Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Măsurarea turaţiei la bord este necesar pentru evaluarea puterii pe care o dezvoltă sistemul
de propulsie.
Aparatele care măsoară viteza de rotaţie a arborelui motorului, deci turaţia, se numesc
tahometre.
Erorile de măsurare a tahometrelor nu trebuie să depăşească ± 1% pentru motoarele cu
piston, respectiv ± 0,3% pentru motoarele cu turbină cu gaze.
Pagina 1 din 18
8.1. METODE DE MĂSURARE A TURAŢIEI LA BORD
1. Metoda mecanică – se bazează pe legătura dintre forţa centrifugă Fcf creată de un corp
mobil greu şi viteza de rotaţie a sa. Transmisia informaţiei în acest caz se face cu ajutorul
unui cablu flexibil. Această metodă nu este folosită la bordul aeronavelor.
2. Metoda magnetoinductivă – se bazează pe dependenţa între câmpul magnetic rotitor al
unor magneţi permanenţi şi curenţii induşi într-un element sensibil.
3. Metoda electrică – constă în măsurarea tensiuni electromotoare produse de micromaşini
electrice de c.c. sau c.a. numite tahogeneratoare.
4. Metoda optică – face corespondenţa între frecvenţa f a unei tensiuni generate într-o
fotodiodă de impulsurile optice obţinute prin iluminarea unui disc, cu N orificii, care se
nN
roteşte cu turaţia n ( f = ). Aceste metode au avantajul că nu încarcă axul sau obiectul
60
aflat în mişcare.
N S N S
2 N ω
S N S N
ω
S N S
N S
a b
Pagina 3 din 18
permanent cu p perechi de poli care este învârtit cu turaţia de măsurat n şi un element sensibil,
pahar sau disc, din aluminiu sau cupru, plasaţi unul faţă de altul ca în Fig.
Mişcarea de rotaţie ϕ a paharului (discului) este limitată de un arc spiral.
N S dx N
b a x
Reprezentarea curenţilor induşi în pereţii paharului
Pagina 4 din 18
ωD
Datorită rotaţiei cu viteza periferică V = în această fâşie se induce t.e.m.:
2
BlDω π BlDn
eN = eS = e = BlV = = , (1.)
2 60
Cele două t.e.m. produc în circuitul elementar format de fâşii, având conductanţa
δd x
elementară a căii de curent d G = , unde lc = a + l + πx este lungimea unei spire elementare,
ρ lc
curentul elementar di = 2edG, care cu (1.) devine:
di = BlDωdG. (2.)
Pagina 5 din 18
Pentru determinarea curentului i din toate circuitele elementare corespunzătoare unei
perechi de poli se aplică integrala:
b b
2 2
BlD
i = ∫ d i = BlDω ∫ d G = ω, (3.)
0 0 Rc
1
unde R c = b
este rezistenţa spirei în scurtcircuit considerată.
2
∫dG
0
F = 2Bli = 2
(Bl) D
2
ω, (4.)
Rc
Pagina 6 din 18
iar cuplul activ care antrenează paharul, corespunzător celor p perechi de poli, este:
D pΦ 2
M a = 2 pF =2 ω. (5.)
2 Rc
bh 3 E
Punând condiţia de echilibru, respectiv Ma= Mr, unde M r = c r ϕ = ϕ este cuplu
12 L
rezistent, se obţine caracteristica statică (ecuaţia scării):
pΦ 2 N bh 3E 12 L pΦ 2 N not L Φ 2 γ
2 ω= ϕ ⇒ ϕ= ω = A 3 ω, (6.)
2 πρ 12 L πρbh 3E bh E
1
unde cu constanta A s-au notat parametrii ce nu depind de temperatură, iar cu γ = este
ρ
conductivitatea spirei de curent.
Pagina 7 din 18
Pentru determinarea caracteristicii dinamice se scrie ecuaţia circuitului electric pe spira
de curent:
di
2e = R c i + L c , (7.)
dt
Forţa de interacţiune va fi F(s) = 2Bli(s), iar cuplul activ corespunzător celor p perechi de
poli devine:
D (4.) p(BlD)
2
A1
M a (s ) = 2pF (s ) = 2 ω (s ) = ω (s ). (9.)
2 R c (1 + sT1 ) 1 + sT1
Pagina 8 din 18
Pe axul de ieşire acţionează un cuplu rezistent (cu aceeaşi formulă ca la cuplul static), dar
şi un cuplu amortizor produs de un dispozitiv identic cu cel ce produce cuplul activ Ma, cu
deosebire că în acest caz magneţii permanenţi sunt ficşi şi discul se roteşte cu viteza ϕ . În acest
caz, formula cuplului amortizor este:
A2 s A2
M am (s ) = ϕ (s ) = ϕ (s ). (10.)
1 + sT2 1 + sT2
s − c r ϕ (s ) = ω (s ).
A2 A1
J s 2 − (11.)
1 + T2 s 1 + T1 s
Pagina 9 din 18
ϕ (s ) A1 (1 + T2 s )
F(s ) = =
ω (s ) (1 + T1 s )[J T2 s + J s 2 + (A 2 + c r )s + c r ]
3
(12.)
