Sunteți pe pagina 1din 16

Capitolul 8 Câmpul magnetic stationar 169

8.
CÂMPUL MAGNETIC STAŢIONAR
8.1. TEOREMA INDUCTIVITĂŢII PROPRII.
Se consideră o spiră conductoare filiformă nedeformabilă de contur F parcursă de
curentul continuu J, situată în mediul omogen, izotrop şi liniar de permeabilitate µ .
(fig.5.20 a). Teorema inductivităţii proprii se enunţă astfel: raportul pozitiv dintre
fluxul magnetic Φ SΓ r prin orice suprafaţă deschisă SΓ care se sprijină pe curba Γ ,
prin curentul I, este independent de intensitatea curentului şi de fluxul magnetic şi se
numeşte inductivitate sau inductanţă proprie L
Φ SΓ
L= 〉0 (8.1)
I
D e m o n s t r a ţ i e . Fluxul magnetic Φ S = ∫S BndA , în care in ducţia magnetică B
Γ Γ

într-un punct situat pe Sr se calculează cu formula lui Biot-Savart-Laplace (


µI d l ×r
B= ∫Γ ) înlocuind inducţia în expresia fluxului se obţine
4π r3
µI d l ×r ΦS µ dl × r
ΦS Γ = ∫ ndA ∫Γ .Raportul L = = ∫ ndA ∫Γ 3
Γ
este independent de
4π SΓ
r 3
I 4π
S
r Γ

fluxul magnetic Φ SΓ şi de curentul I şi depinde de forma şi dimensiunile spirei,


respectiv de µ şi constituie inductivitatea proprie a spirei.
Pentru o bobină cu N spire, fluxul magnetic fascicular Φ f SΓ este stabilit de inducţia
µNI d l ×r µNI d l ×r
magnetică B= ∫ , flux ce are expresia Φf SΓ = ∫ ndA ∫Γ Fluxul
4π Γ
r 3
4π SΓ
r3
prin bobină este Φ =NΦ f SΓ şi rezultă inductivitatea proprie a bobinei:
Φ µN 2 dl ×r
L= = ∫ ndA ∫ r (8.2)
I 4π SΓ Γ 3

Raportul dintre inductivitatea proprie L şi pătratul numărului de spire (N 2) se


numeşte permeanţă Λ , Λ =L/N2 In S.I. unitatea de inductivitate este numită henry (H) şi
este inductivitatea bobinei prin care curentul de un amper stabileşte fluxul magnetic de 1
weber.
Observaţii În lipsa conductoarelor masive, formula lui Biot-Savart-Laplace pentru
conductoare filiforme fiind valabilă şi în cazul în care curenţii care le străbat sunt
variabili în timp relaţia de definiţie a inductivităţii se generalizează astfel raportul
dintre fluxul magnetic instantaneu şi intensitatea instantanee a curentului este invariabil
în timp. Deoarece fluxul magnetic se referă exclusiv la exteriorul conductoarelor,
formula dedusă defineşte inductivitatea exterioară în regim cvasistaţionar.
In teoria circuitelor electrice, bobina având o rezistenţă electrică a firului neglijabilă
şi caracterizată numai de inductivitatea L, este element de circuit dipolar, numit şi
inductor.
170 Capitolul 8 Câmpul magnetic stationar

Inductivitatea conductoarelor masive se defineşte cu ajutorul energiei magnetice


• .Inductivitatea bobinei toroidale. Se consideră torul de secţiune circulară de
rază a. diametru median 2R si permeabilitate µ înfăşurat uniform cu N spire
filiforme (fig.5.20 , a). Dacă raza secţiunii a este mult mai mică decât R, câmpul
magnetic stabilit de curentul i prin spirele înfăşurării este localizat exclusiv în
interiorul torului şi se poate aproxima constant. Inducţia magnetică B se calculează
cu teorema lui Ampere aplicată cercului de rază R; se obţine, B= µ NI/l cu l
=2π R reprezentând lungimea mediană a torului. Din expresia fluxului fascicular
Φ f=BA prin secţiunea torului A= π a2 se deduce inductivitatea torului :
L=NΦ f /I =µ N2 A/l .(8.2)

Fig 8.1
•Inductivitatea solenoidului. Bobina cilindrică dreaptă sau solenoidul este
constituită dintr-o înfăşurare dispusă pe un cilindru circular de lun gime l mult mai
mare decât diametrul 2a (fig.8.1 b). Câmpul magnetic stabilit de curentul prin
spirele înfăşurării e uniform şi localizat în inte riorul bobinei. Inductivitatea bobinei
se calculează la fel ca în cazul bobinei toroidale şi se obţine o expresie identică
.Dacă lungimea bobinei este comparabilă cu diametrul 2a, în formula se introduce
un coefi cient de corecţie subunitar k(l /a):
L=k N Φ f /I =kµ N2 A/l. (8.3)
Cu formulele inductivităţilor astfel deduse se determină inductivităţile proprii ale
bobinei toroidale şi ale solenoidului având orice formă a secţiunii trans versale, cu
condiţia ca cea mai mare dintre dimensiunile secţiunii să fie mult mai mică decât
lungimea l
•Inductivitatea liniei bifilare aeriene. Se consideră linia aeriană cons tituită din
două fire cilindrice circulare de raze a şi lungime l > a, dispuse paralel la distanţa
d în mediul de permeabilitate \ie, (fig. 8.3 a). Inducţia magnetică într-un punct din
exteriorul firelor, stabilită de cu rentul i printr-unul din firele liniei se calculează cu
Capitolul 8 Câmpul magnetic stationar 171

