Conf.Dr. ing.

Zsolt Nagy

Modelare contrafișelor în Consteel

Prevederea unei contrafișe la talpa comprimată în cazul elementele structurale încovoiate poate avea
o influență foarte mare asupra comportării la flambajul global. În cele ce urmează, se prezintă
verificarea la stabilitate globală a unui stîlp încovoiat, utilizând comparativ element de tip bară și
element de tip shell. Caracteristicile geometrice ale modelului sunt:

• înălțime stâlp: 10.000 mm

• dimensiune talpă: 300-16 mm
• dimensiune inimă: 800-8 mm
• plăci de capăt grosime: 12 mm
• lungime riglă perete: 2 x 6.000 mm
• secțiunea riglei: RHS 200.100.4
• secțiunea contrafișei: SHS 60.3
• încărcare aplicată la stâlp: 800 kNm (în planul inimii – după direcția maximă de inerție)
• calitate oțel: S355

Modelarea se face conform pașilor de mai jos:

1. modelare stâlp
2. modelare condiții de rezemare
3. aplicarea încărcării
4. analiză la flambaj global ( α cr ,1 )
5. modelare riglă perete
6. reluare analiză la flambaj global ( α cr ,2 )
7. modelare contrafișă
8. reluare analiză la flambaj global ( α cr ,3 )
9. model de stâlp din bară simplă
10. reluare analiză la flambaj global ( α cr ,4 )

Modelarea și analizele la flambaj vor fi prezentate în cele ce urmează în această ordine.

1
Conf.Dr. ing. Zsolt Nagy

1. Modelarea stâlpului

Rastelul de linii ajutătoare se poate seta pe dimensiunile structurii ce urmează a fi modelat. Setarea
se face cu butonul indicat în figură. Putem utiliza dimensiunea rastelului setat la lungimea riglei de
perete, 2x6,000=12,000 mm:

Secțiunea compusă a stîlpului o vom construi din table sudate. Pentru simplitate, definim secțiunea
pe baza macrourilor disponibile ca secțiune de tip bară. Ordinea operațiilor vor fi conform
imaginilor: selectăm comanda stâlp, mergem la biblioteca de macrouri, selectăm tipul secțiunii
dorite și setăm dimensiunile secțiunii transversale.
Odată creată și selectată secțiunea dorită, se setează înălțimea stîlpului în prima fereastră și
urmărim informațiile cu care programul ne ghidează pentru crearea obiectului structural dorit.
Pentru a crea stâlpul, trebuie să selectăm punctul pe rastelul definit, unde o vom poziționa și printr-
un click de mouse, obiectul va fi poziționat în punctul dorit.

2
Conf.Dr. ing. Zsolt Nagy

Transformarea stîlpului definit ca o bară având secțiunea din table sudate se face cu ajutorul
comenzii convertire element bară în plăci. Ca rezultat, vom obține plăcile din care se compune
secțiunea stâlpului. Adițional, vom modela plăcile de capăt pe conturul secțiunii cu ajutorul
comenzii placă, setând materialul și grosimea plăcii conform datelor din temă. Amplasarea plăcii o
vom face desenând două plăci la capătul inferior și superior al stâlpului.

3
Conf.Dr. ing. Zsolt Nagy

2. Modelare condiții de rezemare

Plăcile de capăt sunt necesare sunt necesare din două motive. Pe de o parte în realitate avem astfel
de plăci (placă de bază sau placă de rigidizare dispus la îmbinarea grindă-stâlp), pe de altă parte fără
aceste plăci modelul va suferi deformații sau voalări locale chiar și în cazul unor forțe relativ
reduse. În cazul de față condițiile de rezemare se vor introduce prin intermediul acestor plăci de 12
mm grosime.

La baza stâlpului vom dispune reazeme punctuale, care vor suprima posibilitatea deplasărilor după
cele 3 direcții x,y,z pe tot conturul plăcii de bază. Alternativ se poate utiliza și reazeme liniare,
blocând posibilitatea deplasării pe direcțiile x,y,z. La partea superioară a stâlpului vom aplica
blocaje după direcția x,z în dreptul punctelor de racordare a tălpilor de inimă.

3. Aplicarea încărcării

La capătul superior al stâlpului acționează un moment încovoietor de 800 kNm după direcția
maximă de inerție. Acesta va fi introdus prin intermediul unui cuplu de forțe a câte 1000 kN.
Forțele concentrate pot fi introduse cu ajutorul comenzii de forțe concentrate. Acestea se plasează
în punctele indicate, alternativ cu semnul (+) în sus) și (-) în jos.

