6.

MĂSURAREA VITEZEI DE ZBOR

Viteza de zbor este un parametru fundamental pentru descrierea performanțelor unei

aeronave, ocupând un rol important în problema de pilotaj și de navigație aeriană.
ζ

C
γ
B
NA NA
A η
δ

B’ CA
C’ DA D
A’
ξ
Definirea vitezelor de zbor în triedrul Triunghiul vitezelor
orizontal Page 1 of 23

V t − vectorului viteză totală
sistemul de coordonate orizontal: − direcţia est, Oξ;
− direcția nord geografic, Oη;
− verticala locului, Oζ.
traiectorie (curba AB) − curba descrisă în spaţiu de către centrul de masă al aeronavei.
traiect de zbor (curba A’B’) − proiecţia traiectoriei pe planul orizontal, Oξη.
 
W viteza de drum − proiecția vectorului VT în planul orizontal
 
Vv viteza verticală − proiecția lui VT după axa verticală Oζ

γ unghi de drum este unghiul format de axa vectorului VT cu planul orizontal

Vv = VT sin γ

W = VT cos γ.

Page 2 of 23
 dH
Vv = VT sin γ = Vζ = . (1.)
dt


V de deplasare a aeronavei faţă de masele de aer

U , viteza vântului − viteza maselor de aer;
 
unghi de derivă D unghiul format de vectorii V şi W

CA capul adevărat unghiul dintre direcţia nordului adevărat – NA şi vectorul V

DA drumul adevărat unghiul dintre direcţia nordului adevărat – NA şi vectorul W .

“triunghiul vitezelor”:

  
W =V + U (2.)

Asupra vitezei V trebuie făcute următoarele precizări:

Page 3 of 23
 ρ
− dacă ea este măsurată pe baza presiunii aerodinamice în condiţii standard, q c0 = 0 Vi 2
 2
, atunci ea se notează cu Vi şi se numeşte viteză aerodinamică sau viteză indicată.
Aparatele se numesc vitezometre aerodinamice (vitezometre). Cum viteza este
determinată în condiţii standard, ρ0 şi T0, atunci aparatele sunt gradate în parametrii
atmosferei standard. Dezavantajul principal al pilotării după viteza indicată Vi este acela
al apariţiei unei erori de măsură ce creşte cu altitudinea (cu creşterea înălţimii,
densitatea aerului ρ scade şi pentru a menţine forţa de portanţă P la înălţimea H, viteza
trebuie să crească, cu toate că vitezometrul va indica o viteză constantă, el fiind gradat
după parametrii atmosferei standard);

− dacă ea este măsurată în raport cu masele de aer în condiţii reale de zbor, se numeşte
viteză adevărată sau viteză proprie si este tocmai vectorul V din triunghiul vitezelor.
Raportul dintre viteza V şi viteza de propagare în aer a sunetului, a, se numeşte număr
Mach, M:

Page 4 of 23
 V
M= . (3.)
a
În general V ≥ Vi deoarece:

V = Vi + ∆VH + ∆VT + ∆Vc,

unde: ∆VH este corecţia vitezei aerodinamice (indicate) cu altitudinea;

∆VT – corecţia vitezei aerodinamice cu temperatura;
∆Vc – corecţia vitezei aerodinamice cu compresibilitatea pentru M > 1.

Instrumentele cu care se măsoară viteza aerodinamică se numesc vitezometre, viteza

verticală – variometre, iar cele care măsoară numărul M – machmetre.

