Cuprins

Argument

Cap. 1. Caracterizare generală S.R.A

1.1.Clasificarea S.R.A
1.2. Schema bloc a unui sistem de reglarea automată

Capitolul 2 Elemente de executie

2.1. Clasificarea elementelor de execuţie
2.2. Schema bloc a unui element de execuţie EE
2.3. Elemente de actionare
2.3.1. Acţionarea electrică
2.3.2. Elemente de actionare pneumatice (servomotoarele
pneumatice)
2.3.3. Organe de reglare.
2.3.4.Organe de executie

Cap. 3. Norme de protecţia muncii

Bibliografie

1
 Argument

Automatica cuprinde totalitatea metodelor si a mijloacelor tehnice prin

care se stabilesc legaturi corespunzatoare intre instalatiile tehnologice si
dispozitive anume introduse, astfel incat conducerea proceselor de
productie sa se desfasoare fara interventia directa a omului.
Principalele avantaje ale automatizării constau în:
- creşterea productivităţii muncii;
- îmbunătăţirea calităţii muncii;
- reducerea efortului intelectual depus de oameni în cadrul
procesului de producţie.
În structura oricărei instalaţii automatizate se disting:
- instalaţia tehnologică;
- dispozitivul de automatizare;
Automatizarea proceselor de productie se realizeaza prin sisteme
automate, formate din elemente componente, care se realizeaza in
schemele functionale, simbolizate printr-un dreptunghi.
Fiecare astfel de element cumuleaza urmatoarele proprietati:
- reprezinta o unitate fenomenologica sau functionala bine definita si
relativ simpla, ca de exemplu un motor sau transformator electric, o
pompa sau un ventilator, o termorezistenta sau un tahogenerator, un
robinet sau o clapeta de gaze, un cuadripol electric sau un bloc
electronic;
- poseda cel putin un semnal de intrare si unul de iesire (elementul de
comparatie are cel putin doua semnale de intrare si un semnal de
iesire), ca de exemplu: tensiuni electrice, forte, temperaturi, presiuni,
concentratii chimice, deplasari rectilinii sau unghiulare;
- transferul semnalelor este unidirectional, intodeauna de la intrare
spre iesire. La un termocuplu, de exemplu, semnalul de intrare este
temperatura (in grade c), iar cel de la iesire este tensiunea (in mV) si
nu invers;
- semnalul de iesire depinde numai de semnalul de intrare si de
structura elementului. Aceasta dependenta se exprima, de obicei, fie
pe cale analitica (ecuatii diferentiale sau algebrice), fie
grafoanalitica(curbe, diagrame).

2
 Cap. 1. Caracterizare generală S.R.A

1.1.Clasificarea S.R.A.

Clasificarea SRA se face în raport cu unele criterii:

a) In raport cu principiul de functionare:

- SA conventionale sisteme de urmarire, pentru care i prezinta o
comportare intamplatoare (deci necunoscuta in raport cu timpul).
- SA specializate, care asigura, pe langa conditia a = 0 sau alte
conditii mai severe de incadrare a functionarii, in anumiti indicatori de
performanta impusi. In categorie se grupeaza SA adaptive, optimale
sau extremale.
b) In raport cu variatia in timp a lui i(t), sistemele de reglare automata se impart in:
- SRA de stabilizare, daca i(t) = constant, ca de exemplu in cazul
mentinerii constante a nivelului de lichid dintr-un rezervor, a turatiei
unui motor electric a tensiunii la borne unui generator.
- SRA cu program variabil, daca i(t) variaza dupa o lege prestabilita,
ca de exemplu temperatura intr-un cuptor electric,puterea activa a
unui grup electrogen.
- SRA de urmarire, daca i(t) prezinta o evolutie in timp necunoscuta
aprioric, ca de, care asigura anularea, sau tinand sa anuleze
abaterea de reglaj a =i-r (unde i se considera semnalul de intrare si r
se considera semanlul de reactie). In aceasta categorie se includ si
sistemele de reglare automata, pentru care i prezinta o comportare
predeterminata ( deci cunoscuta in raport cu timpul )si exemplu
urmarirea unei tinte mobile, sau urmarirea unei concentratii chimice,
functie de o perturbatie intamplatoare.
3
c) In raport cu marimea inertiilor instalatiei tehnologice, Sa se pot
grupa:
- SA pentru procese lente, avand constantele de timp sub 10 s, ca de
exemplu instalatiile chimice, termoenergetice.
- SA pentru procese rapide, avand constantele de timp sub 10 s, ca de
exemplu actionarile electrice, reglarea tensiunii generatoarelor
electrice.

