ÎNDOIREA

PROCESUL ÎNDOIRII
Îndoirea reprezintă procesul de deformare elasto-plastică de modificare a formei unui semifabricat prin
încovoiere plană în jurul unei muchii rectilinii. Modificarea formei materialului are loc printr-o
deformație remanentă situată între limita de curgere σc si limita de rupere σr.

unde:
- r este raza interioară de îndoire;
- R este raza exterioară de îndoire;
- ρ este raza stratului neutru;
- g este grosimea inițială a piesei;
- g1 este grosimea finală a piesei;
- B este lățimea inițială a piesei;
- B1 este lățimea finală a piesei pe stratul exterior;
- B2 este lățimea finală a piesei pe stratul interior;
- X0 coeficient care determină poziția stratului neutru.
Semifabricatul se deformează în regiunea unde are loc îndoirea acestuia. Menținerea formei piesei după
operația de îndoire se datorează deformațiilor plastice remanente care apar în material. Straturile de
material din interiorul unghiului îndoiturii (în vecinătatea poansonului) se comprimă și se scurtează în
direcție longitudinală și se întind în direcția transversală. Straturile exterioare ale îndoiturii (în
vecinătatea plăcii active de îndoire) se întind și se lungesc în direcție longitudinală și se comprimă în
direcție transversală). Între straturile care s-au lungit și cele care s-au scurtat se află stratul neutru.
Lungimea stratului neutru este egală cu lungimea inițială a semifabricatului. Întrucât straturile de
material întinse se ridică, stratul neutru nu este la mijlocul grosimii benzii de material, ci mai apropiat de
zona comprimată.
Poziția stratului neutru este definită de raza ρ. Valoarea razei ρ, depinde de gradul de deformare
exprimat prin raza relativă de îndoire .
Dacă: ≥ 10 (adică un grad de deformare redus), valoarea razei ρ este:

𝜌=𝑟+ ;

Dacă: < 10 (adică un grad de deformare mare), valoarea razei ρ este:

𝜌= ∙ 𝐾 ∙ 𝐾 ; unde:

𝐾 – coeficient de subțiere (𝐾 = )

𝐾 – coeficient de lățire (𝐾 = ) iar

𝐵 +𝐵
𝐵 =
2
În practică, raza stratului neutru se calculează cu relația:
𝜌=𝑟+𝑥 ∙𝑔
Unde x0 este un coeficient care se alege tabelar, în funcție de raportul .
r/g 0,1 0,25 0,5 1 2 3 4 4
x 0,32 0,35 0,38 0,42 0,455 0,47 0,475 0,5

Pentru ca îndoirea să decurgă corect, trebuie ca raza de îndoire să respecte relația:

𝑟 <𝑟<𝑟
Raza maximă de îndoire (rmax) este valoarea peste care piesa nu își menține forma la scoaterea ei din
matriță:
𝑔∙𝐸
𝑟 =
2∙𝜎
Raza minimă de îndoire (rmin) este valoarea sub care la exteriorul piesei, apar fisuri sau chiar ruperi de
material:
1−2∙𝜓
𝑟 = ∙𝑔
2∙𝜓
Unde:
 𝜓 este gâtuirea maximă a materialului
Valoarea razei minime de îndoire depinde de:
- proprietățile materialului (cu cât materialul este mai moale, cu atât valoarea razei minime se
poate lua mai mică);
- poziția liniei de îndoire în raport cu direcția de laminare; se recomandă ca cele două direcții
să fie perpendiculare sau în cel mai rău caz să fie la un unghi de 450. În nici un caz nu se
recomandă ca cele două direcții să fie paralele;
- prezența sau absența bavurilor. Bavurile sunt concentratori de tensiune, prin urmare, se
recomandă îndepărtarea acestora sau în cel mai rău caz, plasarea lor spre interiorul îndoirii.

