Teodor Socaciu, Tehnologia presării la rece

LUCRAREA NR. 9

DETERMINAREA DEFORMAŢIILOR PIESELOR

OBŢINUTE PRIN ÎNDOIRE DIN TABLĂ

9.1. SCOPUL LUCRĂRII

Lucrarea are ca scop determinarea deformaţiilor pieselor îndoite în formă de V
obţinute din tablă. În acest sens se vor determina: coeficientul de lăţire kb1,
coeficientul de îngustare kbî, coeficientul de subţire kg, coeficientul care stabileşte
poziţia stratului neutru xo şi unghiul de arcuire β.

9.2. CONSIDERAŢII GENERALE

Operaţia de îndoire reprezintă deformarea prin curbare a unei părţi a
semifabricatului în jurul unei axe denumite axă de îndoire.
În majoritatea cazurilor, operaţia de îndoire se realizează cu ajutorul matriţelor
speciale acţionate de prese.
Procesul de deformare a materialului se realizează diferit pe fiecare parte a
piesei (fig.9.1). Straturile de metal "a - a" situate spre interiorul piesei se comprimă în

Fig.9.1.Procesul de deformare la îndoire

66
 Teodor Socaciu, Tehnologia presării la rece

direcţie longitudinală (direcţia 1), devenind scurte, şi se lungesc în direcţie

transversală (direcţia 2) producând lăţirea piesei. Straturile de metal "b - b" situate spre
exteriorul piesei se întind în direcţia longitudinală, producând alungirea materialului, şi
se comprimă în direcţia transversală făcând să devină posibilă îngustarea piesei. Între
straturile (fibrele) de material întinse şi cele comprimate se află stratul neutru al
deformaţiilor " 0 - 0", a cărui lungime rămâne, egală cu lungimea iniţială a
semifabricatului.
La îndoirea pieselor din semifabricate înguste b < 3g [11], are loc o deformare
accentuată a secţiunii transversale (fig.9.1.a). Aceasta constă în micşorarea grosimii
semifabricatului pe porţiunea îndoită, lăţirea spre interiorul piesei şi îngustarea spre
exteriorul acesteia, cu formarea unei curburi transversale vizibile. Aşadar, în timpul
îndoirii, secţiunea dreptunghiulară a semifabricatului se transformă într-un trapez
deformat. Starea de tensiune este plană, iar starea de deformaţie spaţială.
La îndoirea pieselor din semifabricate late, cu lăţimea b ≥ 3g, are loc, de
asemenea, o subţiere a materialului, însă secţiunea transversală a semifabricatului se
deformează foarte puţin (numai marginal) ca urmare a rezistenţei mai mari a
materialului care se opune deformaţiei (fig.9.1.b). Din acest motiv starea de tensiune
este spaţială în zona centrală a secţiunii şi plană în zona marginală, iar starea de
deformaţie este plană în zona centrală şi spaţială marginal.
Lăţirea materialului piesei în zona îndoită (fig.9.1) se determină cu coeficientul de
lăţire exprimat cu relaţia:
b2
kb k b1 = ≥ 1, (9.1)
b

iar îngustarea materialului se determină cu coeficientul de îngustare kbî:

b1
k bî = ≤ 1. (9.2)
b
Modificarea grosimii semifabricatului în procesul de îndoire se evidenţiază
prin coeficientul de subţiere kg. Valoarea acestui coeficient este dată de raportul dintre
grosimea gi a materialului piesei îndoite şi grosimea iniţială g a semifabricatului:

gi
kg = ≤ 1. (9.3)
g

Subţierea materialului în procesul de îndoire este specifică atât pieselor care se

confecţionează din semifabricate înguste cât şi pieselor care se confecţionează din
r
semifabricate late şi are loc numai pentru raze relative de îndoire mici ≤ 5.
g
În figura 9.2 este prezentată diagrama de variaţie a coeficientului de subţiere a
materialului în funcţie de raza relativă de îndoire a pieselor confecţionate din oţel
moale, când unghiul acestora are valoarea α = 90°.

