lNTRODUCERE ÎN AUTOMATICĂ ȘI CALCULATOARE

MODULUL DE STUDIU 2
SISTEME CONVENȚIONALE DE REGLARE AUTOMATĂ

Unitatea de învăţare 6-2.4 – timp de învățare: 4 ore

Sisteme de măsurat
6-2.4.1 Aspecte introductive
6-2.4.2 Senzori și traductoare
6-2.4.3 Instrumente de vizualizare

Cunoştinţe şi deprinderi
La finalul parcurgerii acestei unităţi de învăţare vei înţelege:
- rolul sistemului de măsurat în cadrul dispozitivului de automatizare (DA);
- conținutul noțiunii de măsurare;
- structura unui sistem de măsurat la distanță;
- structura unui traductor;
- diferența dintre traductoarele generatoare și cele parametrice;
- unele aspecte funcționale privind semzorii de debit, temperatură, presiune și
nivel;
- funcționarea instrumentelor de vizualizare bazate pe metodele de măsură ale
potențiometrului și punții echilibrate.

La finalul parcurgerii acestei unităţi de învăţare vei putea :

- să calculezi clasa de precizie a unui element implicat în măsurare;
- să încadrezi un traductor sau senzor într-una din categoriile generator sau
parametric ;
- să descrii modul de funcționare al unui senzor de debit de tip diafragmă și să
abordezi în cunoștință de cauză modelele matematice staționar și dinamic al
acestuia;
- să descrii funcționarea senzorilor termoelectrici de temperatură și să
abordezi în cunoștință de cauză modelele matematice staționar și dinamic
ale acestora;
- să deduci și să operezi cu ecuațiile caracteristicilor statice ale traductoarelor,
senzorilor și sistemelor de măsurat;
- să explici funcționarea potențiometrelor și punților automate, în calitate de
instrumente de vizualizare în cadrul sistemelor de măsurat la distanță.

1
 lNTRODUCERE ÎN AUTOMATICĂ ȘI CALCULATOARE

6-2.4.1 Aspecte introductive

După cum a reieşit din cele prezentate în unitatea de învățare 5-2.3, în
structura unui sistem de reglare automată (SRA) sunt incluse două entităţi
importante şi anume:
- procesul;
- dispozitivul de automatizare.
Ultimele unități de învățare din cadrul modulului 2 (6-2.4,6-2.5 și 6-2.6)
îşi propun ca obiectiv acomodarea studenţilor cu problematica elementelor
dispozitivului de automatizare (DA). În cadrul disciplinelor de specialitate, din
planul de învățământ al specializării Automatică și informatică aplicată,
elementele componente ale DA vor fi pe larg prezentate şi analizate.
Indiferent de maniera în care este elaborată mărimea de comandă 1, în
structura unui dispozitiv de automatizare sunt incluse elementente care să
permită realizarea următoarelor trei funcţii considerate fundamentale:
- funcţia de măsurare;
- funcţia de comandă;
- funcţia de execuţie.
Funcţia de măsurare asigură obţinerea informației aferente mărimii
reglate sau / şi mărimilor perturbatoare, informații care vor servi la determinarea
mărimii de comandă.
Funcţia de comandă permite determinarea mărimii de comandă pe baza
unui algoritm de reglare universal sau a unuia specific procesului. La elaborarea
comenzii mai concură informaţiile preluate de la sistemele de măsurat precum şi
anumite elemente furnizate DA cum ar fi: referinţa, parametri de acordare ai
regulatorului, parametri necesitaţi de diverse modele etc.
Funcţia de execuţie asigură implementarea comenzii în proces. Este de
menţionat faptul că realizarea reglării implică existenţa unei mărimi de execuţie
(agent de reglare) asupra căreia să acţioneze elementul de execuţie. Această
mărime trebuie să se afle la dispoziţia unui singur SRA , motiv pentru care
numărul de sisteme cu reglare dintr-o instalaţie este determinat de numărul de
mărimi de execuție (agenţi de reglare) disponibile.
Una din accepţiunile noţiunii de automat este aceea de sistem care
evoluează fără a necesita influenţa nemijlocită a omului. În aceste condiţii se
poate spune că în structura unui automat intră obligatoriu pe lângă DA și
obiectul automatizării respectiv procesul. După cum se observă din figura 2.27,
cele două entităţi sunt conectate prin mărimile de execuţie m şi reacţie r.

1
Acţiune după abatere, după perturbaţie sau combinată.

2
 lNTRODUCERE ÎN AUTOMATICĂ ȘI CALCULATOARE

m y
i
DA

r Proces

Fig. 2.27. Elementele şi mărimile aferente unui sistem automat.

Este de menţionat faptul că elementele DA au cunoscut de-a lungul
vremii perfecţionări tehnologice, însă funcţiile lor în cadrul SRA au rămas
nemodificate. La realizarea aparaturii de automatizare sunt utilizate componente
electronice, electrice, optice, mecanice, pneumatice, hidraulice etc.

