ETC- suport de curs

Eroarea limită totală a metodei de măsurare

- Caracteristica metrologică ce poate exprima valoric precizia ce se poate obţine la
măsurarea unei anumite dimensiuni, liniare şi/sau unghiulare folosind, în anumite condiţii
identice, un mijloc de măsurare cunoscut

Dacă se exclud greşelile, eroarea limită totală a metodei de măsurare se poate calcula cu
relaţia:
𝑛 𝑚

𝛿𝑙𝑖𝑚.𝑡𝑜𝑡 = ∑ 𝛿𝑠𝑖𝑠.𝑖 ± ∑ 𝛿𝑖𝑖𝑛𝑡.𝑘

𝑖=1 𝑘=1

Observaţii: erorile componente se vor calcula folosind relaţii adecvate metodei şi

mijlocului de măsurare folosit
Cauze
• Definirea incompletă a mărimii supusă măsurării

• Stabilirea aproximativă a mărimilor ce caracterizează mediul în care se desfăşoară

măsurarea

• Cunoaşterea relativă a efectelor pe care le au condiţiile de mediu asupra rezultatului

măsurătorii

• Pragul de sensibilitate mare a mijlocului de măsurare folosit

• Aproximaţii şi presupuneri folosite la măsurarea sau la evaluarea rezultatului măsurătorii

Incertitudinea rezultatului unei măsurători reflectă imposibilitatea cunoaşterii exacte a valorii

mărimii măsurate (măsurandul). După eliminarea erorilor sistematice identificate rezultatul unei
măsurători constituie totuşi numai o estimaţie a valorii măsurandului din cauza incertitudinii care
provine din efectele aleatorii şi a corectării imperfecte pentru efectele sistematice
Datorită influenţei factorilor care participă la procesul de fabricaţie a unui reper în
construcţia de maşini dimensiunile efective diferă de cele nominale motiv care obligă
proiectantul să stabilească valorile dimensiunilor limită, dmax şi dmin, care asigură funcţionarea
corespunzătoare; diferenţa dintre aceste dimensiuni constituie toleranţa garantată , adjectivul
 ETC- suport de curs

folosit arată că materializarea practică a acestei toleranţe garantează îndeplinirea rolului

funcţional
• Metodele de măsurare sunt afectate de erori, astfel că la alegerea unei metode de
măsurare trebuie să se ia în consideraţie influenţa erorii limită totale de măsurare - δ
lim.tot

• În caz contrar controlul dimensional este afectat de un grad ridicat de incertitudine

putându-se acepta drept corespunzătoare unele piese care sunt în realitate rebut şi invers

Fig. 3.2 Distributia dupa legea Gauss-Laplace

La alegerea unei metode de măsurare stabilirea mărimii erorii de măsurare a acesteia se

face pe baza toleranţei prescrise pentru parametrul considerat, astfel încât măsurarea acestuia
să se facă la preţ de cost minim şi cu exactitate corespunzătoare. Se respectă în acest felun
principiu de bază în domeniul măsurării şi anume: nu trebuie măsurat atât de exact cât este
posibil ci atât cât este necesar.
La stabilirea metodei de prelucrare şi control ale pieselor se au în vedere următoarele
aspecte:
 ETC- suport de curs

- Se consideră că toleranţele prescrise de către proiectant au fost stabilite în mod raţional în

sensul că depăşirea acestora determină respingerea piesei;
- Preţul de cost al prelucrării variază hiperbolic cu toleranţele prescrise;
- Se consider măsurarea unui parametru dimensional la o piesă prin aplicarea unei metode
demăsurare care are o eroare de măsurare ±L
Datorită erorii de măsurare a metodelor aplicate atunci când lungimea efectivă se află în
apropierea limitelor (inferioară şi superioară) corespunzătoare toleranţei prescrise (ITf) este
posibil caracterizarea dimensiunii effective neconformă cu valoarea adevărată a acesteia.
Aplicarea metodei de măsurare L0 determină patru situaţii limită în care dimensiunea efectivă
poate fi caracterizată necorespunzătoare iar piesa controlată caracterizată greşit.

