2.

Calculul la strivire

Distributia presiunilor pe peretii gaurii este neuniforma. In calculul practic, se admite ca

presiunile se distribuie uniform pe o sectiune diametrala care este un dreptunghi , avand o latura egala cu
diametrul nitului, iar cealalta latura egala cu grosimea piesei care transmite presiunea pe tija nitului.

Aria la presiunea pe peretii gaurii in cazul imbinarii a doua piese de aceeasi grosime t este:

Ap = d  t

In cazul in care se imbina mai multe elemente, aria va fi Ap = d   t ,

unde  t = grosimea minima a pachetului de piese care tind sa se deplaseza in acelasi sens.
 Nn
Tensiunea nominala  p este:  p =
d  t

Conditia de rezistenta (relatia de verificare) este:

Nn N
 p ,ef = =  R pn ,
d  t m  d  t

unde R pn = rezistenta de calcul a nitului la strivire pe peretii gaurii.

Efortul capabil al unui nit la strivire pe peretii gaurii este:

, p = d   t  Rp
n n
N cap

Rezistentele de calcul pentru imbinarile nituite sau cu buloane, se exprima in functie de

rezistenta materialului astfel: R nf = R bf = 0,8R ;
R pn = R bp = 2 R

Calculul practic al imbinarilor nituite

Intr-o problema de imbinare nituita, atat forfecarea cat si presiunea pe peretii gaurii trebuie sa fie
examinate, satisfacand conditiile de rezistenta in cazul cel mai defavorabil.

1. Problema de verificare- se calculeaza tensiunile tangentiale τ din nit, respectiv tensiunile

normale σp de pe peretii gaurii si se compara cu rezistentele de calcul sau tensiunile admisibile.

N
-verificarea la forfecare:  =  R nf
d 2
nm
4
N
-verificarea la strivire:  p =  R pn
m  d  t

2. Dimensionare- dupa alegerea diametrului de nit, se calculeaza efortul capabil al unui nit, astfel:

n
N cap = min( N cap
n n
, f ; N cap , p )

d 2
,f = n  R nf ;
n
unde N cap
4
, p = d   t  Rp
n n
N cap
Dimensionarea presupune determinarea numarului de nituri necesare:

N
m= n
N cap
 3. Determinarea fortei capabile - pentru a determina forta capabila pe care o poate transmite
imbinarea, se stabileste mai intai efortul capabil al unui nit si apoi se inmulteste cu numarul
efectiv de nituri:

imb
N cap = m  N cap
n

6.4.3 Imbinari cu suruburi

Suruburile, la fel ca si niturile, sunt piese care servesc la imbinarile a doua sau mai multe
elemente. Ele constau dintr-un cap obisnuit hexagonal, o tija care este filetata spre capatul liber si o
piulita care se insurubeaza pe tija filetata. Piulita joaca rolul celui de al doilea cap.
Imbinarile cu suruburi, se comporta si se calculeaza identic cu cele nituite, Suruburile se noteaza
cu litera M, urmata de diametrul nominal al surubului in mm (M16). In calcule se introduce diametrul
gaurii, care este cu 1mm mai mare.

6.4.4 Imbinari cu suruburi de inalta rezistenta

Imbinarile cu suruburi de inalta rezistenta au rolul de a realiza o pretensiune in tija prin

strangerea la montaj a unor suruburi fabricate din oteluri superioare. Presiunea trebuie sa fie atat de mare
pe suprafetele de contact ale pieselor pachetului astfel incat sa se asigure preluarea intregului efort
normal pe axa surubului, numai prin frecare.
Intinderea in tija se obtine prin strangerea piulitei iar efortul de preintindere N t care strange
pachetul se transmite din tija surubului prin intermediul capului surubului, prin piulita si rondele.
Efortul de preintindere al tijei surubului este:

Nt = 0,8  An   c

in care An=aria neta a sectiunii surubului; σc=limita de curgere minima a otelului din care sunt
confectionate suruburile.
Efortul care poate fi transmis prin surubul care lucreaza cu o singura suprafata de alunecare, se
determina astfel:

N s = m  f  Nt

unde m=coeficientul conditiilor de lucru al suruburilor la imbinare m=0,9; f=coeficient de frecare

(OL37, OL44 f=0,40; OL50 f=0,50, in ambele cazuri curatirea se face prin sablare, prin curatirea cu
peria, se obtine f=0,35).
Efortul N care revine unui surub care lucreaza cu mai multe suprafete de alunecare este:
N = ns  N s unde ns=numarul suprafetelor de alunecare.
 6.4.5 Imbinari sudate
A. Generalitati

Sudarea este procedeul tehnologic prin care se imbina doua piese de metal de aceeasi compozitie
sau asemanatoare, cu ajutorul caldurii, cu sau fara adaus de material. Aceasta se poate realiza prin doua
procedee:
• prin topire;
• prin presare.

Sudarea prin topire consta in topirea locala a suprafetelor de sudat cu ajutorul unei surse
puternice de caldura iar cea prin presiune, se realizeaza prin incalzirea locala a pieselor in zona de
imbinare pana la starea plastica a materialului si apoi prin presarea celor doua piese, are loc legarea lor.
Avantaje:
• eliminarea slabirilor sectiunilor barelor prin gauri de nit, surub, etc. si a
elementelor suplimentare (eclise);
• simplificarea prelucrarii pieselor de imbinare;
• posibilitatea de realizare a imbinarilor de orice forma.
Dezavantaje:
• aparitia in zona sudurii a unor tensiuni initiale locale, care reduc rezistenta
materialului;
• controlul calitatii sudurii este destul de dificil si costisitor;
• se comporta dezavantajos la actiuni dinamice.

B. Tipuri de imbinari sudate

Dupa pozitia pieselor care se imbina, cordoanele de sudura pot fi:

• cordoane de sudura cap la cap sau in adancime-cand cele doua piese care se imbina sunt in
prelungire. Fetele in contact ale pieselor se prelucreaza sub diferite forme, in functie de grosimea
lor pentru a realiza o imbinare mai buna.

t  8mm , capetele nu se prelucreaza.

t>20mm, capete prelucrate in X

t>8mm, capete prelucrate in V

• cordoane de sudura de colt-cand cele doua piese sunt asezate una peste cealalta sau se
intersecteaza.

Sudurile de colt, dupa pozitia lor fata de directia efortului, pot fi:

-frontale; -laterale;

N N

-oblice; -in gauri.

N N

C. Grosimea si lungimea cordonului de sudura

Grosimea cordonului de sudura se noteaza cu a si depinde de tipul sudurii.

In cazul sudurii cap la cap: a=t.
Daca piesele sunt de grosimi diferite: a=tmin.
In cazul sudurilor de colt: a=0,7 tmin.
Ca regula generala: amin=3mm
In cazul sudurilor de la muchia profilelor cornier si a profilelor U:

Lungimea de calcul l a unui cordon de sudura:

l = ls − 2  a
unde ls=lungimea efectiva (de executie a unui cordon de sudura).

ls  6  a ; ls  15  a pentru profile;
Ca regula generala: ls  40 mm ; ls  60  a