

Clasificarea sectiunii transversale


Inima la compresiune si incovoiere

Daca se ia in considerare o distributie plastica a tensiunilor:

42
Limita clasei 2 pentru compresiune si incovoiere

Inima la compresiune si incovoiere – clasa 2


Talpa in consola la compresiune

Talpa in consola – clasa 1

Sectiune de clasa 2

5.2.2.3 Verificare cu Metoda 1


Verificarea de stabilitate

Factorul de reducere pentru flambaj la compresiune

Termeni auxiliari

43
Se poate considera ca diagrama de moment dupa axa maxima este aproape
liniara, astfel ca se poate folosi formula pentru distributia liniara a momentului

Rezistenta la flambaj FT

Deoarece forma sectiunii transversale


poate sa conduca la producerea flambajului FT.

44
Vezi Anexa B

Trebuie considerat flambajul FT

45
Se alege metoda generala

vezi Anexa C

46
rezistenta la incovoiere elasto-plastica

Verificarea

47
este verificata

Verificarea sect. transv.


Deoarece formulele din Metoda 1 se bazeaza pe conceptul factorului de moment
echivalent, este necesar sa se verifice rezistenta sectiunii la capetele barei

Forta taietoare are valoarea maxima Vy,Ed = 106.4 kN la capatul din stanga

Nu trebuie sa se ia in considerare efectul fortei taietoare asupra momentului


plastic capabil

48
Trebuie sa se ia in considerare efectul fortei axiale asupra momentului
plastic capabil

este verificata
Este necesar sa se verifice capatul din dreapta deoarece este mai solicitat decat
capatul din stanga, unde My,Ed = 0 iar efectul fortei taietoare asupra momentului
capabil poate fi neglijata

5.2.2.4 Verificare cu Metoda 2


Verificarea de stabilitate

Factori de reducere pentru flambaj la compresiune

49
Rezistenta la flambaj FT

factorul de reducere pentru zveltetea normalizata λLT poate fi calculata in forma


obisnuita pe baza lui Mcr.

Se alege metoda sectiunii laminate sau a sectiunii sudate echivalente

50
Verificare

51
Nu este verificata
Verificarea sect. transversale

Deoarece formulele din Metoda 2 se bazeaza pe conceptul factorului de moment


echivalent, este necesar sa se verifice rezistenta sectiunii la capetele barei
Forta taietoare este maximala capatul din stanga si are valoarea Vy,Ed = 106.4kN

Nu trebuie sa se ia in considerare efectul fortei taietoare asupra momentului


plastic capabil

Trebuie sa se ia in considerare efectul fortei axiale asupra momentului


plastic capabil

52
Este verificata
Este necesar sa se verifice capatul din dreapta deoarece este mai solicitat decat
capatul din stanga, unde My,Ed = 0 iar efectul fortei taietoare asupra momentului
capabil poate fi neglijata

53
Curs 9
ELEMENTE STRUCTURALE ALCATUITE DIN PLACI
PLANE SOLICITATE IN PLANUL LOR
(EN 1993-1-5)

Solicitari: compresiune, incovoiere, compresiune cu incovoiere

Elemente structurale (de tip bara!)


• grinzi cu inima plina(cai de rulare, poduri, stavile si porti de eclisa etc.)
• stalpi cu inima plina(la hale industriale grele echipate cu poduri rulante)
• cadre cu inima plina (pentru hale industriale)
Exemple:
• grinzi cu inima plina:
- pot fi cu inaltime constanta sau variabila;
- pot fi sectiune simpla, deschisa, dublu”T” cu talpi egale, sau inegale, sau
chesonate;

1
2
3
• Stalpi cu inima plina : - Pot fi cu sectiune simpla sau chesonat
- Pot fi cu sectiune chesonata sau variabila

4
Cadre cu inima plina:

5
Cadru transversal curent

Detaliu imbinare rigla-stalp Detaliu imbinare rigla-rigla (coama)

Detaliu prindere stalp fronton Detaliu prindere contravantuire perete

6
Detaliu prindere contravantuiri acoperis, rigle
Detaliu prindere contravantuiri (perete,
longitudinale
acoperis), rigle longitudinale

Elemente structurale cu inima plina, solicitate la incovoiere sau incovoiere cu


compresiune exploateaza “principiul grinzii ideale”.

bh 2
Sectiune dreptunghiulara: W = ; A = bh
6
2
hb  h 
2  
I 2 2 bh 2
Sectiune cu doua talpi: W = ≅2 =
h/2 h 2
b
A = 2h = bh
2

== > W /W = 3
In consecinta, tendinta este de a lega talpile cu inimi inalte si zvelte, in general
de clasa 4 sau, cel mult 3. Pentru a se preintampina voalarea inimilor este

7
necesar sa se dispuna rigidizari transversale si/sau longitudinale in vederea
reducerii zveltetei acestora.

8
Recomandari orientative de alcatuire a grinzilor cu inima plina

9
10
11
Dispunerea Rigidizarilor:

Rigidizarile se dispun pe inima pentru a preveni voalarea din eforturile de


compresiune (N;M zona comprimata), respectiv de taiere (V).

12
VERIFICAREA ELEMENTELOR STRUCTURALE CU
INIMA PLINA ZVELTA

Grinzile si stalpii cu inima plina, de clasa 1,2 si 3 se verifica conform prevederilor


curente din EN 1993-1-1.
Grinzile si stalpii cu inima plina de clasa 4 se verifica luand in considerare
posibilitatea ca inima sa voaleze.
 se considera sectiune efectiva, determinata pe baza ????????de latime
efectiva (eficace), in conformitatea cu prevederile din EN 1993-1-5.
Voalarea se produce cand :
σ Ed > σ cr
τ Ed > τ crsau VEd > Vcr
Voalarea poate fi evitata prin dispuneriea unor rigidizari.
Observatie:
Daca si talpa (comprimata) este de clasa 4, se va considera si in
acest caz de reducerea sectiunii.

CONCEPTUL DE LATIME EFECTIVA

fy< σ1max < σcr σ2max = fy

σ2max
σ1max
σ
b b b

13
P
bp
bp

m
x(y)
max
P = ∫ σ x ( y ) + dy = σ m t bp
a 0

x,u
t
y,v

z,w P
Pu=Pcr Pu = f y bef t
bp bef = f (σ cr , f y )
bef /2 bef /2
bef σ cr
f y= c
= (V.Karman)
a bp fy
x,u
t bef σ cr σ cr
y,v
= (1 − 0.22 ) (Winter)
bp fy fy
z,w Pu

fy
λp = ^- zveltetea redusa de placa (perete)
σ cr
π 2E  t 
σ cr = kσ  ; kσ = coeficientul de valoare
12(1 −ν 2 )  b p 

fy = σ2,max
beff,1/2 σ1,max
beff,2/2

14
1.0
=bef /bp

=(1-0.22/ p) / p
0.5

0 0.673 1.0 2.0 3.0 4.0


p

VALIDITATEA CONCEPTULUI DE “LATIME EFICACE”


- testele experimentale confirma
- procedeul este foarte simplu
- prin intarirea sectiunii prin rigidizari intermediare si/sau de margine se obtine o
crestere a acestei eficacitati.

Valori
experimentale
Pu,exp
or
ta tel
ul le
120
r ez enta
ia m
ed peri
M ex
100

80
c
= P u,
xp
60 P u ,e

40

20

Valori
0 20 40 60 80 100 calculate
Pu,c

15
SECTIUNEA EFICACE LA O BARA COMPRIMATA

N
e N

Sectiune plina Sectiune eficace

SECTIUNEA EFICACE LA O BARA INCOVOIATA

bef /2 bef /2 bef /2 bef /2


1 fy
bef1
bc zc
befn
M

Pozitia preliminara a A.n, Pozitia finala a A.n.


Alte efecte locale
datorate “subtirimii de
perete”
Deformare locala

- voalare de
hw
forfecare
- Deformare sau
strivire locale Rigidizare de capat
Voalare din forfecare
(web crippling) t

16
Cand inima si talpa sunt de clasa 4, la o sectiune solicitata la incovoiere calculul
se conduce in doi pasi :
1- talpa comprimata
2- inima in zona comprimata

17
Determinarea latimii eficace (efective) depinde de:
- tipul de perete (placa) – inima
- talpa

Longitudinal stresses
at centre

σmax

σmax

Longitudinal stresses
at edges
Influenta rezemarii
m=1
16
σx y m=2
S.S m=3
12

k m=4
S.S S.S a
8

S.S
σx 4
k
b
x 0
1 2 3 4
a/b
Values of ε
5 3
50 20 10 2 1
0.6
1.4

1.4
0.3
1.277
1.2

σx y
1.0
S.S
0.15

a k 0.8
E.R. Free

0.6
0.05
S.S
σx
0
b 0.425
x 0.4
0 2 4 6 8
a/b
- variatia tensiunilor pe latimea peretelui (placii)

18
Influenta Gradientului de tensiune
σ1 y
S.S σ2

S.S S.S a
30
S.S σ2
σ1
25 b
x
23.9
σ1 σ2=0 y
20 S.S
15.7
S.S S.S a
15
k 11 S.S
σ1 σ2=0
10 b
x
7.81
σ2=σ1 y
σ1
5 4 S.S

S.S S.S a
0.4
0 0.5 1.0 1.5 2.0
a/b S.S
σ1 σ2=σ1
b
x
Tabelul 4.1 - Elemente comprimate interne
p
Distribuţia tensiunilor (compresiune pozitivă) Lăţimea eficace beff
ψ = 1:
σ1 σ2

be1 be2 beff = ρb


b
be1 = 0,5 beff be2 = 0,5 beff
1 > ψ ≥ 0:
σ1
σ2
beff = ρb
be1 be2
2
b be1 = beff be2 = beff - be1
5 −ψ
bc bt
ψ < 0:
σ1
beff = ρ bc = ρb / (1-ψ)
be1 be2 σ2
b be1 = 0,4 beff be2 = 0,6 beff

ψ = σ2/σ1 1 1>ψ>0 0 0 > ψ > -1 -1 -1 > ψ > -3


2 2
Factor de voalare kσ 4,0 8,2 / (1,05 + ψ) 7,81 7,81 - 6,29ψ + 9,78ψ 23,9 5,98 (1 - ψ)

Tabelul 4.2 - Elemente comprimate în consolă


p
Distribuţia tensiunilor (compresiune pozitivă) Lăţimea eficace beff

19
b eff
1 > ψ ≥ 0:
σ1
σ2 beff = ρ c
c

bt bc
ψ < 0:
σ1
beff = ρ bc = ρ c / (1-ψ)
σ2
b eff

ψ = σ2/σ1 1 0 -1 1 ≥ ψ ≥ -3
2
Factor de voalare kσ 0,43 0,57 0,85 0,57 - 0,21ψ + 0,07ψ

b eff
1 > ψ ≥ 0:
σ1
σ2 beff = ρ c
c

b eff
ψ < 0:
σ1
beff = ρ bc = ρ c / (1-ψ)
σ2
bc bt

ψ = σ2/σ1 1 1>ψ>0 0 0 > ψ > -1 -1


2
Factor de voalare kσ 0,43 0,578 / (ψ + 0,34) 1,70 1,7 - 5ψ + 17,1ψ 23,8

20
Curs 10 U

CALCULUL DE REZISTENTA SI STABILITATE AL


GRINZILOR CU INIMA PLINA
Etapele calcului in proiectarea unei grinzi cu inima plina
1. Stabilirea sistemului static si a deschiderilor de calcul (grinda simplu rezemata,
grinda continua,etc.)
2. Stabilirea actiunilor, a coeficientilor actiunilor pentru diferitele combinatii de
calcul, a coeficientilor dinamici (ex. poduri rulante) etc.
3. Calculul solicitarilor maxime (M,V(T), N). In cazul unei grinzi static
nedeterminate, solicitarile finale se obtin dupa configurarea geometriei grinzii.
4. Alcatuirea sectiunii transversale (difera in functie de aplicatie – platforma,
planseu, structura de retentie, grinda de rulare, grinda sau tablier de pod etc).
5. Sectiunea grinzii si variatia acesteia in lungul grinzii depind de:
a. Tipul aplicatiei
b. Conditii constructive specifice
c. Indeplinirea conditiei de sageata (SLS)
d. Optimizarea consumului de otel
6. Verificarea sectiunii (SLU – calculul de rezistenta)
i. Tensiuni normale σ (din actiuni statice si/sau dinamice, oboseala).
a. La determinarea acestora se tine seama de
posibilitatea voalarii (sectiuni de clasa 4) si de
efectul “shear lag”
b. Se iau in considerare efectele locale ale actiunilor
concentrate asupra inimii.
ii. Tensiuni(forte) tangentiale de lunecare (la imbinarea dintre inima
si talpa)
iii. Interactiunea M+V, M+N, M+N+V
7. Adaptarea grinzilor la variatia solicitarilor

1
8. Verificarea rigiditatii grinzii (SLS - sageata)
9. Verificarea stabilitatii generale (SLU – flambaj prin incovoiere rasucire)
10. Verificarea stabilitatii locale a inimii si talpii
a. Voalare din compresiune ( σ cr )
b. Voalarea din forta taietoare ( τ cr )
Aceste verificari se fac tinand seama de posibilitatea dispunerii rigidizarilor, care
pot limita sau inhiba total riscul de voalare.