d) In raport cu numarul semnalelor de intrare si de iesire se

deosebesc:
- SA monovariabile, avand un singur semnal de intrare si de iesire;
- SA multivariabile, avand mai multe semnale de intrare si de iesire.
e) In raport cu numarul circuitelor de reactie (de obicei negativa), se
pot grupa in:
- SA cu un singur circuit de reactie;
- SA cu mai multe circuite de reactie, care pot fi incrucisate sau
neancrucisate.

f) In raport cu comportarea liniara sau neliniara a elementelor

componente, se pot clasifica in:
- SA liniare, avand toate elementele componente liniare. Un element
liniar respecta principiul superpozitiei efectelor, iar dependenta
semnalului de iesire fata de intrare se defineste prin ecuatii diferentiale
liniare cu coeficienti constanti. Daca acesti coeficenti depind si de
timp, elementul se considera tot liniar, dar variant in timp;
- SA neliniare, contin cel putin un element neliniar. Un element neliniar
nu respecta principiul superpozitiei efectelor. Deoarece elementele
neliniare prezinta o mare diversitate, ele se considera a fi definitiv
altfel decat prin ecuatii diferentiale liniare, cu coeficenti,sau variabili in
raport cu timpul.

g) In raport cu forma de variatie in timp a semnalelor, din

componenta sistemului, deosebim:
- SA cu semnale continue;
- SA cu semnale discontinue, de obicei sub forma unor impulsuri,
modulate in amplitudine, durata, frecventa pozitie.
- SA cu semnale sinusoidale, modulate in amplitudine, frecventa, faza.

1.2. Schema bloc a unui sistem de reglarea automată

4
 Prin Sistem de Reglare Automată (SRA) se înţelege un sistem
realizat astfel încât între mărimea de ieşire şi mărimea de intrare se
realizează automat, fără intervenţia omului, o relaţie funcţională care
reflectă legea de conducere a unui proces.
Elementul de comparaţie (EC) are rolul de a compara permanent
mărimea de ieşire a instalaţiei tehnologice cu o mărime de acelaşi fel cu
valoare prescrisă (considerată constantă), rezultatul comparaţiei fiind
semnalul de eroare ε.
Regulatorul automat (RA) are rolul de a efectua anumite operaţii
asupra mărimii ε primită la intrare, respectiv are rolul de a prelucra această
mărime după o anumită lege, numită lege de reglare, rezultatul fiind
mărimea Xc aplicată ca mărime de comandă elementului de execuţie.
Elementul de execuţie (EE) are rolul de a interveni în funcţionarea
instalaţiei tehnologice pentru corectarea parametrilor reglaţi conform
mărimii de comandă transmise de RA.
Instalaţia tehnologică (IT) este în cazul general un sistem supus unor
acţiuni externe numite perturbaţii şi acţiunii comenzii generate de RA a
cărui mărime de ieşire este astfel reglată conform unui program prescris.
Traductorul (Tr) este instalat pe bucla de reacţie negativă are rolul de
a transforma mărimea de ieşire a IT de regulă într-un semnal electric
aplicat EC.

Fig. 1 Modelul structural al unui sistem de reglare automată (SRA)

Elementele componente ale schemei unui SRA:

E.C. – element de comparaţie;

R.A. – regulator automat;
E.E. – element de execuţie;
I.T. – instalaţie tehnologică;
Tr - traductor

5
Mărimi care intervin în schema de elemente a unui SRA:

U – mărime de intrare a sistemului;

ε – semnalul de eroare;
Yr – mărime de reacţie;
Xc – mărimea de ieşire a regulatorului automat;
Xm– mărime de intrare a instalaţiei tehnologice;
Y – mărime de ieşire a sistemului (a instalaţiei tehnologice);
P – perturbări.

Capitolul 2 Elemente de executie

Elementele de execuţie sunt componente ale sistemelor automate

care primesc la intrare semnale de mică putere de la blocul de conducere
şi furnizează mărimi de ieşire, în marea majoritate a cazurilor, de natură
mecanică (forţe, cupluri) capabile să modifice starea procesului în
conformitate cu algoritmul de conducere stabilit.

Având un dublu rol, informaţional şi de vehiculare a unor puteri

importante, elementele de execuţie au o structură complexă, reprezentând
subsisteme în cadrul sistemelor automate. În general, elementul de
execuţie este format din două părţi distincte: motorul de execuţie motor
electric (ME) (numit şi servomotor) şi organul de execuţie (OE)
Relaţia care se stabileşte între mărimile m de la ieşirea elementului de
execuţie (EE) (mărimea de execuţie) şi c mărimea de intrare a EE
(provenită de la regulator) defineşte comportarea EE în regim staţionar.
Raportul dintre aceste mărimi, pentru orice valoare a lui c, ar fi ideal să fie
constant, dar intervin în cursul funcţionării EE anumiţi factori care
influenţează mărimea m (frecări, reacţii ale mediului ambiant, greutăţi
neechilibrate etc.).