Exerciţiul 1
Care sunt elementele din structura unui DA și ce funcții îndeplinesc?

În momentul actual, marea majoritate a elementelor DA conţin

importante secţiuni cu componente electronice care includ chiar
microprocesoare. Această înzestrare a conferit, datorită logicii programate,
facilități de configurare, procesare locală, scalare automată etc. Posibilităţile
menţionate justifică într-o oarecare măsură atributul de aparatură inteligentă
(smart) acordat aparaturii moderne de automatizare.
Măsurarea reprezintă un proces experimental de comparare a mărimii
care se măsoară x, numită măsurand cu o altă mărime de aceiaşi natură um ,
numită unitate de măsură.
În România este obligatorie utilizarea unităților de măsură din Sistemul
Internațional (http://utm.md/metrolog/manuale/SI/Cap1-2.pdf).
Rezultatul măsurării este un număr adimensional care arată de câte ori
unitatea de măsură este cuprinsă în măsurand respectiv,
x
n= . (2.67)
um
Relaţia (2.67) permite determinarea valorii x dacă se cunoaşte numărul n
şi dacă unitatea de măsură este definită.

Exerciţiul 2
Definiți noțiunea de măsurare și precizați mărimile fundamentale și
unitățile de măsură aferente din Sistemul Internațional.

3
 lNTRODUCERE ÎN AUTOMATICĂ ȘI CALCULATOARE

Orice proces de măsurare este însoţit de erori, între care semnificative

sunt erorile absolută şi relativă. Eroarea absolută (exprimată în unitatea de
măsură a mărimii măsurate) este definită ca diferenţă între valoarea măsurată xm
şi cea reală xr , respectiv 2
eabs = xm - xr . (2.68)
Eroarea relativă erel , care se exprimă în procente, se defineşte ca fiind
eroarea absolută eabs raportată şi valoarea măsurată xm, conform relaţiei
eabs
erel = ×100 . (2.69)
xm
O eroare relativă aparte este eroarea relativă normată, în care eroarea absolută se
raportează la domeniul de măsurare D, respectiv
eabs
erel norm = ×100 . (2.70)
D
Dacă în relaţia (2.70), eabs se înlocuieşte cu eroarea absolută maximă, se
obţine clasa de precizie CP, care constituie principalul indicator pentru evaluarea
performanţelor unui aparat de măsurat,
eabs max
CP = ×100 . . (2.71)
D
 Exemplul 1
Să se determine eroarea absolută maximă pentru un manometru care are
clasa de precizie CP=1% și care măsoară presiuni în domeniul 0…10 bar.

Din relația (2.71) se obține

CP × D
eabs max = ,
100
de unde prin înlocuiri
1 ×10
eabs max = ,
100
se obține
eabs max = 0,1bar.

2
Întrucât valoarea reală a mărimii nu este cunoscută, rezultă că nici eroarea absolută reală nu
poate fi cunoscută. De regulă valoarea reală xr se înlocuieşte cu o valoare convenţională xc
obţinută cu un aparat de precizie superioară celui cu care se efectuează măsurarea curentă.

4
 lNTRODUCERE ÎN AUTOMATICĂ ȘI CALCULATOARE

În contextul DA prezintă interes sistemele de măsurat la distanţă (SMD),

un asemenea sistem fiind format din traductor, linie de transmisie la distanţă,
aparat de vizualizare (figura 2.28).

x s xm
Instrument de
Traductor
vizualizare

Fig. 2.28. Sistem de măsurat la distanță:

x – mărime care se măsoară; s – semnal; xm – rezultat măsurare.

Testul de autoevaluare 1
Un sistem de măsurat la distanță a temperaturii are domeniul
0…300°C și admite o eroare absolută maximă de 1,5°C. Determinați
clasa de precizie și eroarea absolută maximă pentru clasa de precizie
CP1=0,1.
De regulă un SMD poate avea ca utilizatori regulatorul din cadrul DA sau
operatorul uman. Regulatorului îi este suficient semnalul3 purtător de informaţie
s, în timp ce pentru utilizatorul uman este absolut necesară prezenţa aparatului de
vizualizare.

Exerciţiul 3
Justificați de ce rezultatul măsurării xm constituie variabilă
dependentă pentru SMD reprezentat în figura 2.28.

6-2.4.2 Senzori și traductoare

Traductorul este un element al DA care transpune variaţiile unei mărimi
aplicate la intrare în variaţii ale unui semnal purtător de informaţie.
Cu toate că traductoarele sunt de o mare diversitate, ele pot fi clasificate
după mai multe criterii, dintre care în continuare vor fi prezentate cele mai
importante.
 După mărimea aplicată la intrare traductoarele pot fi de :
temperatură, presiune, debit, nivel, concentraţie, deplasare, forţă etc.
 După natura fenomenelor care stau la baza funcţionării
traductoarelor acestea pot fi generatoare sau parametrice.