11. Calculul rigidizarilor curente si de reazem.


12. Verificarea imbinarii dintre inima si talpi
13. Stabilirea imbinarilor de continuitate si calculul si/sau verificarea acestora (la
grinzi lungi)
14. Stabilirea solutiei de rezemare, calculul si/sau verificarea rezemarilor.

U Efectul “SHEAR-LAG”

• variatia tensiunilor normale in talpile grinzilor ca urmare a influentei fortei


taietoare

Box-type beam I-section beam

tf tf

2bf bf

Distributia eforturilor unitare normale in talpa intinsa si comprimata la grinzi scurte


datorita efectului ”shear lag”

• Fenomenul “shear lag” este mai pregnant la grinzile cu talpi late.


• Efectul “shear lag” se modeleaza pentru calcul prin considerarea unei latimi
U

eficace pe care diagrama σ este constanta.


U

2
b eff beff

CL

b0 b0
1 2 4

1 pentru o talpă în consolă


2 pentru o talpă internă
3 grosimea plăcii t
4 Asl = ∑ Asli
rigidizare cu
Notaţii pentru shear lag

beff = β b0 (1)
• Latimea eficace (efectiva) de „shear lag„ variaza in lungul grinzii

β2: L e = 0,25 (L 1 + L 2) β2: L e = 2L 3


β1: Le =0,85L 1 β1: Le =0,70L 2

L1 L2 L3

L 1 /4 L1 /2 L1 /4 L2 /4 L2 /2 L2 /4

β0 β1 β2 β1 β2 β2

Lungimea efectivă L e pentru o grindă continuă şi repartiţia lăţimii eficace


B B P

Factorul de lăţime eficace β


κ Verificare Valoare - β
κ ≤ 0,02 β = 1,0
1
0,02 < κ ≤ 0,70 zonă de moment pozitiv β = β1 =
1 + 6,4 κ 2

3
1
β = β2 =
zonă de moment negativ  1 
1 + 6,0  κ −  + 1,6 κ 2
 2500 κ 
1
zonă de moment pozitiv β = β1 =
5,9 κ
> 0,70
1
zonă de moment negativ β = β2 =
8,6 κ
toate valorile lui
capăt liber β 0 = (0,55 + 0,025 / κ) β 1 , dar β 0 < β 1
κ
B B B B B B B B

toate valorile lui


consolă β = β 2 în dreptul consolei şi la capătul liber
κ
B B

Asl
κ = α 0 b 0 / L e cu
B B B B B B α0 = 1+
b0t
în care A sℓ este aria tuturor rigidizărilor longitudinale din lăţimea b 0 şi unde celelalte simboluri
B B B B

sunt cele definite în figura 3.1 şi figura 3.2.

beff =β b0 beff = β b0
σ1

σ1

σ (y)
σ (y)

σ2

y
y b1 = 5β b0
b0 b0

β > 0,20 : β ≤ 0,20 :


σ 2 = 1,25 (β − 0,20 ) σ 1 σ2 = 0
σ ( y ) = σ 2 + (σ 1 − σ 2 ) (1 − y / b0 )4 σ ( y ) = σ 1 (1 − y / b1 )4
σ 1 este calculat cu lăţimea eficace a tălpii b eff
B B B B

Distribuţia tensiunilor datorită efectului de shear lag

• Efectul shear lag se neglijeaza daca b 0< L e / 50


B B B B

4
VERIFICAREA GRINZILOR CU INIMA PLINA
(formularea clasica)

• Verificarile la solicitarile din incovoiere (SLU, SLS), taiere (forfecare) si


forta axiala si interactiunea lor se fac cu formule cunoscute pentru sectiuni
de clasa 1,2,3 respectiv cu considerarea caracteristicilor geometrice
eficace (A eff ,I eff , W eff ) pentru secţiuni de clasa 4.
B B B B B B

- încovoiere – Navier ( σ )
- Taiere (forfecare) – Juravski ( τ )
U Ex. Grinda de Rulare

• Verificari din incovoiere


 Fibrele externe ale talpii inferioare (B)
 fy 
(σ x ,max + σ L ,max ) B ≤ R =   (2)
γM 
 0

5
 In punctul (A), cel mai solicitat al talpii superioare
 fy 
(σ x ,max + σ L ,max ) A ≤ R =   (3)
γM 
 0
 fy 
(σ max + σ y ,max ) A ≤ 1.1R = 1.1  (4)
 γM 
 0 

Atentie !!!
1) Axele sunt schimbate fata de Eurocode
U U

y z

z x

x x y y

z x

y z

Clasic Eurocode

2) γ M 0 difera fata de Eurocode !!!!


U U

γM 0 , clasic
≈ 1.14
Ex. RS 235 = 210 N / mm 2 (t ≤ 16mm)
RS 355 = 315 N / mm 2 (t ≤ 16mm)
• Tensiuni tangentiale maxime (in axa neutra)
T S
τ max = max x ,c ≤ R f (5)
ti I x
R f = 0.6 R Ex.: R f , S 235 = 0.6 R = 125 N / mm 2
R f , S 355 = 0.6 R = 190 N / mm 2
• Tensiunea locala (in fibrele C, la imbinarea inima-talpa)
P
σ L = max ≤ R (6)
z ti

Atentie : “z” in formula (6) nu este axa !!!”


U

• Interactiunea incovoiere-taiere, la nivelul imbinarii inima-talpa(tensiune


echivalenta Von Mises, stare plana)
σ ech = σ x2 + 3τ 2 < R (7)
• Interactiunea incovoiere+taiere+local la nivelul imbinarii inima-talpa
(tensiune echivalenta Von Mises),
σ ech = σ x2 + σ L2 − σ xσ L + 3τ 2 < mR

6
m = 1.25 cand σ x si σ L au semn contrar
m = 1.1 cand σ x si σ L au acelasi semn sau atunci cand σ L = 0 (8)
• Sageti admisibile pentru verificarea SLS

7
• Verificarea la voalare a inimilor

8
9
10
11
12
13
14
VERIFICAREA GRINZILOR CU INIMA PLINA
(EN1993-1-5)
Anexa A
(informativă)

Calcul tensiunilor critice pentru plăcile rigidizate

A.1 Placă ortotropică echivalentă

(1) Plăcile cu cel puţin trei rigidizări longitudinale pot fi tratate ca plăci ortotropice
echivalente.

(2) Tensiunea critică de voalare elastică a plăcii ortotropice echivalente poate fi evaluată ca:

σ cr , p = kσ , p σ E (A.1)

2
π 2 E t2 t
în care σE = = 190000   în [MPa]
12 (1 − ν ) b
2 2
b
k σ,p este coeficientul de voalare conform teoriei plăcilor ortotropice cu rigidizări pe placă
B B

b este definit în figura A.1;


t este grosimea plăcii.

NOTA 1 - Coeficientul de voalare k σ,p se obţine pornind de la abacele pentru rigidizări, sau prin
B B

intermediul simulărilor numerice; în mod alternativ pot fi folosite abace pentru rigidizările discrete cu
rezerva de a putea ignora voalarea locală a panourilor secundare.

NOTA 2 - σ cr,p este tensiunea critică elastică de voalare la marginea panoului, unde este exercitată
B B

tensiunea maximă de compresiune, a se vedea figura A.1.

NOTA 3 - În cazul unei inimi, lăţimea b din ecuaţiile (A.1) şi (A.2) se înlocuieşte cu h w .
B B

NOTA 4 - Pentru plăcile rigidizate cu cel puţin trei rigidizări longitudinale egal distanţate, coeficientul
de voalare al plăcii k σ ,p (voalarea globală a panoului rigidizat) poate fi aproximat cu:
B B


(
2 1 + α 2 + γ − 1
2


)
k σ , p= if α ≤4γ
α (ψ + 1)(1 + δ )
2
(A.2)

k σ , p=
41+ γ( ) if α >4γ
(ψ + 1)(1 + δ )
σ2
cu: ψ= ≥ 0,5
σ1
I sl
γ=
Ip
ΣAsl
δ=
Ap
a
α= ≥ 0,5
b

15
în care: I sl este momentul de inerţie al întregii plăci rigidizate;

bt 3 bt 3
Ip este momentul de inerţie la încovoiere al plăcii = = ;
( )
12 1 − υ 2 10,92
ΣAsl este suma ariilor brute a rigidizărilor longitudinale individuale;
Ap B B

A
este aria brută a plăcii = bt ;
p

σ1 este tensiunea de margine maximă;


σ2 este tensiunea de margine minimă;
a , b şi t sunt definite în figura A.1.

1 centrul de greutate al rigidizărilor


2 centrul de greutate al montanţilor
= rigidizări + tabla participantă
3 panou secundar
4 rigidizare
5 grosimea plăcii t

e = max. (e 1 , e 2 )
B B B B

Lăţimea pentru aria


Lăţimea pentru aria Condiţia
eficace, conform
brută pentru ψ i
tabelului 4.1
B B

16
3 −ψ 1 3 −ψ 1 σ cr ,sl ,1
b 1,inf b1 b1,eff ψ1 = >0
5 −ψ 1 5 −ψ 1 σ cr , p
B B

2 2 σ2
b 2,sup b2 b2,eff ψ2 = >0
5 −ψ 2 5 −ψ 2 σ cr ,sl ,1
B B

3 −ψ 2 3 −ψ 2
b 2,inf b2 b2,eff ψ2 > 0
5 −ψ 2 5 −ψ 2
B B

σ3
b 3,sup 0,4 b 3c 0,4 b 3c,eff ψ3 = <0
σ2
B B B B B B

Figura A.1 - Notaţii pentru plăcile rigidizate longitudinal

A.2 Tensiunea critică de voalare pentru plăcile cu una sau două rigidizări în zona
comprimată

A.2.1 Metoda generală

(1) Dacă placa rigidizată nu are decât o singură rigidizare în zona comprimată, procedura
definită în A.1 poate fi simplificată considerând o bară izolată fictivă pe mediu elastic,
reprezentând efectul de placă pe direcţia perpendiculară acestei bare. Tensiunea critică elastică
a barei poate fi obţinută din A.2.2.

(2) Pentru calculul Asl ,1 şi I sl ,1 , aria secţiunii transversale brute a barei este luată egală cu
aria brută a rigidizării, şi a părţilor adiacente din placă descrise după cum urmează. Dacă panoul
secundar este total în compresiune, se consideră o porţiune de (3 −ψ ) (5 −ψ ) din lăţimea
acestuia b 1 de partea marginii panoului şi o porţiune de 2 5 −ψ la marginea cu tensiunea cea
B B ( )
mai mare. Dacă efortul îşi schimbă semnul în panoul secundar, de la tensiune la compresiune,
este considerată o porţiune egală cu 0,4 din lăţimea b c a porţiunii comprimate a panoului B B

secundar, a se vedea figura A.2 şi de asemenea tabelul 4.1. ψ este raportul de tensiuni relativ
panoului secundar considerat.

(3) Aria eficace a secţiunii transversale Asl ,eff a barei este considerată egală cu aria secţiunii
transversale eficace a rigidizării şi ariile eficace ale porţiunii adiacente ale plăcii, a se vedea figura
A.1. Zvelteţile elementelor de placă incluse în bară pot fi determinate în conformitate cu 4.4(4),
σ com,Ed fiind calculat pentru secţiunea transversală brută a plăcii.
B B

(4) Dacă ρ c f y /γ M1 , cu ρ c determinat conform 4.5.4(1), este superior tensiunii medii exercitate
B B B B B B B B

asupra barei σ com,Ed , nu se efectuează nici o reducere suplimentară în aria eficace a barei. În caz
B B

contrar, aria eficace din (4.6) este modificată după cum urmează:
ρ c f y Asl ,1
Ac ,eff ,loc = (A.3)
σ com, Ed γ M 1
(5) Reducerea menţionată în A.2.1(4) este aplicată doar ariei barei. Nu este necesară
aplicarea unor reduceri suplimentare în alte părţi comprimate ale barei, cu excepţia celor
referitoare la verificarea la voalare a panourilor secundare.

17
p
(6) Ca o alternativă la folosirea ariei eficace conform A.2.1(4), rezistenţa barei poate fi
P
P

determinată din A.2.1(5) până la (7) şi verificată pentru asigurarea faptului ca aceasta să nu
depăşească tensiunea medie σ com,Ed . B B

NOTĂ - Metoda expusă în (6) poate fi folosită în cazul rigidizărilor multiple în care efectul de
împiedicare al plăcii este neglijabil, adică bara fictivă este considerată liberă la flambaj în afara
planului inimii.

A sl,1B B

b1
(3- ψ)
b
(5-ψ) 1
bc

b
a 0,4 b c

b2
t

a. b. c.

Figura A.2 - Notaţii pentru o placă de inimă cu o singură rigidizare în zona comprimată

(7) Dacă placa rigidizată are două rigidizări longitudinale în zona comprimată, metoda
rigidizării unice descrisă în A.2.1(1) poate fi aplicată, a se vedea figura A3. Se presupune întâi că
una din rigidizări flambează iar cealaltă acţionează ca un reazem rigid. Flambarea simultană a
ambelor rigidizări este luată în considerare prin substituirea celor două rigidizări cu una singură,
astfel încât:
a) aria transversală şi momentul de inerţie I sl al acesteia sunt respectiv sumele aceloraşi
B B

caracteristici ale rigidizărilor individuale;


b) poziţionarea acesteia corespunde rezultantei forţelor aplicate pe rigidizările individuale.