Cazuri Dimensiunea efectivă Dimensiunea adevărată

limită
La limită Caracterizarea piesei La limită Caracterizarea piesei

I Le=Lmin Piesa admisă Lo=Lmin-L Piesa respinsă

II Le=Lmin-L Piesa respinsă Lo=Lmin Piesa admisă

III Le=Lmax Piesa admisă Lo=Lmax+L Piesa respinsă

IV Le=Lmax+L Piesa respinsă Lo=Lmax Piesa admisă

Pentru caracterizarea valorii efective a parametrului măsurat în concordanţă cu valoarea

adevărată a acestuia, respectiv pentru a admite piesele în mod corespunzător ese necesar ca
valoarea efectivă a parametrului să se afle între limita superioară de siguranţă Lsmax şi Lsmin.
Aceste limite de siguranţă determină un interval de variaţie a valorii efective numite toleranţa de
faricaţie
ITf=Lsmax-Lsmin
Dacă se vor admite numai piesele care au valoarea efectivă a parametrului măsurat în
interioarul toleranţei de fabricaţie cu certitudine valoarea efectivă se va face conform cu valoarea
adevărată a parametrului măsurat.
 ETC- suport de curs

Interdependenţa dintre eroarea de măsurare şi mărimea toleranţei de fabricaţie determină

modul de stabilire a strategiilor de prelucrare şi control ale pieselor în construcţia de maşini. Se
evidenţiază două aspecte:
a) micşorarea erorii de măsurare determină prelucrarea pieselor cu o toleranţă de fabricaţie
apropiată de toleranţa prescrisă. Aceasta înseamnă că prelucrarea pieselor se va face cu un preţ
de cost mic iar controlul pieselor se va face cu un cost ridicat.
b) mărirea erorii de măsurare determină reducerea sau micşorarea ITf mult sub ITp a parametrului
considerat. Asta înseamnă că prelucrarea se va face cu un cost mare iar controlul se va face cu un
cost mic.
Rezolvarea acestor aspecte respectiv stabilirea unei tehnologii de control care să asigure
constrolul pieselor cu un cost minim dar cu o precizie corespunzătoare se face probabilistic.
Se calculează riscurile ca parametrii măsuraţi să se încadreze cu valorile lor efective într-
unul din cazurile limită I, II, III sau IV.
Aplicarea statisticii matematice a fost posibilă datorită faptului că erorile de prelucrare
generate la aşchiere au o distribuţie care poate fi asimilată cu distribuţia normală. Aceeaşi
distribuţie normală poate fi atribuită şi erorilor de măsurare a parametrilor dimensionali şi
geometrici ai pieselor.
Aceasta înseamnă că se poate lua în considerare următoarele aspecte:
a) erorile de prelucrare şi de măsurare având o distribuţie normală se distribuie cu frecvenţa
maximă la mijlocul câmpului de toleranţă prescris.
b) erorile de prelucrare şi măsurare se distribuie simetric faţă de mijlocul câmpului de toleranţe
c) la calcularea probabilistică a unui ajustaj (jocul probabil sau strângerea probabilă) este
posibilă utilizând unele metode de măsurare a dimensiunilor care formează ajustajul cu eroarea
de măsurare L0
Este de recomandat utilizarea unor metode de măsurare exacte care să permită
prelucrarea pieselor cu o toleranţă de fabricaţie cât mai apropiată de Itp. Cazuri care pot exista:
a) ITf=ITp- 2L
În situaţiile obişnuite atunci când nu este imperios necesară asigurarea siguranţei vieţii omeneşti
şi a materialelor
 ETC- suport de curs

b) ITf=ITp- 2(c-L)
Atunci când de funcţionarea corectă a pieselor depinde siguranţa materială, mijlocul intervalului
de variaţie a erorii de măsurare se deplasează în interiorul toleranţei prescrise determinând
micşorarea ITf

c) ITf=ITp- 4L
Atunci când este necesară asigurarea siguranţei vieţii omeneşti, câmpul de variaţie a erorii de
măsurare este situat complet în interiorul ITp, ITf se micşorează mult.
 ETC- suport de curs

d) ITf=ITp- 2(L-c’)
Atunci când condiţiile de funcţionare nu sunt pretenţioase, de defectarea produsului nu depinde
viaţa umană, este permisă deplasarea mijlocului intervalului de variaţie a erorii de măsurare în
afara limitelor prescrise cu valoarea c’ şi astfel se măreşte puţin ITf (exemplu: utilajele în
mecanica agricolă).

