1.

2 Metode de masurare

Metodele de masurare reprezinta ansamblul de procedee folosite pentru obtinerea

informatiei de masurare. Ele arata cum se executa masurarile.
Dupa modul in care se obtine rezultatul masurarii, metodele de masurare si impart in metode
indirecte si metode directe.

1.2.1 Metode de masurare indirecte

Metodele de masurare indirecte sunt acele metode in care se masoara alte marimi, iar
valoarea marimii de masurat se obtine prin calcul (de exemplu, masurarea rezistentelor prin metoda
ampermetrului si voltmetrului).

1.2.2 Metode de masurare directe

Metodele de masurare directe sunt acele metode in care se masoara nemijlocit marimea de
masurat. Metodele directe pot fi cu citire directa sau de comparatie.
 Citirea directa se foloseste in cazul aparatelor care au scara gradata direct in unitati ale
marimii de masurat.
 Metode de comparatie pot fi: metode de substitutie, metode diferentiale , metode de zero si
altele.
Metoda de substitutie consta in inlocuirea marimii de masurat Ax, existenta intr-o anumita
instalatie de masurare, cu o marime cunoscuta si variabila A0, care se modifica pana cand indicatiile
aparatelor de masurat vor indica aceleasi ca si in cazul cand in instalatie se afla marimea Ax. In acest
caz , Ax = A0.
Metoda de zero se bazeaza pe actiunea simultana, dar de sens contrar , a marimii de
comparatie si a marimii de masurat asupra unui aparat detector de nul. Marimea de comparatie se
variaza pana cand detectorul de nul indica zero. In acest caz, valoarea marimii de masurat este data
de valoarea marimii de comparatie . Operatia de masurare are caracterul unui proces de reglaj in
bucla inchisa , ceea ce asigura metodei o precizie ridicata. Metoda de zero se foloseste la masurarea
tensiunilor electrice cu condensatoarele si la masurarea marimilor electrice cu puntile echilibrate.
Metoda diferentiala se caracterizeaza prin aceea ca aparatul de masurat masoara diferenta Ax
– A0 = A, unde Ax este marimea de masurat, iar A0 – o marime de aceeasi natura cu Ax, dar
cunoscuta cu o anumita precizie. Precizia masurarii este cu atatmai mare cu cat diferenta A este mai
mica.

1.3 Erori de masurare

Orice marime care se masoara are o valoare a sa adevarata X,dar oricat de ingrijit s-ar efectua
masurarea, folosind cele mai perfectionate mijloace si metode de masurare, niciodata nu se va
cunoaste valoarea adevarata. De aceea se spune ca ea este inaccesibila masurarilor. Rerultatul
obtinut prin masurare poate sa difere mai mult sau mai putin de valoarea adevarata.
 Eroarea absoluta. Deoarece valoarea adevarata nu poate fi cunoscuta, pentru aprecierea calitatii
unei masurari se compara valoarea masurata Xm cu o valoare de referinta X0, obtinuta prin masurari
efectuate cu metodele si mijloacele de masurare cele mai precise. In acest caz, se poate considera
eroarea absoluta de masurare ca fiind:

1
7
 ε=Xm – X0

Eroarea absoluta se exprima in aceleasi unitati de masura ca si marimea de masurat si poate fi

pozitiva sau negativa dupa cum Xm este mai mare sau mai mic decat X0. Eroarea absoluta arata cu
cat s-a gresit in cadrul unei masurari fata de valoarea de referinta, dar nu da direct nici o informatie
utila asupra gradului de precizie al masurarii.
 Eroarea relativa.Pentru a aprecia precizia unei masurari, trebuie sa se compare valoarea
absoluta cu valoarea marimii masurate. In acest scop, se defineste eroarea relativa, care reprezinta
raportul intre eroarea de masurat absoluta si valoarea de referinta:

Eroarea relativa este un numar fara dimensiuni si se

exprima, de obicei, in procente.
Pentru a intelege mai bine necesitatea definirii erorii relative,
se dau in continuare doua exemple:
Exemplul.1 La iesirea unui redresor se masoara tensiunea cu un voltmetru care indica 251 V in
loc de 250 V. In acest caz:

Exemplul.2 La masurarea tensiunii la

bornele unei rezistente, voltmetrul utilizat indica 5 V in loc de 6 V. In acest caz:

Dupa cum se vede din cele 2 exemple, aceeasi eroare

absoluta de masurare are efecte diferite. Pentru a obtine o informatie asupra preciziei masurarii, este
necesar sa se calculeze eroarea relativa.