I
formula Β=µ
2πr
şi fluxul magnetic Φ SΓ prin suprafaţa S Γ din exteriorul firelor
I
d − 2a
Il d − 2a
se calcu lează astfel Φ SΓ = ∫ µ
ldr = µ ln . Fluxul magnetic produs de
a 2π r 2π a
ambele fire fiind Φ e= 2Φ SΓ se deduce inductivitatea exterioară:
Il d − 2a Il d
Le = µ ln ≠ µ ln . (8.4)
π a π a
Fig.8.
3
Γ
N1 I1
1

Γ
2

N2 Φσ1
I2
Φ 21

Fig.8.2
8.2 TEOREMA INDUCTIVITĂŢII MUTUALE (formula lui Neumann).
Două bobine având spirele filiforme, nedeformabile şi menţinute în aceeaşi
poziţie relativă sunt situate în mediul de permeabilitate µ (în figura 8.3 b s-au
reprezentat numai câte o spiră din fiecare bobină). Teorema induc tivităţii mutuale
între două bobine, se enunţă astfel : raportul L 21 dintre fluxul magnetic Φ 21 prin
bobina Γ 2 stabilit de curentul I 1 care ar parcurge bobina Γ 1 egal cu raportul L 12
dintre fluxul magnetic Φ 12 prin bobina Γ 2 stabilit de curentul i 1 care ar parcurge
bobina Γ 2, este independent de fluxurile magnetice şi de intensităţile curenţilor şi se
numeşte inductivitate sau inductanţă mutuală între cele două bobine.
Inductivitatea mutuală este pozitivă sau negativă după cum sensurile de referinţă ale
contururilor Γ 1 şi Γ 2 sunt asociate după regula burghiu lui drept în acelaşi sens sau în
sens opus .
Demonstratie Fluxul magnetic fascicular Φ f21 prin
 
bobina Γ 2 stabilit
 
de curentul
  1
I
ce parcurge bobina Γ 1are expresia Φf 21 = ∫∫SΓ2 B1 dS 2 = ∫∫SΓ2 rot A1 dS 2 = ∫Γ2 A1 dl 2

 µN 1 i1 dl1
unde A1 =

∫Γ1 R . Înlocuind această expresie în formula lui Φ f21 , se obţine
12

fluxul magnetic total


µN 1 N 2 I 1 d l1 d l 2
Φ21 = N 2 Φf 21 = N 2 ∫Γ A1 d l 2 = ∫Γ1 ∫Γ2 , din care se deduce formula
2 4π R12
inductivităţii mutuale L21.
172 Capitolul 8 Câmpul magnetic stationar

Φ21 µN1 N 2 d l1d l2


L21 =
I1
=

∫ ∫
Γ1 Γ2
R12
(8.5)
Dacă se consideră bobina Γ 2 parcursă de curentul I2 şi se calculează fluxul
magnetic Φ 12 definit cu ajutorul potenţialului vector A2 este
µN 1 N 2 I 2 d l1 d l 2
Φ12 = N 1 Φf12 = N 1 ∫Γ A2 d l1 = ∫Γ1 ∫Γ2 , se obţine expresia lui L 12:
2 4π R12
µN 1 N 2 d l1 d l 2
. L12 =

∫Γ1 ∫Γ2
R 21
. (8.6)
Inductivitatea mutuală a două bobine se mai notează şi cu M. Două bobine a
căror inductivitate mutuală este nenulă, se numesc cuplate magnetic
µN 1 N 2 d l1 d l 2
Relaţia M =

∫Γ1 ∫Γ2
R 21
(8.7)
constituie formula lui Neumann pentru inductivităţi mutuale.
Inductivitatea mutuală intre două bobine este proporţională cu µ şi cu produsul dintre
numerele de spire ale bobinelor. Dacă liniile de câmp ale lui B1 stabilite de I1 prin Γ 1
înlănţuie spirele bobinei Γ 2 în sensul de înaintare al burghiului drept care roteşte în
sensul de înaintare al curbei Γ 2 , fluxul mag. Φ 21 fiind pozitiv, inductivitatea mutuală
este pozitivă (fig.5.22 a) , iar în caz contrar este negativă(fig 5.22. b).