4
Conf.Dr. ing. Zsolt Nagy

4. Calculul la flambaj (evaluare α cr ,1 )

Pentru a rula calculul la flambaj și a determina factorul α cr ,1 de multiplicare, avem de parcurs

următoarele etape:

• setarea dimensiunii elementului finit,

• setarea tipului elementului finit,
• setările parametrilor pentru analiză,
• evaluare rezultate obținute.

Setarea dimensiunii elementului finit

Setarea dimensiunii elementelor finite se poate face pentru fiecare placă individual. Acesta este o
proprietate a plăcii, ca urmare setarea poate fi făcută și în momentul modelării. În vederea utilizării
aceleiași dimensiuni de element finit pe întreg model, se pot selecta toate elementele de placă din
model și prin suprascrierea căsuței dimensiunilor, se va aplica dimensiunea de element finit dorit.
Vom utiliza pentru calcul dimensiunea de 75 mm.

Setarea tipului elementului finit

În mod implicit setarea tipului de element finit este cel triunghiular, utilizat în orice analiză – chiar
dacă nu efectuăm nici o setare. Generarea rețelei de noduri se efectuează cu butonul verde, însă
chiar dacă trecem peste această etapă, rularea analizei va efectua în mod automat generarea rețelei
de noduri.

În urma acestui pas obținem modelul de mai jos:

5
Conf.Dr. ing. Zsolt Nagy

Setările parametrilor pentru analiză

În vederea obținerii factorului critic α cr ,1 de multiplicare avem de efectuat câteva setări la

parametrii analizei. Acestea le putem efectua la butonul indicat mai jos în fereastra de Analiză.
Calculul la flambaj global necesită bifarea analizei de ordin 2 și cel de stabilitate. De asemenea
putem seta limita superioară a factorului de multiplicare precum și numărul formelor de pierderea
stabilității. În cazul de față vom seta ambele valori la 20.

6
Conf.Dr. ing. Zsolt Nagy

Analiza se lansează cu ajutorul butonului indicat mai jos. Evoluția calculelor este confirmat de
apariția ferestrei Analysis in progress. După terminarea analizei, rezultatele pot fi explorate sub
formă grafică în fereastra de Analiză.

Evaluare rezultate obținute

Modurile de flambaj pot fi explorate sub eticheta Buckling, unde putem urmări pe combinațiile de
încărcare definite valorile factorului critic α cr ,1 de multiplicare și formele asociate de pierderea
stabilității. În cazul de față având o singură combinație de încărcare, obținem 20 de valori ale
factorului de multiplicare, fiind afișate toate, deoarece fiecare este sub valoarea setată în analiză
(11,41<20). Prima formă de stabilitate este una globală (flambează talpa comprimată) și are factorul
critic α cr ,1 de multiplicare valoarea de 2,72 (a se înțelege că 2,72 ori combinația 1 are ca efect
pierderea de stabilitate din imagine).

Având în vedere că în majoritatea aplicațiilor talpa dinspre interior al stâlpului este cel comprimat,
vom continua adăugarea la model efectul unei rigle de pereți, care se cuplează de talpa exterioară
(în cazul de față cea întinsă, mai puțin implicat în pierderea de stabilitate). Vom urmări evoluția
stabilității elementului structural prin intermediul factorului de multiplicare α cr ,1 .

Pentru modelul actual, cu legăturile definite, factorul critic de multiplicare corespunzător

flambajului prin încovoiere-torsiune este α cr ,1 = 2,72.

7
Conf.Dr. ing. Zsolt Nagy

5. Adăugarea unei rigle de perete

Rigla de perete o putem modela cu ajutorul unei secțiuni de țeavă RHS 200x100x4. Rigla o
modelăm cu element de tip bară, de aceea selectăm o secțiune RHS 200x100x4 din biblioteca de
secțiuni și o introducem în biblioteca modelului creat. Adăugarea de secțiuni o putem face pe baza
indicațiilor de la pct. 1.

Pentru modelarea riglei de 2x6 m putem utiliza rastelul setat inițial, mutând acesta la punctul de
mijloc al tălpii exterioare. Selectând comanda grindă, putem desena rigla cu secțiunea și lungimea
dorită, folosindu-ne de punctele rastelului ajutător. Rigla perete o modelăm din 2 bucăți, avînd
capetele continue. După crearea riglei, selectându-le, putem roti în poziția dorită, folosind setările
din fereastra de proprietăți.

