Universitatea TRANSILVANIA din Braşov

Facultatea de Alimentaţie şi Turism

Specializarea: IMAPA & IMIT

Cursul 2

SISTEME, UTILAJE,
INSTALAŢII PENTRU
AGREMENT
PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNT DE ZI
Anul III

Titular curs,
Prof.dr.-habil.ing.MSc. Walter THIERHEIMER
 În figura 2.7 se prezintă schema bloc a
unui sistem automatizat închis.
Instalaţiile de automatizare se pot deci clasifica,
din punct de vedere al circuitelor de comandă,
în:
1) Instalaţii de automatizare cu circuit
Fig.2.7: Schema bloc a unui sistem deschis – care au un singur sens de transmitere
automat închis (sau cu reacţie) a semnalului – cel al comenzii date. Ele
reprezintă, de fapt, sisteme de comandă automată.
În sistemul automat cu circuit deschis mărimea de ieşire a semnalului nu
influenţează în nici un fel mărimea de intrare, figura 2.8.
Putem spune că sistemul nu este sensibil la eroarea sa.
De asemenea, precizia unui sistem automat in circuit deschis depinde numai de
linearitatea elementelor sale componente.
2) Instalaţii de automatizare cu circuit închis sau instalaţii automate de tip servo,
întrucât servesc informaţia propriei realizări, figura 2.7.
Se observă că instalaţia automată în circuit închis se cuplează cu instalaţia
automatizată în două puncte. Prin cel de sus se
transmite comanda, iar prin celălalt punct reacţia.
Legătura superioară, prin care se transmite
comanda se numeşte legătura principală sau
Fig.2.8: Schema bloc a unui sistem directă, iar cea inferioară, pe unde se primeşte
automat deschis informaţia asupra stării mărimii de ieşire, se
numeşte legătura secundară (inversă sau de
reacţie). Se stabileşte deci un circuit (contur) funcţional închis sau o buclă de
automatizare. Schemele în circuit închis sunt acţionate nu de mărimea de intrare ci de
mărimea de acţionare a (în acest caz, eroarea ε).

2.2.1 Dispozitivul de automatizare

Dispozitivul de automatizare cuprinde următoarele componente (fig. 2.9).

- Elementul de măsurare M format eventual din două părţi: senzor şi
amplificator de semnal, (fig. 2.9);
- Regulatorul R care cuprinde de obicei şi elementul de comparaţie D;
- Elementul de execuţie E;
- Convertorul de semnal: electronic, pneumatic sau pneumatic-electronic.
În cazul sistemelor de reglare în
care mărimea de intrare i în sistem nu
este constantă ci depinde de parametrii
din afara sistemului, dispozitivul de
automatizare cuprinde şi un element
sensibil care determină valoarea mărimii
electrice i. De asemenea dispozitivul de
automatizare poate să mai cuprindă
elemente de calcul pentru adunarea-
scăderea, înmulţire-împărţire, extrageri
Fig.2.9: Componenţa dispozitivului de de rădăcini pătrate, integrare, derivare,
automatizare etc.

2
 Fig.2.10: Structura unui sistem electronic unificat de elemente de automatizare
Sarcina proiectantului sistemului de automatizare constă, plecând de la
caracteristicile procesului şi cerinţele impuse reglării automate, în a stabili componenţa
dispozitivului de automatizare şi deci caracteristicile elementelor respective. Pentru a se
putea realiza sisteme de reglare cu un număr mai redus de elemente s-au conceput
pentru parametrii industriali frecvent întâlniţi şi pentru domenii de variaţie diferite ale
acestor parametri ansamble de elemente denumite ‚‚sisteme de elemente şi blocuri
unificate”. Asemenea sisteme se realizează atât cu semnale electrice cât şi cu semnal
pneumatic. Figura 2.10 reprezintă structura unui asemenea sistem unificat electronic cu
principalele elemente componente.
Prima grupă dintr-un sistem unificat o constituie traductoarele mărimilor
măsurate. Acestea pot fi formate din elementul sensibil şi un amplificator de semnal,
adică din două unităţi distincte sau de un singur dispozitiv care să cuprindă ambele
funcţiuni.
În figura 2.10. prima categorie cuprinde:
a) măsurările de temperatură formate din elementele sensibile:
(1) termocuple,
(2) termorezistenţe,
(3) pirometrul de radiaţie şi
(4) amplificatorul de semnal;
b) măsurările de debit formate din elementele sensibile:
(7) diafragmă pentru presiune diferenţială,
(9) debitmetru electromagnetic şi
(10) şi (8) amplificatoare de semnal;
c) măsurările de pH cu:
(11) element sensibil şi amplificatorul de semnal (12).
În a doua categorie în figura 2.10 s-au indicat elementele de măsurare care
cuprind într-o singură unitate constructivă elementul sensibil şi adaptorul cum este cazul
3
cu măsurările de presiune (5) şi nivel (6). În toate cazurile amplificatoarele de semnal
(adaptoarele) primesc mărimea de ieşire din traductor şi transformă variaţia acestei
mărimi într-o variaţie a unei mărimi electrice (semnal unificat) caracteristică sistemului
unificat şi care poate fi de exemplu: 4 … 20 mA c.c., 2 … 10 mA c.c., 0 … 5 mA c.c.,
0 … 5 V c.c., etc.
A doua grupă în figura 2.10 cuprinde:
(13) aparatele indicatoare,
(14) înregistratoare,
(15) elementele de calcul – adunare/scădere, extragere rădăcină pătrată,
înmulţire/împărţire, etc.,
(16) integratoare de diferite tipuri,
(17) element de comandă manuală,
(18) programatoare de diferite tipuri,
(19) limitator de semnal,
(20) element de raport,
(21) dispozitiv de alarmă cu semnal unificat, etc.
A treia grupă o constituie regulatoarele, care pot fi:
- regulatoare de diferite tipuri cu caracteristici de reglare P, I şi D, în diferite
combinaţii (22),
- regulatoare bi şi tripoziţionale (23).