Pentru a reprezenta modul în care se introduce în calcule inductivitatea mutuală,


se indică cu steluţe bornele polarizate ale celor două bobine, cu convenţia următoare:
dacă sensurile de referinţă ale curenţilor I1 şi I2 (respectiv Γ 1 şi Γ 2 ) sunt identice faţă
de bornele polarizate (fig.8.3 a), inductivitatea mutuală este pozitivă; dacă sensurile
curenţilor sunt diferite (fig.8.3 b), inductivitatea mutuală este negativă:
Fig.8.3 drepţi. Doi solenoizi cilindrici drepţi
• Inductivitatea mutuală dintre doi solenoizi
şi foarte lungi, dispuşi coaxial, de raze a: şi a2 > aa cu N1 respectiv N2 spire, sunt situaţi
în mediul de permeabilitate constantă µ (fig. ). Inductivitatea mutuală M se calculează
considerând de exemplu solenoidul exterior par curs de curentul i2 fluxul magnetic
fascicular Φ f12 fiind egal cu µ N2 i2 π a21 /l, rezultă pentru fluxul magnetic total expresia
Φ 12 =N1Φ f12 =µ N1 N2 i2 π a1 2 /l, din care se deduce inductivitatea mutuală între cei
doi solenoizi :
M=µ N1 N2 π a1 2 /l (8.8)
Capitolul 8 Câmpul magnetic stationar 173

Fig.8.4

8.3 TEOREMA LUI MAXWELL CU REFERIRE LA INDUCTIVITĂŢI

Intr-un mediu liniar din punct de vedere magnetic se consideră n bobine filiforme
parcurse de curenţii Ij (j=1,2,..n) . Fluxul magnetic prin bobina j fiind funcţie liniară de
curenţii Ik se exprimă astfel: Φ j = L j1 I 1 + L j2 I 2 + ... + L jj I j + ... + L jk I k + ... + L jn I n j = 1,2,..., n
în care :
Φj
Ljj = (8.9)
Ij Ik = 0
k≠ j
este inductivitatea proprie a bobinei j iar:

Φj Φk
Lj k= = Lk =j (8.10)

I k I j = 0 I j Ik = 0
j≠ k k≠ j
este inductivitatea mutuală între bobinele j şi k.
Sub formă compactă sistemul se scrie sub forma:[Φ ]nx1 =[L]nxn [I]nx1 unde [Φ ] şi
[I] sunt matricile coloană cu n termeni şi [L] este matricea pătratică şi simetrică (n x n)
a inductivităţilor proprii şi mutuale.
Sistemul relaţiilor dintre fluxuri şi curenţi constituie relaţiile Im Maxwell referitoare la
inductivităţi. Dacă matricea [L] este nesingulară (determinantul matricei diferit de zero
[ L ] ≠0 ), condiţie satisfăcută dacă minorii principali ∆ jj ai matricei [L] sunt nenuli,
∆11 = L11 ,

Dacă |[L]| =0, bobinele se numesc perfect cuplate magnetic. De exemplu, in cazul a
două bobine, relaţiile lui Maxwell fiind, Φ = L i + L i , Φ2 = L22 i2 + L21i1 bobinele
1 11 12 2
174 Capitolul 8 Câmpul magnetic stationar

sunt perfect cuplate magnetic dacă L12L21-L11L22=0., adică M= L L unde M=L12


11 22

=L21. Condiţia este realizată dacă toate liniile de câmp ale inducţiei magnetice stabilite
de curentul prin una dintre bobine, înlănţuie toate spirele celei de a doua bobine
(fig.5.23). In cazul solenoizilor din figura, dacă a 1 =a2 această condiţie este realizată, în
general (aşa cum este cazul solenoizilor din figura în care a 1≠ a2 ), o parte din liniile
de câmp ale uneia dintre bobine nu înlănţuie în totalitate spirele celei de a doua bobine
şi în formula inductivităţii mutuale M <L11 L22 respectiv :
M= k L11 L22 (8.11)
în care factorul subunitar k se numeşte coeficient de cuplaj magnetic.
• Inductivităţi utile şi de dispersie În general numai o parte din liniile de câmp
ale fluxului magnetic fascicular propriu produs de una dintre bobine trece prin cealaltă
bobină cu care este cuplată (fig. ); această parte se numeşte flux magnetic fascicular
util (prescurtat flux fascicular util). Partea care se închide direct prin aer si care nu
înlănţuie cealaltă bobină se numeşte flux de dispersie sau flux de scăpări. Notând cu
Φ f11 fluxul fascicular propriu al bobinei l cu Φ f21 fluxul fascicular produs de prima
bobină printr-o spiră a bobinei 2 şi cu Φ fd1 fluxul fascicular de dispersie al bobinei l
faţă de bobina 2, rezultă relaţia Φ f11=Φ f21+Φ fd1 .
Liniile inducţiei magnetice care se închid prin alte domenii decât cele utile se numesc
linii de dispersie sau linii de scăpări. Partea din inductivitatea proprie L11 a bobinei l
corespunzătoare fluxului de dispersie faţă de bobina 2 se numeşte inductivitate de
dispersie a bobinei l faţă de bobina 2, exprimată matematic prin relaţia
Φ fd 1
Ld 1 = N 1 . (8.12)
i1

Similar de defineşte inductivitatea de dispersie a bobinei 2 faţă de bobina 1 :


Φ fd 2
Ld 2 = N 2 . (8.13)
i2

Din relaţia fluxului total produs de bobina 1, N1Φ f11=N1Φ f21+N1Φ fd1 se poate
determina prin împărţire la curentul ce parcurge bobina 1, relaţia dintre inductivităţi
N N 2 Φ f 21
proprii ,de dispersie şi utile, L11 = N + Ld 1 . Întrucât inductivitatea mutuală
1