DETERMINAREA LUNGIMII SEMIFABRICATULUI LA OPERAȚIA DE ÎNDOIRE

Lungimea semifabricatului se determină întotdeauna pe stratul neutru. Pentru aceasta se împarte piesa
în porțiuni drepte și porțiuni curbe iar apoi se însumează lungimile acestor porțiuni.

Lungimea semifabricatului din imaginea de mai sus se determină cu relația:

𝐿= 𝑙 + 𝑙𝜑

Dacă nu există probleme cu segmentele liniare, pentru segmentele curbe, lungimea acestora se
determină cu ajutorul ”Regulii de 3 simplă”:
180 ⋯ ⋯ ⋯ ⋯ ⋯ ⋯ 𝜋 ∙ 𝜌
𝜑 ⋯ ⋯ ⋯ ⋯ ⋯ ⋯ ⋯ 𝑙𝜑
De unde rezultă:
𝜋∙𝜌 ∙𝜑
𝑙𝜑 =
180
Iar atunci, lungimea semifabricatului se poate calcula cu relația:
 𝜋 𝜋
𝐿= 𝑙 + 𝜑 ∙𝜌 = 𝑙 + 𝜑 ∙ (𝑟 + 𝑥 ∙ 𝑔)
180 180

Observație: La acest subiect pe biletele de examen o să fie de soluționat o problemă:

EXEMPLU PROBLEMĂ CALCULUL LUNGIMII SEMIFABRICATULUI LA

ÎNDOIRE
Să se calculeze lungimea semifabricatului necesar pentru realizarea piesei din figura de mai jos, știind că
valoarea coeficientului xo = 0,4.

Pe baza raționamentului de mai sus, se împarte piesa în 4 segmente, 2 segmente liniare și 2 segmente
curbe. Unul din segmentele curbe este un semicerc (1800) iar celălalt este un sfert de cerc (900). Atunci:
𝜋
𝐿 = 𝑙 + 𝑙 + 𝑙 + 𝑙 = 𝜋 ∙ (8 + 0,4 ∙ 2) + (50 − 5 − 2) + ∙ (5 + 0,4 ∙ 2) + (40 − 5 − 2) = 112,74
2
La ora actuală, majoritatea programelor de proiectare asistată, au în componența lor, module ”Sheet
Metal” care permit construcția pieselor din tablă, asignarea valorii coeficientului xo iar apoi permit
calculul desfășuratei cu o precizie satisfăcătoare.
Piesa de mai sus, am modelat-o în programul Solidworks iar apoi am prelevat desfășurata acesteia așa
cum se observă în figura de mai jos. Trebuie subliniat faptul că programul nu calculează doar desfășurata
geometrică ci ține cont inclusiv de poziția stratului neutru. Se observă că diferența dintre cele două
rezultate este de doar 0,02 mm.
ARCUIREA ELASTICĂ
Fenomenul de modificare a formei și dimensiunilor pieselor îndoite după scoaterea lor din matriță se
numește arcuire elastică sau revenire elastică. Acest fenomen se datorează celei de-a 2 legi a
deformărilor plastice și anume, legea prezenței deformațiilor elastice în timpul deformării plastice. Mai
exact, se datorează dispariției deformărilor elastice odată cu încetarea acțiunii forței. Acest fenomen
este prezent, așa cum o spune și legea a 2-a deformărilor plastice, la toate procedeele de deformare
plastică dar influența cea mai ridicată o are la operația de îndoire. La piesele îndoite în formă de ”V” ea
se manifestă prin modificarea unghiului de îndoire (prin creșterea valorii acestuia) și prin modificarea
razei de îndoire.