3
Un semnal reprezintă o mărime fizică aptă de a se propaga într-un anumit mediu. În general
noţiunea de semnal se referă la acele mărimi fizice care conţin un mesaj destinat unui receptor.
În cadrul DA semnalele pot fi în curent , tensiune, presiune, în cadrul unor domenii unificate
cum ar fi: curent – 4…20 mA, tensiune – 1…5 V, presiune- 0,2… 1 bar.

5
 lNTRODUCERE ÎN AUTOMATICĂ ȘI CALCULATOARE

Traductoarele generatoare generează un semnal purtător de informaţie

dependent de valoarea mărimii aplicate la intrare, folosind pentru aceasta energia
mediului aferent mărimii traduse sau o sursă externă.
Traductoarele parametrice pun în evidenţă variaţiile mărimii aplicate la
intrare, prin variaţii ale unor parametri asociaţi funcţionării lor cum ar fi:
rezistenţa electrică, capacitatea electrică, lungimea, etc.
 După natura semnalului purtător de informaţie asociat
traductoarele pot fi de tip analogic 4 sau discret 5.
 După modalitatea de obţinere a semnalului de ieşire
traductoarele pot fi cu transformare directă sau cu transformări succesive.
Traductoarele cu transformare directă convertesc variaţiile mărimii de
intrare în variaţii ale semnalului printr-o singură transformare.
Traductoarele cu transformări succesive presupun obţinerea variaţiilor
semnalului de ieşire prin două sau mai multe transformări aplicate variaţiilor
mărimii de intrare.
Având în vedere că de regulă semnalele sunt analogice în domeniu
unificat sau numerice, se poate admite că marea majoritate a traductoarelor sunt
cu transformări succesive. În cazul în care sunt necesare două transformări,
traductorul este format din senzor (detector) şi adaptor, a căror interconectare
este ilustrată în figura 2.29.

x mi s
Senzor Adaptor

Fig. 2.29. Structura unui traductor cu două transformări succesive:

x – mărime primară; mi – mărime intermediară; s – semnal.

Exerciţiul 4
Definiți caracteristicile dinamică și statică ale traductorului cu
schema bloc funcțională ilustrată în figura 2.29.

4
Semnalele analogice au variaţii continue similare cu cele ale mărimilor primare pe care le
reprezintă. Relaţiile asociate dependenţei ieşirii faţă de intrare la dispozitivele analogice sunt
funcţii continue liniare sau neliniare.
5
Un semnal discret are asociată o funcţie discretă, respectiv o funcţie f : T  R unde T  Z .
Spre deosebire de un semnal analogic care admite într-un anumit domeniu o infinitate de valori,
un semnal discret are prezintă un număr finit de valori.

6
 lNTRODUCERE ÎN AUTOMATICĂ ȘI CALCULATOARE

În continuare vor fi prezentate trăsături importante ale unor senzori şi

anume: senzorii pentru debit, temperatură, presiune, nivel. Vor fi avute în
vedere cu precădere considerente de ordin fenomenolgic şi al caracterizării
informaţionale (intrare – ieşire).

A. Senzori de debit
Debitul unui fluid este reprezentat de volumul sau cantitatea (masa) din
respectivul fluid care traversează o secţiune în unitatea de timp. Relaţiile de
calcul pentru cele două tipuri de debit sunt:
V
Qv = = S × v [m 3 / s ] ; (2.72)
t
m
Qm = = ρ × S × v [kg / s ] , (2.73)
t
unde:
Qv şi Qm sunt debitele volumic respectiv masic;
S – aria secţiunii de trecere a fluidului în m2;
v - viteza fluidului în m/s;
ρ – densitatea fluidului în kg/m3.

Exerciţiul 5
Determinați relația care există între debitele masic și volumic.

Conform relației (2.73), pentru calculul debitului volumic Qv în

condițiile cunoașterii secțiunii S a conductei, trebuie determinată viteza v a
fluidului6. Între cei mai răspândiţi senzori de debit, sunt cei a căror funcţionare se
bazează pe relația dintre căderea de presiune pe o rezistenţă hidraulică şi viteză.
În figura 2.30 este reprezentată schema unui traductor de debit care conţine un
asemenea senzor.

Q DP Adaptor i
SDS DP/i

Fig. 2.30. Structura unui traductor de debit cu element de strangulare:

SDS – senzor de debit cu strangulare; Q – debit;
DP – diferenţă de presiune; i – semnal de ieşire în curent.

6
Aceiași remarcă este valabilă și în ceea ce privește calculul debitului masic Qm .

7
 lNTRODUCERE ÎN AUTOMATICĂ ȘI CALCULATOARE

Un senzor reprezentativ cu strangulare este cel de tip diafragmă.