2
i1
N 2 Φ f 21
dintre bobina 1şi 2 este L12 = i1
rezultă relaţia inductivităţii utile a bobinei 1 faţă
de bobina 2
N1
Lu12 = L12 . (8.14)
N2
Capitolul 8 Câmpul magnetic stationar 175

Procedând similar se poate deduce relaţia inductivităţii utile a bobinei 2 faţă de bobina
N2
1 Lu 21 = L21
N1

• Tensiuni electromotoare de inducţie proprie şi mutuală. Dacă în relaţiile lui


Maxwell cu referire la inductivităţi curenţii ik prin bobine sunt variabili în timp,
fluxurile magnetice Φ } fiind de asemenea variabile în timp induc tensiuni
electromotoare e} în bobina j,

dΦ j di1 di di di j di
ej = − = −L j1 − L j 2 2 − L j 3 3 .... − L jj ..... − L jn n (8.15)
dt dt dt dt dt dt

în care componenta e}j , este tensiunea electromotoare de inducţie proprie (sau de


autoinducţie), iar componenta ejn este tensiunea electromotoare de inducţie mutuală în
di j
bobina j produsă de curentul in . Expresiile cu semn schimbat u Lj = L jj şi
dt
di n
u Ljn = L jn sunt căderile de tensiune inductive proprie, respectiv mutuală. În cazul
dt
unei bobine care nu e rigidă încât inductivitatea variază în timp L(t), tensiunea
dΦ di dL di
electromotoare indusă are forma e =− = −L −i în care termenul −L este
dt dt dt dt
tensiunea electromotoare (statică sau pulsatorie), iar termenul — i dL/dt este
tensiunea electromotoare indusă prin mişcare

8.4 TEOREMA ENERGIEI MAGNETICE

Exercitarea de acţiuni ponderomotoare asupra conductoarelor situate în câmp magnetic


presupune energie în câmpul magnetic localizată în domeniul câmpului. In acest sens să
considerăm un conductor parcurs de curentul i , conductor aflat într-un câmp magnetic
exterior de inducţie B. Pentru a menţine imobil acest conductor in câmpul magnetic  
exterior
 trebuie efectuat un lucru mecanic. Lucru mecanic elementar este δ 2
L = dF ds
 
cu dF =−id s1 xB forţă egală 
şi opusă forţei Laplace , obţinând lucru mecanic :
   
δL ext = ∫ (id s1 xB)d s = i ∫∫ B(d sxd s1 ) = id Φ

(8.16)
• Bilanţul energetic al unui sistem de n bobine parcurse de curenţi.
Se consideră un sistem de n bobine parcurse de curenţi electrici de conducţie ik
(k=1,2... n) Circuitele închise ale bobi nelor conţin sursele de energie având
tensiunile electromotoare egk, iar conductoarele bobinelor sunt liniare, izotrope şi
omogene ( Ei= 0) cu conductivitate finită. Aplicând fiecărui circuit k legea inducţiei
electromagnetice şi ţinând seama de legea lui Ohm , se obţine
176 Capitolul 8 Câmpul magnetic stationar

   dΦ k
E d s = ρ
∫Γk k k ∫ k ds − e gk = − dt
J (8.17)
dΦ k
respectiv, e gk = R k i k + Înmulţind ecuaţia cu idt se obţine următoarea ecuaţie
dt
energetică a bobinei k e gk i k dt = R k i k dt + i k dΦ k . Dacă se admite că circuitele sunt
2

mobile , in intervalul de al t la t+dt ecuaţia bilanţului energetic este::


dWext = δQ + δL + dWm în care (8.18)
• dW =
ext
e i dt
gkeste energia elementară debitate de surse,
k

• δL = X k dx k este lucrul mecanic efectuat de forţele generalizate X kla o variaţie a


coordonatei generalizate x k şi
• δQ = R k i k dt este energia transformată ireversibil în căldură în rezistenţa
2

circuitului . Identificând cele două relaţii energetice se deduce variaţia energiei


elementare:
dWm = i k dΦ k − X k dx k (8.20)

Energia de interacţiune a sistemului celor n conductoare se obţine prin însumarea


ecuaţiilor energetice :
dWm = ∑ i k dΦ k − ∑ X k dxk (8.21)
k k

• Energia magnetică de interacţiune a curenţilor . În ipoteza că bobinele se menţin


imobile, variaţia energiei magnetice este dată exclusiv de variaţia fluxurilor magnetice şi
relaţia dW m = ik dΦk − X k dx k devine.
dW m = ik dΦk . (8.22)
Dacă mediul e liniar din punct de vedere magnetic şi i'k, Φ k sunt curenţii şi

fluxurile cuprinse între zero şi valorile finale i k Φ k raportul subunitar λ = i'k/ik. este
egal cu raportul subunitar dintre fluxurile corespunzătoare λ =Φ ’k/Φ k , prin urmare
dΦ ’k=Φ ’kdλ .În formula energiei scrisă pe valorile intermediare i'k, Φ ’k , integrând in
raport cu λ se deduce energia de interacţiune :
n
1
Wm = ∑ i k Φ k (8.23)
1 2