La aceste tipuri de piese, mărimea arcuirii elastice se exprimă prin unghiul de arcuire:
 𝛼−𝛼
𝛽=
2
Arcuirea elastică este influențată de următorii factori:
a.) proprietățile materialului; cu cât materialul este mai dur, cu atât arcuirea este mai mare;
b.) unghiul de îndoire (unghiul poansonului de îndoire), αp; cu cât acesta este mai mare, cu atât
arcuirea este mai mare;
c.) raza relativă de îndoire ; cu cât este mai mare, și arcuirea elastică este mai mare;
d.) jocul dintre elementele active, j; dacă 𝑗 < 𝑔 , atunci arcuirea este mai mică;
e.) la îndoirea cu lovitură dinamică (adică cu viteză mare de îndoire), arcuirea este mai mică decât la
îndoirea lentă
f.) la îndoirea liberă, arcuirea este mai mare decât la îndoirea cu calibrare;
g.) grosimea materialului; cu cât aceasta este mai mică, cu atât arcuirea este mai mare.
Valoarea unghiului de arcuire poate fi determinată teoretic dar de cele mai multe ori aceasta se
determină prin încercări de laborator, practice.
Pentru eliminarea arcuirii, sunt aplicate diverse soluții constructive la matrițele de îndoire. Astfel:
- la îndoirea pieselor în formă de ”V”, se corectează unghiul la vârf al poansonului cu valoarea
corespunzătoare.
Dacă trebuie să realizăm o piesă îndoită cu unghiul α = 900, știind că valoarea unghiului de arcuire
elastică este β = 100, atunci se va calcula unghiul la vârf al poansonului din relația arcuirii elastice după
formula:

𝛼 = 𝛼 − 2 ∙ 𝛽 = 90 − 2 ∙ 10 = 70
Astfel, piesa îndoită o să rezulte la unghiul dorit de 900.
- pentru piesele îndoite în formă de ”U” se adoptă variante constructive ale matrițelor de
îndoire, cum ar fi îndoirea cu pene laterale sau îndoirea pieselor cu fund curb.

(a) matriță cu pene laterale

 (b) piese cu fund curb
La matrița cu pene laterale, după realizarea îndoirii în formă de ”U”, penele laterale se deplasează,
provocând îndoirea suplimentară a pereților piesei cu unghiul de revenire β. După retragerea penelor și
scoaterea piesei din matriță, datorită revenirii elastice, piesa rezultă cu pereți verticali.
La cealaltă soluție constructivă, se realizează o îndoire a fundului piesei cu o anumită rază de curbură.
După scoaterea piesei din matriță, pe zona fundului piesei, datorită revenirii elastice peretele se
îndreaptă iar datorită acestei îndreptări, sunt trași și pereții laterali care rezultă astfel verticali.

JOCUL DINTRE ELEMENTELE ACTIVE LA ÎNDOIRE. DIMENSIONAREA POANSONULUI ȘI PLĂCII

ACTIVE
Jocul influențează în mod direct forța de îndoire și calitatea piesei îndoite. Dacă valoarea jocului este
prea mare, brațele piesei nu rezultă precise, iar dacă jocul este prea mic, apar deformări suplimentare
care conduc, implicit, la creșterea forțelor de îndoire. La îndoire:
2 ∙ 𝑗 = 𝐷 − 𝐷 = 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡𝑎𝑛𝑡
 𝑗 = 𝑔+𝑇 +𝑐∙𝑔
Unde:
- g este grosimea materialului;
- Tg este toleranța grosimii materialului;
- c este un coeficient tabelar;
În practică, jocul se calculează: 𝑗 = (1,05 ⋯ 1,15) ∙ 𝑔
Dimensionarea elementelor active se face în funcție de modul în care este cotată piesa. La piesele cotate
la exterior se pornește de la dimensiunea plăcii (este cea care dă dimensiunea exterioară) iar la piesele
cotate la interior se pornește de la dimensiunea poansonului. La placă se începe de la dimensiunea
minimă plus o marjă de siguranță iar la poanson de la dimensiunea maximă, minus o marjă de siguranță.