Pentru fiecare din aceste situaţii prezentate în figura A.3 este calculată o valoare relevantă a
σ cr.p , a se vedea A.2.2(1), cu
B B b1 = b1* , b2 = b2* iar B * = b1* + b2* , a se vedea figura A.3.

b*1 b*1
I B* I
b*2 b*1
II II B*
B* b*2
b*2

Rigidizarea I Rigidizarea II Rigidizarea echivalentă

Aria secţiunii transversale Asl , I B B Asl ,II Asl , I + Asl ,II


Momentul de inerţie I sl , I I sl , II I sl , I + I sl , II

18
Figura A.3 - Notaţii pentru placa cu două rigidizări în zona comprimată

A.2.2 Modelul simplificat folosind o bară comprimată rezemată pe placă

(1) În cazul unei plăci rigidizate cu o rigidizare longitudinală poziţionată în zona comprimată,
tensiunea critică elastică de voalare poate fi calculată după cum urmează, ignorând rigidizările
din zona întinsă.

3
1,05 E I sl ,1 t b
σ cr ,sl = dacă a ≥ ac
Asl ,1 b1 b2
(A.4)
2
π E I sl ,1 E t3 b a2
σ cr ,sl = + dacă a ≤ ac
Asl ,1 a 2 ( )
4 π 2 1 − ν 2 Asl ,1 b12 b22

I sl ,1 b12 b22
cu ac = 4,33 4
t3 b
în care Asl ,1 este aria brută a montantului, definită în A.2.1(2)

I sl ,1 este momentul de inerţie al secţiunii brute al montantului, definit în A.2.1(2), faţă de


o axă care trece prin centrul de gravitate al acestuia şi paralel cu planului plăcii
b 1 , b 2 sunt distanţele de la marginile longitudinale la rigidizare (b 1 +b 2 = b).
B B B B B B B B

NOTĂ - Pentru determinarea σ cr,c a se vedea nota de la 4.5.3(3).


B B

(2) În cazul unei plăci rigidizate cu două rigidizări situate în zona comprimată, tensiunea
critică elastică de voalare a plăcii este considerată ca cea mai mică valoare a tensiunilor calculate
folosind ecuaţia (A.4) pentru cele trei cazuri b1 = b1* , b2 = b2* şi b = B * . Rigidizările situate în
zona întinsă se ignoră.

19
A.3 Coeficienţii de voalare prin forfecare

(1) Pentru plăcile cu rigidizări transversale rigide şi fără rigidizări transversale sau cu mai
mult de două rigidizări transversale, coeficientul de voalare la flambaj k τ poate fi calculat după
B B

cum urmează:
kτ = 5,34 + 4,00 (hw / a ) + kτsl
2
dacă a / hw ≥ 1
kτ = 4,00 + 5,34 (hw / a ) + kτsl
2
dacă a / hw < 1
(A.5)

2 3
h   I sl  2,1 I sl
în care kτsl =9 w  4  3  dar nu mai mic de 3
 a   t hw  t hw
a este distanţa dintre rigidizările transversale (a se vedea figura 5.3);
I sl este momentul de inerţie al rigidizării longitudinale faţă de axa z-z, a se vedea figura
5.3 (b). Pentru inimi cu două sau mai multe rigidizări longitudinale, nu este necesar
să fie egal distanţate, I sl este suma momentelor de inerţie a rigidizărilor individuale.

NOTĂ - În ecuaţia (A.5) nu este luată în calcul nici o rigidizare transversală nerigidă.

(2) Ecuaţia (A.5) se aplică de asemenea plăcilor cu o singură sau cu două rigidizări
a
longitudinale, dacă coeficientul său de formă α=
satisface α ≥ 3 . Pentru plăcile cu una sau
hw
două rigidizări longitudinale şi un coeficient de formă α < 3 , coeficientul de voalare prin forfecare
se determină cu:
I sl
6,3 + 0,18
t 3 hw I sl
kτ = 4,1 + 2
+ 2,2 3 (A.6)
α t 3 hw

20
Anexa B
(informativă)

Elemente neuniforme

B.1 Generalităţi

(1) Pentru elementele din placi care nu respecta conditiile de regularitate din 4.1(1),
verificarea la voalare poate fi facuta cu metoda descrisa la sectiunea 10.
Regulile indicate se aplică inimilor elementelor cu tălpi neparalele, cum sunt grinzile cu vute sau
inimilor cu deschideri regulate sau neregulate şi rigidizări neortogonale.

(2) α ult şi α crit pot fi calculate prin metode cu elemente finite, a se vedea anexa C.
B B B B

(3) Factorii de reducere ρ x , ρ z şi χ w pot fi obţinuţi pornind de la


B B B B B B λ p , prin intermediul curbei
de flambaj corespunzătoare, a se vedea secţiunile 4 şi 5.

NOTĂ - Factorul de reducere ρ poate fi determinat după cum urmează:


1
ρ= (B.1)
2
φp + φ − λ p p

în care φp =
1
2
( (
1 + α p λ p − λ p0 + λ p ) )
α ult ,k
şi λp =
α cr

Această procedură se aplică pentru ρ x , ρ z şi χ w . Valorile pentru


B B B B B B λ p0 şi αp sunt indicate în tabelul
B.1. Aceste valori au fost calibrate faţă de curbele de flambaj descrise în secţiunile 4 şi 5. Acestea
sunt în relaţie directă cu imperfecţiunile geometrice echivalente prin intermediul formulei următoare:
ρλ p
1−
t γ M1
(
e0 = α p λ p − λ p 0 ) 6 1 − ρλ p
(B.2)

Tabelul B.1 - Valorile λ p 0 şi α p B B

Produs modul predominant de instabilitate αp λ p0


tensiunea normală pentru ψ ≥0 0,70
laminat la cald tensiunea normală pentru ψ <0 0,13
forfecare 0,80
tensiune transversală
tensiunea normală pentru ψ ≥0 0,70
sudate sau îndoite la rece tensiunea normală pentru ψ <0 0,34
forfecare 0,80
tensiune transversală

21
B.2 Interacţiunea dintre voalare şi flambajul prin torsiune laterală
(1) Metoda descrisă în B.1 poate fi extinsă pentru verificarea combinată a elementelor la
voalare şi flambaj prin torsiune laterală prin calcularea α ult şi α crit după cum urmează:
B B B B

α ult este coeficientul minim de amplificare pentru care încărcările de calcul ating valorile
B B

caracteristice ale rezistenţei în secţiunea transversală critică, ignorând orice efecte de


voalare a plăcilor şi de flambaj lateral prin răsucire.
α cr este coeficientul minim de amplificare pentru care încărcările de calcul ating rezistenţa
B B

elastică critică a elementului, incluzând voalarea plăcilor şi flambajul lateral prin răsucire.

(2) Atunci când α cr ia în considerare modurile de flambaj lateral prin răsucire, factorul de
B B

reducere ρ folosit este egal cu valoarea minimă a coeficienţilor de reducere, în conformitate cu


B.1(3) şi a coeficientului χ LT de flambaj prin răsucire, evaluat în conformitate cu 6.3.3 din EN
B B

1993-1-1.

22
ACTIUNI DIN PODURI RULANTE PENTRU CALCULUL
GRINZILOR CAILOR DE RULARE

• Actiunile datorate podurilor rulante depind de greutatea podului si a


caruciorului (deschidere, capacitatea de ridicare), suspensie si sistem de
franare. Actiunile se furnizeaza in general de catre fabricant sau sunt
continute in specificatiile tehnice pentru produsele de serie.

23
24
25
U Important !!!

1) Actiunile produse de podurile rulante sunt actiuni mobile si trebuie


stabilita pozitia cea mai dezavantajoasa a convoiului.

2) Pe calea de rulare pot actiona mai multe poduri

26
DETALII CONSTRUCTIVE PENTRU GRINZI DE RULARE
(exemple orientative)
U Sectiuni Transversale cu grinda de rulare + grinda de franare

27
Rigidizari

28
29
Rezemari

30
Prinderea sinei la talpa superioara a grinzii

31
32
Opritorul caii de rulare

33
34
35
36
Curs 11

UTILIZAREA PROFILELOR DIN OŢEL


FORMATE LA RECE ÎN CONSTRUCŢII
1. Aspecte specifice ale comportarii profilelor din otel cu pereti subtiri, formate la
rece

1.1 Generalităţi

Profilele metalice formate la rece se întâlnesc în mai toate aspectele vieţii moderne.
Utilizările acestora sunt multe şi variate, existând în zilele noastre o gamă largă de
produse, cu o mare diversitate de forme şi mărimi.

Apariţia în construcţii a profilelor formate la rece datează de pe la mijlocul secolului


XIX, în SUA şi Marea Britanie. Utilizarea pe scară largă a acestor profile a început însă
doar din a doua jumătate a secolului trecut.

Până nu demult, profilele formate la rece au fost folosite preponderent ca elementele


secundare ale structurilor de rezistenţă ale clădirilor, în alcătuirea învelitorilor, ca pane
pentru acoperiş sau rigle pentru pereţi. Tot mai mult, în ultimii ani, aceste profile sunt
utilizate şi pentru alcătuirea structurii de rezistenţă propriu-zise a clădirilor.

Un produs specific, cu largă aplicabilitate, sunt tablele cutate, utilizate pentru realizarea
învelitorilor clădirilor. Tablele pentru învelitori se produc în sortimente variate, începând
cu tablele cutate obişnuite, utilizate pentru închiderile halelor industriale, până la
panourile speciale pentru realizarea unor faţade deosebite. Sistemele metalice uşoare,
pentru realizarea de pereţi cortină, sunt de asemenea utilizate pe scară largă. Tablele
cutate se utilizează, în ultimii 15 ani, ca o componentă de bază în alcătuirea planşeelor
mixte oţel-beton ale clădirilor multietajate.

Piaţa de desfacere a produselor din oţel formate la rece pentru construcţii continuă să se
dezvolte în întreaga lume. Aceasta se datorează şi noilor tehnologii de protecţie
anticorozivă, care conduc la creşterea competitivităţii produselor în domenii în care, până
nu demult, utilizarea lor era restricţionată ca urmare a riscului ridicat la coroziune. Studii
recente au arătat că degradarea protecţiei anticorozive pentru elementele din oţel zincate
este suficient de lentă, astfel încât se poate garanta o durată medie de viaţă de 60 ani.

În mod obişnuit, profilele formate la rece au grosimi de până la 3mm. Dezvoltări recente
ale tehnologiilor de fabricaţie permit însă formarea la rece a unor secţiuni cu grosimi de
până la 25mm. Secţiunile deschise, cu grosimi de până la 8mm, au început să se utilizeze
frecvent în construcţii. Oţelurile din care se obţin aceste profile au limite de curgere
cuprinse intre 250-550MPa (Hancock, 1997). Sunt însă tot mai des utilizate şi oţeluri cu
limite de curgere superioare acestor valori.
Utilizarea profilelor cu grosimi reduse şi a oţelurilor cu rezistenţe ridicate implică
rezolvarea unor probleme de proiectare deosebite, care nu sunt întâlnite în proiectarea
structurilor din oţel clasice. Instabilitatea structurală se produce mai repede, ca rezultat al
voalării pereţilor secţiunii transversale, care interacţionează cu flambajul global al
elementului. Utilizarea oţelurilor cu rezistenţe ridicate poate face însă ca tensiunea critică
corespunzătoare voalării pereţilor secţiunii transversale să fie aproximativ egală cu limita
de curgere.

Formele secţiunilor transversale în cazul profilelor formate la rece sunt de obicei mai
complexe decât ale celor laminate la cald sau sudate, cum ar fi secţiunile I sau U.
Secţiunile formate la rece au de regulă forme monosimetrice, chiar nesimetrice, având în
mod normal rigidizări suplimentare de capăt pe tălpi şi chiar rigidizări intermediare pe
inimi sau pe tălpile cu lăţime mare. Aşa cum se arată în Figura 1, prin formare la rece pot
fi produse diverse secţiuni simple sau complexe.

Fig. 1: Secţiuni formate la rece (Trebilcock, 1994)

Pentru calculul structurilor realizate din profile de oţel formate la rece, au fost elaborate
norme de calcul specifice. În SUA, prima ediţie a normelor AISI (American Iron and
Steel Institute) pentru proiectarea elementelor din oţel formate la rece a apărut în 1946;
aceste norme s-au actualizat cu regularitate până la ediţia lor cea mai recentă din 1999.
Prima ediţie a normelor americane unificate, North American Specification (AISI, 2001),
a fost publicată în 2001. Această normă se aplică în SUA, Canada şi Mexic, pentru
proiectarea elementelor din oţel formate la rece.
În Australia şi Noua Zeelandă, ultima versiune a normei pentru proiectarea structurilor
din oţel formate la rece a fost publicată în decembrie 1996 (AS/NZS, 1996). Noua ediţie,
2003, este în curs de apariţie.

