ERORI DE MASURARE

Rezultatul unei masurari, oricat de precise ar fi aparatele de masura si metodele de

masurare, nu coincide niciodata cu valoarea adevarata a marimii de masurat.
Aceasta se datoreaza unor cauze obiective sau subiective care vor fi discutate in
continuare.
Valoarea adevarata (reala) a unei marimi este valoarea exacta a marimii
respective, care nu poate fi aflata experimental decat cu aproximatie. Rezultatul
unei masurari individuale reprezinta valoarea masurata. Abaterea valorii masurate
fata de valoarea adevarata a masurandului (marimii care se masoara)
constituie eroarea de masurare.

2.1. Clasificarea erorilor de masurare

A. Dupa modul de calcul erorile pot fi : absolute, relative si raportate.
a) Eroarea absoluta este diferenta dintre valoarea masurata si valoarea
adevarata a marimii masurate :
DX = X - Xe

(2.1)

Eroarea absoluta are aceleasi dimensiuni fizice ca si marimea masurata si se

exprima in aceleasi unitati de masura.
Eroarea absoluta cu semn schimbat se numestecorectie.
b) Eroarea relativa este raportul dintre eroarea absoluta si valoarea marimii
masurate:

(2.2)

[%]

(2.3)

[p.p.m.]

(2.4)

Eroarea relativa poate fi exprimata ca un numar adimensional, in procente

sau in parti pe milion (de ex., 2.10-4, sau 0,02% sau 200ppM).
c) Eroarea raportata este raportul dintre eroarea absoluta maxima si o
valoare conventionala Xc a marimii de masurat:

[%]

(2.5)

Valoarea conventionala poate sa fie intervalul de masura al unui mijloc de masurare (pentru mijloace de masurare cu scala
liniara cum sunt voltmetrele si ampermetrele magnetoelectrice), unghiul de deviatie maxima (pentru mijloace de masurare cu
scala neliniara cum sunt ohmetrele magnetoelectrice) sau chiar valoare indicata pentru mijloacele de masurare care nu au capat de
scala (cum este contorul de inductie). Eroarea raportata se poate exprima in aceleasi moduri ca si eroarea relativa.

B. Dupa sursa de aparitie erorile se clasifica astfel:

a) Erorile
de
model sunt datorate
fenomenului
supus
masurarii
si
ele
provin
din
simplificarea
sistemului
fizic
asupra
caruia
se
efectueaza masurarea
neglijandu-se unele
proprietati sau marimi
fizice caracteristice
acestuia.
Fig. 2.1. Schema procesului de masurare si principalele

b) Erorile
de
influenta reprezinta e
elemente care intervin.
rorile introduse de
factorii de mediu care
pot influenta marimea de masurat. Exemple: umiditatea mediului ambiant la
masurarea grosimii hartiei cu grosimetre electrice capacitive,
c) Erorile instrumentale reprezinta erorile proprii ale mijloacelor electrice de
masurare fiind cuprinse, de regula, intre limite cunoscute in functie de modul de
definire a preciziei precum si erorile suplimentare datorita marimilor de influenta,
de ex.: temperatura, campurile electromagnetice, umiditatea etc.
d) Erorile de interactiune dintre mijlocul electric de masurare si fenomenul
supus masurariisunt cauzate de actiuni electromagnetice sau mecanice exercitate de
mijlocul de masurare asupra fenomenului supus masurarii si reciproc. Exemple:
masurarea temperaturii folosind un traductor rezistiv de marime suficient de mare

pentru ca sa perturbe temperatura ce se masoara, masurarea tensiunii electrice cu

un voltmetru cu impedanta mica de intrare, etc.
e) Erorile de operator sunt cauzate de neasigurarea de catre beneficiar a
conditiilor nominale de utilizare a mijlocului electric de masurare. Exemple:
alimentarea cu o tensiune cu mult diferita de intervalul nominal de
tensiune, alimentarea cu o tensiune alternativa de frecventa mult diferita de
intervalul nominal, folosirea in pozitie necorespunzatoare a mijlocului de masurare
etc. Sunt erori subiective, care pot fi evitate printr-o cunoastere corecta a
conditiilor de utilizare a mijlocului de masurare si prin citirea corecta a indicatiei
acestora.
C. Dupa modul de manifestare la repetarea masuratorilor, care au loc in
conditii practic identice, erorile se clasifica in:
a) erori aleatoare, caracterizate
timp, ca durata si ca semn;

prin

aceea

ca variaza imprevizibil in

b) erori sistematice care se caracterizeaza prin aceea ca nu variaza in timp sau

au o variatie lenta la repetarea masuratorilor;
c) erorile grosolane sunt caracterizate prin abateri mari (aberante) fata de
celelalte valori ale sirului de valori masurate.
2.2. Erori aleatorii
Daca se repeta masurarea unei marimi in conditii practic identice (respectiv
cu aceleasi mijloace si metode de masurare, de catre acelasi operator, sub actiunea
acelorasi marimi de influenta, etc) se constata ca valorile masurate obtinute
difera intre ele, rezultand un sir de valori masurate x1, x2, xn.
Daca nunarul de masuratori este foarte mare (teoretic infinit) prin
reprezentarea grafica a frecventei de aparitie a valorilor masurate in cadrul sirului
de valori in functie de valorile masurate se obtine o curba de forma celor din figura
2.1.