Piese cotate la exterior

𝐷 = (𝐷 + 0,2𝑇)
𝐷 = (𝐷 + 𝐴 + 0,2𝑇)
𝐷 = 𝐷 −2∙𝑗
𝑇 = 𝑇 = 0,25𝑇
Piese cotate la interior

𝐷 = (𝐷 − 0,2𝑇)
𝐷 = (𝐷 + 𝐴 − 0,2𝑇)

𝐷 = 𝐷 +2∙𝑗
𝑇 = 𝑇 = 0,25𝑇

Observație: La acest subiect pe biletele de examen o să fie de soluționat o problemă:

EXEMPLU PROBLEMĂ DIMENSIONARE LA ÎNDOIRE

Să se dimensioneze elementele active pentru îndoirea piesei din figură, știind că Tg= 0,2 și c =0,1.

𝑗 = 𝑔 + 𝑇 + 𝑐 ∙ 𝑔 = 3 + 0,2 + 0,1 ∙ 3 = 3,5

𝑇 = 0,2 − 0 = 0,2
𝐷 = (50 − 0 + 0,2 ∙ 0,2) = 50,04 ,
𝐷 = 50,04 − 2 ∙ 3,5 = 43,04 ,
𝑇 = 𝑇 = 0,25 ∙ 0,2 = 0,05
DETERMINAREA FORȚEI, LUCRULUI MECANIC ȘI PUTERII LA ÎNDOIRE

Forța la operația de îndoire se determină din condiția ca momentul exterior (Me), creat de forța de
îndoire să învingă momentul interior (Mi) creat de forțele rezistente.
Momentul interior (Mi) depinde de: gradul de deformare aplicat. Solicitarea materialului se poate realiza
în domeniul elastic, elasto-plastic sau total plastic, cu sau fără ecruisarea materialului.
În continuare vom exemplifica modul în care se calculează momentul interior (Mi) pentru cazul solicitării
în domeniul elasto-plastic, fără ecruisarea materialului.

În imaginea de mai sus avem următoarele reprezentări:

- Re este rezultanta forțelor în domeniul elastic;
- Rp este rezultanta forțelor în domeniul elastic;
- le este brațul forțelor în domeniul elastic;
- lp este brațul forțelor în domeniul plastic;
- g este grosimea piesei îndoite;
- ge este grosimea stratului solicitat în domeniul elastic;
- b este lățimea piesei îndoite;
- σc este limita de curgere a materialului.
Așa cum se poate observa din diagrama de eforturi, în zona solicitată elastic, tensiunea crește de la
valoarea ”0” până la σc. Desigur, tensiunea are semne diferite de o parte și de alta a axei de simetrie.
Rezultanta obținută ca urmare a acestor tensiuni este Re. În zona solicitată plastic, tensiunea este
constantă, având valoarea egală cu σc. Rezultanta obținută ca urmare a acestor tensiuni este Rp.
Momentul interior (Mi) se calculează cu relația:
𝑀 = 𝑅 ∙𝑙 +𝑅 ∙𝑙
Atât rezultanta forțelor în domeniul elastic (Re), cât și rezultanta forțelor în domeniul plastic (Rp)
acționează în centrele de greutate ale ariilor corespunzătoare. Centrul de greutate al forțelor plastice se
regăsește la jumătatea laturii iar centrul de greutate al forțelor elastice la 2/3 de vârf și 1/3 de baza
triunghiului. Rezultantele se calculează ca fiind: tensiunea x suprafața pe care acționează. Prin urmare:

𝑅 = ∙ ∙ 𝑏 (tensiunea este tensiunea medie, ea variind de la 0 la σc iar aria este ∙𝑏)

𝑅 =𝜎 ∙ ∙ 𝑏 (tensiunea este tensiunea constantă, σc, iar aria este ∙𝑏 )

𝑙 = 2∙ ∙ (de două ori distanța de 2/3 din )

𝑙 = (distanța dintre cele două centre de greutate +𝑔 )

Momentul forțelor interne se calculează atunci:

𝜎 𝑔 2 𝑔−𝑔 𝑔+𝑔 𝑏∙𝑔 𝑏 ∙ (𝑔 − 𝑔 )
𝑀 = ∙ ∙𝑏∙ ∙𝑔 +𝜎 ∙ ∙𝑏∙ =𝜎 ∙ +𝜎 ∙
2 2 3 2 2 6 4
Dacă se notează:
∙
𝑊 = și