La capetele libere ale riglei vom folosi reazeme articulate de tip furcă (rotirea în jurul axului
longitudinal va fi blocat). Pentru acestea vom selecta reazeme x,y,z,yy:

După adăugarea riglei de perete refacem analiza pe modelul modificat, care de-acum conține și rigla
de perete.

8
Conf.Dr. ing. Zsolt Nagy

6. Calculul la flambaj (evaluarea factorului α cr ,2 )

Pentru rularea analizei, repetăm pașii de la pct. 4. Față de valoarea calculată anterior, observăm o
creștere a factorului critic de multiplicare, însă creșterea nu este spectaculoasă, având în vedere că
rigla de perete adăugat la model acționează pe talpa mai puțin afectată de flambaj. În acest fel
obținem α cr ,2 = 2,90.

7. Adăugarea contrafișelor la model

Pentru contrafișe vom utiliza secțiuni SHS 60x3 și le vom include similar ca și rigla de perete, de
aceea selectăm o secțiune SHS 60x3 din biblioteca de secțiuni și o introducem în biblioteca
modelului creat. Adăugarea de secțiuni o putem face pe baza indicațiilor de la pct. 1. Contrafișele
sunt eficiente, dacă amplasarea lor se face la 45 grade. Ca să obținem puncte de care ne putem
prinde pe barele modelate, recurgem la împărțirea tuturor elementelor la 6

Astfel obținem puncte predefinite pe rigle la 1 m și avem punctul de mijloc al tălpii comprimate al
stâlpului. Repetând pașii de modelare a riglei, modelăm cele 2 contrafișe în poziția indicată în
imagine, folosid capete articulate (ambele capete cu relaxare yy,zz):

9
Conf.Dr. ing. Zsolt Nagy

8. Calculul la flambaj (evaluarea factorului α cr ,3 )

Repetăm pașii descriși la pct. 4 și obținem rezultatele modelului rectificat, care include acum și
efectul contrafișei. Putem constata, că în analiză apar și alte fenomene de voalare locală, flambajul
global prin încovoiere-torsiune înregistrându-se la modul 5, cu un factor critic de multiplicare al
încărcării având valoarea de α cr ,3 = 45,02.

10
Conf.Dr. ing. Zsolt Nagy

9. Model de stâlp din bară simplă

Vom relua modelul creat și vom realiza același model de stâlp cu ajutorul barelor cu elemente finite
având 7 grade de libertate pentru a urmări cît de bine surprinde pierderea globală de stabilitate
observat pe un model rafinat. Vom relia pașii de la pct. 1- însă nu vom transmforma stâlpul în plăci.
Baza vom considera încastrat, partea superioară o vom fixa articulat în planul x,y și vom bloca
posibilitatea rotirii în jurul axului z. Efectul riglei de perete o vom introduce cu un reazem punctual
aplicat pe direcția y la nivelul tălpii exterioare. Efectul momentului încovoietor de aceasta data o
putem introduce prin moment încovoietor concentrat aplicat la capătul superior al stâlpului.

Bază: încastrată Mijloc: y Capăt superior:x,y,zz

Aplicarea momentului încovoietor la capătul superior.

10. Calculul la flambaj (evaluarea factorului αcr,4, αcr,5)

Rezultatele calculului de stabilitate efectuat pe modelul de bară, având reazemul la talpa exterioară,
modelând legătura din rigla de perete se poate vedea pe figura de mai jos. Diferența între modelul
alcătuit din plăci (descris la pct.5) și acest ultim model realizat dintr-o singură bară (descris la pct.9)
este evidentă. Însă putem constata diferențele foarte mici între factorii critici obținuți în calcul:
α cr ,4 = 42,93 față de α cr ,2 = 2,90. De aceea putem să ne asumăm acuratețea modelului simplificat
bazat pe model de bară (simplitate și viteză de calcul) față de modelul realizat din plăci (complex și
solicită resurse de calcul). Adăugînd și efectul contrafișei la talpa interioară a stâlpului se obține
rezultate comparabile cu modelul creat din plăci. La acest model s-a introdus efecul semi-rigidității,
având în vedere că modelul cu reazem axial infinit rigid este prea optimistic. Cu această ajustare,
modelul creat pe bare oferă un factor de multiplicare αcr,5 = 5,66 față de modelul realizat din plăci,
la care s-a obținut o pierdere de stabilitate similară cu αcr,3 = 5,02, ambele modele oferind un
rezultat favorabil privind aplicarea contrafișelor ca elemente de stabilizare, contrafișele confirmând
asigurarea rezemării de tip furcă.

11
Conf.Dr. ing. Zsolt Nagy

Model cu riglă Modelare contrafișă Model cu contrafișă

12