67
 Teodor Socaciu, Tehnologia presării la rece

Fig.9.2. Variaţia coeficientului de subţiere în funcţie

de raza relativă

Când deformaţiile plastice ale materialului sunt mici, cazul îndoirii pieselor cu
r
rază de curbură mare ( 〉 5) , stratul neutru al deformaţiilor trece prin mijlocul
g
grosimii piesei, iar raza sa de curbură se calculează cu relaţia:
r
ρ= r + , (9.4)
2

r
La îndoirea pieselor cu rază de curbură mică ( ≤ 5) deformaţiile remanente
g
sunt mari, iar stratul neutru al deformaţiilor se deplasează spre straturile de material
comprimate. Raza de curbură a stratului neutru al deformaţiilor, la îndoirea pieselor
din semifabricate cu secţiunea dreptunghiulară, se determină cu relaţia

ρ = r + x og . (9.5)

Coeficientul xo, care determină distanţa stratului neutru faţă de suprafaţa

interioară a piesei îndoite, se poate determina cu relaţia:

k g2r
xo = − (1 − k g ) . (7.6)
2 g

Deplasarea stratului neutru al deformaţiilor spre interiorul piesei are loc numai
r
pentru ≤ 5. In tabelul 9.1 sunt prezentate, orientativ, valorile coeficientului xo,
g
pentru piese îndoite la un unghi α = 90° din semifabricate late confecţionate din tablă
de oţel moale. Aceste valori ale coeficientului xo se referă la piese îndoite liber, fără
întinderea semifabricatului sau calibrarea piesei. În cazul îndoirii cu întinderea
semifabricatului, deformaţiile materialului pot fi atât de mari încât stratul neutru
devine fictiv şi iese din limitele grosimii piesei.

68
 Teodor Socaciu, Tehnologia presării la rece

Tabelul 9.1
r
0,10 0,15 0,20 0,30 0,40 0,50 0,80 1,0 1,5 1,8 2,0 2,5 3,0 4,0 5,0 >5
g

xo 0,30 0,33 0,35 0,36 0,37 0,38 0,40 0,42 0,44 0,45 0,455 0,46 0,47 0,48 0,49 0,5

Când α < 90°, valorile coeficientului xo vor fi mai mici decât cele din tabelul
9.1, iar când α > 90°, valorile coeficientului xo vor fi mai mari decât acestea (α este
unghiul piesei şi nu unghiul de îndoire, care are valoarea 180° - α).
Fiind un proces de deformare elastico-plastică, îndoirea la rece a pieselor este
însoţită de deformaţii elastice, reversibile, ducând la modificarea formei şi a
dimensiunilor piesei, adică la arcuirea piesei, după eliminarea acesteia din matriţă.
Unghiul de arcuire β (fig.9.3) reprezintă semidiferenţa dintre unghiul α al
piesei îndoite şi unghiul αp al poansonului matriţei de îndoire:
α − αp
β= . (9.7)
2

Fig.9.3. Arcuirea la îndoire

La îndoirea liberă, fără calibrare, valoarea unghiului β de arcuire a piesei

depinde de următorii factori:
- proprietăţile mecanice ale materialului piesei;
- gradul de deformare a materialului exprimat prin raza relativă de
îndoire r/g;
- unghiul de îndoire ϕ.
Teoretic, valoarea unghiului β se poate determina cu relaţia:

l σc
β = arc tg k 0; (9.8)
(1 − xo )g E

în care k este un coeficient care depinde de forma piesei îndoite;

69
 Teodor Socaciu, Tehnologia presării la rece

l - lungimea braţului piesei îndoite;

σ c - rezistenţa limită la curgere a materialului presei;
E - modulul longitudinal de elasticitate a materialului piesei.
Pentru piese în formă de V se consideră, k = 0,375.
Cercetările efectuate până în prezent arată că valoarea unghiului β de arcuire a
pieselor se determină mai exact pe cale experimentală.
Cercetările experimentale au demonstrat că piesele confecţionate dintr-un
anumit material, având o anumită rază relativă de îndoire, vor avea unghiul de arcuire
cu atât mai mare cu cât unghiul pieselor va fi mai mic (fig.9.4.a). Valoarea unghiului
de arcuire este foarte mult influenţată de proprietăţile mecanice ale materialului
semifabricatelor (fig.9.4.b).