6
 Există cazuri când trecerea de la regulator la EE trebuie adaptată,
folosind un convertor care transformă mărimea de comandă, de exemplu
din electrică în hidraulică, dacă intrarea în EE trebuie să fie hidraulică.
EE poate acţiona asupra modificării de energie în două moduri:
 Continuu, dacă mărimea m poate lua orice valoare cuprinsă
între două valori limită;
 Discontinuu, dacă mărimea m poate fi modificată numai pentru
două valori limită (dintre care cea inferioară este în general zero).
Dacă intervenţia asupra organului de execuţie se realizează manual,
partea motoare ME nu mai este necesară.

2.1. Clasificarea elementelor de execuţie

După natura sursei de energie folosite pentru alimentarea părţii

motoare, elementele de execuţie se pot clasifica în:
 Electrice;
 Hidraulice;
 Pneumatice.

Prezentăm în sinteză o clasificare a elementelor de executie.

De curent alternativ
Motor rotativ De current continuu
Electric
Solenoid

Motor Cu membrană
de execuţie Pneumatic sau Cu piston Cu 2 feţe
Hidraulic active
Cu o faţă
activă
Cu distribuitor
Mixt
Reostat
De joasă tensiune
Electric Întrerupător De înaltă tensiune
Organ
de execuţie Cu dublă
Neelectric Robinet acţiune

7
 Cu simplă acţiune
Vană Clapetă
Plană
(fluture)

Tab. 2.1. Clasificare elemente de executie

2.2. Schema bloc a unui element de execuţie EE

Structura unui element de execuţie rezultă din figura 2.1 şi se compune

din două parţi: elementul de acţionare şi organul de reglare.

Fig.2.1. Schema bloc a unui element de execuţie EE

Elementul de acţionare are rolul de a transforma semnalul de comandă,

primit de regulator intr-un cuplu de forţă cu care acţionează asupra
organului de reglare.
Pentru generarea cuplurilor sau forţelor sunt necesare surse de energie
exterioare.
Organul de reglare este elementul care intervine in instalatia
tehnologica, modificand sub actiunea fortei sau cuplului generat de

8
servomotor, cantitatile de material sau energie necesare procesului.
Marimea de iesire a organului de reglare este, de regula, sub forma unei
deplasari liniare sau unghiulare.

2.3. Elemente de actionare

2.3.1. Acţionarea electrică

Acţionarea electrică a organelor de execuţie se realizează cu

electromagneţi sau cu motoare electrice de curent continuu sau de curent
alternativ.
Folosind electromagneţi, se obţine o acţionare discontinuă, bipoziţională,
întrucât se pot obţine la ieşire două poziţii staţionare (închis-deschis,
dreapta-stânga); trecerea de la o stare la alta se face într-un timp scurt.
În multe procese tehnologice cu reglare automată, pentru variaţia
mărimii de acţionare (de exemplu, pentru reglarea temperaturii, debitului,
presiunii etc.) trebuie modificată poziţia elementelor de reglare ale
organului de execuţie (vanelor, supapelor, cursoarelor etc.), care determină
valoarea fluxului de energie condus spre obiectul reglării. Această
comandă se poate realiza şi cu motoare electrice.
Pentru organele de execuţie de putere mică se folosesc în general
motoare bifazate (asincrone) cu rotorul în scurtcircuit, iar pentru organe de
execuţie de puteri mari, motoare trifazate cu rotorul în scurtcircuit.
Se construiesc servomotoare asincrone în următoarele variante: cu o
singură rotaţie, cu mai multe rotaţii sau cu o cursă rectilinie. Cele cu mai
multe rotaţii, la care cursa completă a elementului de reglare corespunde
cu câteva rotaţii ale arborelui de ieşire, se folosesc mai frecvent pentru
acţionarea robinetelor sau a supapelor regulatoare.
La servomotoarele cu mişcare rectilinie, arborele de ieşire este
înlocuit printr-o tijă, a cărei cursă completă corespunde cu cursa completă
a elementului de reglare. Parametrii principali, în funcţie de care se aleg
elementele, sunt: cuplul de rotaţie la arborele de ieşire sau forţa la
dispozitivul cu cursă rectilinie şi durata unei rotaţii complete a arborelui de
ieşire sau a unei curse complete a tijei.
Acţionările electrice cu motoare se împart în două grupe:
 Cu viteză constantă;
 Cu viteză variabilă.
Pentru comanda motoarelor bifazate şi trifazate asincrone se
folosesc bobine de reactanţă cu saturaţie (amplificatoare magnetice).
9
 Din punct de vedere constructiv, partea motoare a elementului de
execuţie este construită din două subansambluri independente:
 Amplificatorul de execuţie;
 Motorul de execuţie.
În cazul motoarelor de curent continuu, comanda se poate face în două
moduri:
 Variind curentul de excitaţie şi menţinând constant curentul
din indusul motorului;
 Variind curentul din indusul motorului şi menţinând
constant curentul de excitaţie.
În general, în SRA se întrebuinţează metoda a doua, pentru că
pierderile de energie sunt mai mici. Aceste motoare sunt folosite mai ales
în SRA în care parametrul legat este turaţia sau un cuplu.
Avantajele utilizării servomotoarelor de c.c. decurg din cerinţele de
funcţionare ale acestora:
 Posibilitatea de reglaj în limite largi;
 Stabilitate a vitezei;
 Putere de comandă mică;
 Cuplu de pornire şi viteză de răspuns mare.
Dezavantajul folosirii motoarelor de c.c. îl constituie apariţia scânteilor la
colector în timpul comutaţiei, făcându-l nefolosibil în medii inflamabile sau
explozive, precum şi producerea de perturbaţii radiofonice.
Elementele de actionare electrice, numite si servomotoare electrice,
sunt intalnite sub forma de motoare electrice (elemente continue, liniare) si
electro-magneti(elemente continue, neliniare).
Dintre motoarele electrice, cele mai utilizate in sistemele de
automatizare sunt urmatoarele:
- motoarele de curent alternativ, monofazate, bifazate si trifazate(toate
motoarele asincrone cu rotorul in scurtcircuit). Acestea transmit prin
intermediul unor reductoare de turatie o miscare de rotatie sau translatie
elementelor mecanice de reglare. Practic, servomotoarele sunt ansambluri
formate din motoare, reductoare si elemente de transformare a miscarii de
rotatie in miscare de translatie;
- motoarele de curent continuu, cele mai utilizate fiind cele cu
excitatie separate.
Electromagnetii sunt utilizati in reglari bipozitionale si sunt asociati
frecvent robinetelor de reglare.