În Europa, comitetul ECCS (European Convention for Constructional Steelwork) a


elaborat recomandările europene pentru proiectarea elementelor din oţel formate la rece,
pentru prima oara, în anul 1987 (ECCS, 1987). De atunci, acest document european a fost
revizuit şi publicat în 1996 ca şi prenormă europeană Eurocode 3, Partea 1.3 (ENV1993-
1-3, 1996). În prezent, este disponibilă în versiunea finală şi Euronorma corespunzătoare:
EN 1998-1-3.
În România, există din anul 1997 versiunea tradusă şi adaptată a ENV1993-1-3, cu
denumirea "Normativ pentru calculul elementelor din oţel cu pereţi subţiri formate la
rece" indicativ NP012-1997 (NP012-1997). Standardul de profil, STAS 10108/2-1983,
mai vechi, este bazat, în principal, pe noema AISI-1968.

Domeniile de utilizare ale profilelor din oţel formate la rece, ca elemente de rezistenţă,
sunt variate, mergând de la industria construcţiilor până la industria automobilelor, în
aeronautică, construcţii navale, industria chimică etc.

1.2 Profile din oţel formate la rece

1.2.1 Tipuri de profile din oţel formate la rece

Elementele structurale din oţel formate la rece pot fi clasificate în două tipuri distincte:
1. Profile în cadrul structurii de rezistenţă propriu-zise a clădirii;
2. Panouri de tablă profilată pentru învelitoare sau planşee.

Prima categorie include, aşa cum se arată în Figura 2, secţiuni deschise simple (Figura
2a), secţiuni compuse deschise (Figura 2b) sau secţiuni compuse închise (Figura 2c). În
mod obişnuit, înălţimea secţiunilor variază de la 50-70mm până la 350-400mm, cu
grosimi de aproximativ 1-6mm.

b) Secţiuni compuse deschise

c) Secţiuni compuse închise


a) Secţiuni deschise simple
Fig. 2: Tipuri de secţiuni formate la rece

Panourile din tablă, realizate din table profilate sau casete, sunt arătate în Figura 3.
Înălţimea panourilor variază de obicei între 20 şi 200mm, în timp ce grosimile variază
între 0.4-1.5mm.

Fig. 3: Table profilate şi casete

Figura 4 arată câteva exemple de table cutate de tip LINDAB.

a) Profile de tablă pentru b) Profile de tablă pentru c) Tablă cu profil înalt pentru planşee
acoperiş perete

Fig. 4: Profile de tablă cutată de tip LINDAB


Fig. 4a: Panouri Sandwich

Pentru construcţii, profilele formate la rece prezintă următoarele avantaje (Yu, 2000):
1. Prin formare la rece, pot fi realizate în mod economic profile cu secţiuni adaptate
pentru aplicaţii specifice;
2. Folosirea profilelor formate la rece este mai economică decât laminatele la cald,
pentru încărcări şi deschideri relativ reduse;
3. Profilele formate la rece pot fi realizate astfel încât să poată fi transportate în mod
compact şi economic (cazul profilelor Z de tip LINDAB, cu tălpi inegale, care pot
fi suprapuse pentru transport şi ambalare);
4. Din punct de vedere structural, panourile din tablă cutată pentru învelitori sau
pentru planşee uşoare au rolul de a susţine sarcini perpendiculare pe planul lor,
dar pot acţiona, de asemenea, şi ca diafragme la acţiunea forţelor orizontale.

Comparativ cu alte materiale de construcţie, cum ar fi lemnul sau betonul, pentru


elementele din oţel formate la rece pot fi evidenţiate următoarele avantaje:
1. Greutate redusă;
2. Rezistenţă şi rigiditate ridicate;
3. Fabricaţie uşoară;
4. Montaj rapid şi uşor;
5. Acurateţe sporită a detaliilor;
6. Calitate uniformă;
7. Costuri reduse la transport şi manipulare;
8. Sunt incombustibile, nu putrezesc şi sunt insensibile la acţiunea insectelor;
9. Sunt reciclabile.

1.2.2 Tehnologii de fabricare

Elementele formate la rece pot fi fabricate prin următoarele procedee:


1. Laminare la rece;
2. Îndoire la rece;
3. Presare la rece.

În cazul laminării la rece, banda de oţel din care se realizează profilul este trecută
succesiv printre două trenuri de role, îndoirea făcându-se progresiv într-o secvenţa de
tipul celei prezentate în Figura 5.

START
1 2 3 4 5 6

Flat sheet Finished


section

1 2 3 4 5 6
Role de laminare în diferite etape de formare

6 6
5 5
4 4
3 3
2 2
1 1

Profil în diverse etape


Fig. 5: Etape în laminarea la rece a unei secţiuni simple (Rhodes, 1991)
Figurile 6 (a şi b) arată două linii de laminare pentru produse liniare (profile), respectiv
pentru panouri de tablă cutată.

Schimbarea rolelor de laminare la rece, pentru a obţine profile de forme şi/sau mărimi
diferite, este consumatoare de timp şi stagnează producţia. Pe liniile moderne de laminare
sunt folosite de obicei role ajustabile, care permit o schimbare rapidă pentru diferite game
de mărimi ale secţiunii transversale.

(a) (b)

Fig. 6: Linii de laminare industriale


a) profile ; b) table

Îndoirea la rece este un procedeu mai simplu decât laminarea, dar şi are aplicabilitate
limitată. Profile cu lungimi reduse şi cu geometrie simplă se pot realiza prin îndoiri
succesive, aşa cum se arată în Figura 7.
1 2

3 4

Fig. 7: Îndoirea la rece

Presarea la rece este mai răspândită decât îndoirea şi permite producerea unei mari
varietăţi de forme secţionale. Prin acest procedeu, o secţiune este formată prin presarea
tablei, aşa cum se arată în Figura 8. Fiecare îndoitură este obţinută separat. Acest
procedeu are, de asemenea, limitări în ceea ce priveşte geometria şi lungimea elementelor
care pot fi produse.
a) b)

b) d)

e) f
Fig. 8: Presarea la rece

Laminarea la rece este utilizată în mod uzual pentru producerea de cantităţi mari de
profile cu aceeaşi formă a secţiunii transversale. Costurile iniţiale ale investiţiei sunt
ridicate, dar manopera ulterioară este redusă. Presarea la rece este utilizată, în mod uzual,
pentru a produce cantităţi reduse de profile, atunci când este cerută o varietate mare de
forme ale secţiunilor transversale.

1.2.3 Caracteristici ale profilelor formate la rece datorate procesului de fabricaţie

Procedeul de fabricaţie influenţează anumite caracteristici mecanice şi geometrice ale


profilelor formate la rece. În primul rând, formarea la rece produce modificarea curbei
caracteristice a oţelului. Prin ecruisare, laminarea la rece conduce la creşterea limitei de
curgere, uneori şi a rezistenţei la rupere, fenomen mai accentuat în colţurile profilelor şi
apreciabil în inimi şi tălpi. Presarea la rece lasă aceste caracteristici aproape neschimbate
în inimi şi tălpi. Evident, ecruisarea nu se produce în cazul secţiunilor laminate la cald,
aşa cum se arata in Tabelul 1 (Rondal, 1998).

Tabel 1. Creşterea limitei de curgere şi a rezistenţei la rupere funcţie de procedeul de


fabricaţie a profilelor
Formare la rece
Procedeul de fabricaţie Laminare la
cald Laminare Presare
Colţuri -- Ridicată Ridicată
Limita de
curgere
Inimi -- Moderată --

Colţuri -- Ridicată Ridicată


Rezistenţa
la rupere
Inimi -- Moderată --

Aşa cum s-a menţionat deja, creşterea limitei de curgere se datorează ecruisării şi depinde
de tipul de oţel utilizat. Creşterea rezistenţei la rupere se datorează fenomenului de
îmbătrânire, care fragilizează materialul, a cărui ductilitate a fost deja redusă prin
ecruisare şi depinde de caracteristicile metalurgice ale oţelului. Figura 9 prezintă
comparativ curbele caracteristice ale oţelului înainte şi după ecruisare.

Fig. 9: Influenţa procesului de formare la rece asupra caracteristicilor mecanice ale


oţelului

Figura 10 arată modificarea limitei de curgere pentru două secţiuni formate la rece.

27% 23% 33% 8%

39% 17%

a) Roll-formed b) Press-braked
Angle Plain channel Hot section
2 3 2 3 3 4

1 1 4
60x60x4 60x60x60x4 1 2 5 6
2 N/mm 2 25x70x38x70x25x4
N/mm
N/mm2
500 500
fy 500
fy
fy
400 400
f ya
f ya f ya

300 300
300
f yb f yb
f yb
1 2 3 1 2 3 4
1 2 3 4 5 6

Fig. 10: Influenţa formării la rece

Valoarea medie a limitei de curgere pe ansamblul profilului creste cu numărul de


îndoituri. Formula Limita de curgere medie se determina cu ajutorul formulei (2.1) din
normativul romanesc pentru calculul elementelor din otel formate la rece (NPO, 1997):

f ya = f yb + (f u − f yb ) ⋅ k ⋅ n ⋅ t 2 / A g ≤ (f u + f yb ) / 2 (2.1)

în care:
fyb , fub - limita elastică şi rezistenţa la rupere a materialului de bază;
t - grosimea tablei;
Ag - aria brută a secţiunii;
k - coeficient depinzând de modul de formare la rece (k=7 - laminare şi k=5 - alte
metode);
n - numărul îndoiturilor cu o rază interioară mai mică decât 5t şi cuprinse între 0º
- 135º.

Trebuie avut în vedere însă că această creştere a limitei de curgere nu poate fi luată în
considerare decât pentru elementele cu întreaga secţiune efectivă (care nu voalează). De
asemenea, această creştere nu se calculează pentru elementele sudate în zonele formate la
rece sau elementele care sunt supuse tratamentelor termice. În ceea ce priveşte numărul
îndoiturilor luate în considerare, se face distincţie între solicitările de întindere şi
compresiune, pe de-o parte, şi solicitarea de încovoiere, pe de altă parte. La întindere şi
compresiune toate colţurile joacă un rol, pe când la încovoiere doar cele învecinate
tălpilor profilului.
Profilele laminate la cald sunt afectate de tensiuni reziduale de tip membranar, care
depind de forma secţiunii transversale şi au o influenţă semnificativă asupra
comportamentului la stabilitate. De aceea, tensiunile reziduale au constituit factorul cel
mai important pentru încadrarea profilelor laminate la cald pe diferite curbe de flambaj în
normele de calcul europene (ENV 1993-1-1, 1992), inclusiv STAS 10108/0-78.

În cazul profilelor formate la rece, tensiunile reziduale sunt în principal de încovoiere, aşa
cum se arată în Figura 11, iar influenţa acestora asupra comportamentului la stabilitate
este mai puţin importantă decât cele de tip membranar, după cum se vede în Tabelul 2
(Rondal, 1988). Pe de altă parte, procedeul de formare la rece influenţează mărimea
tensiunilor reziduale; laminarea la rece produce tensiuni reziduale de încovoiere mai mari
decât presarea la rece.

Curbele de flambaj europene au fost calibrate utilizând rezultate experimentale pentru


profile formate la cald (laminate sau sudate), obţinute în urma unei largi campanii de
încercări în Europa anilor 1960 (Sfiintesco, 1970). Aceste curbe se bazează pe
binecunoscuta formulă Ayrton-Perry în care factorul de imperfecţiune α a fost calibrat pe
baza rezultatelor experimentale (Rondal şi Maquoi, 1979).

Fig. 11: Evidenţierea tensiunilor reziduale de încovoiere pentru un profil C


format la rece

Table 2. Tipul şi intensitatea tensiunilor reziduale în profilele din oţel


Formare la rece
Metoda de fabricaţie Laminare la cald Laminare Presare

Tensiuni reziduale membranare


Mare Scăzută Scăzută
(σrm)
Tensiuni reziduale de încovoiere
Scăzută Mare Scăzută
(σrf)

Datorită faptului că proprietăţile mecanice ale profilelor formate la rece sunt diferite de
cele ale celor formate la cald, ar trebui luate în considerare curbe de flambaj distincte
(Dubina, 1995). Chiar dacă astăzi sunt la îndemână metode numerice şi experimentale
prin care factorul imperfecţiunilor α să fie calibrat în mod adecvat pentru profile formate
la rece (Dubina, 2001), pentru simplitatea procesului de proiectare se utilizează aceleaşi
curbe de flambaj ca şi pentru profilele formate la cald (ENV1993-1-3; NP012-1997).

1.3 Probleme specifice în proiectarea elementelor formate la rece

1.3.1 Probleme specifice de stabilitate

Elementele metalice cu pereţi subţiri pot fi supuse la unul dintre modurile generice de
flambaj: local, distorsional sau global, şi la interacţiunea acestora. Flambajul local sau
voalarea pereţilor secţiunii transversale, respectiv distorsiunea sau strâmbarea secţiunii,
sunt întîlnite la profilele din oţel formate la rece care, de regulă, au pereţii subţiri.

Termenul de "flambaj global" desemnează flambajul prin încovoiere (Euler) precum şi


flambajul prin încovoiere-răsucire sau flambajul lateral, prin încovoiere şi răsucire, al
grinzilor.