1.3.1 Clasificarea erorilor

 Dupa cauza care le produce, erorile se impart in eerori subiective si erori obiective.
Erorile subiective sunt datorate operatorului, depinzand de atentia, indemanarea si starea
organelor sale de perceptie.
Erorile obiective sunt cele care se datoreaza imperfectiunii aparatelor de masurat, influentelor
diferitilor factori extern sau metodei insuficient de exacte.
 Din punctul de vedere al caracterului lor, erorile pot fi sistematice, aleatoare sau
intamplatoare si grave.

1
8
 Erorile sistematice sunt acele erori care intervin cu aceleasi valori ori de cate ori se repeta
masurarea in conditii identice. Ele se pot datora imperfectiunilor de constructie si de etaloane ale
aparatelor de masurat, influentelor controlabile ale mediului sau metodei care se foloseste. Aceste
erori se pot determina si se poate tine seama de ele aplicand corectia. Corectia este egala cu
eroarea absoluta de masurare, considerata cu semn schimbat. Ea se adauga la rezultatul masurarii
pentru a obtine o valoare mai apropiata de cea adevarata.
Erori aleatoare (intamplatoare) sunt acele erori care intervin cu valori si semne diferite cand
masurarea se repeta. Aceste erori se pot datora fluctuatiilor de indicatie ale aparatelor (din cauza
frecarii, uzurii unor piese), influentelor necontrolabile ale mediului sau operatorului.
Pentru a micsora influenta erorilor intamplatoare asupra rezultatului masurarii, se recomanda sa se
repete de mai multe ori masurarea marimii respective si sa se faca media aritmetica a valorilor
obtinute. Astfel, daca pentru determinarea unei marimi au fost executate n masuri in urma carora s-
au gasit valorile x1,x2...xm, valoarea cea mai probabila a marimii masurate este:

Erori grave sau gerseli sunt acele erori care intervin cu

valori foarte mari. Ele se pot datora folosirii aparatelor
defecte, alegerii necorespunzatoare a aparatelor sau a metodelor, calculelor gresite sau neatentiei
operatorului. Greselile trebuie evitate si, pentru a le putea evita, trebuie sa se cunoasca foarte bine
aparatele de masurare, precum si instalatiile, echipamentele sau aparatele asupra carora se fac
masurari.

1.3.2 Erorile aparatelor de masurat electrice

Asa cum sa aratat, in efectuarea unei masurari unele erori sunt datorate imperfectiunii aparatelor
de masurat. In momentul masurarii, indicatia a a aparatului de masurat ar trebuie sa corespunda
valorii adevarate X. In realitate, el ofera o indicatie am orespunzatoare valorii masurate Xm. Diferenta
intre indicatia in momentul masurarii si indicatia exacta reprezinta eroarea instrumentala:

Eroarea instrumentala se exprima in aceleasi unitati ca si marimea de masurat si poate avea

diferite valori.
 Valoarea maxima admisibila a erorii instrumentale reprezinta eroarea instrumentala
tolerata. Aceasta caracterizeaza fiecare aparat si este stabilita prin constructie de producatorul de
aparate de masurat.
 Eroarea instrumentala tolerata arata cu cat poate gresi un aparat de masurat, dar nu da
direct o informatie utila despre calitatea aparatului.Pentru caracterizarea preciziei unui aparat de
masurat este necesar sa se compare eroarea instrumentala tolerata cu valoarea maxima pe care o
indica aparatul respectiv. Se obtine astfel eroarea rapotrata tolerata, care exprima de obicei in
procente:

unde amax este indicatia maxima (valoarea de la

capatul scarii).

1
9
 Eroarea raportata tolerata este o marime specifica fiecarui aparat de masurat si, in functie de ea, se
stabileste clasa de precizie.