Atunci când se ia în considerare eroarea limită de măsurare sunt posibile cazurile:

• Reducerea toleranţei garantate - toleranţă de fabricaţie (pentru piese deosebit de

importante)
 ETC- suport de curs

𝑇′𝑓 = 𝑇𝑔 − 2𝛿𝑙𝑖𝑚.𝑡𝑜𝑡
• Pentru repere specifice construcţiilor de maşini
𝑇′′𝑓 = 𝑇𝑔 − 2∆𝐿
Echipamente tehnologice de control
în mecanică fină
Conf. dr. ing. Munteanu Adriana
, ERORI DE MĂSURARE; CLASIFICARE;
CAUZE
 Teoretic, prin eroare de măsurare se înţelege
diferenţa dintre rezultatul măsurării unei
mărimi date şi valoarea sa adevărată:

x i  x i  x
  Întrucât valoarea adevărată a mărimii respective nu poate fi
cunoscută, practic prin eroare de măsurare vom înţelege
diferenţa dintre rezultatul măsurării şi o valoare de referinţă
de precizie superioară a aceleiaşi mărimi

l1  l1  x; l 2  l 2  x;...l n  l n  x.
După caracterul lor erorile de măsurare pot fi

 Erorile sistematice
- erori sistematice constante.
- erori sistematice variabile
 Erorile întâmplătoare
 Erorile grosolane (greşeli)
Componente
 Eroarea de indicaţie a mijlocului de măsurare
 Eroarea procedeului de reglare
 Eroarea cauzată de abaterile de temperatură
l  l   p t p   m t m 
 Eroarea datorată influenţei forţei de măsurare
 Eroarea datorată influenţei altor factori
Erori de indicatie ale mijloacelor de masurare
 - erori iniţiale de indicaţie
 - erori de indicaţie datorate utilizării
Erori de indicaţie

Imprecizia formei Apasari de măsurare neconforme

macrogeometrice a suprafeţelor şi/sau variabile.
active.
Imprecizia formei Deformarea suprafeţelor active.
microgeometrice a suprafeţelor
active.
Imprecizia poziţiei relative a Uzarea suprafeţelor active.
suprafeţelor active.

Imprecizia dimensională a Materializarea necorespunzătoare

elementelor active. a suprafeţelor de referinţă.

Erori de montare a elementelor Materializarea necorespunzătoare

active. a suprafeţelor de măsurare.

Jocuri, divizări, ajustări Eroarea principiului de măsurare

neconforme.

Frecări ale elementelor active. Erori specifice componentelor

electronice
EROAREA LIMITĂ TOTALĂ A METODEI
DE MĂSURARE
 La alegerea unei metode de măsurare stabilirea mărimii
erorii de măsurare a acesteia se face pe baza toleranţei
prescrise pentru parametrul considerat, astfel încât
măsurarea acestuia să se facă la preţ de cost minim şi cu
exactitate corespunzătoare
 La stabilirea metodei de prelucrare şi control ale pieselor se
au în vedere următoarele aspecte:
 Se consideră că toleranţele prescrise de către proiectant au
fost stabilite în mod raţional în sensul că depăşirea acestora
determină respingerea piesei;
 Preţul de cost al prelucrării variază hiperbolic cu toleranţele
prescrise;
 Se consider măsurarea unui parametru dimensional la o piesă
prin aplicarea unei metode demăsurare care are o eroare de
măsurare ±L
Cazuri limită Dimensiunea efectivă Dimensiunea adevărată