Flambajul distorsional, aşa cum sugerează şi denumirea, este modul de pierdere a


stabilităţii care apare ca o consecinţă a distorsiunii secţiunii transversale. În cazul
profilelor din oţel formate la rece, acesta este caracterizat de deplasarea relativă a
pereţilor profilului, care se rotesc în jurul axelor colţurilor secţiunii. Mărimea lungimii de
semiundă a flambajului distorsional este în general între cea a flambajului local şi a celui
global. Ca o consecinţă a creşterii complexităţii formelor secţiunilor transversale ale
profilelor formate la rece, calculul caracteristicilor eficace ale secţiunii transversale în
urma flambajului local devine tot mai complicat, iar flambajul distorsional creşte în
importanţă.

Flambajul local şi cel distorsional pot fi considerate ca fiind moduri de flambaj


"secţionale" şi pot interacţiona atât între ele cât şi cu celelalte moduri globale. (Dubină,
1996).

Figura 12 arată câteva moduri de flambaj simple şi în interacţiune, sau cuplate, pentru un
profil cu secţiune C comprimat. Rezultatele au fost obţinute utilizând Metoda
Elementului Finit şi analiza de stabilitate cu valori proprii (bifurcarea echilibrului elastic).
Pentru o secţiune dată, diferitele moduri de pierdere a stabilităţii barei comprimate centric
depind de lungimea de flambaj, aşa cum se arată în Figura 13 (Hancock, 1998).

Graficul arătat în Figura 13 a fost obţinut în urma unei analize utilizând Metoda Fâşiilor
Finite şi descrie modificarea forţei critice de flambaj funcţie de lungimea de semiundă.
Primul minim (Punctul A) apare pe curbă la o lungime de semiundă de 65mm şi
reprezintă voalarea. Voalarea constă în deformarea inimii elementului, fără deplasarea
liniei de joncţiune între talpă şi rigidizarea de capăt. Un al doilea minim apare în punctul
B la o lungime de semiundă de 280mm. Acesta este un mod de flambaj distorsional, cu
deplasarea liniei de joncţiune dintre talpă şi rigidizarea de capăt, dar fără o deplasare de
ansamblu a secţiunii transversale. În anumite articole de specialitate, acest tip de flambaj
mai este numit şi mod "local-distorsional". Tensiunea corespunzătoare flambajului
distorsional este uşor mai mare decât tensiunea corespunzătoare flambajului local în
punctul A, deci atunci când un profil cu lungime mare stabilizat pentru flambajul global
este supus la compresiune, este de aşteptat să-şi piardă stabilitatea prin voalare, mai
repede decât prin flambajul distorsional.

Elementul îşi pierde stabilitatea generală prin încovoiere sau încovoiere-răsucire la


lungimi de semiundă mari (punctele C, D şi E). În particular, pentru secţiunea considerată
în Figura 13, pierderea stabilităţii prin încovoiere-răsucire apare până la lungimi de
semiundă de aproximativ 1800mm. La lungimi de semiundă mai mari, apare flambajul
prin încovoiere.

(a) (b) (c) (d) (e)


(f) (g) (h) (i) (j) (k)
Fig. 12: Moduri de flambaj pentru un profil C format la rece comprimat
Moduri simple: (a) local (L); (b) distorsional (D); (c) încovoiere (F); (d) torsional (T);
(e) încovoiere-răsucire (FT)
Moduri cuplate (în interacţiune): (f) L + D; (g) F + L; (h) F + D; (i) FT + L; (j) FT + D;
(k) F + FT

800 Distorsiune
Voalare
700
Rezistenţa la flambaj (MPa)

600
Flambaj prin
500 încovoiere-
răsucire
400
A
300 B
Toate modurile (interacţiune) C
200 Încovoiere-răsucire

100 65mm 280mm


D E
0
10 100 1000 10000
Lungime de semi-undă (mm)

Fig. 13: Rezistenţa funcţie de lungimea de semiundă pentru un profil C comprimat


(Hancock, 1998)

Linia punctată din Figura 13, adăugată figurii originale a lui Hancock (1998), arată în
mod calitativ zona în care apare cuplarea modurilor.

Efectul interacţiunii dintre modurile de flambaj secţional şi global consistă în creşterea


sensibilităţii elementului la imperfecţiuni, conducând la eroziunea tensiunilor teoretice de
flambaj (zonele haşurate în Figura 13). De fapt, datorită prezenţei inerente a
imperfecţiunilor, interacţiunea modurilor de pierdere a stabilităţii apare întotdeauna în
cazul profilelor formate la rece cu pereţi subţiri.

Figura 14 arată diferenţa de comportament dintre un element din oţel cu secţiune


obişnuită şi un element de aceeaşi lungime cu pereţi subţiri. Atât cazul barei ideale cât şi
cazul barei cu imperfecţiuni sunt prezentate.

Pentru primul element se poate observa că ruina începe cu îndepărtarea de la curba


elastică în punctul B, când prima fibră atinge limita de curgere şi se atinge capacitatea
portantă ultimă, Nu, în punctul C, după care tinde asimptotic spre curba teoretică de
comportament rigid-plastic. Teoria elastică este capabilă să determine deplasările şi
tensiunile pâna în punctul în care se atinge limita de curgere. Poziţia curbei rigid-plastice
determină limita absolută a capacităţii portante.

N N N

Npl Rigid-plastic Npl Rigid-plastic


f0
Ideal elastic Ideal elastic

Ncr f Ncr
Elastic cu imperfecţiuni
Elastic cu imperfecţiuni
Nu Nu Elasto-plastic
C D N C
D
B Elasto-plastic NL L
Iniţiere plasticizare
Iniţiere plasticizare Apariţie voalare
f f

f0 f0

Fig. 14: Comportarea unui profil comprimat cu secţiune obişnuită (a) şi, respectiv, cu
pereţi subţiri (b)

În cazul în care elementul este constituit dintr-un profil metalic cu pereţi subţiri, modurile
de flambaj secţional apar înaintea iniţierii plasticizării. Flambajul secţional este
caracterizat printr-o comportare post-critică stabilă şi nu produce cedarea elementului;
acesta, însă, pierde în mod semnificativ din rigiditate. Plasticizarea începe la colţurile
secţiunii transversale, cu puţin înainte de ruina elementului, când flambajul secţional se
transformă într-un mecanism plastic local cvasi-simultan cu producerea flambajului
global (Dubină, 2000). Figura 15, obţinută printr-o analiză neliniară elasto-plastică cu
element finit, arată clar mecanismul de cedare al unui profil cu pereţi subţiri comprimat
(Dubină şi Ungureanu, 2000).
Fig. 15: Mod de cedare al unui profil C comprimat

Pentru a ţine seama de reducerea rigidităţii, atunci când flambajul secţional apare înaintea
flambajului global, în practica proiectării se operează cu caracteristici geometrice reduse
ale secţiunii transversale a profilului.

În Figura 16 se arată comparaţia dintre curbele de flambaj pentru un profil C solicitat la


compresiune, calculate în conformitate cu norma europeană (ENV,1993), considerând
caracteristicile brute ale secţiunii transversale (fără considerarea flambajului local) si
caracteristicile reduse ale secţiunii (caz în care are loc interacţiunea dintre modul
secţional şi cel global).
N=N/Npl
(Npl=A×fy)
NE (Euler) Eroziune datorită
imperfecţiunilor
Eroziune datorită +
imperfecţiunilor efectul voalării
1.0 Secţiune brută (A)

N=Aeff/A<1

Secţiune redusă (Aeff)

0 0.2 1.0 2.0


Zvelteţe element ( λ )

Fig. 16: Efectul voalării pereţilor secţiunii asupra capacităţii portante a unui profil
comprimat

1.3.2 Rigitatea la torsiune

Profilele formate la rece au, de regulă, pereţi subţiri şi în consecinţă, o rigiditate la


torsiune redusă. Multe profile produse la rece sunt cu secţiuni monosimetrice, având
centrul de tăiere excentric faţă de centrul de greutate, aşa cum se arată în Figura 17a.
Pentru a produce încovoiere fără răsucire linia forţei trebuie să treacă prin centrul de
tăiere a secţiunii. Orice excentricitate a încărcării faţă de axa centrului de tăiere va
produce deformaţii de răsucire considerabile într-o grindă cu pereţi subţiri, aşa cum se
arată în Figura 17a. În consecinţă, grinzile încovoiate necesită legături suplimentare
amplasate la diferite intervale, sau în mod continuu, pentru împiedicarea răsucirii. Aceste
legături se impun în mod aproape curent în cazul grinzilor din profile C sau Z, care îşi pot
pierde stabilitatea generală datorită legăturilor laterale insuficiente.

Pentru elemente solicitate la compresiune, excentricitatea încărcării faţă de centrul de


tăiere poate provoca flambajul prin încovoiere-răsucire, la o forţă inferioară celei
corespunzătoare pierderii stabilităţii prin încovoiere, aşa cum se arata în Figura 17b.
e

Încărcare
(P)

Centru
Centru greutate Răsucire
Deplasarea centrului
tăiere
de tăiere din
încovoiere

a)

Încărcare axială
Flambaj prin în centrul de
încovoiere greutate

Flambaj prin
încovoiere-răsucire

b)
Fig. 17: Deformaţii de răsucire

1.3.3 Strivirea locală a inimii

Fenomenul de strivire locală a inimii profilelor se produce în dreptul încărcărilor


concentrate sau al reazemelor. Fenomenul reprezintă o problemă importantă pentru
profilele şi tablele formate la rece, având în vedere următoarele:
(a) În proiectarea profilelor formate la rece nu se prevăd în mod uzual rigidizări
suplimentare pe pereţii secţiunilor în dreptul concentrărilor de forţe. Un exemplu în
acest sens sunt tablele cutate pentru acoperiş sau pentru planşee, care sunt continue la
trecerea peste pane şi grinzi;
(b) Zvelteţea pereţilor secţiunilor transversale şi implicit a inimilor acestora este în mod
obişnuit mult mai mare decât în cazul profilelor formate la cald;
(c) În multe cazuri inimile secţiunilor sunt înclinate;
(d) Sunt situaţii numeroase în care elementul de legătură, prin intermediul căruia se
aplică încărcarea transversală, este excentric faţă de inima profilului.

Strivirea locală a inimii este o problemă specifică, care apare în comportarea profilelor
formate la rece, şi de aceea normele de calcul conţin prevederi în scopul controlării
acestui fenomen.
WEB CRIPPLING

Fig.3.19: Web crippling

1.3.4 Ductilitatea şi comportarea în domeniul plastic

Ca efect al flambajului secţional, dar şi datorită ecruisării în urma procesului de


fabricaţie, profilele formate la rece posedă o ductilitate redusă. În general, nu se acceptă
un calcul plastic pentru profilele cu pereţi subţiri formate la rece. Aşa cum s-a arătat şi în
paragraful 1.3.1, după iniţierea plasticizării, la aceste profile rezerva de capacitate
portantă este foarte scăzută. Cu toate acestea, pentru elementele încovoiate, normele de
proiectare acceptă considerarea rezervei de capacitate portantă în domeniul plastic pentru
porţiunea întinsă a secţiunii transversale.

Profilele formate la rece pot fi utilizate în structurile supuse la acţiuni seismice


importante, deoarece există beneficii structurale importante ca urmare a forţelor iniţiale
reduse, masa structurii fiind mică, dar nu se poate conta pe zone plastice disipative în
această situaţie. În proiectarea antiseismică, dacă se utilizează profile formate la rece, se
aplică un factor de reducere ψ=1, aşa cum se prevede în normativul de proiectare
antiseismică P100-92 (P100, 1992). În noua versiune a normei europene, EUROCODE 8
(EN1998-1) se prevede pentru structurile metalice cu capacitate de disipare redusă un
factor de comportare q=1.5 (in P100-1/2006 q=1). Dacă structura, prin proiectare, asigură
suficientă redundanţă (suprarezistenţă de proiectare şi capacitate de redistribuire a
eforturilor în urma unor cedări locale) poate fi, în principiu, aplicat acest factor de
reducere.

1.3.5 Îmbinări

Datorită grosimilor reduse ale pereţilor profilelor formate la rece, metodele convenţionale
de îmbinare, prin sudare sau cu şuruburi, deşi posibile, sunt, în general, mai puţin
utilizate, accentul punându-se pe tehnologiile specifice mai potrivite materialelor cu
grosime redusă. În cazul tehnologiilor aplicate curent, specifice profilelor cu pereţi subţiri
formate la rece, se evidenţiază îmbinările cu nituri oarbe şi cele cu şuruburi
autoperforante şi/sau autofiletante. Bolţurile aplicate prin împuşcare sunt, de asemenea,
utilizate în mod curent pentru prinderea unei table subţiri de profile cu grosime de perete
mai mari (de exemplu: profile laminate la cald).

Mai recent, au apărut şi alte metode de îmbinare, specifice profilelor cu pereţi subţiri,
cum ar fi îmbinările cu adezivi sau cele prin presare şi/sau ştanţare.