Diafragma este un disc metalic cu un orificiu circular (în majoritatea cazurilor
centrat), care se introduce pe tronsonul de conductă perpendicular pe direcţia de
curgere a fluidului, potrivit reprezentării din figura 2.31.
1 2

Q D
d

P1, S1 P2,S2
P 3
DP
P1 5

P2
x

Q DP Q
SDD
4

Fig. 2.31. Elemente ale senzorului de debit tip diafragmă:

1 – schema principială de montaj a diafragmei între flanşe; 2 - vedere frontală a
diafragmei; 3 – variaţia presiunii statice în zona diafragmei; 4 - mărimile asociate
senzorului de debit tip diafragmă (SDD) ; 5 - caracteristica statică a SDD; D –
diametrul interior al conductei; d – diametrul orificiului diafragmei; P1 – presiunea
înaintea diafragmei; P2 – presiunea după diafragmă; Q – debitul; DP – diferenţă de
presiune (P1 – P2 ).

Exerciţiul 6
Pe ce se bazează utilizarea diafragmei ca senzor de debit ?

Montajul efectiv al diafragmei se poate face între flanşe sau în camere de

măsură. În amonte şi în aval faţă de diafragmă există ştuţuri pentru prelevarea
presiunilor statice aferente P1 şi P2, cu ajutorul cărora se determină diferența
(căderea) de presiune DP respectiv
DP = P1 - P2 . (2.74)

8
 lNTRODUCERE ÎN AUTOMATICĂ ȘI CALCULATOARE

Așa cum reiese din figura 2.31-4, caracteristica statică a SDD reprezintă
dependența DP =f(Q). Pentru debitele volumic și masic de lichid expresiile
acestor caracteristici sunt:
 2
DP = 2 Qv pentru debitul volumic; (2.75)
2(S0 )
respectiv
1
DP = Qm2 pentru debitul masic, (2.76)
2  (S0 ) 2

unde:
Qv şi Qm sunt debitele volumic în m3/s respectiv masic în kg/s;
DP – căderea de presiune în N/m2;
S0 – aria orificiului diafragmei în m2 ( S0 = d 2 / 4 );
ρ – densitatea fluidului în kg/m3;
α - coeficiend de debit, adimensional.

 Exemplul 2
Calculați coeficientul de debit α pentru următoarea situație:
- fluid: benzină cu ρ= 0,75 kg/m3 ;
- debitul volumic Qv=200 m3/h;
- diametrul diafragmei d=175 mm;
- căderea de presiune DP=15000 Pa (N/m3).

Din relația (2.74) se obține

Qv 
=
S0 2 DP

cu

 = 0,75 ×1000 = 750 kg / m 3

Qv = 150 / 3600 = 0,04166 m 3 / s
S 0 = d 2 / 4 =  × 0,175 × 0,175 / 4 = 0,024 m 2 .

9
 lNTRODUCERE ÎN AUTOMATICĂ ȘI CALCULATOARE

Înlocuind rezultă
0,04166 750
= = 0,2744
0,024 2 • 15000
Pornind de la relațiile (2.75) și (2.76) se deduc expresiile utile pentru
calculul debitelor de lichid după cum urmează:
2 DP
Qv = α S0 , pentru debitul volumic; (2.77)
ρ
respectiv
Qm = α S0 2 ρDP . pentru debitul masic. (2.78)

Testul de autoevaluare 2
Determinați căderea de presiune pe o diafragmă în următoarele condiții:
debitul masic de apă Qm=4kg/s, d=50 mm, α=0.35.

În ceea ce priveşte adaptorul pentru senzorul tip diafragmă, acesta

converteşte variaţiile de presiune diferenţială în variaţii ale unui semnal ce poate
fi transmis la distanță, cum ar fi de exemplu semnalul în curent.

B. Senzori de temperatură
Temperatura unui corp (solid, lichid sau gazos) poate fi determinată pe
baza influenţei acesteia asupra unei proprietăţi a corpului respectiv sau a altuia,
numit senzor de temperatură care este pus în contact cu el.
Între mărimile semnificative influenţate de temperatură pot fi menţionate:
- tensiunea termoelectromotoare;
- rezistenţa electrică;
- dimensiunile geometrice;
- intensitatea radiaţiilor termice, etc.
În cele ce urmează se vor face câteva referiri la două tipuri de senzori
termoelectrici şi anume la cei de tip termogenerator, respectiv termorezistiv.
 Senzorii de tip termogenerator (termocuplurile) îşi bazează
funcţionarea pe apariţia unei tensiuni termelectromotoare EAB între capetele
libere a doi electrozi A și B sudaţi la un capăt (figura 2.32).