Formula reprezintă energia de interacţiune a curenţilor electrici similară cu formula


energiei de interacţiune a sarcinilor electrice .Î nlocuind fluxul magnetic Φ k cu
expresia Φk = ∑ Lkj i j se deduce energia magnetică în funcţie de inductivităţile L kj
j

n
1 1 n n
W m = ∑ Lkj i k i j = ∑ L jj i 2 j + ∑ Lkj i k i j (8.24)
1 2 2 1 j <k

Pentru n = l se deduc expresiile energiei magnetice ale bobinei în funcţie de


1 1 Φ2
inductivitatea L, fluxul magnetic Φ şi curentul i, Wm = Li 2 = similare cu
2 2 L
Capitolul 8 Câmpul magnetic stationar 177

expresiile energiei electrostatice ale condensatorului Pentru n = 2 energia magnetică


1 1
totală a bobinelor cuplate magnetic este Wm = L11 i12 + L22 i 22 + Mi 1i 2
2 2

• Localizarea energiei magnetice. Formulele deduse nu pun în evidenţă


localizarea energiei magnetice în domeniul câmpului. Fie vz domeniul mărginit de
suprafaţa Σ care conţine conductoare parcurse de curenţi electrici. În domeniul v Σ
se pot găsi un număr finit de pânze de curenţi dar se exclud distribuţii de curent
pentru care câmpul tinde local spre infinit, cum sunt curenţii filiformi; de asemenea
se con sideră Mp = 0. .
În medii neliniare, energia magnetică calculată cu formula dWm = ∑ i k dΦ k în
   
care se înlocuieşte i k = ∫ H k ds k si dΦ k = ∫ ∫ k dAk (fig.)
dB are expresia
Γk S
Γk
n    
dW m = ∑ ∫ H k ds k ∫ ∫dB k dAk .Luând dsk paralel cu dBk se obţine
k =1 Γk S Γk
n      
dW m = ∑ ∫ ∫ ∫ k k k k ∫ ∫ ∫ k dBk dV Σ în care integrala de volum se extinde
H d B d A ds = H
k =1 Γk S Γk vΣ

asupra întregului domeniu V.. Integrând în raport cu B se deduce energia


magnetică totală:  
W m = ∫ ( ∫ H k dB k )dV Σ = ∫ wm dV Σ (8.25)
V dB V

în care s-a notat cu wm densitatea de volum a energiei magnetice.


Relaţiile pun în evidentă localizarea energiei magnetice în domeniul câmpului.
în formula dB∫ H k dB k ) = wm integrala se efectuează de la valoarea nulă a intensităţii
câmpului magnetic pentru care inducţia mag netică e nulă până la valoarea B = µ 0
(H+M). Densităţii de volum a energiei magnetice wm îi corespunde aria cuprinsă între
curba B(H) şi axa O B (fig.8.5a).
Integrând prin părţi membrul al doilea al ecuaţiei densităţii de energie se obţine
  B =µ( H +M )   M ) 
H =B / µ−   H =B / µ−M ) 
wm = ∫ H k dBk ) = ∫ d ( HB ) − ∫ B d H = HB− ∫ BdH .
dB B =0 H =0 H =0

H =B / µ −M )
r r
Termenul w = ∫
*
m BdH (8.26)
H =0

reprezintă densitatea de volum a energiei magnetice complementare (prescurtat


coenergie) şi este egală cu aria cuprinsă între curba B(H) şi axa OH. Această
mărime intervine în expresia forţei generalizate în câmp magnetic
178 Capitolul 8 Câmpul magnetic stationar

Fig.8.5

În medii liniare , B = µ H, şi relaţia densităţii de coenergie se transformă


H =B / µ−M 
) 
astfel wm =
*
∫ µH dH adică densităţile de volum ale energiilor wm, şi w m*
H =0

sunt egale (fig.8.5 b).


Raportul dintre densităţile de volum ale energiilor magnetică wm şi electrică we este
w m B / 2µ 0
2
1 B 2

= = Prin mijloacele tehnice actuale aplicate în conversia


w e ε 0 E / 2 ε 0µ 0 E 2
3

electromecanică a energiei, inducţia magnetică maximă este limitată de saturaţia


magnetică a materialelor feromagnetice aproximativ la valoarea B = 1T. De asemenea
intensitatea câmpului electric este maximă în aer la nivelul unei valori a rigidităţii
dielectrice E = 30 kV/cm şi prin urmare raportul densităţilor de energie este 104.,adică
densitatea de volum a energiei magnetice este în aer de 104 ori mai mare decât cea elec-
trică. Din acest motiv, se preferă din punct de vedere tehnic sistemele de transformare şi
conversie electromecanică în care energia este localizată sub formă magnetică.
Inductivitatea interioară (definiţie energetică). Inductivităţile proprii şi mutuale
definite cu ajutorul fluxului magnetic se referă exclusiv la domenii din exteriorul
conductoarelor filiforme. În medii conductoare aceste definiţii nu pot fi utilizate
nefiind posibilă alegerea în mod univoc a curbei prin care se calculează fluxul
magnetic. Identificând expresia energiei magnetice a unui conductor masiv
ocupând volumul VΣ şi parcurs de curentul  i W mi = Li 2/2 , cu expresia energiei
localizate în conductor W m = ∫ ( ∫ H k dB k )dV Σ = ∫ wm dV Σ se deduce formula
V dB V