∙
𝑊 = , momentul forțelor interne se calculează cu relația:

𝑀 =𝜎 ∙ 𝑊 +𝑊
unde:
We este modulul de rezistență al forțelor elastice, și
Wp este modulul de rezistență al forțelor plastice.
Cunoscând acum momentul forțelor interne (Mi), trebuie determinat momentul forțelor externe (Me). La
calculul momentului forțelor externe trebuie să se țină cont de faptul că acesta depinde de modul de
acționare al forței (de schema de solicitare aplicată). Prin urmare, la calculul momentului forțelor
externe vom avea mai multe cazuri: îndoire liberă, îndoire în ”V” sau îndoire în ”U”.
Îndoire liberă

𝑀 =𝑀
𝑀 =𝐹∙𝑙
𝑀
𝐹=
𝑙
𝜎 ∙ 𝑊 +𝑊
𝐹=
𝑙

Îndoire în ”V”

𝑀 =𝑀
𝐹 𝑙 𝐹∙𝑙
𝑀 = ∙ =
2 2 4
4∙𝑀
𝐹=
𝑙
4∙𝜎 ∙ 𝑊 +𝑊
𝐹=
𝑙
Îndoire în ”U”

𝑀 =𝑀
𝐹 𝐹∙𝑙
𝑀 = ∙𝑙 =
2 2
2∙𝑀
𝐹=
𝑙
2∙𝜎 ∙ 𝑊 +𝑊
𝐹=
𝑙

Observație: Deși prin procedeele de îndoire liberă și îndoire în ”V” se poate obține aceeași piesă (dacă
unghiul la îndoirea în ”V” este de 900), forțele de îndoire diferă deoarece au fost aplicate două scheme
diferite de aplicare a forței la îndoire!
Continuăm raționamentul la îndoirea în ”U”, pentru determinarea lui lx.
 𝑙 = 𝑟 + 𝑗 + 𝑟 − 𝑟 ∙ sin 𝛼 = 𝑟 + 𝑗 + 𝑟 ∙ (1 − sin 𝛼)

Dacă se înlocuiește valoarea lui lx în relația de calcul a forței la îndoirea în ”U”, se obține relația de calcul
a forței:
2∙𝜎 ∙ 𝑊 +𝑊
𝐹=
𝑟 + 𝑗 + 𝑟 ∙ (1 − sin 𝛼)

Se observă că valoarea maximă a forței se obține atunci când sin 𝛼 = 1, adică atunci când 𝛼 = 90 .
Atunci forța maximă se obține la finalul cursei poansonului, când pereții sunt verticali și are valoarea:
2∙𝜎 ∙ 𝑊 +𝑊
𝐹 =
𝑟 +𝑗

Se determină lucrul mecanic:

𝐹 ∙ℎ
𝐿= [𝑑𝑎𝐽]
1000
𝜆∙𝐹 ∙ℎ
𝐿=
1000
ℎ = ℎ +𝑟
unde: h – cursa poansonului;
hp este înălțimea totală a piesei îndoite
rpl este raza plăcii de îndoire
𝐿∙𝑛
𝑃 = [𝐾𝑊]
60 ∙ 100
Pu – puterea utilă
n – numărul de curse duble/minut al presei

𝑃 =

Pm – puterea motorului
η – randamentul transmisiei mecanice
PRECIZIA ȘI CALITATEA PIESELOR ÎNDOITE
Precizia pieselor îndoite este influențată de următorii factori (în ordinea importanței):
- proprietățile materialului;
- modul de centrare al semifabricatului în matriță;
- jocul dintre elementele active ale matriței;
- grosimea materialului;
- lubrifierea;
- raza relativă de îndoire.
Calitatea suprafețelor pieselor îndoite este influențată de următorii factori (în ordinea importanței):
- rugozitatea elementelor active;
- calitatea inițială a suprafețelor semifabricatului;
- lubrifierea;
- jocul dintre elementele active ale matriței;
- raza relativă de îndoire.