Fig.9.4 Variaţia unghiului de arcuire

Conform diagramelor din figura 9.4 rezultă că pentru fiecare caz concret de
îndoire se poate determina o relaţie de forma:

y = ax − b (9.9)

adică,
r
β=a − b, (9.10)
g

cu ajutorul căreia se calculează valoarea unghiului de arcuire.

După cum rezultă din 9.10 pentru valori mici ale razei relative de îndoire
unghiul de arcuire are valori negative.

9.3. DISPOZITIV ŞI MATERIALE FOLOSITE

Matriţa de îndoire în V (fig.9.5) cu ajutorul căreia se va executa lucrarea, are
ca elemente active poansonul 5 şi placa activă 2. Pentru a putea realiza îndoirea la
unghiuri diferite elemente active ale matriţei sunt schimbabile.
Poansonul se schimbă desfăcând şurubul 10 până când acesta va permite
scoaterea poansonului din placa port poanson 6 şi montarea altuia cu unghiul necesar.

70
 Teodor Socaciu, Tehnologia presării la rece

Pentru schimbarea plăcii active se demontează opritorul 4, devenind astfel

posibilă scoaterea sa din placa de bază 1.
Schimbarea elementelor active ale matriţei se face rapid fără a fi necesară
demontarea matriţei de pe presă.
Subansamblul mobil alături de poansonul 5 şi placa port poanson 6 mai are ca
elemente constructive placa de presiune 7, placa de cap 8 şi cepul de fixare 9 prin
intermediul căruia subansamblul se montează pe berbecul presei.

Fig.9.5. Matriţă de îndoit în formă de V

Subansamblul fix, alături de placa activă 2 şi placa de bază 9, mai are în

componenţă riglele 3, care au rolul de a fixa placa activă precum şi de a poziţiona
semifabricatul.
Prinderea subansamblului fix pe masa presei se face cu bride după ce, în
prealabil, acesta s-a centrat după subansamblul mobil montat pe berbec.
Semifabricatele utilizate sunt debitate din tablă fiind din materiale diferite.
De asemenea semifabricatele debitate vor avea grosimi g şi lăţimi b diferite.

9.4. MODUL DE LUCRU

Se vor efectua îndoiri în V la unghiuri diferite. Valorile diferite pentru raza
r rp
relativă de îndoire (se va lucra cu ) se vor realiza prin schimbarea grosimii
g g
semifabricatului.

71
 Teodor Socaciu, Tehnologia presării la rece

Piesele obţinute prin îndoire vor fi supuse măsurărilor în scopul determinării

valorilor coeficienţilor kb1, kbî, kg, xo precum şi a unghiului de arcuire β. Deoarece
deformaţiile materialului piesei în zona îndoită nu permit măsurarea directă a
dimensiunii gi aceasta se va măsura prin intermediul unui dorn (fig.9.6).
Executând îndoiri la diferite unghiuri şi grosimi
pentru acelaşi material, se va pune în evidenţă
rp
dependenţa unghiului de arcuire β de raza relativă şi
g
de unghiul α al piesei îndoite (vezi fig.9.4.a).
Executând îndoiri la acelaşi unghi şi aceeaşi
grosime dar materiale diferite, se va evidenţia
dependenţa unghiului de arcuire β de natura materialului
(vezi fig.9.4.b)

Fig.9.6. Măsurarea
dimensiunii gi

9.5. PRELUCRAREA ŞI INTERPRETAREA REZULTATELOR.

CONCLUZII
Rezultatele obţinute se vor centraliza în tabelul 9.2.

Tabelul 9.2

Nr. Material b g rp α b1 b2 gi kb1 kbî kg xo ρ β

crt. piese [mm] [mm] [mm] [o] [mm] [mm] [mm] [mm] [o]

72