10
 lNTRODUCERE ÎN AUTOMATICĂ ȘI CALCULATOARE

EAB

_
T0 - 1 Fig.2.32. Senzor de temperatură termogenerator
+
(termocuplu):
a – structură principială; b – protecţia
A B termocuplului cu o teacă; A, B – electrozi;
2 EAB – tensiune termoelectromotoare; T, T0 –
temperaturile în zona sudurii, respectiv la
capetele reci; 1 – termocuplu; 2 – teacă de
b protecţie.
a
T

Tensiunea termoelectromotoare EAB se datorează concentraţiei diferite de

electroni liberi în cele două metale A şi B şi are expresia
E AB = α AB(T-T0 ) , (2.79)
unde αAB este sensibilitatea medie a termocuplului iar T şi T0 sunt
temperaturile la care se găsesc capetele sudate, respectiv cele reci.

Exerciţiul 7
Determinați unitatea de măsură în SI pentru sensibilitatea medie a
unui termocuplu.

Din punct de vedere dinamic, transferul termic asociat unui termocuplu

poate fi descris printr-o ecuaţie diferenţială ordinară liniară neomogenă de
ordinul unu, respectiv
dE
+ E = α AB (T-T0 ) ,
a (2.80)
dt
unde constanta de timp a este ordinul (10 – 80 secunde).
Termocuplul este un senzor de tip generator, care generează o tensiune
termoelectromotoare. Dacă se doreşte ca mărime de ieşire un curent în domeniu
unificat (de exemplu 4…20 mA) se utilizează un adaptor tensiune - curent.
Ansamblul celor două elemente formează un traductor de temperatură de tip
generator.

Testul de autoevaluare 3
Determinați răspunsul în timp al unui termocuplu cu următorul MMD
dE
10 + E = 0,045 (T-20 )
dt
știind că E(0)=18 mV și T=620 °C.

11
 lNTRODUCERE ÎN AUTOMATICĂ ȘI CALCULATOARE

 Senzorii de tip termorezistiv (termorezistenţele) îşi bazează

funcţionarea pe dependenţa rezistenţei electrice (mai precis a rezistivităţii7) de
temperatură.
Termorezistenţele sunt confecţionate dintr-un fir de metal pur (platină,
nichel, cupru, fier, wolfram ş.a.) bobinat neinductiv pe un suport izolator şi
introdus într-o teacă de protecţie (figura 2.33).

Fig.2.33. Senzor de temperatură termorerezistiv (termorezistenţă):

1
1 – suport izolator; 2 – rezistenţă bobinată neinductiv;
2 3 – teacă de protecţie.

Pentru senzorii de tip termorezistiv, se poate considera cu bună

aproximaţie, dependenţa între rezistenţă şi temperatură ca fiind de tip liniar,
respectiv>
RT = RT [1 + α (T-T0 )] ,
0
(2.81)
unde RT este rezistenţa la temperatura T;
RT0 – rezistenţa la temperatura de referinţă T0;
α - coeficient de sensibilitate specific materialului
Termorezistenţa este un senzor de tip parametric, parametrul care se
modifică în raport cu temperatura fiind rezistenţa electrică. Dacă se doreşte ca
mărime de ieşire un curent în domeniu unificat (de exemplu 4…20 mA) se
utilizează un adaptor rezistenţă - curent. Ansamblul celor două elemente
formează un traductor de temperatură de tip parametric.
Exerciţiul 8
Definiți caracteristica statică a senzorului de temperatură tip
termorezistiv.

7
Pentru un conductor metalic de lungime L şi secţiune S, rezistenţa electrică se calcule ză cu
relaţia R = ρL/S, unde ρ este o constantă de material, care se numeşte rezistivitate electrică.

12
 lNTRODUCERE ÎN AUTOMATICĂ ȘI CALCULATOARE

A. Senzori de presiune
Cei mai răspândiţi senzori de presiune permit evaluarea presiunii pe baza
unor efecte cum ar fi:
- deformaţia elastică a unui element sensibil sub acţiunea presiunii;
- echilibrarea presiunii necunoscute cu o presiune cunoscută;
- variaţia unor parametri electrici cu presiunea etc.
Pentru exemplificare în cele ce urmează vor fi prezentate câteva elemente
specifice senzorilor de tip element elastic, ca elemente elastice fiind de
menţionat:
- tuburi Bourdon;
- membrane;
- capsule;
- burdufuri
Funcţionarea acestor senzori se bazează pe dependenţa existentă între
deformaţia unui element sensibil de natură elastică şi presiunea la care acesta este
supus.

 Exemplul 3
Fie un traductor liniar de presiune cu abordarea sistemică ilustrată în
figura de mai jos
P i
PT

pentru care se cunosc P ∈[0...10 bar], i ∈[4...20 mA].

Se cere expresia caracteristicii statice a traductorului de presiunea și
graficul său.

Din date rezultă: Pmin=0 bar, Pmax=10 bar, imin = 4 mA,

Imax=20 mA.
Traductorul fiind liniar expresia caracteristicii statice va fi
i = a0 + a1P ,
care va trece prin punctele de coordonate (Pmin, imin) și (Pmax,imax).