6.1. METODE DE MĂSURARE A VITEZEI DE ZBOR

Page 5 of 23
 Pentru măsurarea vitezei de deplasare a aeronavelor în raport cu masele de aer – V – se pot
utiliza mai multe metode printre care amintim:

1. Metoda manometrică sau aerodinamică – se bazează pe măsurarea diferenţei dintre

presiunea totală pt şi presiunea statică p a fileurilor incidente de aer (pt – p), sau a
p
raportului dintre aceste două presiuni t .
p

Page 6 of 23
 Aparatul se comportă ca un manometru diferenţial – măsoară presiunea dinamică ca
diferenţă între presiunea totală şi presiunea statică, pd = pt − p.
4
1

V
pt pt

p p

3 a b 5

Schema de măsurare a presiunii dinamice

a – cu două prize; b – cu priză combinată;
1 – sondă de presiune totală; 2 – sondă de presiune statică; 3
– membrană; 4 – sondă combinată; 5 – indicator;

Page 7 of 23
2. Metoda termodinamică – se bazează pe fenomenul de frânare dinamică a fileurilor
incidente de aer. Cu această ocazie se produce încălzirea aerului frânat. La frânarea
completă a fileurilor de aer, temperatura absolută realizată are expresia Tc = (1 + 0,2 M2)T,
iar în cazul frânării incomplete Tc = (1 + 0,2ξM2)T, unde ξ este coeficientul de frânare
Traductoarele – termocuplele.
3. Metoda anemometrică – se măsoară viteza de rotaţie a unei turbine dispusă în curentul
de aer.
Aparatul – anemometru.

4. Metoda rezolvării triunghiului

 vitezelor
 – se foloseşte pentru determinarea vitezei de
drum W, cunoscând vectorii V şi U .

5. Metoda vizării reperelor terestre – se bazează pe operaţia de vizare a unor repere terestre
care se găsesc în câmpul de observaţie al vizorului optic şi permite determinarea vitezei
de drum W.
Aparatul – cinemometru; dacă măsoară și deriva – cinemoderivometru.

Page 8 of 23
6. Metoda Doppler – determină viteza de drum W şi unghiul de derivă D prin efectul
Doppler. Unda emisă pe direcţia AB are frecvenţa f, iar un observator din B ar recepţiona
semnalul emis din A la frecvenţa f + fd.
Creşterea frecvenţei cu fd se datorează
tocmai efectului Doppler. În continuare A ε
semnalul cu frecvenţa mărită este σ 
reflectat astfel încât în receptorul A de  W
Wr
pe aeronava în mişcare este recepţionat 
r
cu frecvenţa f + 2fd, iar frecvenţa
Doppler este proporţională cu
componenta vitezei W după direcţia de B
propagare a semnalului radio. Determinarea vitezei cu ajutorul efectului
Doppler
7. Metoda inerţială – se bazează pe
proprietatea unui corp greu ce se roteşte cu o viteză apreciabilă de a-şi păstra poziţia în
spaţiu.

Page 9 of 23
 6.2. TEORIA VITEZOMETRELOR AERODINAMICE

Ecuaţia lui Bernoulli.

În cazul vitezelor mici (M < 0,5) (aerul 1 2
incompresibil ⇒ ρ = const.):

V12 V22
ρ1 + p1 = ρ2 + p2 ,
2 2
(14) V1 V2
p1 p2
unde V1 = V este viteza fileurilor de aer în amonte ρ1 ρ2
de priză;
Linii de curent în jurul prizei de presiuni
V2 = 0 aerul în secţiunea 2 se frânează
complet;
p2 = pt;
p1 = p;
Page 10 of 23
 ρ1 = ρ2 = ρ = const.:

V2
pd = p t - p = ρ . (15.)
2

În cazul vitezelor mari, M> 0,5(aerul compresibil ⇒ ρ ≠ const.):

V12 χ p1 V22 χ p2
+ = + , (16)
2 χ - 1 ρ1 2 χ - 1 ρ2

cp
unde χ = este exponentul adiabatic
cv

V2 χ p χ pt
− = . (17)
2 χ - 1 ρ1 χ - 1 ρ 2

Page 11 of 23
 Aerul nu are vapori de apă ⇒

p = ρ RT,

pt. T1 = T :
p = ρ1RT;
şi T2 = Tt = Tf :

pt = ρ2RTf. (18.)

