UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCURESTI

CURS 7

METROLOGIE INDUSTRIALA
Prof. dr ing CHIVU OANA

TITLU SI AUTOR
1
 4.3. Modalități de exprimare a erorii de măsurare
Eroarea de măsurare poate fi exprimată în următoarele moduri:
- eroare absolută
- eroare relativă
- eroare raportată
Eroarea absolută este diferența dintre valoarea măsurată și
valoarea adevărată a măsurandului xm.
(4.1)

Eroarea absolută poate fi pozitiă sau negativă. Semnul plus (+) sau
minus (-) al erorii absolute trebuie scris totdeauna înaintea valorii ei
numerice.
Eroarea absolută cu semn schimbat se numește corecție.
Adăugând valorii măsurate corecția, rezultă valoarea adevărată.
Eroarea relativă: este raportul dintre eroarea absolută și valoarea
adevărată a măsurandului.
2
Eroarea relativă este o mărime adimensională și se exprimă ca un
raport (un număr), în procente (%) sau în părți pe milion (ppm).
De ex.
Ca și eroarea absolută, eroarea relativă poate fi pozitivă sau negativă.
Semnul erorii relative trebuie scris înaintea valorii ei numerice.
În cazul măsurărilor cu precizie suficient de mare, întrucât xm
este de valoare apropiată de x, la numitorul expresiei de definire a lui
er, mărimea x poate fi substituită cu xm:
(4.2)

Definind astfel er se comite o „eroare asupra erorii” sau, cum se spune

deseori, o „eroare de ordinul doi”. Expresia aproximativă este
folosită uneori în locul expresiei de definiție, de exemplu la anumite
mijloace de măsurare care calculează automat eroare de măsurare er,
dacă expresia aproximativă facilitează acest calcul. Eroarea
raportată este raportul dintre eroarea absolută și o valoare
convențională xc a măsurandului: 3
Valoarea convențională xc este stabilită prin specificații tehnice
pentru diferite categorii de mijloace de măsurare. De obicei, xc
corespunde extremității scării intervalului de măsurare sau unei
valori intermediare de pe scara unui mijloc de măsurare.
Eroarea raportată este și ea o mărime adimensională,
exprimată ca raport, în procente sau în parți pe milion.
În practică, pentru a caracteriza măsurarea unui singur măsurand
de valoare practic constantă sau cu valori cuprinse într-un interval
îngust, poate fi utilizată atât eroarea absolută cât și eroarea relativă.
Dacă, însă măsurandul poate lua valori într-un interval relativ
larg, pentru caracterizarea măsurării este mai semnificativă utilizarea
erorii absolute.
De aceea, o metodă de măsurare, un aparat, un sistem de măsurare
care acoperă un interval larg al valorilor măsurandului vor fi cel mai
bine caracterizate prin indicarea valorii relative de care sunt
capabile.
4
4.4. Clasificarea erorilor de măsurare din punct de vedere al
structurii statistice
4.4.1. Clasificare
Dacă se procedează la măsurarea de mai multe ori a unui
măsurand în condiții practic identice se constată că nu se obține
de fiecare dată același rezultat. Se manifestă existența a trei
categorii de erori de măsurare: erori aleatoare, erori sistematice și
erori grosolane.
Erorile aleatoare sunt acele erori care variază imprevizibil
atât ca valoare cât și ca semn, la raportarea unei măsurări în
condiții practic identice.Valoarea medie a erorilor aleatoare
pentru un număr mare de măsurări repetate poate fi făcută
oricât de mică (→ 0).Conf. S.R. 13251: Eroarea aleatoare este
diferența dintre rezultatul unei măsurări și media aritmetică a
rezultatelor unui număr infinit de măsurări ale aceluiași
măsurand efectuate în condiții de repetabilitate. 5
 Erorile sistematice sunt erorile care nu variază la
repetarea unei măsurări în condiții practic identice sau
variază în mod determinabil când condițiile se modifică.
Conf. S.R. 13251: Eroarea sistematică: diferență între media
aritmetică a rezultatelor unui număr infinit de măsurări ale
aceluiași măsurand, efectuate în condiții de repetabilitate, și o
valoare adevărată a măsurandului.
Eroarea grosolană (greșeala) este eroarea de măsurare
care depășește considerabil erorile probabile la repetarea
unei măsurări, fiind nejustificabilă pe baza condițiilor
obiective normale ale procesului de măsurare.
Erorile grosolane sunt de obicei consecința efectuării
neadecvate a unei măsurări, neatenției operatorului, greșelilor de
citire sau de calcul etc. Rezultatul unei măsurări afectate de
eroare grosolană se numește valoare aberantă; ea trebuie
identificată și exclusă din șirul de rezultate. 6
Erorile aleatoare provin de la fluctuații relativ rapide ale unor
factori care influențează măsurarea, atât mărimi de influență propriu-
zise, cât și caracteristici ale mijloacelor de măsurare folosite.
Exemple: variații de temperatură, presiune, acțiuni mecanice (șocuri,
vibrații), câmpuri electromagnetice, modificarea unor parametri ai
mijloacelor de măsurare. Totalitatea acestor variații au un efect
statistic întamplător asupra fiecărei măsurări efectuate, drept
urmare eroarea produsă se va manifesta și ca o eroare aleatoare.
Erorile sistematice pot fi cunoscute sau necunoscute.
Erorile sistematice cunoscute pot fi constante sau variabile
lent, monoton (într-un singur sens), periodic sau după legi
determinate. Erorile sistematice constante pot fi erori instrumentale
(gradare incorectă a unei scări, calibrare greșită, parametri de valori
incorecte a unor elemente mecanice sau electrice) erori de
interacțiune, erori de metodă, erori de operator. Erorile sistematice
variabile monoton provin de obicei de la efecte de îmbătrânire sau de
derivă.
7
Erorile sistematice care variază periodic pot fi de exemplu
consecințe ale unor efecte diurne sau sezoniere. În sfârșit
numeroase erori sistematice, sunt cauzate de mărimi de
influență, variind în timp o dată cu acestea (parametri
neinformativi ai obiectului supus măsurării, factori de mediu).
Trebuie observat că - exceptând erorile sistematice constante -
atât erorile aleatoare cât și restul erorilor sistematice variază în
timp. Ca urmare, din acest punct de vedere nu există o deosebire
esențială între cele două categorii de erori: ele pot fi atribuite, în
mare parte, unor cauze similare, dar cu viteze de variație în timp
diferite.
Factorii care variază relativ rapid, care iau în timpul
măsurărilor valori întamplătoare, dau naștere erorilor aleatoare.
Dimpotrivă, factorii care variază lent - în comparație cu durata
totală a măsurărilor repetate - dau naștere erorilor sistematice.
8
 Incertitudinea de măsurare care provine din erorile
aleatoare evidențiate prin repetarea măsurărilor se
tratează direct, prin metode statistice.
Incertitudinea de măsurare datorată erorilor
sistematice se tratează indirect, estimând în prealabil
erorile componente bazate pe informații din afara
procesului de măsurare propriu-zis și aplicând acestora
metode statistice.