O astfel de schemă, uzual folosită în aviaţie unde transmisia la distanţă este realizată cu
ajutorul unui tahogenerator de c.a. – motor sincron (cu pornire în asincron).
1 8 9 10
7 11
N S N S
ω
S N S N
2 3 4 5 N S 6 N S ϕ
12 13
Pagina 10 din 18
8.2.1. ERORILE TAHOMETRELOR MAGNETOINDUCTIVE
E = E 0 (1 − ε ∆T )
Φ = Φ 0 (1 − β ∆T )
γ = γ 0 (1 − μ ∆T )
b b0
h = h 0 (1 + α ∆T ),
L L0
ϕ = A0
(1 − μ ∆T )(1 − β ∆T )
2
ω = A 0 (1 + σ ∆T )ω. (13.)
(1 + α ∆T )3 (1 − ε ∆T )
Pagina 11 din 18
unde:
σ = ε − µ − 3α − 2β. (14.)
– se alege materialul din care se confecţionează discul sau paharul astfel încât µ > ε −
3α − 2β, aceasta realizându-se prin utilizarea unui şunt magnetic a cărui
permeabilitate scade cu creşterea temperaturii;
– se alege materialul din care se confecţionează discul sau paharul astfel încât σ = 0,
sau foarte mic, care se realizează prin alegerea unui material cu conductivitate γ
maximă.
Pagina 12 din 18
8.3. TAHOMETRE ELECTRICE
Tahometrele electrice conţin maşini electrice de c.c. sau c.a., respectiv transmiţătoarele
sunt tahogeneratoare, iar indicatoarele sunt voltmetre etalonate în unităţi de turaţie.
Deoarece au în componenţa lor o maşină de c.c. care are colector, tahometrele de acest tip
au o fiabilitate redusă. Ţinând cont şi de faptul că şi indicatorul, de tip magnetoelectric, are o
fiabilitate scăzută face ca acest tip de tahometru să nu fie utilizat la bordul aeronavelor. Dacă se
consideră că rezistenţa indicatorului Rg este foarte mare, practic tahogeneratorul funcţionează în
gol, ceea ce face ca tensiunea produsă să fie proporţională cu turaţia, respectiv:
Radaptar
p Nn
U ≅E= Φ = C e n. (15.)
= RT a 60
Rg
i1
Radaptar
e1 ϕ
Rg N
≈ RT S e2
LT
i2
n
a b
R3
Schema electrică a tahometrului de c.a.:
a – cu indicator magnetoelectric; b – cu indicator inductiv;
Pagina 14 din 18
Sunt alcătuite din tahogeneratoare de c.a. (monofazate sau bifazate) şi indicatoare de tip
magnetoelectrice de c.c. (Fig.a) sau de tip inductiv (Fig.b).
Tensiunile electromotoare e1 şi e2 induse de rotorul (inductorul) din magnet permanent se
aplică la bornele a două bobine cu miez de fier. Curenţii produşi, i1 şi i2 determină apariţia a două
fluxuri variabile care induc în rotorul (discul) din aluminiu tensiunile e1' şi e 2' cărora le corespund
curenţii i1' şi i 2' prin masa discului şi care prezintă pentru fiecare circuit impedanţa Z. Curenţii
rotorici interacţionează cu fluxurile Φ1 şi Φ2 şi produc cuplul activ M. Amplitudinea t.e.m. indusă
în înfăşurările tahogeneratorului este:
πDlN B
Em = n, (16.)
60
Pagina 15 din 18
pn
Dacă se ţine seama că relaţia dintre frecvenţă şi turaţie este f = , rezultă că indicatorul
60
pentru măsurarea turaţiei poate fi şi un frecvenţmetru. Pentru schema din Fig.b putem scrie:
d Φ1 dΦ
e1' = − = −ωΦ1M cos ωt ; e'2 = − 2 = −ωΦ 2 M cos(ωt − ϕ ). (19.)
dt dt
şi corespunzător acestora se stabilesc curenţii:
Pagina 16 din 18
ωΦ1M ωΦ 2 M
i1' = − cos(ωt − ϕ1 ); i2' = − cos(ωt − ϕ − ϕ1 ), (20.)
Z Z
ω L
unde Z = R 2 + ω 2 L2 , iar ϕ 1 = arctg sunt parametrii circuitului echivalent corespunzător
R
discului.
Cuplul activ se poate exprima cu relaţia:
unde, dacă se consideră că Φ1M = Φ2M = ΦM, şi dacă se înlocuiesc expresiile curenţilor din (20.),
respectiv a fluxurilor din (18.), obţinem:
C m ϕ M2 Rsin ϕ
M= ω, (22.)
R +ω L
2 2 2
Pagina 17 din 18
adică un cuplu activ proporţional cu pulsaţia ω a t.e.m. indusă, care este proporţională cu turaţia
n a tahogeneratorului. De regulă, turaţiile maxime admise pentru tahogeneratoarele comune de
c.c. nu depăşeşte 2000 rot/min, iar pentru cele de c.a. în jur de 3000 rot/min, valoare care în acest
caz poate ajunge şi la 7000 rot/min. Clasa de precizie a acestor aparate este de 1…1,5%.
Tahogeneratoarele consumă o putere mecanică de aproximativ 3…50 W, ceea ce este cu totul
neglijabil.
Pagina 18 din 18