10
 2.3.2. Elemente de actionare pneumatice (servomotoarele
pneumatice)

Elementele de execuţie pneumatice cu membrană transformă

energia potenţială a aerului sub presiune în energia mecanică la
deplasarea liniară a unui organ de execuţie cu care se face intervenţia în
procesul automat.
Alimentarea elementelor de execuţie pneumatice se face cu energie
de la regulatoarele pneumatice (0.2 ÷ 1 bar), sau electronice, prin
intermediul convertorului electro-pneumatic.
Motoarele de execuţie pneumatice se folosesc foarte mult pentru că
prezintă următoarele avantaje:
 Fluidul folosit (aerul) nu prezintă pericol de incendiu;
 După utilizare, aerul este evacuat în atmosferă, nefiind necesare
conducte de întoarcere ca la cele hidraulice;
 Pierderile de aer în anumite limite, datorate neetanşietăţii, nu
produc deranjamente;
 Sunt simple, robuste, sigure în funcţionare şi necesită cheltuieli de
întreţinere reduse.
Dezavantajele acestor motoare sunt următoarele:
 Viteza de răspuns este mică (în medie 1/3 – 1/4 din viteza de
răspuns a motoarelor hidraulice);
 Precizia motoarelor pneumatice este redusă.
 Se recomandă folosirea servomotoarelor pneumatice în
următoarele cazuri:
 Servomotorul are greutate redusă;
 Temperatura mediului ambiant este ridicată şi cu variaţii mari;
 Mediul ambiant este exploziv;
 Nu se cere precizie mare;
 Nu se cer viteze de lucru mari.
 Motoarele pneumatice pot fi liniare sau rotative. Cele liniare se pot
realiza cu piston sau cu membrană.
În structura sa complexă, un element de execuţie pneumatic se
compune
din (vezi figura 2.2) :
- 1 – servomotor pneumatic;

11
 - 2 – amplificator pneumatic;
- 3 – traductor de poziţie;
- 4 – element sensibil;
- 5 – organ de execuţie.

Figura 2.2 Structura unui element de execuţie pneumatic

Dintre aceste elemente, amplificatorul de putere, elementul sensibil şi

traductorul de poziţie, care sunt ataşate servomotului pneumatic, formează
poziţionerul.Pentru a fi studiată comportarea elementului de execuţie în
ansamblul sistemului de reglare, este necesar să se stabilească relaţia ce
leagă mărimea Xm
de mărimea Xc (pentru elementul de execuţie pneumatic cu membrană, Xc
este o presiune).
Elementele de actionare pneumatice se construiesc in doua variante:
cu membrana si cu piston.
Elementele de actionare pneumatice cu membrana sunt formate
dintr-o capsula manometrica C prevazuta cu o membrana M situate
deasupra unui disc metalic D solidar cu o tija T si unui resort antagonist R.