CONDIȚII TEHNOLOGICE IMPUSE PIESELOR OBȚINUTE PRIN ÎNDOIRE

Pentru ca o piesă îndoită să se poată executa cu matrițe cât mai simple, trebuie respectate anumite
condiții restrictive:
a.) razele minime de îndoire se vor indica doar atunci când este absolut obligatoriu. În general, se
recomandă ca raza de îndoire să fie mai mare decât grosimea semifabricatului (𝑟 > 𝑔 );
b.) pentru ca latura unei piese îndoite să rezulte la un unghi de 900, trebuie respectată condiția:
ℎ >3∙𝑔

Pentru grosimi mai mari ale semifabricatului, valoarea lui h poate să fie mai mică dacă se fac prelucrări
suplimentare de tipul celor din figura de mai jos.
c.) realizarea unor îndoiri parțiale se face numai după realizarea unei separări în zona respectivă,
așa cum se poate vedea în figura următoare:

d.) orificiile realizate în laturile unei piese îndoite se pot realiza înainte sau după operația de
îndoire, în funcție de precizia impusă piesei. Astfel, dacă pentru orificiul perforat nu sunt impuse
condiții restrictive privind precizia de formă sau poziție, orificiul este cotat față de marginea
piesei (cazul din stânga). În acest caz perforarea se realizează înaintea operației de îndoire. Dacă
orificiul perforat trebuie să fie foarte precis, existând riscul să se ovalizeze în timpul operației de
îndoire, atunci orificiul este cotat față de muchia piesei îndoite (cazul din dreapta). În acest caz
perforarea se realizează după operația de îndoire.

e.) la realizarea ochiurilor pentru articulații există riscul apariției flambajului dacă 𝑅 > 3 ∙ 𝑔; în acest
caz îndoirea se realizează pe dorn
f.) la îndoirea pieselor cu secțiune circulară se recomandă ca raza de îndoire să fie 𝑟 > 5 ∙ 𝑑 pentru
ca secțiunea să nu se deformeze în timpul operației de îndoire; dacă 𝑟 < 1,5 ∙ 𝑑, cu siguranță o
să apară o ovalizare a secțiunii.
TEHNOLOGIA ÎNDOIRII DIFERITELOR TIPURI DE PIESE

Îndoirea pieselor din tablă se poate realiza cu ajutorul matrițelor pe prese, pe prese speciale de îndoit
sau pe dispozitive cu role în funcție de tipul piesei și de seria de fabricație.

TEHNOLOGIA ÎNDOIRII PIESELOR ÎN FORMĂ DE ”V”

Îndoirea acestor tipuri de piese se poate realiza prin îndoire liberă sau îndoire cu calibrare. Spre
deosebire de îndoirea liberă, la îndoirea cu calibrare, piesa este presată suplimentar între poanson și
placa de îndoire cu o forță de calibrare.

Pentru prevenirea alunecării materialului pe raza poansonului sunt prevăzute 2-3 știfturi de blocare care
se imprimă în material. Acest lucru se realizează doar dacă suprafața interioară a îndoirii nu prezintă
prescripții speciale de calitate.

Pentru realizarea îndoirilor în formă de ”V” cu unghiuri de îndoire diferite se mai folosesc matrițe cu
plăci active oscilante (a) sau cu role oscilante (b). În ambele cazuri, prin schimbarea poansonului se
modifică unghiul îndoirii în ”V”.
 a.) îndoire în formă de „V” cu plăci active oscilante

b.) îndoire în formă de „V” cu plăci active oscilante

Pentru îndoirea în ”V”, la un unghi de 900 și pentru obținerea unor piese cu laturi foarte precise (abateri
la lungimea laturii de ordinul sutimilor de mm) se folosește varianta de mai jos.
TEHNOLOGIA ÎNDOIRII PIESELOR ÎN FORMĂ DE ”Z”
Îndoirea acestor tipuri de piese se poate realiza printr-o singură operație (a) dacă dimensiunile piesei
sunt reduse sau din două operații (b) dacă dimensiunile piesei sunt mari.