13
 lNTRODUCERE ÎN AUTOMATICĂ ȘI CALCULATOARE

Rezultă

i min= a0 + a1Pmin ⇒ 4 = a0 + a1 • 0
i max = a0 + a1Pmax ⇒ 20 = a0 + a1 • 10

de unde a0=4 și a1=1,6 .

Ecuația caracteristicii statice va fi i = 4+1,6P , al cărui grafic este ilustrat

în figura de mai jos. i [mA]
20

4
P [bar]

10

D. Senzori de nivel
Nivelul unui lichid sau nivelul de interfaţă dintre două lichide
nemiscibile (care nu se amestecă) poate fi determinat prin mai multe metode cum
ar fi:
- urmărirea suprafeţei libere a unui lichid sau a suprafeţei de separație
dintre două lichide;
- măsurarea presiunii hidrostatice a unei coloane de lichid;
- urmărirea modificării unui parametru electric dependent de nivel;
- evaluarea debitului de gaz printr-un strat fluidizat (care este funcţie de
nivel).
Între cei mai răspândiţi senzori de nivel sunt cei bazaţi pe urmărirea
suprafeţei de nivel. Principial există două categorii de asemenea senzori şi anume
cu plutitor şi cu imersor.
Plutitorul se deplasează odată cu suprafaţa lichidului, mişcarea sa
determinată de variaţiile de nivel, fiind transmisă permanent în afara
recipientului în care se găseşte lichidul. Spre deosebire de plutitor care pluteşte,
imersorul este parţial scufundat în lichid iar deplasarea sa este diferită de
deplasarea suprafeţei de nivel.

14
 lNTRODUCERE ÎN AUTOMATICĂ ȘI CALCULATOARE

Testul de autoevaluare 4
Fie un traductor liniar de nivel cu abordarea sistemică ilustrată în
figura de mai jos pentru care se cunosc:
H ∈[0...800 mm], i ∈[4...20 mA].
H i
LT
Se cere expresia caracteristicii statice a traductorului de nivel,
graficul său și valoarea nivelului pentru i=10,5 mA.

2.4.3 Instrumente de vizualizare

După cum s-a arătat, a doua componentă a unui sistem de măsurat este
instrumentul de vizualizare (IV). Acesta preia variaţiile semnalului purtător de
informaţie şi oferă valoarea mărimii x aplicate la intrarea traductorului.
În prezent cvasitotalitatea IV sunt reprezentate de instrumente numerice
virtuale, care oferă m utilizatorului alături de valori momentane facilități cum ar
fi istoric, valori medii, tendințe de evoluție etc.
La nivel principial prezintă interes instrumentele de vizualizare bazate pe
metoda de zero. Această metodă se bazează pe compararea şi echilibrarea
semnalului analogic de vizualizat (sau al unui semnal intermediar proporţional cu
cel vizualizat) cu unul de acelaşi fel, dependent liniar de poziţia indicatorului.
Este de menţionat că energia necesară pentru funcţionarea IV din această
categorie nu este preluată din semnal ci de la o sursă externă.
Funcţie de tipul traductorului generator sau parametric, instrumentele de
vizualizare bazate pe metoda de zero pot fi de tip potenţiometru sau de tip
punte.

A. Potenţiometrul automat
În figura 2.34 este prezentată schema principială a unui potenţiometru
electronic automat. La intrarea amplificatorului sensibil la fază A se aplică
tensiunea
ΔU = U c - Ui , (2.82)
unde: Uc este tensiunea cunoscută (culeasă între capătul a al potenţiometrului şi
cursor);
Ui – tensiunea necunoscută (de la traductor).
Dacă tensiunile Ui şi Uc sunt egale, rezultă ΔU = 0 şi în consecinţă asupra
motorului MR nu se va exercita nici o comandă. Dacă Ui ≠ Uc atunci ΔU ≠ 0 şi
amplificatorul A va genera tensiune de comandă Ucom către motorul MR

15
 lNTRODUCERE ÎN AUTOMATICĂ ȘI CALCULATOARE

proporţională cu ΔU8. După cum se observă din figura 2.34 rotorul motorului
antrenează cursorul potenţiometrului (legătura mecanică este reprezentată
punctat) şi odată cu acesta indicatorul dispozitivului de înregistrare I. Cursorul va
fi antrenat în sensul micşorării şi în final a anulării abaterii ΔU. Pe scala gradată
SG este indicată valoarea mărimii aplicată la intrarea traductorului.