C –capsulă
M – membrană
D – disc metalic
T – tijă
R – resort antagonist

Fig 2.3. Elementele de actionare

pneumatice cu membrana

12
 Aerul comprimat adus de la regulator sau convertor la presiunea 0,2
si 1daN/cm2,apasa asupra membranei invingand rezistenta resortului
antagonist si apasand tija in jos.
In functie de presiunea aerului comprimat , pozitia tijei variaza
continuu intre doua limite.

Elementele de actionare pneumatice cu membrana si resort

Organul component cel mai
important este servomotorul
pneumatic (SP) cu membrană,
format din :
 camera (1),
 membrana elastică (2),
 discul metalic de rigidizare
(3),
 arcul (4)
 tija (5).

În figura 2.4., este reprezentat

schematic un element de execuţie
pneumatic
cu membrană şi resort

După cum aerul sub presiune poate să acţioneze pe o singură faţă

sau pe ambele feţe ale membranei elastice, deosebim elemente de
execuţie proporţionale sau integrale.
La creşterea presiunii de comandă (pc) va creşte presiunea în camera (1),
dar în acelaşi timp are loc şi o variaţie de volum a acestei incinte după o
relaţie de forma :

Elementele de actionare pneumatice cu piston

13
Atunci cand este necesara o forta mare de actionare a organului de
reglare, deci cand sunt necesare deplasari mai mari ale tijei, se folosesc
elementele cu piston.
Elementele cu piston pot fi executate in doua variante si anume cu o
fata a pistonului activa (fig.2.5.a )si cu ambele fete ale pistonului active
(fig.2.5.b).

fig.2.5.a Elementele cu piston cu o fig.2.5.b Elementele cu piston cu

fata a pistonului activa
1. Corp element de acţionare;
2. Resort;
3. Tijă de acţionare;
4. Piston ;
5. Orificiu intrare aer.
ambele fete ale pistonului active
1. Corp element de acţionare;
2. Piston ;
3. Tijă de acţionare;
4. Orificiu intrare aer

La cel cu o fata activa, pozitia tijei depinde de presiunea aerului

comprimat, deplasarea inapoi a tijei facandu-se prin scoaterea aerului din
cilindru,in timp ce la cel cu doua fete active,pozitia tijei depinde de diferenta
de presiune aplicata celor doua fete ale pistonului.

Elementele de actionare hidraulica

Folosesc ca agent motor lichide sub presiune,de obicei uleiuri

minerale si sunt utilizate cand sunt necesare forte si viteze mari.
Acţionările hidraulice au fost primele mecanisme din tehnica reglării
automate destinate reglării proceselor, prin dezvoltarea sistemelor electrice
de reglare, folosirea elementelor hidraulice a scăzut datorită neajunsurilor

14
elementelor hidraulice (lipsa posibilităţii de comandă la distanţă,
necesitatea etanşării îngrijite a corpurilor şi conductelor, dependenţa
caracteristicilor de variaţiile de temperatură ale mediului ambiant şi
necesitatea unei surse hidraulice).
În ultimul timp, elementele hidraulice cunosc o largă răspândire,
întrucât prezintă unele avantaje faţă de cele electrice, de exemplu: bandă
mare de trecere (frecvenţe ridicate de lucru), raport putere/gabarit maxim,
lipsa în majoritatea cazurilor a unui reductor de ieşire şi varietatea mare a
formelor de mişcare a axului de ieşire (rotativ, oscilant, liniar).
Caracteristicile statice principale ale elementelor de acţionare
hidraulice sunt caracterizate de viteză şi de forţă care determină viteza de
ieşire şi forţa dezvoltată de motorul de execuţie în funcţie de elementul de
comandă. Folosind presiuni înalte se pot comanda EE până la 200m, fără
pierderi importante de presiune.
Deosebit de eficientă este hidraulica atunci când trebuie acţionate, în
acelaşi timp, mai multe EE (de exemplu: macazurile folosite în transporturi
etc.).
În instalaţiile de automatizare se folosesc, în majoritatea cazurilor, motoare
hidraulice cu piston, care pot fi:
o Cu mişcare liniară;
o Cu mişcare de rotaţie (limitată la un unghi de 1800).
Elementele de actionare hidraulica se construiesc in trei variante,si
anume:cu piston,cu membrana si cu organe rotative. Primele doua tipuri
se realizeaza in constructie cu cilindru fix sau cu piston fix si sunt
asemanatoare celor pneumatice, iar cele cu organe rotative cele mai
utilizate sunt de tipul biela-manivela sau de tipul cu paleta rotativa.
Servomotorul cu paleta rotativa determina o miscare de rotatie a
axului de iesire pe care este montata paleta, sub influenta presiunii
lichidului asupra suprafetei paletei.
Avantajele elementelor hidraulice fata de cele pneumatice constau in
posibilitatea utilizarii lor in medii explozive sau inflamabile, precum si in
faptul ca dezvolta o forta de actionare mai mare si actioneaza mai rapid
datorita incompresibilitatii uleiului.
In schimb, ambele sisteme(hidraulice si pneumatice) necesita
instalatii speciale de producere si conservare a uleiului sub presiune si
aerului comprimat,ceea ce reprezinta un dezavantaj fata de cele
electrice.Datorita acestor considerente,au aparut elemente de actionare
mixte (electrohidraulice,hidropneumatice,etc)care imbina avantajele
fiecarui sistem.