Îmbinările cu adezivi folosesc răşini epoxidice sau adezivi acrilici. Avantajul îmbinărilor
cu adezivi constă într-o bună repartizare a eforturilor în zona îmbinării, însă necesită o
tratare atentă a suprafeţelor de contact din îmbinare, şi timp de întărire a adezivului.
Prezintă o rezistenţă bună la solicitări de forfecare însă sunt slabe pentru solicitări de
întindere. Este discutabilă comportarea lor în timp şi la sarcini repetate şi/sau reversibile.

Îmbinările prin presare (press-joining) sau stanţare, de tip "Rosette" (Makelainen şi Kesti,
1999), reprezintă o metodă nouă de îmbinare a profilelor cu pereţi subţiri.

Pot exista şi îmbinări mecanice speciale, specifice anumitor tipuri de structuri, cum ar fi
structurile de depozitare, la care grinzile de susţinere a platformelor de depozitare au la
capete dispozitive speciale de fixare. La aceste tipuri de structuri, în general, stâlpii sunt
alcătuiţi din profile cu pereţi perforaţi, pentru a permite fixarea grinzilor la diferite nivele.

Table 7.2: Usual mechanical fasteners for common applications [3]

Thin- Steel- Thin- Fasteners Remark


to-thick to- to-thin
wood
X X Bolts M5-M16

Self-tapping screw φ6.3 with washer


X
≥ 16 mm, 1 mm thick with elastomer

Hexagon head screw φ6.3 or 6.5 with


X X washer ≥ 16 mm, 1 mm thick with
elastomer

Self-drilling screws with diameters:


- φ4.22 or 4.8 mm
X X
- φ5.5 mm
- φ6.3 mm
Thread-cutting screw φ8 mm with
X washer ≥ 16 mm, 1 mm thick with or
without elastomer
Blind rivets with diameters:
- φ4.0 mm
X
- φ4.8 mm
- φ6.4 mm
X Shot (fired) pins
X Nuts

Hexagon Cup Countersunk Hexagon flanged


Fig.7.1 Bolt head shapes
Bolts

Purlin
Sleeved purlin
Cleat attached to rafter
(or column in case of
side rails or girts)

Column
Rafter
Bolt
Bolts

Purlin
Girt

Fig.7.2 Bolted continuous fixation for purlins and side rails


a) b)

c) d)
e

e) f)
Fig.7.3 Failure modes for bolted connections in shear

a) b)
Fig.7.4 Possible failure modes for bolted connections in tension

a) b) c)
Fig.7.5 Thread types for thread-forming screws
Fig.7.6 Thread and points of thread-cutting screws

drill flute

thread
length

screw length
drill point

length
drill
drill diameter

7.7
a) b)

Fig. 7.7 Self-drilling screws: a) drill diameter equal to body diameter for thin-to-thick
connections; b) drill diameter smaller than body diameter for thin-to-thin connections

a) b) c) d)

Fig. 7.8 Washers for self-tapping screws: a) metal washer; b) elastomeric washer; c) and
d) elastomeric or vulcanised to metal washer
a)

b)

c)

d)
Fig.7.12 Test evidence for failure modes of screwed connections: a) Tilting and pull-out
of screw; b) upper sheet tearing; c) screw shearing;
Cut at rivet head and grind

Self-plugging Pull-through

Open end Closed end


a)

Open end Closed end


b)

c)
Fig.7.13 Different types of blind rivets
Inserting Locking

1 2 3

Banc-lock
Assembled Self-locking tapped holes
Fig.7.14 Nut systems

Five types of powder actuated fasteners


Three types of air driven fasteners
Fig.7.17 Shot fired pins

electrodes or
projection
electrodes or
electrodes or

welding tips
welding tips

welds

dies
Before After
welding welding
a) b) c)

Fig.7.21 Resistance welding procedures: a) spot welding; b) seam welding; c) projection


welding

1.3.6 Proiectarea asistată de experiment

Deşi tehnologia formării la rece prezintă avantajul de a permite obţinerea unor profile cu
secţiuni variate, din punct de vedere al proiectării, calculul acestor elemente poate fi
deosebit de complex. Sistemele structurale alcătuite din diferite tipuri de profile formate
la rece care conlucrează între ele (cum ar fi învelitoarea acoperişurilor, realizată din pane
cu secţiune Z şi panouri de tablă cutată) pot conduce la situaţii de proiectare dificil de
controlat prin relaţii de calcul analitice. Bineînţeles, analiza numerică cu ajutorul unui
program de calcul cu element finit reprezintă întotdeauna o posibilitate de rezolvare a
unor astfel de situaţii, dar de cele mai multe ori modelarea este complicată şi costisitoare
din punct de vedere al timpului de lucru. Pentru astfel de probleme, normele de proiectare
moderne permit utilizarea de proceduri experimentale pentru evaluarea performanţelor
structurale. Analiza experimentală poate fi utilizată integral, înlocuind proiectarea prin
calcul, sau poate fi utilizată în combinaţie cu calculul numeric. Evident, doar
laboratoarele acreditate pot efectua astfel de programe experimentale şi eliberează
certificate de conformitate.
1.3.7 Norme de calcul

În paragraful 1.1 s-a făcut deja referire la normele pentru proiectarea elementelor din oţel
formate la rece existente în Europa, Statele Unite ale Americii şi Australia. În continuare
se vor face câteva precizări referitoare la norma românească de profil "Normativ pentru
calculul elementelor din oţel cu pereţi subţiri formate la rece" indicativ NP012-1997
(Este tradusa si in curs de aplicare SREN 1993-1-3). Prevederile generale din SREN
1993-1-1,1-5,1-8 se aplica si in acest caz. se poate face trimitere la NP042-2000.

Normativul NP012-1997 reprezintă versiunea tradusă şi adaptată a normei europene


EUROCODE 3, Partea 1.3 (ENV1993-1-3, 1996) care este norma europeană unificată
pentru proiectarea elementelor din oţel formate la rece cu pereţi subţiri. Prevederile
normei europene sunt limitate la elemente din oţel cu grosimile cuprinse între 1.0-8.0 mm
pentru profile, respectiv 0.5-4.0 mm pentru table. Normativul foloseşte în exclusivitate
metoda stărilor limită. Prescripţiile de proiectare nu sunt mult diferite de cele conţinute în
norma americană AISI (AISI, 2001) însă includ, în general, metode de calcul mai
avansate. Pentru calculul caracteristicilor eficace ale profilelor comprimate, spre
exemplu, norma europeană conţine prevederi de calcul mult mai complexe. Cu toate
acestea, în comparaţie cu norma americană (AISI, 2001) respectiv norma australiană
(AS/NZS, 1996, 1998) nu sunt prezentate formule de calcul pentru flambajul distorsional.

Normativul românesc introduce, de asemenea, în plus faţă de norma europeană, Capitolul


5.4 "Bare cu secţiune compusă din elemente formate la rece". În acest capitol sunt
prezentate formulele de calcul pentru verificarea rezistenţei şi stabilităţii barelor cu
secţiune transversală compusă, obţinută prin metode de solidarizare specifice, a două sau
mai multor profile formate la rece cu pereţi subţiri.

Pentru considerarea efectului de diafragmă a pereţilor şi învelitorii din table cutate, în


România există normativul NP041-2000, care este redactat în conformitate cu prevederile
corespunzătoare ale Convenţiei Europene de Construcţii Metalice.

1.3.8 Rezistenţa la foc

Un parametru important pentru determinarea rezistenţei la foc a unui anumit element


structural este factorul de masivitate, definit prin raportul dintre perimetrul secţiunii
transversale a profilului supus acţiunii focului şi aria secţiunii transversale. În cazul
profilelor formate la rece, datorită grosimilor reduse ale pereţilor, acest factor are valori
ridicate, ceea ce conduce la rezistenţe la foc reduse. Din acelaşi motiv, în cazul profilelor
formate la rece, protecţia la foc cu vopsea intumescentă nu este eficientă.

Aplicarea sprayurilor grele, deşi eficientă în mod obişnuit, nu este o soluţie uzuală pentru
profilele formate la rece zincate. De obicei, pentru protecţia la foc a acestui tip de profile
se recomandă izolarea cu vată minerală sau alte materiale similare şi îmbrăcarea lor cu un
sistem de plăci de gips-carton. Această protecţie asigură o rezistenţă la foc adecvată
cerinţelor de proiectare impuse de norme.

Funcţie de numărul de straturi de plăci şi de izolaţia termică suplimentară, acest tip de


protecţie poate asigura o rezistenţă la foc de până la 120 de minute.

1.3.9 Protecţia anticorozivă

Rezistenţa la coroziune a profilelor formate la rece depinde de agresivitatea mediului şi


de tipul şi grosimea tratamentului de protecţie aplicat. Procedeul de fabricare la rece
permite ca protecţia anticorozivă să poată fi aplicată pe tabla de bază înainte de laminare.
În consecinţă, tabla zincată şi/sau vopsită poate fi trecută prin rolele de laminare şi nu mai
necesită alte tratamente.
Galvanizarea uzuală se execută cu o cantitate de 275 grame de zinc pe metru pătrat (Zn
275), care corespunde unei grosimi a stratului de zinc de 20 µm pe fiecare parte a tablei.
Protecţia prin zincare este suficientă pentru asigurarea rezistenţei la coroziune pentru
toată durata de viaţă a unei clădiri, cu condiţia ca aceasta să fi fost construită în mod
adecvat. Protecţia anticorozivă poate fi uşor distrusă ca urmare a manipulării şi
transportului profilelor. În cazul efectuării unor găuri în profilele zincate, în mod obişnuit
nu mai este necesar un tratament ulterior, din moment ce stratul de zinc se transferă pe
suprafeţele neprotejate.

Un alt tip de protecţie anticorozivă utilizat în cazul profilelor formate la rece cu pereţi
subţiri este protecţia cu film pe bază de materiale plastice. Acest tip de protecţie constă în
acoperirea suprafeţei oţelului cu un strat de material plastic, care poate fi aplicat prin
proiectarea pe suprafaţa de protejat a unui strat de material plastic topit în stare lichidă,
prin scufundarea elementului din oţel în suspensii de pulberi protectoare, care se întăresc
ulterior, sau prin aplicarea directă a unor folii. Materialul plastic se poate aplica pe banda
de oţel înainte de formarea profilului. Acoperirea benzilor cu un strat de zinc sau de
material plastic are ca efect şi prelungirea duratei de exploatare a instalaţiilor de formare
la rece prin reducerea uzurii, deoarece aceste materiale de protecţie sunt mai moi decât
oţelul.
Tehnicile de protecţie descrise pot fi şi combinate între ele. De exemplu, există
posibilitatea aplicării unei protecţii ‘duplex’ care constă dintr-un strat iniţial de zinc
depus prin galvanizare şi acoperit ulterior în mod suplimentar cu un strat de vopsea sau
de material plastic. Spre exemplu, în cazul tablelor cutate de tip LINDAB, tabla de oţel
este zincată la cald şi protejată în sistem multistrat. Stratul final de protecţie cu Poliester
(PE) sau High built poliester (HBPE) conferă o rezistenţă deosebită la coroziune şi o
bună stabilitate la acţiunea razelor UV. Partea inferioară este protejată cu un strat special
de lac. Opţional, acesta poate fi înlocuit cu strat NoConDrop, strat ce reţine condensul şi
nu permite picurarea. Tabla astfel protejată are durata de viaţă de peste 50 de ani.

2. Aplicaţii ale profilelor din oţel formate la rece în construcţii

2.1 Avantajele utilizării profilelor din oţel formate la rece în construcţii

Într-o serie de publicaţii intitulata “Light Steel”, Steel Construction Institute (SCI) a
publicat un ghid de proiectare a construcţiilor utilizând profilele din oţel formate la rece
(Grub, 1997). În conformitate cu acest ghid se prezintă următoarele avantaje ale utilizării
acestor materiale în construcţii.

Avantaje în timpul execuţiei

• Asamblare uşoară într-o largă gamă de forme structurale şi arhitecturale;


• Există metode de îmbinare şi montaj bine puse la punct;
• Există posibilitatea prefabricării subansamblelor; elementele pot fi livrate la lungimea
necesară şi cu toate găurile pentru şuruburi realizate din fabrică;
• Asamblarea şi montajul se realizează cu uşurinţă şi în timp scurt pe şantier;
elementele individuale, chiar şi subansamblele se pot manipula şi monta manual, fără
utilaje de ridicare; manopera este redusă şi nu necesită o calificare deosebită;
• Eventualele modificări ale structurii se pot realiza pe şantier mult mai uşor decât în
cazul profilelor laminate la cald; aceasta evident cu aprobarea proiectantului;
• Protecţia la foc se realizează cu uşurinţă; sistemele de protecţie cu izolaţie şi gips-
carton permit obţinerea unei rezistenţe la foc de până la 120 minute;
• Erorile de montaj pe şantier sunt reduse la minim;
• Se obţin construcţii competitive, performante din punct de vedere tehnico-economic.

Avantaje în timpul exploatării

• Se pot realiza structuri mai uşoare şi eficiente, într-o mare varietate de forme;
• Se pot obţine deschideri mai mari decât în cazul utilizării elementelor din lemn;
• Sistemul structural permite, în general, obţinerea de spaţii tehnice pentru cabluri
electrice şi instalaţii sanitare;
• Materialele de protecţie la foc pot fi înlocuite cu uşurinţă în urma unui eventual
incendiu;
• Realizează o bună protecţie termică şi evită formarea condensului, în cazul respectării
detaliilor de realizare;
• Nu afectează mediul înconjurător, sunt reciclabile, demolarea se face cu pierderi
minime (Burstand, 2000).
Greutatea scăzută a acestor construcţii este un avantaj deosebit de important în cazul
terenurilor de fundare slabe sau a lucrărilor de supraetajare sau mansardare.

