Măsurarea directă a tensiunii şi a intensităţii curentului electric

într-un circuit de curent continuu

1. Scopul lucrării
Măsurarea directă a tensiunii electrice U şi intensităţii curentului electric de
conducţie I într-un circuit de curent continuu.
Punerea în evidenţă a erorilor datorate impreciziei aparatelor de măsurat şi a
alegerii corecte sau incorecte a domeniului de măsurare.

2. Baze teoretice
Măsurarea unei mărimi fizice este operaţia de alocare a unui număr real
A, valorii respectivei mărimi M, care arată de câte ori mărimea respectivă este
mai mare decât valoarea etalon U, numită unitate de măsură:
M = A·U .
Din punctul de vedere al măsurării, mărimile fizice se împart în mărimi
măsurabile (care acceptă o astfel de corespondenţă biunivocă între valorile
mărimii şi mulţimea numerelor reale) şi mărimi nemăsurabile (care nu acceptă o
astfel de corespondenţă). Electrotehnica lucrează numai cu mărimi măsurabile.
Mărimile fizice pentru care există un instrument de măsurare care să
indice direct valoarea mărimii măsurate (în sensul indicat mai sus) se numesc
mărimi măsurabile direct; celelalte mărimi, a căror valoare se determină prin
efectuarea unor operaţiuni aritmetice asupra altor mărimi se numesc mărimi
măsurabile indirect.

În circuitele electrice, mărimile măsurabile direct sunt tensiunea electrică (sau

diferenţa de potenţial electric) şi intensitatea curentului electric de conducţie.

Măsurarea directă a tensiunii electrice şi a intensităţii curentului se

face cu ajutorul instrumentelor de măsurare specializate: voltmetrul, respectiv
ampermetrul.
Voltmetru măsoară diferenţa de potenţial electric (tensiunea electrică), în
volţi V, între două puncte ale unei reţele electrice şi se conectează în paralel.
Legarea în paralel a voltmetrului este sugerată de faptul că diferenţa dintre
potenţialele celor două puncte între care se măsoară tensiunea, deci între cele
două sonde ale voltmetrului care vor „palpa” cele două puncte, este
independentă de restul circuitului electric existent între cele două puncte.
 Ampermetrul măsoară intensitatea curentului electric de conducţie
printr-o latură a unui circuit electric, în amperi A, şi se conectează în serie.
Legarea în serie a ampermetrului ne este sugerată de faptul că intensitatea
curentului electric este, prin definiţie, o măsură a fluxului purtătorilor de sarcină
electrică printr-un conductor sau element de circuit şi, pentru a măsura un flux,
aparatul de măsură trebuie interpus pe calea acestui flux.

Aparatele de măsurare, în majoritatea cazurilor, sunt multimetre, capabile

să măsoare atât tensiuni, cât şi curenţi electrici, pe diferite domenii, de la cele
mai mici, până la cele semnificativ de mari. Selecţia naturii aparatului
(voltmetru/ampermetru), precum şi al domeniului de măsurare se face printr-o
cheie multipoziţională. Aparatele de măsurare pot fi analogice sau digitale
(numerice). Cele digitale afişează direct, pe un ecran cu cristale lichide, valoarea
mărimii fizice în cifre. Pentru cele analogice, cadranul fiind gradat în diviziuni,
care pentru fiecare domeniu de măsură ales reprezintă alte valori ale mărimii
fizice măsurate, se defineşte constanta aparatului de măsură k, pe domeniul ales,
prin raportul dintre capătul de scală al domeniului şi numărul total de diviziuni
de pe cadranul de citire. Pentru a determina valoarea mărimii fizice se va înmulţi
numărul de diviziuni în dreptul căruia se opreşte acul de citire cu această
constantă. În laborator cele mai utilizate vor fi aparatele analogice.

Măsurarea directă a oricărei mărimi fizice este afectată de erori

accidentale sau aleatoare, datorate impreciziei aparatelor de măsurare.
Rezultatul Vm obţinut în urma unei măsurări a unei mărimi fizice diferă
întotdeauna de valoarea adevărată V a respectivei mărimi. Orice măsurare este
afectată de o eroare.
Eroarea absolută DV este diferenţa între valoarea măsurată şi valoarea
exactă a mărimii fizice:
DV = ‫׀‬Vm – V‫׀‬ (2.1)
şi are aceeaşi unitate de măsură ca şi mărimea măsurată.
Eroarea relativă e este o mărime care exprimă în procente, %, precizia
unei măsurări.
DV V -V
Teoretic: e= × 100% = m × 100% (2.2)
V V
DV V -V
şi practic: e= ×100% = m ×100% . (2.3)
Vm Vm
Erorile introduse de aparatele de măsurare pot fi evaluate prin clasa
de precizie c a aparatului. Clasa de precizie este indicată printr-un număr pe
cadranul aparatului, de exemplu c = 0,5.
 Clasa de precizie este definită ca eroarea absolută maximă a aparatului,
exprimată în procente din valoarea nominală a scării aparatului de măsurare:
Vm - V
c= ×100% . (2.4)
Vn
Valoarea nominală Vn reprezintă valoarea maximă a mărimii de măsurat care
poate fi citită pe scara respectivă a aparatului (valoarea mărimii la cap de scală).

