METOD E DE DETERMINARE A DURITATII A METALELOR

Duritatea reprezinta capacitatea unui corp de a se opune tendintei de distrugere a straturilor

superficiale de catre un alt corp, care actioneaza asupra sa cu presiuni localizate pe arii foarte
reduse si care nu capata deformatii permanente.
Duritatea unui corp se apreciaza prin valoarea unor caracteristici conventionale, obtinute
n urma unor ncercari nedistructive. Avantajele acestor ncercari sunt: se pot executa direct
asupra pieselor finite, aparatele au o productivitate ridicata, sunt amplasate direct n atelier si nu
necesita un personal de nalta calificare.
Clasificarea metodelor de ncercare la duritate se face considernd drept criteriu modul n
care are loc actiunea de distrugere a straturilor superficiale. Din acest punct de vedere, metodele
de ncercare sunt:
- cu aplicare statica a sarcinii (prin zgriere, prin imprimare, prin pendulare, prin rulare);
- cu aplicare dinamica a sarcinii, care la rndul lor, pot fi: dinamico-elastice si dinamicoplastice.
Cele mai raspndite metode sunt cele cu aplicare statica a sarcinii, prin imprimarea unui
penetrator, avnd o anumita forma, pe suprafata piesei de ncercat. Duritatea se exprima printr-o
cifra dependenta de marimea amprentei (urma remanenta lasata de penetrator pe suprafata
piesei).

Duritatea este o proprietate a materialelor care exprima capacitatea acestora de a se opune

actiunii de patrundere mecanica a unui corp mai dur in masa sa. La determinarea duritatii
materialelor se iau in considerare marimea urmelor produse de un corp de penetrare numit
penetrator, caracterizat printr-o anumita forma si dimensiune, si forta ce actioneaza asupra
acestuia.
Metodele de determinare a duritatii, in functie de viteza de actionare a fortei asupra
penetratorului, se clasifica in metode statice, la care viteza de actionare se situeaza sub 1 mm/s,
si metode dinamice, pentru care viteza de actionare depaseste aceasta valoare.
Metodele statice si dinamice se deosebesc intre ele, in principal, prin forma penetratorului,
conditiile de lucru, dimensiunile caracteristice ale urmelor lasate de penetrator in material si
modul de evaluare a duritatii. Metodele frecvent utilizate la determinarea duritatii si a
caracteristicilelor sunt cuprinse in tabelul 2.15.
Tabelul 2.15.

Metoda
Brinell
Rockwell

Vickers
Poldi

Tip penetrator
bila otel
bila otel
con de diamant
piramida de
diamant
bila otel

Evaluarea
duritatii
F/S, [N/mm2]
h, [mm]
h, [mm]

Scari utilizate

F/S, [N/mm2]

comparativa

B=130
C=100

Domeniu de
utilizare
<450 HB
<450 HB
toate
materialele
Toate
materialele
<450 HB

Tipul metodei
statica
statica
statica
statica
dinamica

Mentiuni: Marimile din tabel au urmatoarea semnificatie: F-forta ce actioneaza asupra

penetratorului, S-suprafata si h-adancimea urmei lasate de penetrator in material sub actiunea
unei forte date.

A. ncercarea de duritate Brinell

Metoda Brinell, standardizata prin STAS 165, consta n imprimarea un timp dat, cu o
forta F a unei bile de otel calit sau din carbura de wolfram, cu diametrul prescris D,
perpendicular pe suprafata piesei de ncercat si masurarea diametrului d, al amprentei (vezi
figura 3.1).
Duritatea Brinell se exprima ca o marime conventionala, prin valoarea numerica data de
formula:

(1)
n care F este forta aplicata asupra penetratorului, n N.
2

3.1 Schema ncercarii de duritate prin metoda Brinell

Determinarea prin aceasta metoda a duritatii unui material metalic prezinta urmatoarele
particularitati:
- pentru ca cifrele de duritate sa fie reproductibile, parametrii ncercarii trebuie alesi astfel
nct sa se asigure similitudinea geometrica ( = constant, ceea ce va conduce la urmatoarea
conditie 0,24D < d < 0,60D) si pastrarea constanta a raportului k = F/D2, numit grad de solicitare;
- timpul de mentinere al fortei trebuie sa fie suficient pentru epuizarea curgerii
materialului si obtinerea unei amprente cu dimensiuni constante (cu scaderea duritatii, timpul de
mentinere creste);
- grosimea minima a probelor supuse ncercarii trebuie sa fie a min = 8h, pentru a se evita
influenta suportului piesei;
- n vederea evitarii influentelor reciproce ntre zonele ecruisate din jurul urmelor si ale
marginilor piesei, se recomanda ca distanta dintre centrele a doua amprente sa fie b min = 4D, iar
distanta de la marginea piesei pna n centrul primei amprente, sa fie cmim = 3D.
Simbolizarea duritatii Brinell se face indicnd diametrul bilei, D, n mm, sarcina F, n kgf
si timpul de mentinere n secunde, n cazul n care acestea difera de conditiile normale de
ncercare care sunt: D = 10 mm, F = 3000 kgf, T = 15 secunde (de exemplu duritatea perlitei
obisnuite este de 200 HB).
Cunoscnd cifra duritatii se poate aprecia valoarea rezistentei la rupere, n daN/mm 2, a
materialului cu relatii de forma: = q HB, unde q = 0,35 pentru otel carbon si slab aliat sau
Rm = (HB - 40)/6 pentru fonte cenusii.

B. ncercarea de duritate Vickers

Metoda Vickers, standardizata prin STAS 492, consta n imprimarea un timp dat cu o
forta F, a unui penetrator de forma unei piramide patratice drepte, din diamant, perpendicular pe
suprafata de ncercat si masurarea diagonalei, d, a urmei remanente (vezi figura 3.2 a).
Duritatea Vickers se exprima ca o marime conventionala, prin valoarea numerica data de
formula:

(2)

Figura 3.2. Schema ncercarii de duritate dupa metoda Vickers; stabilirea geometriei
penetratorului.

Geometria penetratorului, piramida patratica dreapta cu unghiul diedru a doua fete

laterale opuse de 1360, s-a obtinut pornind de la ncercarea de duritate Brinell, executata astfel
nct sa se obtina d = 0,372 D (vezi figura 3.2 b). Aceasta geometrie face ca amprentele sa fie
ntotdeauna asemenea, rezultnd ca cifra de duritate obtinuta nu depinde de sarcina. Adncimea
de patrundere a penetratorului h = 1/7 d, face ca metoda sa poata fi utilizata la determinarea
duritatii straturilor subtiri si a constituentilor metalografici, putndu-se folosi sarcini foarte mici.
Din punct de vedere al marimii sarcinii, metodele de ncercare Vickers se clasifica n:
- ncercare Vickers: F = 5; 10; 20; 30; 50; 100 kgf;
- ncercare Vickers cu sarcini mici : F = 0,5; 1; 2; 3; 4 kgf;
- microduritate Vickers: F = 0,005; 0,010; 0,020; 0,050; 0,100; 0,200 kgf.
Simbolizarea duritatii se face indicnd forta de ncercat si timpul de mentinere n cazul n
care acestea sunt diferite de cele normale, care au valorile F = 30 kgf, = 15 secunde (de
exemplu, duritatea ledeburitei este de aproximativ 700 HV5).

C. ncercarea de duritate Rockwell

Metoda Rockwell consta n imprimarea unui penetrator (con de diamant sau bila din otel)
cu o sarcina initiala F0 si apoi cu o suprasarcina F1 si masurarea adncimii urmei
remanente de patrundere, e, dupa ndepartarea suprasarcinii, mentinndu-se aplicata
sarcina initiala (vezi figura 3.3).
4