La limită Caracterizarea piesei La limită Caracterizarea piesei

I Le=Lmin Piesa admisă Lo=Lmin-L Piesa respinsă

II Le=Lmin-L Piesa respinsă Lo=Lmin Piesa admisă

III Le=Lmax Piesa admisă Lo=Lmax+L Piesa respinsă

IV Le=Lmax+L Piesa respinsă Lo=Lmax Piesa admisă

a) ITf=ITp - 2L
b) ITf=ITp - 2(c-L)
c) ITf=ITp - 4L
d) ITf=ITp - 2(L-c’)
Echipamente tehnologice de control
în mecanică fină
Conf. dr. ing. Munteanu Adriana
https://www.eu-japan.eu/events/vulcanus-japan
Criterii de alegere a metodelor si
mijloacelor de masurare
 Exactitatea masurarii
 Productivitatea masurarii
 Costul controlului
 Gradul de calificare a operatorului
 ….
Eroarea limită de măsurare
 Operaţia de măsurare este influenţată de 4 factori principali
şi distincţi care intervin în timpul măsurării şi determină
gradul de apropiere al rezultatului măsurătorii de valoare
adevărată a mărimii măsurate:
 factorii externi,
 mijlocul de măsurare,
 măsurand şi
 operator.
Considerând o metodă de măsurare a unei mărimi geometrice
(dimensiune sau abatere geometrică) eroarea limită totală a metodei de
măsurare este ΔLT=Le – L0 şi este în funcţie de Δei, δej, Δpi, δpj, Δai,
δaj, Δui, δuj, în care
 Δei – reprezintă erorile sistematice generate de factorii externi
 Δej - reprezintă erorile aleatoare generate de factorii externi
 Δpi - reprezintă erorile sistematice generate de măsurand, piesa de
controlat
 Δpj - reprezintă erorile aleatoare generate de măsurand, piesa de
controlat
 Δai - reprezintă erorile sistematice generate de aparatul de măsurare
 δaj - reprezintă erorile aleatoare generate de aparatul de măsurare
 Δui - reprezintă erorile sistematice generate de operatorul uman
 Δuj - reprezintă erorile aleatoare generate de operatorul uman
 Metode de calcul
 Metoda de calcul teoretic (la limită),
 Metoda de calcul probabilistic (calcul practic)
Eroarea limită de măsurare a mijlocului
de măsurare (dispozitiv de control)
 Eroarea limită a mijlocului de măsurare este o componentă a
erorii limită totale a metodei de măsurare la aplicarea căreia
se utilizează mijlocul de control folosit.
 Mijlocul de control, datorită condiţiilor tehnice de
execuţie a elementelor din structură, a caracteristicilor
fizico-mecanice şi a condiţiilor de funcţionare a
dispozitivului, generează la rândul lui erori componente sau
parţiale care pot fi separate în cele două categorii calitative
(sistematice şi aleatoare).
Dispozitivul de control, având în structura sa atât mijlocul de măsurare cât şi elemente
pentru orientarea, poziţionarea şi fixarea acestuia, cât şi a piesei de controla, va genera
un număr mai mare de erori componente sau parţiale care se clasifică în următoarele
tipuri, categorii:
 1. Eroarea componentă generată de principiul de măsurare al aparatului sau
dispozitivului;
 2. Eroarea componentă generată de imprecizia dimensională;
 3. Eroarea componentă generată de jocurile din îmbinările mobile;
 4. Eroarea componentă generată de imprecizia de formă macrogeoemtrică;
 5. Eroarea componentă generată de imprecizia de formă microgeometrică;
 6. Eroarea componentă generată de imprecizia de orientare şi poziţie relativă;
 7. Eroarea componentă generată de imprecizia de montare;
 8. Eroarea componentă generată de imprecizia de materializare a suprafeţei de măsurare
şi/sau a bazei de referinţă;
 9. Eroarea componentă generată de imprecizia de orientare a piesei de controlat;
 10. Eroarea componentă generată de gradul de uzare a elementelor componente
 11. Eroarea componentă generată de deformaţile elastice;
 12.Eroarea componentă generată de deformaţiile de contact;
 13. Eroarea componentă generată de aparatul de măsurare;
 14. Eroarea componentă generată de reglarea la zero.
 Fiecare din cele 14 surse de erori identificate care poate să
genereze erori sistematice şi erori aleatoare
 Sursele identificate pot genera una sau mai multe erori parţiale.
 Se aplică două metode de calcul a erorii limită de măsurare în
funcţie de gradul de exactitate necesar.
1.Metoda de calcul teoretic prin care se sumează algebric erorile
sistematice şi valoarea absolută a erorilor aleatoare