Profilele formate la rece pot fi utilizate în cadrul aceleiaşi structuri împreună cu profilele
laminate la cald, acolo unde apar deschideri sau încărcări mari. De asemenea, la clădirile
multietajate, realizate din profile laminate la cald, se poate profita de rezistenţa la acţiuni
orizontale a panourilor de închidere realizate din profile formate la rece şi tablă cutată
(Mazzolani şi Piluso, 1996).
2.2 Aplicaţii

În acest paragraf se prezintă câteva aplicaţii ale elementelor din oţel formate la rece în
construcţii, în care s-au utilizat produse LINDAB.

• Structura de susţinere a învelitorii

În mod tradiţional, prima utilizare structurală a profilelor din oţel formate la rece a fost ca
pane pentru acoperiş sau rigle de susţinere a tablei cutate pentru pereţi (Figura 18). În
general sunt folosite secţiuni Z, care permit suprapunerea peste grinzi în scopul creşterii
eficienţei structurale.

a)

b)
Fig. 18: Profile Z şi C utilizate pentru: a) pane de acoperiş (ALCATEL-DATATIM,
Timişoara) şi b) rigle de perete (ARBEMA, Arad)

• Cadre pentru structura de rezistenţă


Din ce în ce mai mult, în ultimii ani, profilele formate la rece sunt utilizate şi pentru
structurile de rezistenţă principale ale clădirilor. Astfel, se obţin cadre cu stâlpi şi rigle
alcătuite din secţiuni compuse din profile de oţel formate la rece de tipul celor arătate în
Figura 19.

Fig. 19: Cadre transversale pentru structura de rezistenţă, alcătuite din secţiuni compuse
(ARBEMA, Arad)

• Pereţi despărţitori

O aplicaţie specială o constituie pereţii despărţitori pentru clădiri de locuit sau


administrative. Aceşti pereţi sunt realizaţi din plăci de gips-carton montate pe profile C
aşa cum se arată în Figura 20.

Fig. 20: Perete despărţitor în interiorul unei clădiri

• Panouri de perete prefabricate (sistem "wall-stud")

Panourile de perete pot fi preasamblate în fabrică şi montate pe şantier, aşa cum se arată
în Figura 21.
Fig. 21: Sistem de panouri prefabricate pentru pereţi şi acoperiş din lemn
Fig. 22: Instalarea elementelor prefabricate pentru o casă de locuit unifamilială
Fig. 23: Panouri prefabricate realizate cu profile C perforate în vederea ruperii punţii
termice
• Grinzi pentru planşee (Figurile 24a,b,c,d, 25)

Profilele formate la rece pot fi utilizate ca o alternativă la grinzile din lemn pentru
planşee cu deschideri reduse.
a) b)

c) d)
Fig. 24: Grinzi pentru planşee:
(a) Profile C amplasate pe grinzile principale ale structurii de rezistenţă metalice
(b) Profile C amplasate direct pe pereţii prefabricaţi (sistem "wall-stud")
(c) Detaliu prindere grindă de planşeu
(d) Montarea tablei cutate pentru un planşeu uşor

Fig. 25: Structura planşeului: grinzi din profile formate la rece şi tablă cutată, amplasate
pe structura de rezistenţă metalică
• Panouri de tablă profilată pentru planşee mixte oţel-beton (Figurile 26, 27a,b).

În această situaţie tabla cutată poate fi utilizată cu rol de cofraj pierdut, dar şi în
conlucrare cu betonul dacă dispune de amprente sau s-au prevăzut conectori, pentru
preluarea eforturilor, obţinându-se astfel un planşeu mixt din oţel-beton.
Fig. 26: Planşee din beton cu tablă cutată şi grinzi metalice
a) b)

Fig. 27: Planşeu mixt din oţel-beton:


(a) Cofrajul din tablă cutată şi armături;
(b) Poziţionarea tablei cutate pe grinzile metalice.

• Ferme (Figurile 28, 29)

Fermele metalice realizate din profile formate la rece cu pereţi subţiri se realizează în
mod uzual folosind îmbinări cu şuruburi obişnuite. Există, de asemenea, posibilitatea
realizării îmbinărilor cu şuruburi autofiletante sau prin ştanţare (sistem "Rosette").
Fig. 28: Ferme realizate din profile cu secţiune compusă din profile C de tip LINDAB,
îmbinate cu şuruburi, pentru o supraetajare (ALCATEL, Timişoara)
a)

b)

Fig. 29: Sistem "Wall Stud" cu utilizarea fermelor pentru acoperiş (Dubina, 2002):
(a) structura de rezistenţă
(b) clădirea finisată
• Cadre din elemente îmbinate cu şuruburi pentru clădiri industriale (Figura 30)
(a) (b)

(c) (d)
Fig. 30: Structura de rezistenţă pentru o supraetajare, realizată din secţiuni compuse
(Dubina, 2001):
(a) vedere generală; (b) secţiune compusă;
(c) detaliu îmbinare steaşină d) detaliu îmbinare coamă

• Sisteme de depozitare
Sistemele de depozitare paletizate utilizează, în general, cadre din profile formate la rece
perforate, şi sisteme speciale de prindere, pentru a putea schimba uşor poziţia pe verticală
a rafturilor pentru depozitarea produselor (Figurile 31, 32).

Fig. 31: Cadre pentru depozitare paletizată


Fig. 32: Profile perforate şi detalii de îmbinare

• Clădiri prefabricate

O aplicaţie larg răspândită pentru profilele formate la rece o constituie unităţile


prefabricate pentru clădirile de locuit şi birouri. Acestea sunt uşor de transportat şi se pot
utiliza pentru construcţii sezoniere sau chiar pentru clădiri definitive, aşa cum se arată în
Figura 33.

a)

b)
c)

Fig. 33: Unităţi modulare prefabricate utilizate pentru un cămin studenţesc la


Universitatea din Walles, Cardiff (Lawson, 1999)
(a) Unitate modulară prefabricată; (b) Clădirea în timpul execuţiei;
(c) Clădirea finisată.
ICS 91.010.30;91.080.10

SR EN 1993-1-5
Aprilie 2008
STANDARD ROMÂN

Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oţel


Partea 1-5: Elemente structurale din plăci plane
solicitate în planul lor
Eurocode 3 : Design of steel structures - Part 1-5 : Plated
structural elements

Calcul des structures en acier - Partie 1-5 : Plaques planes

APROBARE Aprobat de Directorul General al ASRO la 30 martie 2007


Standardul european EN 1993-1-5:2006 are statutul unui
standard român

CORESPONDENŢĂ Acest standard este identic cu standardul european


EN 1993-1-5:2006

This standard is identical with the European Standard


EN 1993-1-5:2006

La présente norme est identique à la Norme européenne


EN 1993-1-5:2006

ASOCIAŢIA DE STANDARDIZARE DIN ROMÂNIA (ASRO)


Str. Mendeleev nr. 21-25, cod 010362, Bucureşti
Director General: Tel.: +40 21 316 32 96, Fax: +40 21 316 08 70
U Curs 12

CALCULUL STRUCTURILOR METALICE IN


DOMENIUL PLASTIC
1. Generalitati
• La elementele încovoiate in domeniul elastic, deformaţiile au o variaţie liniara
pe inaltimea secţiunii. Deoarece eforturile sunt proporţionale cu deformaţiile,
variaţia lor pe secţiune rezulta teoretic liniara
• In domeniul plastic, modul de repartizare a tensiunilor pe secţiune se modifica in
funcţie de diagrama σ – ε. Pentru otelul cu palier de curgere, se poate adopta in
calculele practice diagrama materialului elasto-plastic ideal, sau diagrama
Prandtl

Diagrama σ – ε pentru oteluri cu palier de curgere distinct:


a) reala; b) convenţionala (Prandtl)

• In cazul otelurilor cu palier de curgere, repartizarea tensiunilor in secţiune au o


variaţie liniara pana la atingerea limitei de curgere. După aceasta valoare,
tensiunile raman constante, dar in fibrele plastificate se dezvolta in continuare
deformaţii
• Deformaţiile fibrelor au valori mult mai reduse decât cele rezultate la întindere
pura, deoarece miezul elastic împiedica deformaţiile mari ale fibrelor exterioare
deja plastificate.
Relaţia dintre metoda de calcul si clasa sectiunii
U

• Determinarea eforturilor in elementele structurale se poate face pe baza unei


analize globale elastice sau plastice
• In analiza globala elastica materialul se comporta elastic (este valabila legea
lui Hooke) pe tot domeniul de încărcare. In conformitate cu prevederile din EN
1993-1-1, eforturile interne trebuie limitate la rezistentele plastice ale
secţiunilor (pentru secţiuni de clasa 1 si 2) sau elastice (secţiuni de clasa 3 si 4).

U Ex. - elemente încovoiate

• In analiza globala plastica, după atingerea limitei de curgere se permite


redistributia eforturilor pe secţiune dar si intre diferite secţiuni, ceea ce conduce
la formarea articulaţiilor plastice pana când se atinge mecanismul de cedare
(daca nu se formează mecanisme plastice locale – ex. mecanism de bara,
mecanism de nod, mecanism de nivel)
V
H
h

Forta l
Forta elastica critica de flambaj V
H
Forta critica de flambaj
a cadrului deteriorat
λL2EPP

Ramura 3 Ramura 4 Mecanismul de cedare V


H
Ramura 2 A doua articulatie plastica

Prima articulatie plastica


V
Ramura 1 H

Deplasare

Răspunsul forţă-deplasare intr-o analiză elastic-perfect plastică


Condiţii pentru aplicarea unei analize plastice
U
Exemple:
U

• Hala parter, cadre din elemente sudate cu secţiuni de clasa 3


U

Analiza elastica, metoda de verificare a secţiunii – elastica

• Cladire multi-etajata, cadre din profile laminate, sectiunii de clasa 1


U

Analiza elastica sau plastica, metoda de verificare a secţiunii – plastica


(elemente cu secţiuni de clasa 1)
2. Comportarea si calculul elementelor solicitate in domeniul elasto-plastic
• Extinderea plastificarii depinde de încărcare si de lungimea palierului de
curgere
• Pana la valoarea momentului încovoietor care produce curgerea de fibra,
Wel f y
denumit moment elastic ( M el,Rd = ), deformaţiile secţiunii si ale grinzii
γM0
cresc liniar
• Când plastificarea a pătruns in secţiune, deformaţiile cresc mai repede iar
momentul tinde către valoarea momentului plastic M pl,Rd . B B

• Momentul încovoietor al secţiunii dreptunghiulare plastificata parţial, fata de


axa neutra este (vezi figura de mai jos):

2bh h 2bc 1 c  h2 c 2 
Mp = fy − fy = b −  fy; (1)
2 4 4 32  4 12 

• Daca se considera valoarea c egala cu zero, se obţin in final momentul plastic al


secţiunii si modulul de rezistenta plastic, a căror expresie este, pentru secţiunea
dreptunghiulara:

bh 2 bh 2
Mp = f y ; Wp = (1’)
4 4

• Daca raportam modulul de rezistenta plastic la cel elastic, obţinem:

bh 2
Wp = = k × We (2)
4
o In cazul secţiunii dreptunghiulare, raportul k are valoarea 1.5.
o Pentru secţiunea dublu T, raportul k are valoarea 1.12-1.17
o Pentru o secţiune circulara plina, raportul k are valoarea 1.7
o Pentru o secţiune tubulara, raportul k are valoarea 1.27

• In secţiunea in care a pătruns complet plastificarea, se formează o articulaţie


plastica. Aceasta este caracterizata prin rotiri importante. Spre deosebire de
articulaţia mecanica, articulaţia plastica se încarcă cu un moment egal cu
momentul plastic M p B B

• Figura următoare prezintă variaţia plastificarii pe lungimea grinzii


3. Comportarea elementelor supuse la solicitări repetate de încovoiere in
domeniul plastic
3.1 Incarcari si descărcări repetate
• Încercările experimentale pe elemente supuse la încovoiere in domeniul elasto-
plastic au arătat ca, la descărcare, piesa se comporta aproape elastic, păstrând
insa după îndepărtarea incarcarii o deformaţie remanenta

• La o noua încărcare, piesa se comporta elastic pana la valoarea momentului de


la care s-a produs descărcarea.
• Intre cele doua curbe apare aşa-numita bucla de histerezis , datorita comportării
U U

elastice imperfecte a metalului.


• La descărcare, rezulta tensiuni remanente care se echilibrează in interiorul
secţiunii. Acest fenomen se poate explica prin faptul ca o parte a fibrelor a
rămas in domeniul elastic si tinde ca după descărcare sa revină forma iniţiala, in
timp ce restul fibrelor au suferit deformaţii remanente.
3.2 Comportarea la acţiunea momentelor încovoietoare de sens contrar
• Efectul Bauschinger apare si la elementele încovoiate solicitate in domeniul
plastic de momente de semn contrar
• Acestea se manifesta prin reducerea domeniului elastic la solicitarea de sens
contrar, a.i. amplitudinea domeniului elastic (intervalul de la M + la M - ) ramane
B B B B

constanta si egala cu dublul valorii momentului maxim elastic (M el = W el f y ) al


B B B B B B

grinzii înaintea primei incarcari.