V = M a = M χ RT , (19.)

astfel:
 χ -1 2 
Tf = T1 − M . (20.)
 2 

Page 12 of 23
 În cazul curgerilor izentropice (adiabatice şi reversibile):
χ
Tf  p t  χ -1
=  . (21.)
T  p 

atunci:

χ
 χ − 1 2  χ −1
p t = p 1 + M  , (22.)
 2 

Rezolvată în M:

χ
 
2  p t  χ −1 
M=   −1 . (23.)
χ − 1  p  
 

Page 13 of 23
Atunci presiunea devine (ecuaţia lui Saint – Venant):
 χ

  χ −  χ −1
V  − 1,
1
pd = p t − p = p 1 + 2
(24.)
 2 χ R T  
 

rezolvată în V dă:
 χ −1
  χ −1

χ  p t  χ
 χ  pd  χ
V = 2RT   − 1 = 2 R T 1 +  − 1 . (25.)

χ −1  p   
χ −1  p 
   

Page 14 of 23
 În cazul curgerilor neizentropice raportul presiunilor în cele două secţiuni este dat de
ecuaţia undei de şoc. Dacă între secţiunile 1 şi 2 unda de şoc este dreaptă, relaţia dintre pt şi p se
poate scrie sub forma:
χ
χ +1 1 2
 χ + 1 χ −1  2  χ −1 M χ −1
p t = p    (26.)
 2   χ − 1
1
 χ  χ −1
 2 M 2 − 1
 χ −1 

numită formula lui Rayleigh.

Pt. χ = 1,4 formula (26.) devine:

166,92 M 7
pt = p . (27.)
(7 M 2
− 1)
2,5

Page 15 of 23
 6.3. CONSTRUCŢIA VITEZOMETRELOR PENTRU VITEZĂ INDICATĂ

9 8 7 6 5 4
Vitezometrul pentru viteză indicată
este un manometru care măsoară presiunea
aerodinamică qc. Cadranul acestuia este
etalonat în unităţi de viteză, considerându- 3
se parametrii atmosferei standard. pt

Schema constructivă a unui astfel de

vitezometru este prezentată în Fig. În cazul
când acest aparat se realizează într-o
carcasă separată, cu cadran propriu, se iau
unele măsuri constructive cum ar fi:
− folosirea unei scări atenuate;
Page 16 of 23
p 2
1
Schema de principiu a vitezometrului pentru viteză
indicată:
1 – ac indicator; 2 – roată dinţată; 3 – sector dinţat; 4 – mecanism bielă-
manivelă; 5 – traductorul manometric (capsulă manometrică); 6 –
carcasa aparatului; 7 – conducte de presiune; 8 – priză de presiune
statică; 9 – priză de presiune totală;
 − afişarea indicaţiilor cu ajutorul a două mecanisme de scară, unul precis şi altul grosier.

De regulă aparatul care măsoară viteza indicată se găseşte în aceeaşi carcasă cu

vitezometrul pentru viteză adevărată.

Pentru deducerea caracteristicii statice (ecuaţia scării) a aparatului folosim schema

structurală a aparatului, prezentată în Fig., care pune în evidenţă transformarea succesivă a
mărimilor intermediare din cele trei elemente componente:

1. Priza de presiune statică – converteşte viteza de măsurat Vi în presiune dinamică pd.

Caracteristica acestui element se exprimă cu ajutorul relaţiei lui Saint – Venant (24.):

 χ

  χ − 1 2  −1 
χ
pd = p t − p = p0 1 + Vi  − 1 , (28.)
 2 χ R T0  
 

unde p0 = 760 mm Hg şi T0 = 288 K.

Page 17 of 23
2. Elementul sensibil, care converteşte presiunea dinamică pd în deplasare rectilinie w.
Considerăm această caracteristică liniară şi egală cu:

w = S2pd, (29.)
Vi
Priza de
pd
Traductorul
w Elementul de β
unde S2 este sensibilitatea transmitere şi
presiune manometric amplificare
capsulei.
Schema structurală a vitezometrului de viteză indicată
3. Elementul de transmitere şi
amplificare are rolul de a converti deplasarea liniară w în mişcarea de rotaţie β a acului
indicator. Pentru mecanismul bielă-manivelă combinat cu angrenajul roţi dinţate se
poate scrie caracteristica:

z1  w  
β = f2( w) = arcsin a + sin α 0  − α 0 , (30.)
z2    

Page 18 of 23
 z1
în care a şi α0 sunt lungimea şi unghiul iniţial al manivelei, iar reprezintă raportul
z2
de transmitere a angrenajului.
Caracteristica statică a întregului aparat se poate obţine din cele trei caracteristici (28.),
(29.), (30.) eliminând mărimile intermediare, astfel încât se obţine:

   χ
  
z1  S 2   ( χ - 1)Vi  
 − 1 + sin α0  − α0 .
2 χ -1
β = arcsin  p0 1 +  (31.)
z2 a   2 χ R T0  

 
  
  

Din (31.) se observă că β = f ( Vi 2 ), deci se obţine o caracteristică cu o sensibilitate

crescătoare ( β ′ = 2 f ′(Vi )), în timp ce de fapt este necesară o scară atenuată cu sensibilitate
descrescătoare cu creşterea lui β, de exemplu o caracteristică de genul β = k Vi . În acest caz
problema se rezolvă invers, respectiv determinarea caracteristicii capsulei manometrice astfel
încât să fie îndeplinită caracteristica scării.
Page 19 of 23
6.4. ERORILE VITEZOMETRELOR

Erorile instrumentale:

− erorile datorate impreciziei de captare a presiunilor pt şi p;

− erorile datorate impreciziei de măsurare a presiunii de către manometrul mecanic,

Erori metodice:

− erorile datorate variaţiei presiunii şi temperaturii;

− erorile datorate turbulenţei atmosferei.

Page 20 of 23
 6.4.1. ERORILE INSTRUMENTALE DATORATE PRIZEI DE PRESIUNI

Aceste tipuri de erori pot apărea datorită configuraţiei incorecte a prizei, influenţei locului
şi modului de fixare a prizei pe avion şi unghiurilor de incidenţă şi glisadă. Eliminarea acestor
tipuri de erori se realizează prin intermediul prizei de presiune, sau prin introducerea unor corecţii
pe lanţul cinematic al vitezometrului.

6.5.2. ERORILE DE MĂSURARE A PRESIUNII

Aceste tipuri de erori de fapt înglobează toate erorile specifice aparatelor manometrice cu
capsulă.
Acestea în principiu se datorează erorilor (datorate temperaturii, frecărilor în lagare, etc.)
care în final duc la apariţia suplimentară a unei presiuni în lanţul cinametic de măsurare al
vitezometrului.
Page 21 of 23
 La vitezometre erorile datorate temperaturii se compensează automat, ca urmare a modului
de acţionare a celor două capsule (explicat în capitolul precedent).
Pentru determinarea erorilor datorate frecărilor din lagăre, neechilibrărilor etc., se
procedează ca la altimetru, respectiv apare o pierdere de presiune ∆p ce se transformă în erori ale
vitezei V:
∂p
∆p = d ∆V = ζ VV, (42.)
∂V
de unde se obţine:
1
∆V = ∆p. (43.)
ζV

6.5.3. ERORI METODICE DATORATE PRESIUNII ŞI TEMPERATURII

Vitezometrul pentru viteză indicată este etalonat pentru p = p0 = 760 mm Hg şi T = T0 =

288 K. Dacă, dintr-o cauză oarecare, acestea se modifică, apare eroarea:
Page 22 of 23
 2 pd 2 R T0 p d
V0 = =
ρ0 p0
2 pd 2 R Tp d
V= = .
ρ p
Eroarea de metodă este:
V   p0 T 
∆V = V − V0 = V0  − 1 = V0  ⋅ − 1
 V0   p T0 
valabilă pentru viteze subsonice.

În cazul vitezelor supersonice, eroarea la măsurarea vitezei adevărate este:

∆V = Vi ξ1ξ 2 ,

unde Vi este viteza indicată, ξ1 eroarea dată de variaţia densităţii aerului, care este
predominantă, şi ξ2 este eroarea dată de modificarea compresibilităţii.

Page 23 of 23