15
 1 – disc fix
2- piston axial
3 – corp cilindru
4- bloc cilindru
5 - ax

Element de execuţie hidraulic

2.3.3. Organe de reglare.

Desi in practica industriala se utilizeaza o varietate foarte mare de

organe de reglare,acestea pot fi impartite in doua mari categorii:

1. Organe de reglare mecanice, care –la randul lor- pot fi grupate in

urmatoarele categorii:
a.robinete cu ventil, robinete cu palete (reglarea debitelor la fluide);
b.aparate de carma la nave sau avioane (reglarea directiei);

c.alimentatoare cu banda sau cu surub melcat(reglarea cantitatii

de material solid).
2. Organe de reglare electrice
(reostatele,autotransformatoarele,contactoarele,amplificatoarele unghiulare
etc).

Organul de reglare este elementul care intervine in instalatia

tehnologica, modificand sub actiunea fortei sau cuplului generat de
servomotor , cantitatile de material sau energie necesare procesului.
Marimea de iesire a organului de reglare este, de regula, sub forma
unei deplasari liniare sau unghiulare.

2.3.4.Organe de executie

Dupa cum s-a aratat,organele de executie sunt destinate fie

modificarii unor curenti sau tensiuni electrice(organe de executie
electrice), fie modificarii unor debite de substanta (organe de executie
mecanice).

16
 In prima categorie se incadreaza acele elemente electrice
manevrabile,care sunt de exemplu:intrerupatoarele, reostatele
,contactoarele etc; care permit o varietate continua sau discontinua a unor
marimi electrice active: tensiune, curent electric,faza, etc.
In cea de a doua categorie se incadreaza diverse elemente
mecanice,cum sunt robinetele si dozatoarele ,capabile sa permita trecerea
substantei sub cele trei forme de agregare:gazoasa, lichida si
solida(granule).

Organe de executie(reglare) electrice

Organele de executie electrice sunt in fond aparate electrice de

comutatie, atunci cand reglarea se face discontinuu sau aparate electrice
de tipul reostatelor, a autotransformatoarelor sau amplificatoarelor
magnetice in cazurile cand este necesar sa se efectueze o reglare
continua.

Contactoarele sunt intrerupatoare la care elementul de actionare

este de tipul cu electromagnet si ele servesc pentru conectarea, respectiv
deconectarea alimentarii cu energie electrica.Au deci cracteristici
discontinue,bipozitionale,servomotorul fiind de acelasi tip.
Reostatele cu cursor sunt utilizate pentru reglarea continua a
curentilor relativ redusi , la curenti mari existand pericolul ca la trecerea
curentului de pe o spira pe alta sa se ditruga prin scantei conductorul. De
asemenea, rezistenta de contact a cursorului pune probleme deosebite Mai
bune pentru curenti mari sunt reostatele cu ploturi, dar au dezavantajul
unei reglari in trepte.
In curent alternativ se utilizeaza cu rezultate bune (si din punctul de
vedere al pierderilor autotransformatoarele cu reglaj continuu cu
cursor sau cu reglaj discontinuu cu ploturi).
Amplificatoarele magnetice, utilizate mai rar petru aceasta functie,
permit o variatie continua a curentului de sarcina la o tensiune constanta.

Organe de executie (reglare) mecanice

17
 Principalele organe de reglare folosite pentru modificarea debitelor de
fluid sunt ventilele si clapetele. Uzual, acestea se mai numesc robinete
de reglare (cu ventil sau cu clapeta).

a. Robinete de reglare cu ventil

In cazul utilizarii unui ventil simplu,modificarea debitului de fluid se

realizeaza prin modificarea sectiunii de trecere a fluidului.Aceasta se
realizeaza prin deplasarea tijei 1 de catre servomotorul pneumatic. In acest
fel se produce o modificare a pozitiei supapei 2 fata de scaunul supapei 3.