1.4 Structura aparatelor de măsurat.

Relaţiile y=f(x) sau y j = f j (x1...xn ;ν1...ν p ;c1...cq ) j =1...m dintre mărimile de

intrare şi
de ieşire ale unui aparat de măsurat se realizează prin mai multe conversii succesive,
conversii realizate de către dispozitive numite convertoare. Structura generală a unui
aparat de măsurat se poate prezenta ţinând cont de aspectul energetic pe care îl
implică acest proces. În realitatea obiectivă energia este considerat ă ca fiind în şase
forme distincte: radiantă, mecanică, termică, electrică, magnetică şi chimică. Rolul unui
sistem de măsurat pe cale electrică este să facă posibilă trecerea de la oricare din
formele de energie la cel electric şi invers cu o precizie bine definită. Sub acest aspect
un aparat de măsurat poate fi schematizat ca în figura 1.3.

1.5 Sistemul de măsurat. Structuri.

Deoarece delimitarea dintre aparatul de măsurat nu este extrem de precisă o

parte din aspectele prezentate anterior rămân valabile pentru sistem iar sistemul la
rândul lui poate deveni aparat de măsurat. Cel mai important aspect sub care este privit
un sistem de măsură este cel al structurii. Aceasta are patru aspecte: funcţională, de
semnal, spaţială şi de automatizare.
Structura funcţională.
Descrie modul în care este făcută măsurarea şi depinde de numărul mărimilor
necunoscute legate fizic. Este de două tipuri de bază, funcţie de capacitatea de
generare şi transport a energiei mărimii măsurate: pentru mărimi active şi pentru mărimi
pasive.

1
10
 Structura de semnal.
Distinge sistemele de măsurat prin tipul semnalului ce se măsoară sau procesează.
Acesta poate să fie: unic, periodic, eşantionat sau stochastic

Structura spaţială.
Sistemul de măsurat este privit ca un canal de transport a informaţiei, figura 1.4.
Alte configuraţii întâlnite sunt: cu intrări multiple-multiplexate, cu ieşiri multiple-
demultiplexate, telemetrie, etc.
Structura automatizată: conbinaţii de un număr de instrumente coordonate de o
unitate centrală care asigură controlul operaţiilor instrumentelor, secvenţa de măsurare,
ca şi operaţiile de sortare, inregistrare şi calcul. Sunt de trei tipuri (nivele):
Sisteme lucrând cu operator (programator): există o parte de control sau lucru
manual. Diversele programe de test sunt setate manual şi sunt pornite manual sau
automat.
Sisteme bazate pe controler: au facilităţi simple de procesare, ca sortare şi
înregistrare, dar nu au facilităţi de calcul. Diversele programe de test sunt memorate în
unitatea centrală.
Sisteme bazate pe calculator: sunt sisteme complet automate şi au toate facilităţile de
procesare (înregistrare, sortare, calcul). Diversele programe sunt memorate în memoria
calculatorului sau o memorie externă (pe disc magnetic, de exemplu). Structura poate fi
în stea (a) sau în linie (magistrală unică) (b).

Figura 1.5.
UC = unitate centrală; GRF = generator de radiofrecvenţă; GVF = generator de
videofrecvenţă; DMM = multimetru digital; D = afişaj; PRN=imprimantă.

1
1.6 Caracteristicile metrologice ale mijloacelor electrice de măsurat.