2. Metoda de calcul probabilistic – constă în sumarea algebrică a

erorilor componente sistematice şi sumarea pătratică a erorilor
aleatoare.
Metodologia de calcul (determinarea
teoretică ) a erorii limită de măsurare a
mijlocului de măsurare
 1. stabilirea operaţiei reprezentative de control
 2. stabilirea mijlocului de control reprezentativ
Pentru sistematizarea teoretică a calculelor de determinare a
erorii limită de măsurare s-au stabilit următoarele etape a
căror succesiune trebuierespectată în scopul determinării
eficiente a erorii limită de măsurare:
 Etape
 E1. Identificarea surselor de erori componente şi parţiale posibile şi
împărţirea lor în cele două categorii;
 E2. Analiza influenţei fiecărei surse de erori identificată asupra rezultatului
măsurării şi elaborarea modelului fizic şi a modelului matematic pentru
erorile componente şi parţiale generate;
 E3. Identificarea condiţiilor tehnice de execuţie a caracteristicilor fizice şi
mecanice ale elementelor din structura dispozitivului de control şi a
condiţiilor de funcţionare a dispozitivului de control pentru stabilirea
valorilor numerice ale mărimilor care intră în relaţia de calcul a erorilor
parţiale şi componente;
 E4. Calcularea valorilor numerice ale erorilor parţiale şi componente astfel:
valori maximale pentru erorile sistematice, intervalul de variaţie maxim
pentru erorile aleatoare;
 E5. Calcularea erorii limită a dispozitivului de control prin una din
metodele: calculul teoretic sau calculul probabilistic;
 E6. Compararea erorii obţinute cu eroarea specificată.
Studiu de caz
 Metoda de măsurare aplicată la
măsurarea cu dispozitivul studiat.
- Reglarea la zero
- Operatia de control
Dispozitivul de control reprezentativ este format din părţi
componente (elemente, mecanisme, etc) care sunt împărţite în
următoarele categorii după rolul şi funcţiile lor.
 1. Elemente de orientare şi centrare-
 2. Elemente de transmitere a informaţiei de măsurare-
 3. Dornuri de control şi etaloane pentru reglare la „zero”-
 4 .Aparate de măsurare-
 5. Suporţi instrument indicator-
 6. Elemente de reglare-
 7. Elemete auxiliare-
 8. Elemente de strângere, blocare.-
 9. Corp sau placă de bază-
Echipamente tehnologice de control
în mecanică fină
Conf. dr. ing. Munteanu Adriana
Criterii de alegere a metodelor si
mijloacelor de masurare
 Exactitatea masurarii
 Productivitatea masurarii
 Costul controlului
 Gradul de calificare a operatorului
 ….
Eroarea limită de măsurare
 Operaţia de măsurare este influenţată de 4 factori principali
şi distincţi care intervin în timpul măsurării şi determină
gradul de apropiere al rezultatului măsurătorii de valoare
adevărată a mărimii măsurate:
 factorii externi,
 mijlocul de măsurare,
 măsurand şi
 operator.
 Metode de calcul
 Metoda de calcul teoretic (la limită),
 Metoda de calcul probabilistic (calcul practic)
Eroarea limită de măsurare a mijlocului
de măsurare (dispozitiv de control)
 Eroarea limită a mijlocului de măsurare este o componentă a
erorii limită totale a metodei de măsurare la aplicarea căreia
se utilizează mijlocul de control folosit.
 Mijlocul de control, datorită condiţiilor tehnice de
execuţie a elementelor din structură, a caracteristicilor
fizico-mecanice şi a condiţiilor de funcţionare a
dispozitivului, generează la rândul lui erori componente sau
parţiale care pot fi separate în cele două categorii calitative
(sistematice şi aleatoare).
Dispozitivul de control, având în structura sa atât mijlocul de măsurare cât şi elemente
pentru orientarea, poziţionarea şi fixarea acestuia, cât şi a piesei de controla, va genera
un număr mai mare de erori componente sau parţiale care se clasifică în următoarele
tipuri, categorii:
 1. Eroarea componentă generată de principiul de măsurare al aparatului sau
dispozitivului;
 2. Eroarea componentă generată de imprecizia dimensională;
 3. Eroarea componentă generată de jocurile din îmbinările mobile;
 4. Eroarea componentă generată de imprecizia de formă macrogeoemtrică;
 5. Eroarea componentă generată de imprecizia de formă microgeometrică;
 6. Eroarea componentă generată de imprecizia de orientare şi poziţie relativă;
 7. Eroarea componentă generată de imprecizia de montare;
 8. Eroarea componentă generată de imprecizia de materializare a suprafeţei de măsurare
şi/sau a bazei de referinţă;
 9. Eroarea componentă generată de imprecizia de orientare a piesei de controlat;
 10. Eroarea componentă generată de gradul de uzare a elementelor componente
 11. Eroarea componentă generată de deformaţile elastice;
 12.Eroarea componentă generată de deformaţiile de contact;
 13. Eroarea componentă generată de aparatul de măsurare;
 14. Eroarea componentă generată de reglarea la zero.
Metodologia de calcul (determinarea
teoretică ) a erorii limită de măsurare a
mijlocului de măsurare
 1. stabilirea operaţiei reprezentative de control
 2. stabilirea mijlocului de control reprezentativ
Pentru sistematizarea teoretică a calculelor de determinare a
erorii limită de măsurare s-au stabilit următoarele etape a
căror succesiune trebuierespectată în scopul determinării
eficiente a erorii limită de măsurare:
 Etape
 E1. Identificarea surselor de erori componente şi parţiale posibile şi
împărţirea lor în cele două categorii;
 E2. Analiza influenţei fiecărei surse de erori identificată asupra rezultatului
măsurării şi elaborarea modelului fizic şi a modelului matematic pentru
erorile componente şi parţiale generate;
 E3. Identificarea condiţiilor tehnice de execuţie a caracteristicilor fizice şi
mecanice ale elementelor din structura dispozitivului de control şi a
condiţiilor de funcţionare a dispozitivului de control pentru stabilirea
valorilor numerice ale mărimilor care intră în relaţia de calcul a erorilor
parţiale şi componente;
 E4. Calcularea valorilor numerice ale erorilor parţiale şi componente astfel:
valori maximale pentru erorile sistematice, intervalul de variaţie maxim
pentru erorile aleatoare;
 E5. Calcularea erorii limită a dispozitivului de control prin una din
metodele: calculul teoretic sau calculul probabilistic;
 E6. Compararea erorii obţinute cu eroarea specificată.
Studiu de caz