1 
inductivităţii interioare a conductorului Li = i22 Wm i = i 2 ∫ HBdV Notând cu ve domeniul
V

din exteriorul conductorului, o expresie similară se deduce pentru inductivitatea


exterioară şi deci inductivitatea totală L este egală cu suma inductivităţilor
interioară L i şi exterioară Le .
Capitolul 8 Câmpul magnetic stationar 179

8.5 TEOREMA FORŢELOR GENERALIZATE IN CÂMP MAGNETIC.

Expresiile generale ale forţelor magnetice se obţin la fel ca în cazul celor electrice, cu
ajutorul energiei magnetice. Forţele magnetice care se exercită între conductoare
parcurse de curenţi se mai numesc forţe electrodinamice, iar cele exercitate între un
conductor parcurs de curent şi un corp feromagnetic , respectiv intre corpuri
feromagnetice se numesc electromagnetice.
• Forţe generalizate la flux magnetic constant. În acord cu relaţia bilanţului
energetic al unui sistem de n bobine parcurse de curenţi, variaţia energiei magnetice este
egală cu diferenţa dintre suma produselor dintre variaţiile de flux şi curenţi , ∑ i k dΦ k şi
lucrul mecanic elementar δL = X k dx k ,efectuat de forţele magnetice generalizate la o
variaţie a coordonatei generalizate. Dacă se menţin constante fluxurile magnetice relaţia
bilanţului energetic devine dWm = −∑ X k dx k din care se deduce expresia componentei
Xk a forţei generalizate:
∂W m
Xk =− . (8.27)
∂x k
Componenta Xk a forţei generalizate la fluxuri magnetice constante este egală cu
derivata parţială cu semn schimbat a energiei magnetice în raport cu coordonata
generalizată xk. În membrul al doilea se poate aplica oricare dintre expresiile energiei
funcţie de flux.
• Forţe generalizate la curent constant. In medii liniare componenta forţei
generalizate Xk se mai poate determina menţinând constante intensităţile curenţilor . In
acest caz, energia magnetică Wm este jumătate din termenul
1
dW m =
2
∑ i k dΦ k = ∑k i k dΦ k − ∑k X k dx , prin urmare dWm = ∑ X k dx k , din care se deduce
expresia componentei Xk a forţei generalizate:
∂W m
Xk = . (8.28)
∂x k
Componenta Xk a forţei generalizate la curenţi constanţi în conductoare este egală
cu derivata parţială a energiei magnetice în raport cu coordonata generalizată xk.
• In medii neliniare relaţia bilanţului energetic se pune in forma
d (∑ i k Φ k − W m ) = dWm* = ∑ X k dx k iar forţa generalizată este X k = ∂W m Componenta Xk
*

k ∂x k
a forţei generalizate la curenţi constanţi în conductoare este egală cu derivata parţială
a coenergiei magnetice în raport cu coordonata generalizată xk.

8.6 CIRCUITE MAGNETICE


Conform refracţiei liniilor de câmp magnetic pe suprafeţele de separaţie dintre
corpurile feromagnetice de foarte mare permeabilitate şi medii nemagnetice , câmpul
magnetic este fie normal , fie tangenţial . În ultimul caz , componenta tangenţială a
180 Capitolul 8 Câmpul magnetic stationar