Definesc comportarea mijloacelor electrice de măsurat în raport cu mărimea

supusă măsurării, mediul ambiant şi beneficiarul măsurării. Exprimarea lor se face prin
parametrii funcţionali referitori la mărimile de intrare, de ieşire şi de influenţă fără a
implica structura concretă a mijloacelor de măsurat. Principalele caracteristici sunt:
Intervalul de măsurare. Prin interval de măsurare se înţ elege intervalul dintre
valoarea minimă şi valoarea maximă măsurabile cu un aparat de măsurat. Intervalul de
măsurare poate fi împărţit în game de măsurare (sau scări de măsurare). Majoritatea
aparatelor de măsurat de laborator sunt aparate cu mai multe game de măsurare.
Aparatele de măsurat de proces (tehnice) au o singură gamă de măsurare.
Capacitatea de suprasarcină: capacitatea unui mijloc de măsurat de a suporta,
fără defecţiuni, mărimi de intrare ce depăşesc condiţiile de referinţă sau intervalul de
măsurare.
Rezoluţia: cea mai mică variaţie a mărimii de măsurat care poate fi sesizată la
ieşirea mijlocului de măsurat şi este legată de dispozitivul de afişare a rezultatului.
Astfel, ea se apreciază prin fracţiuni de diviziune la aparatele analogice şi ca unităţi din
cifra cea mai puţin semnificativă la numerice. Ea se exprimă în unităţi de măsură ale
mărimii măsurate sau în unităţi relative.
Sensibilitatea: raportul dintre variaţia mărimii de ieşire la variaţia mărimii de
intrare:
S = dydx sau între mărimea de ieşire şi cea de intrare: S = xy în cazul mijloacelor de
măsurat cu scară liniară între 0 şi o valoare maximă. În acest ultim caz se defineşte
constanta mijlocului de măsurat ca inversul sensibilităţii: C = S1 = xy şi se exprimă în
unităţi ale mărimii de intrare
raportate la unităţi ale mărimii de ieşire. În cazul mijloacelor de măsurat destinate
mărimilor variabile, sensibilitatea devine şi ea variabilă în timp. În cazul mijloacelor de
măsurat cu ieşire
x ⋅ dy
electrică se defineşte o sensibilitate relativă: Sr = y ⋅ dx . Pentru o mărime sinusoidală,

ea poate
fi exprimată printr-o metodă simbolică (de exemplu complexă).
Pragul de sensibilitate: cea mai mică variaţie a mărimii de măsurat care poate fi
pusă în evidenţă în condiţii reale de măsurare.
Precizia: exprimă calitatea unei măsurări de a da rezultate afectate de erori cât
mai mici (cunoscute ca limită). O componentă principal ă a erorii care afectează
rezultatul procesului de măsurare este eroarea instrumentală care determină precizia
instrumentală. Precizia instrumentală are două componente, justeţea şi repetabilitatea
(fidelitatea). Justeţea unui mijloc de măsurat reprezintă caracteristica acestuia de a da
rezultate cât mai apropiate de valoarea adevărată şi se apreciază cantitativ cu ajutorul
erorilor de justeţe. Acestea reprezintă abaterea valorii medii a unui număr mare de
rezultate faţă de valoarea reală a mărimi de măsurat. Repetabilitatea unui mijloc de
măsurat este caracteristica sa ca orice rezultat să se situeze cât mai aproape de
valoarea medie a unui şir de măsur ări asupra măsurandului şi se apreciază cantitativ

1
2
cu ajutorul erorilor de repetabilitate. Eroarea de repetabilitate este abaterea rezultatului
unei măsurări faţă de valoarea medie a indicaţiilor.
Puterea consumată: este puterea preluată de la fenomenul supus măsurării
pentru formarea semnalului metrologic şi obţinerea valorii măsurandului. Ea depinde de
convertorul de intrare şi de metoda de măsurare utilizată.
Fiabilitatea metrologică: calitatea unui mijloc metrologic de a funcţiona, cu o
probabilitate prestabilită, un interval de timp determinat, fără să depăşească erorile
limită.

Timpul de măsurare: intervalul de timp care se scurge de la aplicarea unui

semnal treaptă la intrarea mijlocului de măsurat până la stabilirea ieşirii cu o abatere
maximă determinată de eroarea limită admisibilă. Pentru aparatele analogice acest timp
este de ordinul secundelor iar pentru cele numerice poate fi de ordinul microsecundelor.
Stabilitatea: calitatea mijloacelor de măsurat de a-şi păstra timp îndelungat
caracteristicile şi de a prezenta o influenţă scăzută la factorii perturbatori.
Compatibilitatea cu un sistem de măsurat automat: caracterizează
posibilitatea mijloacelor de măsurat de a fi interconectate cu ajutorul unei interfeţe în
vederea măsurării automate. Ea este dată prin standardul de interfaţare pe care îl
respectă.

1
3