Marginea superioară a erorilor accidentale DV cu care se determină o

valoare V, pe scara de valoare nominală Vn a unui aparat de măsurat având clasa
de precizie c se calculează cu relaţia:
c
DV = × Vn . (2.5)
100
Dacă Vm este valoarea indicată de aparatul de măsurat, valoarea adevărată V a
mărimii măsurate este:
V = Vm ± DV . (2.6)
Gradul de precizie al măsurării se apreciază cu ajutorul erorii relative:
DV DV V
ev = × 100 » × 100 = c × n . (2.7)
V Vm Vm
Observaţie: Pentru a se obţine cea mai precisă măsurare cu un
instrument dat este necesar a se alege scara care indică deviaţia maximă a
acului instrumentului (de obicei în a doua jumătate a scării).
Se constată că clasa de precizie c reprezintă eroarea relativă la cap de
scală (Vm=Vn). Eroarea relativă de citire a mărimii măsurate este direct
proporţională cu Vn – capătul domeniului de măsură ales. Acest lucru motivează
necesitatea utilizării domeniului de măsură acoperitor pentru mărimea măsurată,
dar strict imediat acoperitor. Pentru o mai mare claritate, să dăm exemplul unei
tensiuni de 0,8 V, care, citită cu un voltmetrul având clasa de precizie de 0,2, pe
domeniul de 100V, este determinată până la o eroare absolută de 0,2V, deci o
eroare relativă de 25%, iar aceeaşi mărime, citită cu acelaşi aparat, dar pe scara
imediat acoperitoare de 1V, dă o eroare absolută de 0,002V, adică o eroare
relativă de 0,25%. Este bine de ştiut că o măsurătoare se poate considera ca fiind
reuşită, acceptabilă, în cazul în care eroarea relativă este mai mică de (2÷5)%.
Erorile de citire ale aparatelor sunt erori accidentale, subiective, ale
operatorului datorate preciziei de apreciere a fracţiunilor de diviziune (de
exemplu l = 0,5 div.) şi se exprimă prin eroarea absolută:
DVl = l k , (2.8)
unde k este constanta aparatului. Valoarea corectată este:
V = Vm ± DVl . (2.9)
3. Schema de montaj
Măsurarea tensiunilor şi intensităţii curenţilor într-un circuit de curent
continuu se realizează conform schemei din figura 2.1.

I1 I2 I3
A A A
I

V U1 R U2 V
V V U3
E V 2V V
V

Fig. 2.1. Măsurarea directă a tensiunii şi curentului.

Aparate şi instrumente utilizate:

A – ampermetre de curent continuu diferite sau pe scări diferite ,
V – voltmetre de curent continuu diferite sau pe scări diferite,
R – rezistenţă,
E – sursă de tensiune continuă.

4. Modul de lucru
Se realizează montajul din figura 1.1. şi se citesc clasele de precizie ale
aparatelor. Se fixează valorile nominale ale instrumentelor de măsurare
(acoperitoare faţă de mărimile măsurate). Din fiecare set de câte trei aparate (trei
voltmetre şi trei ampermetre) unul (aparatul 1) va avea o clasă de precizie mai
bună decât celelalte două, primele două vor fi folosite pe domenii de măsură
direct alese, deci imediat acoperitoare, iar al treilea în mod deliberat se va folosi
pe un domeniu de măsură prea acoperitor. Astfel primele două aparate vor da
indicaţii – prin compararea erorilor obţinute în urma citirilor făcute – asupra
influenţei clasei de precizie asupra preciziei de măsură, iar ultimele două aparate
vor sublinia importanţa alegerii corecte a domeniului de măsură. Se alimentează
montajul şi se citesc indicaţiile aparatelor.
Se determină constantele acestora şi se află valoarea curentului şi a
tensiunii pentru mai multe valori ale tensiunii de alimentare E.
Se evaluează marginea superioară a erorilor accidentale introduse de
aparatele de măsurare şi a erorilor de citire.
5. Date experimentale

VOLTMETRE AMPERMETRE
cV 1=….. cV 2=….. cV2 =….. cA1 =….. cA2 =….. cA3 =…..
Nr. U1 U2 U3 I1 I2 I3
crt. div k V div k V div k V div k A div k A div k A
1
2
3
4
5
Tabelul 2.1

unde k reprezintă constanta aparatului pe scara la care s-a făcut măsurarea.

6. Prelucrarea datelor experimentale

Cu valoarea nominală a scării aparatului de măsurat, corespunzătoare
fiecărei măsurări, şi cu clasa de precizie a aparatului se determină marginea
superioară a erorii accidentale DU (respectiv DI) şi gradul de precizie al
măsurării eU (respectiv eI) pentru toate aparatele utilizate.

Evaluarea erorilor accidentale

Nr. DU1 eu 1 DU 2 e u 2 DU 3 e u 3 DI 1 e I 1 DI 2 eI2 DI 3 eI2
Crt.
V % V % V % A % A % A %
1
2
3
4
5
Tabelul 2.2

Se comentează rezultatele obţinute, scoţându-se în evidenţă influenţa

clasei de precizie şi a alegerii domeniului de măsură asupra erorilor de măsurare.

7. Întrebări
1. Care voltmetru prezintă eroarea relativă minimă? De ce?
2. Care ampermetru prezintă eroarea relativă minimă? De ce?
3. Scrieţi valoarea adevărată a tensiunii măsurate.
4. Scrieţi valoarea adevărată a intensităţii curentului electric măsurat.