14
 La aplicarea metodologiei de determinare a erorii limită a unei metode de
măsurare studiată, s-au identificat o serie de etape a căror succesiune asigură o
cercetare sistematică a problematicii preciziei de măsurare:
 analiza metodei de măsurare ( schema de măsurare şi tehnica măsurării ) şi a
 documentaţiei de execuţie a dispozitivului de control cercetat ( desen de
ansamblu şi esen de reper ), precum şi a altor specificaţii date ( caiet de sarcini,
instrucţiuni de
 exploatare a dispozitivului, etc. ), în scopul stabilirii condiţiilor în care se
efecuează măsurarea cu dispozitivul de control analizat;
 identificarea surselor de erori componente, a tipurilor acestora ( după subordonarea
metrologică );
 elaborarea modelului fizic şi stabilirea relaţiilor de calcul pentru toate erorile parţiale (
elementare ) identificate;
 identificarea condiţiilor tehnice de execuţie şi montare a elementelor din structura
dispozitivului de control ( din analiza desenului de ansamblu şi a desenelor de reper );
 calcularea valorilor maxime ale erorilor sistematice şi a limitelor intervalelor de
variaţie pentru erorile aleatoare;
 calcularea erorii limită a metodei de măsurare şi/ sau a dispozitivului de control.
 Metoda de măsurare aplicată la
măsurarea cu dispozitivul studiat.
- Reglarea la zero
- Operatia de control
Dispozitivul de control reprezentativ este format din părţi componente
(elemente, mecanisme, etc) care sunt împărţite în următoarele
categorii după rolul şi funcţiile lor.
 1. Elemente de orientare şi centrare- talpa 6, palpatoare fixe-1,9,11
 2. Elemente de transmitere a informaţiei de măsurare- palpator mobil
10
 3. Dornuri de control şi etaloane pentru reglare la „zero”-
 4 .Aparate de măsurare-12
 5. Suporţi instrument indicator- bucsa elasticizata5, bucsa conica 14
 6. Elemente de reglare- arc elicoidal 8, capac filetat 4, arc elicoidal de
compresie 7
 7. Elemete auxiliare- surub 13
 8. Elemente de strângere, blocare.-suruburi fixare capac
 9. Corp sau placă de bază- 2
 Determinarea erorii
E1. Analiza metodei de măsurare
Surse: proiectul tehnic, documentaţia însoţitoare, documentaţia de execuţie
În urma analizei s-au evidenţiat următoarele especte:
 se aplică o metodă de măsurare directă – metoda diferenţei
 dispozitivul de control se reglează la „zero” cu cale de lungime
 dispozitivul de control se orientează în plan normal pe axa piesei de controlat cu
ajuorul unui element din structura lui (talpa)
 dispozitivul de control se orientează în planul axial de către operator
 dispozitivul de control este portabil
 dispozitivul de control este uniparametric
 dispozitivul de control este pasiv
 dispozitivul de control are grad de universalitate mare
 dispozitivul de control are domeniul de măsurare 230-1000 mm
 dispozitivul de control este echipat cu instrument indicator, valoare diviziunii
0,01mm şi eroare tolerată de ±0,01 mm
 E2. Identificarea surselor posibile de
erori componente şi clasificarea
calitativă a acestora
 Surse: proiectul tehnic, documentaţia însoţitoare, documentaţia de execuţie
 1. Principiul de măsurare (principiul dispozitivului de control)
 2. Imprecizia dimensională
 3. Jocurile în îmbinările mobile