Duritatea Rockwell se exprima, ca o marime conventionala, prin diferenta dintre o

adncime convenabil aleasa E si adncimea patrunderii remanente, e:
HRC = E e
Prin metoda Rockwell s-a urmarit, pe de o parte, sa simplifice metodologia de
determinare a duritaii materialelor si sa se reduca timpul necesar efectuarii incercarii si, pe de
alta parte, sa ofere posibilitatea aplicarii ei pentru toate categoriile de materiale, indiferent de
duritatea probabila pe care o au. In cazul metodei Rockwell nu se recurge la calculul duritaii
prin raportul dintre fora aplicata asupra penetratorului si aria urmei produse de acesta in
material, ci pe baza evaluarii adancimii urmei remanente de patrundere, masurata faa de un plan
de referina ales convenional.
Metoda consta in imprimarea, intr-un material, a unui penetrator de forma data sub
aciunea unei sarcini. Procesul se desfasoara in doua etape. In prima etapa se aplica asupra
penetratorului o sarcina iniiala F0, dupa care dispozitivul de masurare a adancimii de penetrare
se aduce la zero. In a doua etapa se aplica suprasarcina F1.
Dupa epuizarea curgerii materialului, vizibila la dispozitivul de masurare a adancimii de
patrundere a penetratorului, manifestata prin oprirea practic completa a miscarii acului indicator,
se indeparteaza suprasarcina F1 si se citeste direct adancimea remanenta de patrundere a
penetratorului in material .
In practica durata de meninere a sarcinii totale de incercare F=F0+F1 este recomandata a
fi de 15, 30, 60 secunde, in funcie de material. Aceasta pentru a se asigura o epuizare practic
completa a deformaiilor locale sub presiunea de contact a penetratorului.

Figura 3.3 Schema ncercarii de duritate dupa metoda Rockwell

Lucrarea va cuprinde:
- studierea principiilor teoretice si deprinderea modului de lucru cu aparatele de masurare
a duritatii prin metodele Brinell, Vickers si Rockwell;
- masurarea duritatii unor piese prin metodele indicate, calcularea valorilor duritatii
folosind relatiile de calcul expuse si compararea lor cu valorile citite direct n STAS;
- rezolvarea unor probleme practice privind alegerea parametrilor de lucru (penetrator,
sarcina, timp de mentinere) la masurarea duritatii unor piese la care se cunosc unele date sumare
privind calitatea materialului, tratamentele termice la care a fost supus, modul de prelucrare etc.;
- stabilirea unor corelatii ntre duritate si alte caracteristici ale materialului (duritate rezistenta la rupere);
- compararea duritatii obtinute prin cele trei metode pentru un material dat.
Scopul lucrarii este mbogatirea cunostintelor teoretice ale studentilor si familiarizarea cu
elementele de lucru practic necesare pentru efectuarea corecta si rapida a ncercarilor de duritate.

Valoarea medie:

.......HBD/F/

Rezistenta la rupere: Rm = q HB = ........daN/mm2

Duritate echivalenta:
(STAS R883-82)

.......HV
.......HRB (HRC)

Cum se masoara duritatea metalelor?

Initial, se realizeaza o penetratie in materialul de masurat. Forta aplicata initial este mica.
Ulterior, se penetreaza acelasi material cu o forta mai mare, urmand sa se determine adancimea
acelei penetratii raportata la adancimea penetratiei initiale.

masina Rockwell de masurare duritate metal

De unde vine numele de Rockwell?

Aceasta metoda de determinare a duritatii metalelor a fost folosita pentru prima data de catre
H.M. Rockwell si S.P. Rockwell, care au inventat (in anul 1914) o masina de testare ce
functiona folosind principiul diferential.
Parametrul HRC (Hardness Rockwell Scale) este precizat de catre producator la o serie de oteluri
folosite in fabricarea cutitelor, cum ar fi otelul inoxidabil, otelul carbon, otelul laminat sau
triflex.

D. Metoda Poldi
este o metod dinamic de determinare a duritii. Duritatea unei piesese face n funcie de
duritatea cunoscut a unei bare etalon, prin raportul dintre diametrelecelor dou amprente pe
care o bil le las n cele dou piese. Cu ajutorul unui dispozitiv bilaeste presat ntre cele dou
piese prin batere cu ciocan