E
+ -

R
a SG
b I
-
+
Uc Ucom

ΔU A MR

+ Ui -
Ualim

Fig. 2.34. Schema principială a unui potenţiometru electronic automat:

A – amplificator electronic sensibil la fază; MR – motor electric reversibil;
E – sursă aferentă potenţiometrului; Ualim – tensiune
de alimentare a MR; Ucom- tensiune de comandă pentru MR.
R – potenţiometru;
SG – scală gradată; I – indicator.
Din figura 2.34 rezultă că potenţiometrul are structura şi comportamentul
unui SRA abatere care funcţionează în regim de urmărire9. Atunci când apare o
diferenţă ΔU ≠ 0, sistemul îşi modifică mărimea de comandă (tensiunea de
comandă a MR) până când, prin intermediul transmisiei mecanice se restabileşte
egalitatea între tensiunile Uc şi Ui.

Testul de autoevaluare 5
Identificați referința potențiometrului automat.

8
Deoarece ΔU poate fi pozitivă sau negativă iar motorul MR (reversibil) se poate roti în ambele
sensuri, rezultă că amplificatorul A trebuie să fie sensibil la fază, respectiv să simtă sensul
diferenţei ΔU.
9
Variaţiile tensiunii Uc urmăresc variaţiile tensiunii de intrare Ui.

16
 lNTRODUCERE ÎN AUTOMATICĂ ȘI CALCULATOARE

B. Puntea automată
Metoda punţii echilibrate este tot o metodă de zero, starea sesizată în
acest caz fiind starea de dezechilibru a unei punţi rezistive. După cum se observă
din figura 2.35, puntea utilizată este o punte Wheastone care conține pe una
dintre laturi rezistența unui sensor termorezistiv RT, iar pe latura opusă rezistența
montată potentiometric R1, al cărui cursor este acționat de motorul reversibil MR.
Presupunând puntea echilibrată10, o modificare a rezistenţei RT a
traductorului o va dezechilibra. Tensiunea de dezechilibru ΔU va fi aplicată
amplificatorului A care va genera la ieşire o tensiune de comandă Ucom
proporţională cu valoarea aplicată la intrare. Servomotorul MR va deplasa
cursorul potenţiometrului R1 și în același timp indicatorul I, în sensul restabilirii
echilibrului punţii.
A SG
I
R2
-
E R1
D Ucom
B
ΔU A MR
RT R3

C
Ualim

Fig. 2.35. Schema principială a unei punţi electronice automate:

A – amplificator electronic sensibil la fază; MR – motor electric reversibil;
E – sursă aferentă punţii; RT – rezistenţa traductorului parametric; R1-rezistență
reglabilă montată potențometric; R2, R3 – rezistențe fixe; Ualim – tensiune
de alimentare a MR; Ucom- tensiune de comandă pentru MR;
I – indicator; SG – scală gradată.

Ca şi potenţiometrul, puntea are structura şi funcţionarea unui SRA

abatere, unde referinţa este reprezentată de starea de echilibru a punţii.

10
La o punte echilibrată tensiunea între punctele aferente diagonalei nealimentate este nulă şi
produsele valorilor rezistenţelor din braţele opuse sunt egale respectiv RAB x RCD = RAD x RBC

17
 lNTRODUCERE ÎN AUTOMATICĂ ȘI CALCULATOARE

Lucrare de verificare
1. Definiți noțiunea de măsurare.
2. Ce elemente sunt incluse într-un sistem de măsurare la distanță ?
3. Ce este un traductor ?
4. Cum este caracteristica statică a unui senzor de debit tip diafragmă,
din punctul de vedere al liniarității ?
5. Care este cauza apariției tensiunii termoelectromotoare la un
termocuplu ?
6. Caracterizați din punct de vedere informațional un termocuplu.
7. Cu ce tip de instrument de vizualizare (bazat pe metoda de zero) se
conectează un senzor tip termocuplu ?
8. Explicați funcționarea ca sistem automat a unei punți cu echilibrare
automată.

Rezumat
Într-un dispozitiv de automatizare traductorul realizează funcția de
măsurare.
Un sistem de măsurare la distanță include pe lângă traductor un
instrument de vizualizare.
Senzorii de temperatură pot fi de tip termogenerator sau termoelectric.
Senzorii de debit tip diafragmă se bazează pe dependența dintre debit și
căderea de presiune pe aceasta.
Metoda potențiometrului este destinată traductoarelor de tip generator
iar metoda punții este destinată traductoarelor parametrice.

Răspunsurile
Funcțiileladetestele de autoevaluare
transfer reprezintă o modalitate de caracterizare intrare-
ieșire a sistemelor liniare.
1.
Enunț
Determinarea funcțiilor de transfer se bazează pe utilizarea
transformatei Laplace.
Un sistem de măsurat la distanță a temperaturii are domeniul
Prin transformata
0…300°C și admiteLaplace se realizează
o eroare trecerea de
absolută maximă din1,5°C.
domeniul timpului
Determinați
în domeniul timpului în domeniul frecvenței.
clasa de precizie și eroarea absolută maximă pentru clasa de precizie
CP1=0,1.
Pentru elementele interconectate în structuri complexe, determinarea
funcției Rezolvare
de transfer echivalente presupune descompunerea structurii complexe
în structuri elementare de tip serie, paralel, cu reacție.
eabs max 1,5
. CP = • 100 = • 100 = 0,5.
D 300
CP • D 0,1 • 300
eabs max = 1 = = 0,3 C.
100 100