9
4.4.2. Exactitatea de măsurare, repetabilitatea,
reproductibilitatea și justețea măsurărilor

Exactitatea de măsurare reprezintă gradul de concordanță

între rezultatul unei măsurări și valoarea adevărată a
măsurandului. Conceptul de exactitate este calitativ
(Exactitatea de măsurare este deci calitatea unei măsurări de a da
rezultate apropiate de valoarea adevărată a măsurandului).
Repetabilitatea rezultatului măsurărilor reprezintă
gradul de concordanță dintre rezultatele măsurărilor
succesive ale aceluiași măsurand efectuate în aceleași condiții
de măsurare.
O bună repetabilitate a unei măsurări înseamnă erori
aleatoare mici la repetarea măsurării respective, în condiții
practic neschimbate.
10
Reproductibilitatea rezultatelor măsurărilor reprezintă gradul
de concordanță între rezultatele măsurărilor aceluiași măsurand
efectuate în condiții de măsurare modificate.
Termenul de reproductibilitate se aplică, de regulă, unor
anumite determinări, efectuate la intervale mari de timp și
eventual în locuri diferite.
Justețea măsurărilor repetate ale aceluiași măsurand este
calitatea acestora de a da rezultate a căror valoare medie este
apropiată de valoarea adevărată a măsurandului.
O justețe bună a unei măsurări înseamnă o eroare
sistematică mică a valorii medii a rezultatelor unor măsurări
repetate.
Exactitatea de măsurare, repetabilitatea și justețea sunt
atribute generale ale oricărui proces de măsurare.
Exactitatea include repetabilitatea și justețea, ca două
componente distincte, complementare. 11
Aceste aspecte pot fi ilustrate sugestiv prin imaginea tragerii la
țintă (fig. 4.2).

Exactitatea, repetabilitatea și justețea sunt atribute calitative

ale măsurării pe când eroarea, eroarea aleatoare și eroarea
sistematică sunt parametri care le caracterizează cantitativ.
12
VA MULTUMESC PENTRU ATENTIE!!!

13