 4. Imprecizia de formă microgeometrică

 5. Imprecizia de formă macrogeometrică
 6. Imprecizia de orientare şi poziţie relativă a suprafeţelor
 7. Imprecizia de montare a elementelor
 8. Imprecizia de materializare a suprafeţeor de măsurare sau a bazei de eferinţă
 9. Imprecizia de orientare – operatorul
 10. Gradul de uzare
 11. Deformaţii elastice
 12. Deformaţii de contact
 13. Eroarea instrumentului indicator
 14. Eroarea de reglare la zero
E.3
Realizarea modelului fizic
 1. Eroarea datorate principiului metodei sau eroarea datorata
principiul mijlocului de masurare
δ1= 0.
 2. Eroarea impreciziei dimensionale – talpa 6
δ2≠ 0.
3. Componente generate de jocurile din imbinarile
mobile:
Există joc – între tija 10 şi bucşa 5 şi joc
- între talpa 6 şi bucsa elasicizata 5.
 4. Eroarea datorata impreciziei de forma microgeometrica
 5. Imprecizia de forma macrogeometrică
- formă 9, 1, 10
- planitate- 10, 5, 1, 11, 9
 6. Eroarea datorata impreciziei si orientarii relative
-Abaterea la paralelism
- Abaterea la perpendicularitate (A)

- Abaterea la coaxialitate (bucsa elasticizata)

 7. Imprecizia de montare 7=0
 8. Imprecizia de materializare a suprafeţelor de măsurare
8=0
 9. Imprecizia de bazare – generată de operator
 10. Eroarea datorată deformaţiilor elastice.

 11. Eroarea datorată deformaţiilor de contact

 13. Eroarea datorită aparatului de măsurare.
Este eroarea maximă tolerată a instrumentului indicator
utilizat 13
 14. Eroarea de reglare la „zero” – generată de eroarea de
materializare a dimensiunii nominale de controlat de către
blocurile de cale de lungime.
Etapa IV. Identificarea condiţiilor tehnice şi de
montare a elementelor din structura dispozitivului
de control
Pentru calcularea valorilor numerice ale erorilor de măsurare identificate şi pentru
care
 s-au stabilit relaţii , trebuie stabilite valorile numerice ale termenilor ce intervin în
aceste relaţii de calcul:
 Valorile parametrilor dimensionali (liniari şi/sau unghiulari) caracteristici,
elementele din structura dispozitivului avand ca sursă documentaţia de execuţie.
 Toleranţele dimensionale şi geometrice prescrise pentru elementele din structura
dispozitivului de control, sursa sunt desenele de execuţie
 Valorile maxime admise pentru parametrii de rugozitate ai elementelor din
structura dispozitivului- surse: desene de execuşie, standarde, norme,
documentaţie de specialitate
 Mărimi mecanice, forţe, etc care intră în relaţia de calcul – surse: standarde,
norme, documentaţie însoţitoare a diferitelor echipamente utilizate.
 Erori maxime admise şi erori tolerate ale mijloacelor/ aparatelor de măsurare,
surse: documentaţia însoţitoare a mijloacelor de măsurare, clasa de precizie.
 Coeficienţii dimensionale sau adimensionali, etc – surse: norme, standarde,
documentaţia de specialitate.
Etapa V Calcularea valorilor numerice
ale erorilor de măsurare identificate
Nr.crt. Erori componente Valori ale Ponder
parametrilor ea
Simbol Sursa Relaţie de calcul Valoarea Tipul erorii Caracteristică erorii
numerică [mm] totate
[%]
1. 1 Principiul - - - - -
metodei de
măsurare
2. 2 Imprecizia Eroare IT=10-2
dimensională, sistematică D=103
reper poz 9 normalizată
..
5. 5  5 ’=..
 5 ’’=..
 5 ’’’=..
..
Etapa VI Calcularea erorii limită de
măsurare a dispozitivului de control
După determinarea valorilor numerice ale erorilor de
măsurare componente, se calculează eroarea limită aplicând
metoda de calcul particularizat:
 Erorile sistematice se însumează algebric

 Erorile componente aleatoare se însumează pătratic

n: m – erori sistematice, n-m erori aleatoare
 Echipamente tehnologice de control

Conf. dr. ing. Munteanu Adriana

Curs 9

1 1/13/2021
 AUTOMATIZAREA CONTROLULUI
DIMENSIUNILOR
 În construcția de mașini, în cazurile când trebuie verificate atât
dimensiunile liniare, unghiulare cât și poziția reciprocă a anumitor
suprafețe sau forma acestora, folosirea metodelor convenționale
prezintă dificultăți deosebite, de multe ori prelucrarea unor
parameri deja determinați atrage modificări ale celerlalte condiții
deja prestabilite și controlate, astfel că este necesar controlul final
complet cu corelarea tuturor mărimilor.
 Automatele de control ca și mașinile de măsurat sunt sisteme de
măsurare performante folosit pentru un control multiparametric
mai ales în producția de serie. Acestea se deosebesc de mijloacele
de control multiparametric numai prin deservire, fiind prevăzute
cu sisteme (dispozitive) automate de introducere și evacuare a
pieselor de măsurat.

