UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCURESTI

CURS –

METROLOGIE INDUSTRIALA
Prof. dr ing CHIVU OANA

TITLU SI AUTOR
1
 CURS 6 –

Erori de măsurare

2
4.1. Valoare adevărată, valoare convențional adevărată, erori
de măsurare, incertitudine de măsurare
 
Valoarea unei mărimi, în conformitate cu definiția sa, poartă
denumirea de valoare adevărată a mărimii.
Valoarea adevărată a unei mărimi este valoarea compatibilă
cu definiția unei mărimi particulare date (conf. S.R. 13251).
Valoarea adevărată a unei mărimi, este o noțiune idealizată și,
în general, nu poate fi determinată. Ceea ce se poate cunoaște
este o valoare măsurată a mărimii, afectată inerent de o
incertitudine. Pentru scopuri practice, o valoare măsurată cu o
incertitudine suficient de mică față de cerințele unei situații date
poate fi substituită valorii adevărate. O asemenea valoare care
diferă neglijabil de valoarea adevărată și o poate înlocui pe
aceasta se numește valoare convențional adevărată.

3
Valoarea convențional adevărată a unei mărimi reprezintă valoarea
atribuită unei mărimi particulare și recunoscută, uneori prin convenție,
ca având o incertitudine adecvată pentru un scop dat ( conf. S.R.
13251).
De exemplu valoarea atribuită unei mărimi realizate cu un etalon
de referință poate fi considerată ca valoare convențional adevărată.
Pentru stabilirea unei valori convențional adevărate a unei mărimi este
utilizat frecvent un număr mai mare de rezultate ale măsurărilor.
Rezultatul unei măsurări poate fi mai mult sau mai puțin
apropiat de valoarea adevărată a măsurandului.

Eroarea de măsurare este diferența dintre rezultatul unei măsurări

(valoarea măsurată) și valoarea adevărată a măsurandului.
Apariția erorii de măsurare este inevitabilă din diferite cauze:
imperfecțiunea metodelor și mijloacelor de măsurare, variații ale
condițiilor de mediu, perturbații exterioare, subiectivitatea
operatorului etc 4
Pe de altă parte valoarea adevărată nu poate fi determinată și de
aceea în practică se utilizează valoarea convențional adevărată.
Ca urmare, orice măsurare este afectată de o incertitudine de
măsurare.
Incertitudinea de măsurare este intervalul în care se estimează,
cu o anumită probabilitate, că se află valoarea adevărată a
măsurandului.Incertitudinea de măsurare este parametrul asociat
rezultatului unei măsurări, care caracterizează împrăștierea valorilor
ce, în mod rezonabil, ar putea fi atribuite măsurandului (conf. S.R.
13251). Parametrul respectiv poate fi, de exemplu, o abatere
standard (sau multiplu al acesteia) sau semilărgimea unui
interval de valori corespunzător unui nivel de încredere dat.
De exemplu, la un ajustaj piston-cilindru, diametrele trebuie
măsurate cu o incertitudine de ± 0,01 mm. Dacă măsurarea se face
cu o incertitudine de ± 0,1 mm, aceasta nu este utilă. Alte exemple:
tensiunea electrică U = 230 ± 0,5 V; masa cântărită la piață m = 3,5
± 0,01 kg). 5
Probabilitatea cu care se face afirmația că valoarea
adevărată a măsurandului este situată în interiorul
intervalului de incertitudine se numește nivel de încredere.
Se notează cu P și se exprimă ca un număr subunitar, sau în
procente. De ex.: P = 0,99 sau 99% înseamnă că probabilitatea
situării valorii adevărate a marimii măsurate (U = 230 ± 0,5 V)
în limitele 229,5 V...230,5 V este P = 0,99 sau 99%.
Incertitudinea de măsurare este o apreciere, un interval
de valori ale unor abateri cărora le putem estima niște limite
dar nu și semnul. Incertitudinea nu poate fi eliminată sau
corectată ( prin aplicarea unei corecții) cum este în cazul
erorilor.
Dacă rezultatul unor măsurări este transmis fără
specificarea incertitudinii asociate, informația poate fi
practic nulă.
6
 În metrologie se impune ca incertitudinea de măsurare să
fie apreciată nu doar empiric, ci estimată obiectiv și
specificată împreună cu rezultatele măsurărilor. Specificarea
corectă a incertitudinii de măsurare este indispensabilă atunci
când rezultatul măsurării urmează să fie folosit ulterior, în orice
scop și, în mod deosebit dacă el este folosit la măsurări
ulterioare. Pentru evaluarea incertitudinii de măsurare este
necesară cunoașterea naturii și cauzelor erorilor, precum și
pentru estimarea incertitudinilor parțiale, asociate acestora.
Estimarea incertitudinii de măsurare se face pe baza unor
procedee, derivate din teoria probabilităților, de caracterizare a
efectului global al incertitudinilor parțiale.