1 . tijă
2. supapă
3. scaunul supapei

Fig. Robinet de reglare cu ventil

In ceea ce priveste clasificarea robinetelor cu ventil,aceasta se face

in general dupa criterii constructive si anume dupa forma corpului, dupa
numarul de scaune sau dupa forma obturatorului(supapei).

Dupa forma corpului se deosebesc robinete normale (cu intrarea

pe acelasi ax cu iesirea), robinte de colt – (intrarea si iesirea cu axele
perpendiculare), sau robinete cu trei cai pentru divizare –sau pentru
amestec.

Dupa numarul de scaune(supape) exista ventile cu unu sau cu

doua scaune.

Din punctul de vedere al supapei se desosebesc robinete cu

supapa cilindrica

18
– conica;
–cu ferestre dreptunghiulare;
–sau triunghiulare.

Variante constructive ale robinetelor cu ventile

a. Normal b. De colţ

c. Cu două scaune d. De divizare

e. Cu supapă cilindrică f. Cu supapă conică

19
 g. Cu ferestre dreptunghiulare

b. Robinete de reglare cu clapeta

Clapetele de reglare sunt destinate reglarii debitelor de fluide (de obicei

gaze) ce curg prin conducte avand sectiuni mari (peste 1000 mm) si caderi
de presiune in sistem relative mici.
Variaţia debitului de fluid se relizeaza prin rotirea clapetei (de forma unui
disc) cu un anumit unghi determinat, fata de directia curentului in miscare.
Rezulta o anumita ştarangulare a sectiunii de trecere, respective un
anumit debit de fluid asociat acesteia. Clapeta nu se roteste pana la
unghiul maxim de 90ْ , ci numai pana la α=70ْ, intru - cat in plaja 70-90ْ apar
vibratii mecanice nedorite in procesul de reglare. Clapetele sunt in general
actionate de servomotoare cu piston.

Robinet de reglare cu clapetă

c. Alte tipuri de robinete de reglare

Exista o serie de factori care dicteaza confectionarea unor robinete de

reglare speciale, factori determinati de conditiile de lucru deosebite in care
pot aparea in diferite instalatii:
- temperatura de lucru a mediului reglat foarte scazuta ( -270ْ C), sau
ridicata (peste + 200ْ C);
- toxicitatea si agresivitatea mediului de lucru;
- corosivitatea mediului de lucru.

Robinetul cu capac cu nervuri se utilizeaza pentru inlaturarea influentei

temperaturilor ridicate asupra garniturilor de etansare a tijei ce face
legatura intre servomotor si ventil.Se utilizeaza un capac alungit, prevazut
cu nervuri in vederea disiparii energiei calorice.

20
 Robinetul cu manta de incalzire se utilizeaza pentru reglarea fluidelor
vascoase, care se solidifica sau cristalizeaza repede sau care prezinta
pericolul de a ingheta.Corpul robinetului este inconjurat cu o manta de
tabla si, prin spatiul astfel creat, este vehiculat abur sau apa calda la
presiune de 16 kgf/cm2.

Robinetul cu burduf de etansare asigura izolarea completa a tijei si

capacului robinetului fata de mediul interior, pentru cazul cand fluidul de
lucru dizolva grasimile din lubrifiantul garniturii sau prezinta pericol de
explozie in contact cu atmosfera.

Robinetele cu elemente elastice sunt utilizate in mod curent in industria

chimica.Aceste robinete nu au obturatoare (supape) special profilate, ci
folosesc elemente elastice pentru strangularea sectiunii de trecere. Astfel,
cazul robinetului Sanders obturatorul 1 actioneaza asupra membranei
elastice 2, iar la robinetul cu furtun obturatorul 1 apasa asupra furtunului 2,
dispus in interiorul corpului robinetului. Ambele variante se caracterizeaza
prin aceea ca utilizeaza eficient numai 30% din cursa utila a tijei.

Robinet Sanders Robinet cu furtun

1 obturator 1 obturator
2 membrană elastică 2 furtun

21
 Vana Camflex. Sunt cazuri cand robinetul de reglare trebuie sa
inchida complet conducta prin care trece fluidul. Atunci, daca mediul
permite, se aseaza un inel din teflon pe suprafata de etansare a ventilului.
Etansarea metal pe metal este posibila numai la ventilele cu un scaun, dar
si in acest caz este nevoie de un servomotor capabil sa genereze o forta
mult superioara celei normale, necesare deplasarii obturatorului.

