Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Această metodă managerială face parte din familia metodelor „Timpi juşti (reali)”, care
reprezintă, de fapt, o stare de spirit a diferitelor servicii din firmă, potrivit căreia fiecare caută să pună
în aplicare acele structuri, care permit să se producă nu numai ce se vinde, ci şi ce se va vinde întru-un
timp real, just, adică nu va rămâne în stoc. Ea permite firmei să întreţină o politică de parteneriat cu
furnizorii şi antreprenorii săi.
Prima acţiune ce trebuie realizată pentru aplicarea acestei metode constă în realizarea unor
măsuri raţionale, care să conducă la amplasarea funcţională a maşinilor şi utilajelor de producţie.
Potrivit acestei amplasări, maşinile care realizează acelaşi tip de operaţie vor fi regrupate după criterii
geografice în ateliere ca de exemplu: turnătorie, montaj etc. Ca regulă generală, montajul va fi total
separat de recepţia materiilor prime şi subansamblelor lor componente, fiind organizat în mod
centralizat într-un loc unic. Este de fapt o organizare după modelul Taylor, care face ca operaţiile cu
grad mare de repetabilitate să fie executate de personalul specializat în fiecare sector şi are ca efect
maximizarea traseelor de circulaţie a materiilor prime şi produselor finite (fig. 13.1).
Montaj
Frezare
Magazie Turnătorie
Reperele parcurg succesiv traseul turnătorie, frezare, montaj. Deplasarea este, deci, lungă şi
costisitoare şi poate fi optimizată numai dacă se utilizează fabricaţia pe loturi, fapt ce conduce la
apariţia întârzierilor în fabricaţie şi la creşterea nivelului stocurilor. Deosebirile între organizarea pe
lanţuri de fabricaţie şi respectiv pe loturi de transport este evidenţiată în fig. 13.2.
Loturi
Timp
0
Din analiza graficului rezultă necesitatea fluidizării traficului pieselor în atelier, iar pentru
evitarea transporturilor inutile este recomandabil să se amplaseze locurile de muncă unul lângă altul şi
să se efectueze operaţii succesive. O astfel de organizare conduce la minimizarea operaţiilor de
transport şi la eliminarea costurilor aferente, la reducerea stocurilor intermediare din parcurs, la
simplificarea fluxului reperelor, la îmbunătăţirea în sensul creşterii vitezei de circulaţie în flux, la
uşurarea urmăririi fabricaţiei. Se poate realiza astfel ceea ce se denumeşte punerea în linie a
operaţiilor, folosind drept mijloace de lucru crearea celulelor de fabricaţie î n ateliere, separarea
geografică şi punerea în linie a fabricaţiei diferitelor produse, descentralizarea activităţii de recepţie,
stocare şi expediţie etc.
Punerea în linie a operaţiilor depinde în primul rând de timpul de atelier. Se cunosc
următoarele tipuri:
– ateliere în flux (Flow shop) î n care fluxul pieselor este un flux evident, adică materiile prime
intră pe de o parte şi produsele finite ies pe de altă parte, iar maşinile sunt în general specializate
(valabil pentru producţia de serie mare, industria chimică, alimentară etc);
– ateliere pe operaţii (Job shop) cum sunt atelierele de mecanică generală, în care trebuie
apelat la tehnologia de grupare a pieselor pentru a se putea transforma în final un astfel de atelier în
atelier în flux;
– ateliere - celule flexibile de fabricaţie reprezintă un set de maşini capabile să realizeze un
ansamblu de piese trecând foarte repede de la fabricarea uneia la alta. Dacă regruparea pieselor a fost
corect făcută atunci se poate regăsi într-o celulă flexibilă un flux principal, care să permită amplasarea
maşinilor într-o anume ordine încât deplasarea reperelor să fie reduse la minim (fig. 13.3).
4
3
2
5
1
Flux de
producţie
6