inducţiei magnetice în fier este mult mai mare în comparaţie cu cea din aer . În
consecinţă , liniile inducţiei magnetice sunt concentrate în principal în corpurile
feromagnetice ; ele se aseamănă cu liniile densităţii de curent în conductoarele parcurse
de curent electric . Prin analogie cu circuitul electric , se numeşte circuit magnetic o
succesiune de corpuri feromagnetice care pot fi separate prin medii nemagnetice numite
intrefieruri prin care se închid liniile inducţiei magnetice . Câmpul magnetic în interiorul
circuitului poate fi produs de conductoare parcurse de curenţi electrici care constituie
înfăşurările circuitului sau de magneţi permanenţi . Porţiunea circuitului prevăzută cu
înfăşurare constituie miezul sau coloana , iar porţiunea fără înfăşurare ,jugul dacă e
solidară cu coloanele circuitului , respectiv armătura dacă este mobilă în raport cu
acestea .
Fluxul magnetic printr-o secţiune transversală a circuitului este fluxul fascicular
şi produsul dintre fluxul fascicular şi numărul de spire al înfăşurării este fluxul total .
În funcţie de destinaţia funcţională a circuitului magnetic , anumite porţiuni ale
acestuia sunt porţiuni utile . ( coloanele transformatoarelor , întrefierul electromagneţilor
) şi fluxul magnetic prin secţiuni utile se numeşte flux fascicular util . Liniile inducţiei
magnetice care nu se închid prin porţiunile utile ale circuitelor şi se închid de exemplu .
prin aer , sunt liniile de dispersie magnetică , iar fluxul corespunzător este flux de
dispersie sau flux de scăpări.
Circuitele magnetice intervin ca părţi componente esenţiale în construcţia
maşinilor şi aparatelor electrice şi pentru calculul lor se aplică legile fluxului magnetic şi
circuitului magnetic . În regim staţionar şi în anumite condiţii şi în regim cvasistaţionar ,
consecinţe ale acestor legi sunt teoremele lui Ohm şi Kirchhoff pentru circuitele
magnetice corespunzând dual teoremelor lui Ohm şi Kirchhoff pentru circuitele electrice
Dacă fluxurile de dispersie sunt neglijabile în raport cu cele utile , circuitele magnetice
se studiază la fel ca circuitele electrice cu parametrii concentraţi . Din punctul de vedere
al proprietăţilor de material , se disting circuite magnetice liniare constituite numai din
porţiuni cu caracteristici liniare cum sunt materialele feromagnetice moi şi nesaturate şi
circuitele magnetice neliniare care conţin cel puţin o porţiune cu caracteristică
magnetică neliniară ( cum sunt materialele feromagnetice saturate ) ;
Din punctul de vedere al producerii câmpului magnetic se deosebesc :
• Circuite magnetice cu magneţi permanenţi în care fluxul magnetic este produs de
magnetizaţia permanentă a unor magneţi ;
• Circuite magnetice de curent continuu în care curentul prin înfăşurări este continuu ;
• Circuite magnetice de curent alternativ în care înfăşurările sunt parcurse de curenţi
alternativi ;
• Circuite magnetice mixte în care fluxul este produs în cel puţin două moduri diferite
dintre cele arătate ;
Circuitele magnetice de curent alternativ au miezul divizat în tole subţiri izolate între ele
şi sunt aşezate paralel cu liniile de câmp magnetic în vederea reducerii pierderilor prin
curenţi turbionari .
Capitolul 8 Câmpul magnetic stationar 181

• Relaţia lui Ohm pentru circuite magnetice . Reluctanţă şi permeanţă


Se consideră un tub de flux magnetic suficient de subţire şi de elementul de lungime al
axei tubului C .
Tensiunea magnetică
 Um12 între două puncte 1 şi 2 situate pe curba C este
2   1B
U m12 = ∫ H d l = ∫ dl .Alegând aria secţiunii transversale A paralelă cu dl , rezultă
1 2 μ
 
2
BA 2
dl
U m12 = ∫ dl = Φ f ∫ unde B A = Φ f – este fluxul fascicular , acelaşi prin orice
1 μ A 1 μ A
secţiune transversală a tubului .
Mărimea pozitivă , definită de raportul dintre tensiunea magnetică Um12 şi fluxul
fascicular Φ f se numeşte reluctanţă magnetică a porţiunii de tub ( circuit magnetic ) ,
d U m12
R m12 = ≥0 (8.29)
Φf
2
dl
Rezultă că reluctanţa unui tub subţire de flux magnetic are expresia : R m12 = ∫ iar
1 µ A

1 1 dl
dacă materialul este liniar reluctanţa este R m12 = ∫ Pentru porţiunile de circuit de
µ2A
lungime l , secţiunea A şi permeabilitatea pe constante , reluctanţa este
l
Rm = (8.30)
µ A
Mărimea pozitivă , definită de raportul dintre Φ f şi Um12 se numeşte permeanţă Λ a
circuitului ,
d Φf 1
Λm12 = = ≥0 (8.31)
U m12 R m12

şi este inversa reluctanţei . În S.I. unitatea de reluctanţă este numită AWb şi este
reluctanţa unei porţiuni omogene de circuit magnetic în care tensiunii magnetice de o
amperspiră îi corespunde fluxul fascicular de un Wb ; unitatea ( în S.I. ) de permeanţă
este aceeaşi cu a inductivităţii , adică H .
Se pot face următoarele corespondenţe duale :

Tensiunea electrică U ↔ tensiune magnetică Um


t.e.m E ↔ t.m.m. Em sau solenaţie θ
intensitatea curentului electric I ↔ flux fascicular Φ f
rezistenţa electrică R ↔ reluctanţă magnetică Rm
conductanţă electrică ↔ permeanţă magnetică Λ m

Cu această corespondenţă , relaţiile de dependenţă dintre tensiune magnetică şi


flux pot fi scrise sub formele : U = R Φ ;
m mΦ =Λ Uf şi constituie relaţiile lui
f m m

Ohm pentru circuite magnetice , prin analogie cu relaţiile lui Ohm pentru circuite
182 Capitolul 8 Câmpul magnetic stationar

electrice . De asemenea , prin analogie cu căderea de tensiune electrică R.I. , produsul


Rm Φ f se numeşte cădere de tensiune magnetică .
Observaţie 1 Dacă µ se poate considera constant , calculul permeanţei se face în mod
analog cu cel al rezistenţei electrice , respectiv al capacităţii electrice , în acord cu
corespondenţa duală , C↔G↔Λ .
Aplicaţie Calculul permeanţei unui electromagnet fara plonjor.

