EXPERIMENT NR.

EXPERIMENT NR.4

MASURAREA DURITĂŢII DUPĂ METODA BRINELL

Generalităţi.
Duritatea exprimă rezistenţa opusă de un material la pătrunderea unui corp, numit
penetrator, în stratul superficial al materialului.
Deosebirea dintre metodele de determinare a durităţii este dată de forma penetratorului ,
precum şi de modul în care acţionează forţele care provoacă pătrunderea acestuia. Aceste forţe
pot acţiona static sau dinamic. Aplicarea forţelor care acţionează în mod static se face cu viteză
redusă, sub 1mm/s, iar în cazul forţelor ce acţionează dinamic, penetratorului I se imprimă , într-
un timp foarte scurt, o cantitate de energie care provoacă pătrunderea lui în material.
Determinarea durităţii este una dintre cele mai importante încercări mecanice, deoarece
permite aprecierea proprietăţilor straturilor de la suprafaţa materialului, constituind un mijloc
important pentru verificarea calităţii pieselor după un tratament termic sau termochimic. Se poate
face de asemenea o apreciere a rezistenţei de rupere la întindere pe baza unor formule
determinate pe cale experimentală.

Aparate utilizate.
Pentru determinarea durităţii Brinell se utilizează un aparat model HD1-1875 prezentat în fig.2.
Părţile componente ale aparatului sunt:
1.carcasă metalică ; 2. pârghie pentru aplicarea sarcinii;
3. taler filetat pentru ridicarea platanului; 4.şurub de ridicare;
5.platou pentru sprijinirea piesei de încercat; 6.penetrator;7.ştift de fixare;
8.suport penetrator;9.arc elicoidal; 10.rozetă pentru reglajul marcherului;
11.ecran; 12.capac superior; 13.pârghie greutăţi; 14.tijă de blocare;
15.suport greutăţi; 16.capac posterior; 17.cilindru hidraulic;18.rozetă selectare greutăţi

Mersul lucrării.
1.Se montează penetratorul 6 (având diametrul D=2,5mm) în suportul 8 şi se strânge
ştiftul filetat 7. Se reglează sarcina de aplicat la valoarea de 62,5daN.
2. Se aşează piesa de testat pe platanul maşinii şi se roteşte talerul 3 până când
penetratorul vine în contact cu piesa de testat. Se continuă rotirea talerului până când marcherul
de pe ecran ajunge în apropierea diviziunii 100 din partea stângă a ecranului. Cu ajutorul rozetei
10 se aduce marcherul exact peste diviziunea 100. In această situaţie contactul dintre penetrator
şi piesă este intim.
3. Se acţionează pârghia 2 şi se aplică sarcina asupra penetratorului. După un timp
(aprox. 30 sec.) se acţionează pârghia 2 în sens invers, descărcând penetratorul. Se roteşte talerul
3 pentru a îndepărta penetratorul de piesă.
4.Cu ajutorul microscopului (anexă a instalaţiei) se determină diametrul d al amprentei .
Precizia microscopului este de 0,01mm.
5. Pentru a elimina influenţa sfericităţii penetratorului asupra măsurătorilor se verifică
relaţia (3). Dacă această relaţie nu este verificată se schimbă sarcina F ( prin consultarea
tabelului 1) şi se reface măsurătoarea.
6. Se efectuează cel puţin 5 amprente pe fiecare piesă de testat şi se completează tabelul 2
 EXPERIMENT NR.4

Fig.2

HB 2,5/187,5/10 = 215 (exemplu) HB…../……../……=……….

D=…….mm F=……….daN Tabelul 2

Nr. dI
crt [mm] rel.4 rel.4 da/nu rel.1 rel.4
1

5
EXPERIMENT NR.4