EXPERIMENT NR.

EXPERIMENT NR.3

TORSIUNEA BARELOR DE SECŢIUNE CIRCULARĂ

Generalităţi
O bară este solicitată la răsucire ( torsiune) atunci când in secţiunile ei transversale
efectul sarcinilor aplicate apare prin efortul secţional moment de răsucire, reprezentat printr-un
vector dirijat după direcţia barei. Convenţia de semne pentru momentul de răsucire : Mt este
pozitiv atunci când este reprezentat printr-un vector ce iese din secţiunea transversală .
Solicitarea de răsucire este frecvent întâlnită la unele organe de maşini: arbori, arcuri, etc., dar
apare şi la unele elemente de construcţii: grinzile marginale ale planşeelor, elemente din
structura podurilor, grinzi de rulare, etc.

Instalaţia experimentală.
Standul este format dintr-o bară 2 de lungimeL=200mm, încastrată la unul dintre capete
în suportul 1, iar celălalt capăt trece prin suportul 3 fiind montat pe un rulment în scopul
micşorării frecării. Pe bară sunt montate mărcile tensometrice T1 şi T2 (T1 marcă activă) cu
scopul de a măsura deformaţiile specifice liniare principale.
La capătul liber bara 2 are secţiune pătrată ce permite montarea braţului 4 cu lungimea
L1=150mm. Capătul superior al braţului 4 este tras prin sistemul format de bridele 9 şi 11- între
care se montează inelul dinamometric 8 şi comparatorul 7- cu ajutorul piuliţei cu cavile 10.
Cu ajutorul inelului dinamometric 8 şi al comparatorului 7 se măsoară forţa de tracţiune F
aplicată la capătul braţului 4, forţă care va crea momentul de torsiune ce solicită bara 2.
Cunoscând această forţă şi lungimea L2 a braţului se poate determina momentul de torsiune Mt.
Rotirea braţului 4 sub acţiunea forţei F se determină cu ajutorul comparatorului 12 fixat la
capătul superior al suportului rigid 5. In acest fel se stabileşte unghiul de rotire al barei =a/L1 .

Mersul lucrării.
1.Se controlează dacă piuliţa cu cavile este slăbită şi în aceste condiţii se strânge până la
eliminarea jocurilor fără însă a solicita bara. Se reglează cele două comparatoare la zero.
 EXPERIMENT NR.3

2.Se roteşte spre dreapta piuliţa până când comparatorul 7 indică o valoare n de câteva
sutimi de milimetru; se citeşte indicaţia n1 a comparatorului 12, precum şi deviaţia acului punţii
tensometrice n2.
3.Se repetă operaţiunea pentru n crescător, înregistrându-se de fiecare dată indicaţiile
n1 şin2.
4.Verificarea diagramei de etalonare a inelului dinamometric
5. Se determină tensiunile maxime din solicitarea de răsucire conform tabelului 2

Tabel 1
Forţa n n1 Forţa
Prognoz comp. comp.12 rel.20 Reală
rel.19 x100
F` 7 F``
rel..17 rel.18
[N] [mm] [mm] [rad] [N]
[Nm]

Tabel 2
Indicaţie (rel.21)
punte .100
n2 [Pa]
[Pa]