18
 lNTRODUCERE ÎN AUTOMATICĂ ȘI CALCULATOARE

Răspunsurile la testele de autoevaluare

2.
2.
Enunț
Determinați căderea de presiune pe o diafragmă în următoarele
condiții: debitul masic de apă Qm=4kg/s, d=50 mm, α=0.35.
Rezolvare
d 2  (50 ×10 -3 ) 2
S0 = = = 0,0019625 m 2
4 4
Înlocuind datele din enunț și S0 se în realația (2.75) rezultă
1 2 16
DP = 2 Qm =
2 (S0 ) 2 • 1000 • (0,35 • 0,0019625 ) 2
16
DP = 2 =16956 ,4357 N / m 2
2 • 1000 • (0,35 • 0,0019625 )
DP = 0.16597 bar =1693.57 mmH 2O
2.
3.
3.
Enunț
Determinați răspunsul în timp al unui termocuplu cu următorul MMD
dE
10 + E = 0,045 (T-20 )
dt
știind că E(0)=18 mV și T=620 °C.
Rezolvare
Înlocuind T=620°C, MMD devine
dE
10 + E = 0,045 ( 620 -20 )
dt
dE
10 + E = 2,7
dt
dE
∫ 2,7 - E
= 0,1 ∫dt + C 1

-0,1t - C1
2,7 - E = e

E = 2,7 - Ce -0,1t unde C  e C 1

Din E (0) = 2,7 - C și E (0) = 18 rezultă 2,7 - C = 18 sau C = -15,3

Soluția este E = 2,7 + 15,3 e -0,1t cu graficul -

19
 lNTRODUCERE ÎN AUTOMATICĂ ȘI CALCULATOARE

Răspunsurile la testele de autoevaluare

3. - continuare
Soluția este E = 2,7 + 15,3 e -0,1t cu graficul -
E [mV]
18

2,7
t

4.
Enunț
Fie un traductor liniar de nivel cu abordarea sistemică ilustrată în
figura de mai jos pentru care se cunosc:
H ∈[0...800 mm], i ∈[4...20 mA].
H i
LT
Se cere expresia caracteristicii statice a traductorului de nivel,
graficul său și valoarea nivelului pentru i=10,5 mA.

Rezolvare
Din date rezultă: Hmin=0 mm, Hmax=800 mm,
imin = 4 m,. imax=20 mA.
Traductorul fiind liniar, expresia caracteristicii statice va fi
i = a0 + a1H , care va trece prin punctele de coordonate
(Hmin, imin) și (Hmax,imax).

Se obține:

i min= a0 + a1H min ⇒ 4 = a0 + a1 • 0

i max = a0 + a1H max ⇒ 20 = a0 + a1 • 800

de unde a0=4 și a1=16/800=0,02 .

Ecuația caracteristicii statice va fi

i = 4+ 0,02 H , al cărui grafic este ilustrat mai jos. -

20
 lNTRODUCERE ÎN AUTOMATICĂ ȘI CALCULATOARE

Răspunsurile la testele de autoevaluare

4 - continuare
i [mA]
20

H [mm]
800

Din ecuația caracteristicii statice rezultă

i-4
H=
0,02
Considerând i=10,5 mA se obține
10,5 - 4 6,5
H= = = 325 mm
0,02 0,02

21
 lNTRODUCERE ÎN AUTOMATICĂ ȘI CALCULATOARE

Bibliografie
1. Cîrtoaje, V. Teoria sistemelor automate. Analiza elementară în domeniul
timpului. Ploieşti, Editura Universităţii din Ploieşti, 2004.
2. Dumitrescu, St., Chiriac, G. Tehnica măsurării. Ploieşti, Editura
Universităţii din Ploieşti, 2000.
3. Ionescu, G., Ionescu, V. ş.a. Automatica de la A la Z. Bucureşti, Editura
Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987.
4. Marinoiu, V., Paraschiv, N. Automatizarea proceselor chimice.
Bucureşti, Editura Tehnică, 1992.
5. Marinoiu, V., Paraschiv, N., Pătrăşcioiu Cr. Automatizarea proceselor
chimice – Îndrumar de laborator, Ploieşti, Institutul dr Petrol şi Gaze,
1978.
6. Paraschiv, N. Introducere în ştiinţa sistemelor şi calculatoarelor,
Ploiești, Editura Universității Petrol-Gaze din Ploiești, 2011.
7. Popa Cr., Popescu Cr. Introducere în ştiinţa sistemelor şi laboratoarelor.
Suport laborator, Editura Universităţii Petrol – Gaze din Ploieşti, 2005.
8. http://utm.md/metrolog/manuale/SI/Cap1-2.pdf

22