Eroarea aleatorie reprezinta abaterea valorilor masurate fata de valoarea

adevarata a masurandului daca se considera ca erorile sistematice sunt zero.
Deoarece erorile aleatorii variaza in mod imprevizibil ele nu pot fi eliminate prin
corectii ci folosind legile statisticii este posibil doar sa se estimeze erorile
limita despre care se poate afirma cu o anumitaprobabilitate ca nu vor fi depasite
de erorile aleatoare.

Pentru tratarea matematica a erorilor aleatoare, se admite in general, ca

distributia probabilitatii erorilor este data de legea normala a erorilor - numita si
legea erorilor a lui Gauss:

(2.6)
unde:

y - densitatea de probabilitate;
x - variabila aleatoare (valoarea masurata);
m - valoarea medie;
s - eroarea medie patratica.

Teoretic, cei doi parametrii m si s ai distributiei normale pot fi determinati cu

formulele:

(2.7)

unde xk reprezinta valorile masurate, ce formeaza sirul de valori.

Semnificatia fizica a marimilor m si s este urmatoarea:
-valoarea medie a unui sir de valori obtinute prin masurarea unei marimi de
un numar foarte mare de ori (teoretic infinit) reprezinta chiar valoarea adevarata a
acelei marimi;
-eroarea medie patratica ne arata gradul de afectare cu erori a valorilor obtinute din masuratori. Pentru ca un sir de
masuratori sa fie cat mai bine efectuat este necesar ca eroarea medie patratica a acelui sir sa fie cat mai mica.

Legea normala de distributie, reda proprietatea de simetrie a erorilor

aleatoare (erorile aleatoare cu semne diferite se intalnesc cu aceeasi probabilitate)
si proprietatea de concentrare (erorile aleatoare mici in valoare absoluta apar mai

frecvent decat cele mari). Aceste proprietati sunt caracteristice aproape tuturor
cazurilor practice de masuratori.
Se demonstreaza prin calcule ca probabilitatea ca y sa ia valori in afara
intervalului m 3s este foarte mica, de 0,27%, ceea ce inseamna ca 99,73% din
valorile masurate vor fi grupate in intervalul 3s fata de valoarea medie. De aceea
valoarea 3s poate fi considerata ca eroare limita.
Aplicarea relatiilor (2.7), necesita un numar foarte mare de masuratori (peste
50 de masuratori) si de aceea se estimeaza parametrii m si s, pornind de la un
numar relativ mic de masuratori (cel putin 4 - 5 masuratori).
In acest caz media m se estimeaza prin media aritmetica pentru un numar
finit de masuratori :

(2.8)
si media aritmetica se considera ca rezultat al masurarii.
Eroarea medie patratica se estimeaza prin marimea:

(2.9)
care reprezinta eroarea medie patratica pentru un numar finit de masuratori.
Eroarea medie patratica a valorii medii se estimeaza prin:

(2.10)
Eroarea limita a mediei aritmetice obtinute dintr-un sir de masurari este:

(2.11)
unde t este un coeficient de amplificare ce reprezinta parametrul distributiei
Student pentru o anumita probabilitate (nivel de incredere)(tab.2.1).
Rezultatul unei masuratori xi se gaseste in intervalul [
] cu o
probabilitate p* asociata cu numarul de masuratori si valoarea parametrului t. De

asemenea media

a rezultatelor unui sir de masuratori se afla in intervalul [

] cu aceeasi probabilitate p*, functie de n si t.

Probabilitatea p* se numeste nivel de incredere, marimile
numesc limite deincredere, iar intervalele [
se numesc intervale de incredere.

se

], respectiv [

In practica masurarilor nivelul de incredere se alege dupa criteriul importantei

rezultatului (de exemplu in functie de consecintele posibile ale unui rezultat gresit).
Astfel, in cazul masurarilor curente se poate alege un nivel de incredere de 0,90
sau 0,95, iar la masurarile de mare importanta se poate lua 0,9973.
2.3. Estimarea erorilor totale pentru metodele indirecte de masurare
Presupunand ca marimile sunt afectate de erori sistematice - erorile limita
de masurare - Da,Db, Dc, - atunci marimea X se determina cu o eroare
sistematica DX :

X+DX=
c+Dc,)

f(a+Da,
(2.13)

b+Db,

de unde:
DX = f(a+Da, b+Db, c+Dc) - f(a, b, c, )

(2.14)

Dezvoltand in serie Taylor si neglijand termenii de ordin superior se obtine:

(2.15
)
unde toti termenii se iau in valoare pozitiva.
Eroarea relativa limita de masurare este deci

(2.16)
In tabelul 2.2 sunt prezentate formulele pentru calculul erorilor limita totale
pentru unele formule intalnite curent.

Tabelul 2.2.
Functia

Eroarea limita

Eroarea relativa limita

X = f(a,b)

DXi

DXi/X

a+b

Da + Db

a-b

Da + Db

ab

Da b + Db a

an

Da nan-1