7
4.2. Surse ale erorilor de măsurare
Pentru efectuarea unei măsurări, mijlocul de măsurare este pus
în legătură cu obiectul pentru a fi influențat de măsurand. Alături de
acesta mai există alți factori care influențează procesul de
măsurare putând avea efecte și asupra obiectului și asupra mijlocului
de măsurare. Acest ansamblu de elemente reprezentat schematic în
fig. 4.1. sugerează principalele surse ale erorilor de măsurare:
Influențe exterioare

OBIECT Interacțiuni
MIJLOC DE
Supus măsurării MĂSURARE

obiect - mijloc de măsurare

Fig. 4.1. Surse principale ale erorilor de măsurare

Aceste surse sunt:

- obiectul supus măsurării;
- mijlocul de măsurare;
- interacțiunea obiect - mijloc de măsurare;
- influențe exterioare. 8
4.2.1. Erori datorate obiectului supus măsurării
Aceste erori sunt denumite și erori de model, deoarece ele sunt
un rezultat al idealizării sau simplificării acestuia. Obiectului i se
asociază un model, care nu corespunde integral ralității.
De exemplu, la măsurarea diametrului unei piese cilindrice a
cărei secțiune nu este perfect cilindrică, se obțin rezultate diferite
funcție de poziția mijlocului cu care se face măsurarea.
Incertitudinea de măsurare se manifestă în acest caz ca urmare a
imperfecțiunii piesei, care nu corespunde modelului perfect cilindric
asociat acesteia.
Obiectul supus măsurării mai provoacă erori de măsurare și
prin alte mărimi caracteristice (numite mărimi neinformative),
altele decât măsurandul (mărimea informativă) care influențează
mijlocul de măsurare. Mărimile neinformative caracteristice
unui obiect fac parte din mărimile de influență, de al căror efect
se ține seama la caracterizarea metrologică a mijloacelor de
măsurare.
9
Mărimea de influență este mărimea, alta decât măsurandul, care
influențează rezultatul unuei măsurări (conf. S.R. 13251).
Exemplu: temperatura obiectului, la măsurarea lungimii sale.
4.2.2. Erori datorate mijlocului de măsurare

Erorile datorate mijlocului de măsurare sunt numite erori

instrumentale. Ele sunt funcție de concepția și execuția sa. În
condiții normale de utilizare a mijloacelor de măsurare, limitele
erorilor instrumentale sunt cunoscute, din specificațiile date de
fabricant în documentația tehnică. Erorile instrumentale sunt
cele a căror evaluare este în general cea mai ușoară pentru
utilizator, dar, din păcate ele nu sunt singurele, altele putând fi
mai importante și mai dificil de evaluat.

10
4.2.3. Erori datorate interacțiunii obiect - mijloc de
măsurare 
Erorile datorate interacțiunii obiect - mijloc de
măsurare, numite și erori de interacțiune, sunt provocate
de acțiunea perturbatoare pe care o exercită mijlocul de
măsurare asupra obiectului supus măsurării. Prin această
acțiune, măsurandul ia o altă valoare decât cea anterioară
realizării interacțiunii obiect - mijloc de măsurare.
Exemple: măsurarea cu mijloace de măsurare pasive
(care nu dispun de surse proprii de energie), și care preiau de
la un obiect energia necesară procesului de măsurare.

11
 Și la măsurarea cu mijloace de măsurare active (care dispun de
surse proprii de energie), pot apare erori de interacțiune întrucât
între obiect și mijlocul de măsurare se poate produce schimb de
energie în ambele sensuri. Exemplu: deformarea unei piese la
măsurarea dimensiunilor sale.

4.2.4. Erori datorate influențelor exterioare

 
Erorile datorate influențelor exterioare, denumite și erori de
influență provin de la factori care acționează asupra obiectului
măsurat și asupra mijlocului de măsurare. Asemenea factori sunt
în primul rând cei caracteristici mediului în care se face
măsurarea: temperatura, umiditatea, presiunea aerului, câmpuri
electromagnetice, radiații, gravitatea terestră, acțiuni mecanice, șocuri,
vibrații, sunete, ultrasunete. Acestea fac parte din mărimile de
influență amintite anterior.
12
În anumite situații, vecinătatea unor corpuri cu proprietăți emisive
sau reflectante, panouri, ecrane etc. și chiar prezența operatorului pot
genera erori de influență. Condițiile de alimentare cu energie
electrică (tensiunea, frecvența), de poziție, fixare, amortizare a
mijlocului de măsurare sunt și ele surse potențiale de erori de
influență.

4.2.5. Erori datorate altor surse

Pe lângă sursele de erori amintite mai pot fi amintite și altele

cum ar fi: erorile de metodă, erorile subiective.
Erorile de metodă sunt specifice anumitor metode particulare
de măsurare. Aceste erori apar îndeosebi la metodele indirecte de
măsurare, cum este de exemplu măsurarea rezistenței electrice
folosind ampermetrul și voltmetrul (în montajele amonte și aval).
Erorile de metodă sunt, de fapt, fie erori de interacțiune fie erori
de model.
13
Erorile subiective (sau erorile de operator) uneori sunt
considerate ca distincte și sunt datorate modului în care
operatorul uman apreciază anumite efecte, cum ar fi: coincidențe,
intensități, nuanțe sau diverse mărimi fizice sesizabile. La
evaluare acestor erori se face referire la un operator uman ideal.
Erorile de operator sunt importante mai ales în cazul metodelor
subiective de măsurare. Erorile de operator pot fi și privite ca o
componentă a erorilor instrumentale.

14