2 1/13/2021
Clasificare. Ciclu de lucru și productivitate

3 1/13/2021
 neintegrate în linia de fabricație, de tip post celulă

4 1/13/2021
 integrate în linia de fabricație, de tip postproces

5 1/13/2021
6 1/13/2021
 Pentru un sistem de reglare automată, în general, se impun două
obiective majore :
- Urmărirea referinţei
- Rejecţia perturbaţiilor
1. Structura de reglare cu un singur grad de libertate

2. Structura de reglare cu două grade de libertate

7 1/13/2021
 3. Structura de reglare cu trei grade de libertate

4. Structura de reglare în cascadă

8 1/13/2021
 5. Structura de reglare cu model intern

Reglarea parametrilor tehnologici în cadrul unui sistem de reglare automată

reprezintă doar o parte a soluţiei de automatizare pentru o instalaţie tehnologică şi
nu totalitatea acesteia.
Pentru ca soluţia oferită să fie completă, aceasta trebuie să includă, printre altele,
şi următoarele componente :
•Pornirea şi oprirea automată a instalaţiei
•Monitorizarea şi supervizarea evoluţiei procesului
• Optimizarea regimului de funcţionare a instalaţiei
9 1/13/2021
 Alimentarea

10 1/13/2021
Orientarea

Orientarea prin
miscare dirijata

Orientarea prin
cadere libera

Orientarea prin selectie

11 1/13/2021
 Orientarea in trepte

12 1/13/2021
 Automate de control si sortare pentru corpuri de rostogolire

13 1/13/2021
 Automate de control si sortare pentru role conice

14 1/13/2021
  Automat pentru aspectarea bilelor

15 1/13/2021
 Sortarea inelelor

16 1/13/2021
17 1/13/2021
 Control complex
segmenti

18 1/13/2021
 Robotizarea proceselor de control
 Teoria sistemelor automate moderne vizează sistemele care
au calităţi optime de auto-organizare, adaptive, robuste şi de
învăţare. Termenul de automatizare defineşte controlul unui
proces industrial prin mijloace automate în detrimentul celor
manuale. Automatizarea se regăseşte cu precădere în
industriile chimică, electrică, energetică, auto şi siderurgică.
Conceptul de automatizare este nucleul societăţii industriale
actuale. Maşinile automate sunt folosite pentru a spori
productivitatea unei fabrici per muncitor.

19 1/13/2021
 Un robot este o maşină controlată de un calculator ce implică tehnologie
asociată îndeaproape cu automatizarea. Robotica industrială poate fi definită
ca un domeniu particular al automaticii în care robotul este conceput să
înlocuiască unele funcţii ale operatorului uman. Astfel că roboţii deţin unele
caracteristici asemănătoare cu cele ale omului. În prezent, cea mai întâlnită
caracteristică umană a unui robot este un braţ manipulator care este
conceput asemănător braţului şi încheieturii umane.

20 1/13/2021
 Robotul pentru control

Aplicatii:
•Aplicatii de metrologie robotizate,
•Asigura precizie de nivel inalt,
•Investiatia este minima in comparatie cu alte echipamante care
asigura o precizie asemanatoare
•Precizie este sub 0.1 mm pentru intreg spatiul de lucru al
robotului

21 1/13/2021
 Sisteme de roboți

22 1/13/2021
 Cum inteligenta artificial influenteaza controlul

23 1/13/2021
 Bibliografie
 https://en.wikipedia.org/wiki/Machine_vision
 https://www.cognex.com/products/deep-
learning/visionpro-deep-learning
 https://www.mitutoyo.com/videos/mitutoyo-vision-
systems/
 https://ecatalog.mitutoyo.com/Vision-Measuring-Systems-
C102.aspx
 https://www.blumenbecker.com/industrial-
automation/machine-vision
 https://xenlife.com.au/machine-vision-systems-
manufacturing-industry/

24 1/13/2021
 ?
25 1/13/2021