În ultima grupă sunt cuprinse elementele sistemului unificat care fac legătura cu
elementele de execuţie şi anume:
- convertorul electro-pneumatic (24) care transformă semnalul unificat
electric într-un semnal unificat pneumatic care comandă elementul de
execuţie,
- supapă pneumatică (25),
- amplificatorul (26) prin care se comandă supapa (27) cu acţionare
electrică sau un releu de putere (28) prin intermediul căruia acţionează
regulatorul (23).
O componenţă analogă o au şi sistemele unificate pneumatice.
În timp ce semnalul din sistemele unificate pneumatice este standardizat pe plan
mondial şi anume este 0,2 … 1,0 kgf/cm2
Pentru legătura dintre regulator şi elementul de execuţie sunt prevăzute
adaptoare de ieşire (convertoare). În cazul sistemelor unificate electronice aceste
adaptoare sunt de tip electric-electric. Dacă elementul de execuţie este pneumatic, de
exemplu, o supapă cu acţionare pneumatică. În cazul sistemelor unificate pneumatice,
convertoarele de ieşire pot fi de tip pneumatic-pneumatic sau pneumatic-electric, în
funcţie de natura elementului de execuţie.
Trebuie menţionat că este posibilă realizarea de sisteme de reglare şi cu
elemente care nu fac parte din sisteme unificate. Alegerea se face ţinând seama de
costul investiţiei, uniformizarea aparaturii întrebuinţate, formarea personalului de
întreţinere şi exploatare şi de cerinţele impuse sistemului de reglare respectiv. În cele
ce urmează se vor examina caracteristicile elementelor componente ale dispozitivului
de automatizare în special din punct de vedere al prezenţei lor într-un sistem de reglare.

2.2.2 Traductoare

Traductorul sau elementul de măsurare indicat prin litera M (TrI sau TrR), ocupă
în sistemul de reglare poziţia arătată în figura 2.11. Mărimea de intrare în acest element
este mărimea de ieşire y din proces şi mărimea de ieşire este r. Precizia unei reglări

4
 automate depinde de calitatea acestui element şi a elementului de comparaţie EC mai
mult decât de al celorlalte elemente din sistemul de reglare. Alegerea lui trebuie făcută
cu deosebită atenţie. De altfel, valoarea mărimii reglate y nu este indicată sau
înregistrată direct ci numai prin intermediul mărimii r. Mărimea u poate fi calculată însă
ţinând seama de valoarea mărimii r şi de caracteristicile lui M. Mărimea r provine din
prezenţa la intrarea în traductor a mărimii y şi din influenţe nedorite în funcţionarea
acestui element, influenţe ce dau naştere la erori. Aceste erori provin în special din
modificări în mediul înconjurător, pentru eliminarea cărora se întrebuinţează compensări
sau termostatări şi, dacă este cazul, din variaţii în alimentarea cu energie a elementului.
Alte surse de erori ale elementului de
măsurare sunt: vibraţiile, câmpurile magnetice,
variaţii în presiunea barometrică.
Pe de altă parte este necesar ca
amplasarea elementului de măsură să fie făcută
cu multă atenţie pentru a se obţine performanţe
Fig.2.11: Poziţia traductorului în sistemul optime în sistemul de reglare atât în regim
de reglare staţionar cât şi în cel tranzitoriu. În unele
sisteme cu amplasare corectă a elementului de
măsurare se poate obţine o reducere a timpului
mort.

2.2.3 Regulatoare

Din punct de vedere constructiv, regulatorul formează de obicei o singură unitate

cu elementul de comparaţie. Poziţia lor este observată în schema bloc din
figura 2.11.
Elementul de comparaţie are două mărimi de intrare:
- mărimea de intrare i, introdusă din afara sistemului de intrare şi
- mărimea de reacţie r, care soseşte de la elementul de măsurare M.
În elementul de comparaţie se realizează diferenţa între i şi r. Mărimea de ieşire
din acest element este mărimea de acţionare a. Oricare ar fi dispozitivul cu care se
realizează acest calcul, valoarea a nu va ajunge imediat la valoarea finală, dacă variază
i şi/sau r, adică pot să apară întârzieri determinate de constantele de timp ale
elementului de comparaţie. Aceste constante de timp sunt însă foarte mici şi sunt
considerate în practică egale cu zero. Funcţionarea elementului este deci descrisă de
relaţia algebrică a = i - r.
Regulatorul primeşte la intrare mărimea de acţionare a şi produce la ieşire o
mărime u denumită mărime de comandă. Relaţia care leagă pe u de a determină
caracteristica regulatorului din punct de vedere al influenţei lui în sistemul de reglare
independent de felul în care se realizează fizic această relaţie.