Vană Canflex

Vana Camflex consta dintr-un obturator sferic legat de butucul central

cu un brat, astfel incat prin rotatia arborelui cu maximum 50ْ se realizeaza
inchiderea vanei. Acest dispozitiv este astfel conceput, incat asigura in
centrul circumferintei de contact a obturatorului o traiectorie de forma unei
came si obturatorul intra in contact cu scaunul sau doar in momentul
inchiderii. Inchiderea perfect etansa se realizeaza prin deformarea elastica
a bratului obturatorului.

Avantajul esential al vanei Camflex este acela ca asigura o etansare

perfecta.In plus, ea se caracterizeaza printr-un efort redus al
servomotorului si o functionare la temperaturi de -200…+400 ْ C si presiuni
de 10-40 bar.

22
 Cap. 3. Norme de tehnica securitatii muncii

La operatiile de intretinere a masinilor si aparatelor electrice, se va avea

in vedere urmatoarele masuri de protectie a muncii:
- se vor respecta normele de tehnica a securitatii la lucrul in instalatiile
electrice de joasa sau de inalta tensiune, dupa caz :
- la verificarea functionarii cat si la manevre, se vor utiliza echipamnete
de protectie corespunzatoare : manusi, galosi sau cizme si covoarse
electroizolante, achelari de protectie.
De asemenea, se vor respecta cu strictete instructiunile de exploatare a
utilajului verificat ;
- manevrele aparatelor de inalta tensiune se vor face de minimum
doua persoane : un executant de grupa 2 sau 3 si un supravegheror
de grupa minima 4 ;
- la operatiile cu solventi si materiale inflamabile, se vor respecta atat
regulile de prevenire si stingere a incendiilor cat si modul de utilizare
a acestora in vederea prevenirii intoxicatiilor;
- la lucrarile de montare, demontare, transport, se vor folosi numai
utilaje de ridicat cu capacitatea corespunzatoare greutatilor de ridicat

23
 iar personalul care manevreaza instalatiile de ridicat trebuie sa fie
autorizat.
Asigurarea inaccesibilitatii elementelor care fac parte din circuitele
electrice si care se realizeaza prin:
- amplasarea conductelor electrice, chiar izolate, precum si a unor
echipamente electrice, la o inaltime inaccesibila pentru om. Astfel,
normele prevad ca inaltimea minima la care se pozeaza orice fel de
conducto electric sa fie de 4M, la traversarea partilor carosabile de
6M, iar acolo unde se manipuleaza materiale sau piese cu un gabarit
mai mare, aceasta inaltime se depaseasca cu 2.25m gabaritele
respective.
- Izolarea electrica a conductoarelor;
- Folosirea carcaselor de protectie legate la pamant;
- Ingradirea cu plase metalice sau cu tablii perforate, respectandu-se
distanta impusa pana la elementele sub tensiune.
- Folosirea tensiunilor reduse (de 12, 24, 36V) pentru lampile si sculele
electrice portative. Sculele si lampile portative care functioneaza la
tensiune redusa se alimenteaza la un transformator coborator.
Deoarece exista pericolul inversarii bornelor este bine ca atat distanta
picioruselor fiselor de 12, 24 si 36V, cat si grosimea acestor
picioruse, sa fie mai mari decat cele ale fiselor obisnuite de 120, 220
si 380 V, pentru a evita posibilitatea inversarii lor.
La utilizarea uneltelor si lampilor portative alimentate electric, sunt
obligatorii:
- verificarea atenta a uneltei, a izolatii ai a fixarii sculei inainte de
incperea lucrului;
- evitarea rasucirii sau a incolacirii cablului de alimentare in timpul
lucrului si a deplasarii muncitorului, pentru mentinerea bunei stari a
izolatiei;
- menajarea cablului de legatura in timpul mutarii uneltei dint-un loc de
munca in altul, pentru a fi solicitat prin intindere sau rasucire; unealta
nu va fi purtata tinandu-se de acest cablu;
- Deconectarea automata in cazul aparitiei unei tensiuni de atingere
periculoase sau a unor scurgeri de curent periculoase. Se aplica mai
ales la instalatiile electrice care functioneaza cu punctul neutru al
sursei de alimentare izolat fata de pamant.
- Protectia prin legare la nul se realizeaza prin construirea unei retele
generale de protectie care insotesc in permanenta reteua de
alimenare cu energi electrica a utilajelor.

24
 Cap. 3. Bibliografie

1. ST. Gârlaşu ş.a: Electronică şi automatizări industriale, Editura

Didactică si Pedagogică Bucureşti 1982;
2. S Hilohi, ş.a., Elemente de comandă şi control pentru acţionări şi
sisteme de reglare automată, Editura Didactică si Pedagogică
Bucureşti 2004;
3. Fl. Mareş, ş.a,, Elemente de comandă şi control pentru acţionări şi
sisteme de reglare automată, Editura Economică - Preuniversitria,
Bucureşti 2002,

25