Rtotal = R(aer) + R(disc) + R(manta ) + R(disc)


Rtotal = R1 + R2 + R3 + R4

•Teorema I a lui Kirchhoff pentru circuite magnetice


Din punct de vedere al configuraţiei geometrice , se deosebesc circuite magnetice
neramificate al căror flux fascicular util aparţine unui singur tub închis de linii de câmp
şi circuite magnetice ramificate al căror flux fascicular util aparţine unor tuburi de câmp
cu ramificaţii .
Capitolul 8 Câmpul magnetic stationar 183

Ramificaţiile în lungul cărora fluxul fascicular este constant alcătuiesc laturile


circuitului , iar punctele de ramificaţie a mai multor laturi se numesc noduri ,
succesiunea închisă de laturi alcătuind un ochi sau o buclă . Se consideră nodul (n) unui
circuit magnetic în care se aplică legea fluxului magnetic unei suprafeţe închise Σ care
cuprinde nodul (n) Această relaţie este similară cu relaţia corespunzătoare din teoria
circuitelor : j∑
∈( n )
ij =0.

Relaţia Φ Σ = j∑
∈( n )
Φ f j = 0 constituie prima teoremă a lui Kirchhoff pentru circuite

magnetice cu următorul enunţ suma algebrică a fluxurilor prin laturile j ale unui circuit
magnetic , ramificate într-un nod (n) este nulă . Fluxurile cu sensurile de referinţă spre
nod se consideră prin convenţie negative , iar cele cu sensul dinspre nod pozitive .
• Teorema a-II-a a lui Kirchhoff pentru circuitele magnetice
Se consideră un ochi (m) de circuit magnetic al cărui sens de referinţă este sensul în
care se efectuează integrala de linie a vectorului H Fiecare latură j a ochiului este
caracterizată de reluctanţa Rmj , fluxul fasciculelor Φ f , şi de solenaţie θ j , ultimile două
fiind pozitive sau negative după cum sensurile lor de referinţă coincid sau sunt opuse
sensului ochiului (m) .
În conformitate cu teorema  
lui Ampere , tensiunea magnetomotoare in lungul
ochiului este egală cu U mr = ∫r H d l = j∑ θ j suma tuturor solenaţiilor laturilor ochiului
∈( m )

(m)
Dar U mr = ∑j∈m
U mj şi U = R Φ şi deci rezultă : ∑ R mj Φ fj = ∑θ j
mj mj fj
j∈m j∈m

Această relaţie similară cu relaţia corespunzătoare din teoria circuitelor electrice în


regim staţionar Σ RI=Σ E constituie a doua teoremă a lui Kirchhoff pentru circuitele
magnetice ce are următorul enunţ : suma algebrică a solenaţilor θ j care înlănţuie latura
j ale unui ochi de circuit magnetic (m) este egală cu suma algebrică a căderilor de
tensiune magnetică Rmj Φ mj .
Dacă sensurile de referinţă ale fluxurilor Φ fj respectiv ale solenaţiilor θ j coincid cu
sensul volumului (m) produsele Rmj Φ mj se introduc cu semnul plus , iar în caz contrar
cu semnul minus .
Pentru laturile care prezintă dispersie se poate considera o latură legată în paralel şi
care corespunde fluxului de dispersie .
• Reluctanţe echivalente
Analogia dintre teoremele lui Kirchhoff pentru circuitele magnetice şi cele pentru
circuitele electrice , permite stabilirea şi în cazul teoriei circuitelor magnetice a unora
dintre teoremele reţelelor liniare de curent continuu cum sunt : teorema superpoziţiei
,substituţiei , generatoarelor echidistante etc. În acest sens schemelor magnetice le
corespund scheme electrice cu simboluri similare . Reluctanţa echivalentă Rme a unei
porţiuni de circuit magnetic ( fără solunaţii pe margini între două extremităţi (1) şi (2)
este egală cu raportul dintre tensiunea magnetică Um12 şi fluxul fasciculelor care intrând
184 Capitolul 8 Câmpul magnetic stationar

Um
pe la borna (1) iese pe la borna (2) R mc = Dacă circuitul magnetic are (n) laturi în
Φf
serie , fluxul fiind acelaşi prin toate laturile , aplicând a doua teoremă a lui Kirchhoff
n

rezultă Rmc = ∑ Rmj


j =1

Dacă circuitul are (n) laturi în paralel , tensiunea magnetică fiind aceeaşi , aplicând prima
1
Rmc = n

teoremă alui Kirchhoff se obţine ∑R


1 , Λc = ∑ Λ j
j =1
mj

La formă constructivă dată a circuitelor magnetice (dimensiuni şi permeabilităţi ale


coloanelor , armăturilor , jugurilor şi întrefierilor ), calculul circuitelor magnetice
acestora constă fie în determinarea solenaţiei necesare pentru a stabili anumite fluxuri
utile , fie în determinarea fluxurilor utile la solenaţii date .De obicei , calculul constă în
determinarea fluxurilor în laturile unui circuit magnetic , a cărui structură este complet
cunoscută , cunoscându-se de asemenea şi solenaţiile .