3.2 Cedarea elementelor incovoiate datorita unor deformatii plastice ale fibrelor
exterioare in rgim de solicitare alternanta
• In cazul unor solicitări alternante care produc o plastificare accentuata a secţiunii, este
posibila cedarea elementului încovoiat. Fenomenul se mai numeşte si oboseala sub un
număr redus de cicluri sau oligo-ciclica (low cycle fatigue). Încercările au pus in
evidenta ca, in cazul deformaţiilor mari ( ε > 0.3% ), numărul de cicluri N care
provoacă ruperea depinde de amplitudinea deformaţiilor impuse.
4. Influente asupra valorii momentului plastic
4.1 Influenta tensiunilor remanente (de origine termica sau mecanica)
• In domeniul solicitării statice, tensiunile remanente nu influenţează valoarea
momentului încovoietor plastic, astfel ca diagrama de tensiuni corespunzătoare
momentului plastic M pl , are aceeaşi forma .
B B

• In fazele intermediare insa, pot fi diferite repartizări de tensiuni, toate


echilibrându-se in sa cu momentul exterior corespunzător

4.2 Influenta forţei tăietoare


• Prezenta forţei teietoare intr-o secţiune conduce la reducerea momentului
plastic capabil
• Condiţia de plastificare in cazul prezentei tensiunilor σ si τ este data de relaţia
(criteriul Von Misses), ex. stare plana de tensiuni:

σ 2 + 3τ 2 = σ c (3)

• Distributia concomitenta a tensiunilor σ si τ poate fi considerata după diferite


scheme - cea mai apropiata de realitate este cea in care ambele tensiuni
actioneaza pe toata secţiunea (cazul a)). Calculul fiind insa complicat, se pot
adopta ipotezele simplificatoare din figurile b) si c).

• In cazul din figura b), relaţia de interacţiune M-T ( T ≡ V in notatie Eurocode )


U U

este:
M T2
+ =1 (4)
M p Tp2

• In cazul din figura c), relaţia de interacţiune M-T este:


M 3T 2
+ =1 (5)
M p 4Tp2
• In general, influenta forţei tăietoare este redusa. Rezultatele încercărilor
experimentale au confirmat faptul ca atâta vreme cat forţa tăietoare din grinda
poate fi preluata de inima integral plastificata, influenţa asupra momentului
plastic capabil al secţiunii poate fi neglijata

4.3 Influenta forţei axiale


• In cazul prezentei forţei axiale intr-o secţiune, deformaţia plastica va fi
compusa dintr-o deformaţie ε N si o rotire φ ce corespund celor doua solicitări N
B B

si M.

• La o secţiune dreptunghiulara, diagrama de tensiuni in stadiul plastic se


considera formata dintr-o parte alcătuind un cuplu (produsa de M) si o alta
parte, produsa de forţa axiala N. Se obţine
(6)

adica:

(7)

Daca notam Np = b×h×σ c , relaţia (7) devine:


B B

(8)
• La o secţiune dublu T, la care c nu depaseste inaltimea inimii (vezi figura
următoare, se obţine:
ti c 2 Mx t c2
M x = M p, x − σ c si = 1− i σc (9)
4 M p, x 4W p , x
N ti cσ c ti c N A (10)
= = si deci c =
N p Aσ c A N p ti

Daca înlocuim valoarea c in relaţia (9), obţinem:


(11)

• In figura următoare sunt trasate curbele N/N p – M/M p pentru doua tipuri de
B B B B

secţiuni

Daca N/N p < 0.15, se poate neglija efectul forţei axiale deoarece efortul N este preluat
B B

de o zona redusa din inima c si nu afectează sensibil momentul încovoietor.

Daca raportul N/N p > 0.15, atunci relaţia (11) se poate înlocui cu:
B B

(12)

de unde: (13)
• Relaţia de interacţiune (13) pentru încovoiere după axa maxima este ilustrata in
figura următoare. Aceasta relaţie acoperă majoritatea cazurilor practice.

• Daca încovoierea se produce după axa minima, se considera ca inima nu


participa la preluarea momentul încovoietor.
• De aceea, daca:

N A My
0≤ ≤ i , atunci =1 (14)
Np A M p, y
Ai N N A
• Daca ≤ ≤ 1 , partea din care depaseste raportul i ≥ 0.30 reduce
A Np Np A
momentul plastic al tălpilor si in locul variaţiei liniare vom avea o relaţie de tip
parabolic data de formula:

(15)
5. Capacitatea de deformare plastica sub acţiuni seismice
• Atunci când structurile metalice sunt supuse unor miscari seismice puternice,
este posibil ca in anumite secţiuni sa se depaseasca stadiul de comportare
elastica si sa se formeze articulaţii plastice. Producerea acestor deformaţii
plastice (rotiri plastice) contribuie la disiparea energiei seismice induse. Astfel,
luarea in calcul a capacitatii structurii de deformare in domeniul post-elastic
permite reducerea forţelor seismice de calcul in structura. Acest lucru nu este
posibil in cazul structurilor care, din cauza capacitaţii reduse de disipare
(elemente cu secţiuni zvelte clasa 3, 4, materiale fara proprietati plastice, etc),
nu pot disipa energie prin deformaţii plastice.

Comportare ductila Comportare fragila


• Clădirile rezistente la seism pot fi deci proiectate în concordanţă cu unul din
următoarele doua concepte privind răspunsul seismic al structurilor:
a) Comportare disipativă - o parte din energia seismica este preluata prin
deformaţii plastice in anumite secţiuni din structura. Structurile
proiectate după conceptul (a) trebuie să aparţină claselor de ductilitate a
structurii M sau H.
b) Comportare slab disipativă - starea de eforturi şi deformaţii este
evaluată pe bazele unui calcul în domeniul elastic
Factor de Clasa de ductilitate
Conceptul de proiectare
comportare q cerută
Structuri cu
q ≥ 4,0 H (mare)
disipare mare
a
Structuri cu
2,0 ≤ q < 4,0 M (medie)
disipare medie
Structuri slab
b q = 1,0 L (redusă)
disipative
Conceptul disipativ de proiectare
U

• Pentru a putea proiecta o clădire in conformitate cu conceptul disipativ, trebuie


satisfăcute cerinţe specifice în ceea ce priveşte ductilitatea locala si globala.
Astfel, in ceea ce priveşte ductilitatea locala a elementelor, aceasta se asigura in
principal prin limitarea clasei secţiunilor si utilizarea unor oteluri cu proprietati
plastice. In conformitate cu normativul P100/2006 elementele trebuie sa
satisfacă următoarele cerinţe:
a) Raportul dintre rezistenţa la rupere "f u " şi rezistenţa minimă de curgere
B B

"f y " va fi cel puţin 1,20, iar alungirea la rupere va fi cel puţin 20%.
B B

Oţelurile folosite în elementele structurale cu rol disipativ vor avea un


palier de curgere distinct, cu alungire specifică la sfârşitul palierului de
curgere, de cel puţin 1,5%.
b) Corelarea dintre capacitatea globală a structurii de a disipa energia (clasa
de ductilitate), exprimată prin factorul de comportare q şi ductilitatea
locală a elementelor, exprimată prin clase de secţiuni este indicată în
tabelul următor.

Clasa de ductilitate Factorul de comportare q Clasa de secţiune


H q > 4,0 clasa 1
M 2,0 < q ≤ 4,0 clasa 2 sau 1
L q = 1,0 clasa 3, 2 sau 1

Factorul q exprima capacitatea structurii de disipare a energiei. Acesta depinde de


raportul dintre forţa seismica orizontala elastica (care conduce la formarea primei
articulaţii plastice) si cea corespunzătoare mecanismului de cedare α u /α 1 B B B

c) In plus, in funcţie de tipologia structurii, norma prevede anumite cerinte


pentru zonele potenţial plastice. De exemplu, pentru structurile in cadre
necontravantuite, in zonele potenţial plastice trebuie ca momentul plastic
capabil şi capacitatea de rotire a secţiunii să nu fie diminuate de
eforturile axiale şi de forfecare. Pentru aceasta trebuie îndeplinite
următoarele condiţii :
M Ed
≤ 1,0
M pl ,Rd
(16)
N Ed
≤ 0 ,15
N pl ,Rd
(17)
VEd
≤ 0 ,5
V pl ,Rd
(17)
in care:

N Ed , M Ed , V Ed sunt eforturile de proiectare, respectiv forţa axială, moment încovoietor şi forţa


B B B B B B

tăietoare de proiectare din gruparea de încărcări care include acţiunea seismică


N pl, Rd , M pl,Rd , V pl, Rd sunt eforturile (capabile) plastice de proiectare ale secţiunii
B B B B B B
Curs 13
Comportarea elementelor structurale din otel la oboseala
EN 1993-1.9
Definitie:
Elementele de construcţii metalice supuse la solicitări repetate se pot rupe in
timpul exploatării, la valori ale tensiunilor mai mici decât rezistenta la rupere
corespunzătoare solicitării statice. Scăderea rezistentei materialelor, respectiv a
metalelor, supuse solicitărilor sau deformaţiilor care se repeta de un număr
foarte mare de ori se numeşte oboseala. Acest mod de rupere, generat de
formarea uneia sau mai multor fisuri sub acţiunea solicitărilor repetate, este
cunoscut sub numele de rupere prin oboseala.

formarea crestere pana la crestere stabila propagare


discontinuitatii microfisuri a fisurilor la instabila a
scara fisurii critice
macroscopica

initiere fisuri de oboseala propagare fisuri de rupere finala prin


oboseala suprasolicitarea
sectiunii ramase
Figura 1. Fazele ruperii prin oboseala

Răspunsul materialului la solicitarea repetata si fenomenul de oboseala aferent


poate apare in următoarele doua moduri:

- Oboseala in domeniul durabilitatilor mari (high cycle fatigue), considerata


ca apare la un număr mai mare de 105 cicluri de solicitare. Deoarece
deformaţiile materialului se situează preponderent in domeniul elastic,
procesul poate fi controlat atât prin tensiuni cat si prin deformaţii specifice
- Oboseala in domeniul durabilitatilor mici (low cycle fatigue), denumita si
oboseala oligo-ciclica, apare in condiţiile unor solicitări variabile care
determina deformaţii locale elasto-plastice.
Oboseala in domeniul durabilitatilor mari (high cycle fatigue)

După modul cum variază solicitările in timp, apar mai multe tipuri de solicitări
variabile, reprezentate prin cicluri de solicitare. Tipul de solicitare repetata,
precum si denumirea diferitelor cicluri se găsesc in tabel 1.

Tabel 1. Tipuri de solicitări repetate

In afara de tensiunile σmax si σmin , un ciclu este caracterizat si prin alte mărimi
derivate, cum ar fi:
σ − σ min
- amplitudinea tensiunii σ a = max
2
- variaţia tensiunii ∆σ = σ max − σ min = 2σ a
σ + σ min
- valoarea medie a tensiunii σ med = max
2
σ min
- caracteristica ciclului ρ=
σ max

Relaţia care leagă valorile σ max si numărul N la care se obţine ruperea poate fi
obţinuta sub forma unei curbe σ − N . Aceasta curba poarta numele de curba de
durabilitate sau curba Wohler.
σ max

N
Figura 2. Curba de durabilitate pentru ρ dat

O posibilitate de reprezentare a capacitatii portante de rupere prin oboseala


foloseşte in ordonata in locul valorilor σ max valorile variaţiei tensiunilor
∆σ = σ max − σ min reprezentate in scara logaritmica (Figura 3)

Figura 3. Curba de rezistenta la oboseala ∆σ − N

Factori care influenteaza rezistenta la oboseala:


- efectul imperfecţiunilor de suprafaţa ale pieselor din otel
- efectul găurilor pentru nituri si şuruburi
- efectul îmbinărilor sudate:
o efectul de crestătura
 tensiunile remanente
- influenta calitatii otelului
Oboseala in domeniul durabilitatilor mici (low cycle fatigue)

Tensiunile asociate cu oboseala corespunzătoare unui număr redus de cicluri


(low cycle fatigue) sunt suficient de mari pentrua produce deformatii plastice
importante astfel ca relatia σ − ε nu mai este liniara ci prezinta bucle de
histerezis.
Aplicatie: comportarea structurilor metalice la actiuni seismice.
600
X U -C W P 1
400

COLUMN FACE [kNm]


AT THE
200

(kNm)
0

MOMENT
-0 .0 7 -0 .0 5 -0 .0 3 -0 .0 1 0 .0 1 0 .0 3 0 .0 5 0 .0 7

Moment
-2 0 0

-4 0 0

-6 0 0
T O T A L J O IN T R O T A T IO N [ra d ]
Rotirea (rad)

Moment (kNm)

Rotirea (rad)
Moment (kNm)

Rotirea (rad)

Figura 4. Curbe de histerezis pentru elemente si imbinari (sudate sau cu


suruburi)