a.) Îndoirea pieselor în formă de ”Z” dintr-o singură operație

La îndoirea dintr-o singură operație, semifabricatul (desenat cu linie întreruptă) este poziționat în așa fel
încât să se sprijine la un capăt pe muchia matriței și la celălalt pe zona dreaptă a acesteia. La coborârea
poansonului piesa rezultă direct în formă de ”Z”.
 b.) Îndoirea pieselor în formă de ”Z” din două operații

La această modalitate de îndoire a pieselor în formă de ”Z” semifabricatul (desenat cu linie întreruptă)
se așază pe placa activă de îndoire care este împinsă de arc atunci când nu este apăsată de poanson și
muchia ei se găsește chiar sub semifabricat, în continuarea plăcii de ghidare. La coborârea poansonului
se realizează îndoirea primului braț al piesei în formă de ”Z” (moment care este prezentat în figură).
După încetarea acțiunii forței, placa revine împinsă de arc în poziția inițială, se scoate piesa, se întoarce,
astfel încât brațul deja îndoit se introduce în canalul ”a” practicat în placa activă. Se repetă operația,
realizându-se celălalt braț îndoit al piesei în formă de ”Z”.

TEHNOLOGIA ÎNDOIRII PIESELOR ÎN FORMĂ DE ”U”

Piesele în formă de ”U” pot fi obținute prin îndoire simplă, îndoire cu calibrarea fundului piesei și îndoire
cu calibrarea fundului piesei și a pereților laterali.
 a.) îndoirea liberă a pieselor în formă de ”U”

b. ) îndoirea cu calibrarea fundului a pieselor în formă de ”U”

 c. ) îndoirea cu calibrarea fundului și a pereților laterali a pieselor în formă de ”U”

La îndoirea liberă piesa este eliminată prin partea inferioară a matriței datorită deplasării poansonului.
Din această cauză fundul piesei poate să rezulte bombat. La îndoirea cu calibrarea fundului piesei,
contrapoansonul, situat sub piesă, este acționat de arc cu forța de calibrare, evitându-se astfel
deformarea fundului piesei. În acest caz, piesa este eliminată prin partea superioară a matriței fiind
împinsă în sus de contrapoanson. În cazul îndoirii cu calibrarea fundului și a pereților laterali, la
terminarea cursei poansonului 1, știfturile 2 apasă pe bacurile 3 care se împănează datorită pereților
înclinați în placa activă și calibrează pereții laterali ai piesei cu forța Fc2. Calibrarea fundului piesei se
realizează cu contrapoansonul 4 care acționează cu forța Fc1 și care asigură totodată și eliminarea piesei
prin partea superioară la deschiderea matriței.

TEHNOLOGIA ÎNDOIRII PIESELOR TIP ”BUCȘĂ”

Îndoirea acestor tipuri de piese se poate realiza printr-o singură operație, prin îndoire pe dorn (a) dacă
dimensiunile piesei sunt reduse, din două operații, în matrițe (b) dacă dimensiunile piesei sunt medii sau
prin trei operații tot în matrițe (c) dacă dimensiunile piesei sunt mari (tot în matrițe).
 a.) Îndoirea pieselor de tip ”Bucșă” dintr-o singură operație (stânga – inițial, dreapta – final)
Piesa, desenată cu linie întreruptă, este așezată în dispozitivul de îndoit, compus dintr-un bac fix (bacul
din stânga) și unul mobil (bacul din dreapta). La coborârea bacului mobil rezultă direct piesa finită.

Operația I
 Operația a II-a
b.) Îndoirea pieselor de tip ”Bucșă” din două operații

Operația I

Operația a II-a
 Operația a III-a
c.) Îndoirea pieselor de tip ”Bucșă” din trei operații