Generalități

Ridicarile topografice speciale reprezinta ramura topografiei ingineresti

aplicata in cazul lucrarilor care au in general un coeficient de dificultate
ridicat.
Ridicarile topografice speciale sunt utilizate la anumite tipuri de lucrări
specifice având un anumit scop tehnic, realizate în general pe suprafete
relativ mici.
Metodele şi instrumentele folosite în lucrările topografice speciale duc la
o diferenţiere a acestora faţă de lucrările clasice conducând la o nouă
ramură a măsurătorilor terestre care are un obiect propriu “topografia
specială” sau “geodezia aplicată”.
Topografia specială este o ramura ce se dezvoltă în strânsă legătură cu
celelalte discipline cum ar fi topografia generală, fotogrammetria,
geodezia, cartografia având stânse legături cu matematica, fizica,
geologia, geofizica, materii ce influențează direct măsurătorile terestre.
În principal, topografia specială conține următoarele tipuri de activități:
- lucrări topografice pentru întocmirea proiectelor
- pregătirea topografică a proiectelor
- trasarea pe teren a proiectelor
- urmărirea în timp a obiectivelor proiectate
În concluzie lucrările topografice implică trei faze principale:
- determinarea coordonatelor a punctelor topografice ce servesc la
întocmirea suportului grafic necesar proiectării
- aplicarea pe teren a proiectelor
- măsurarea deformațiilor și urmărirea în timp a comportării obiectivelor
realizate.

Noțiuni despre teoria erorilor

Orice măsurătoare induce erori, motiv pentru care studiul erorilor

constituie un aspect important în cadrul ridicărilor topografice.
Există două probleme fundamentale datorate erorilor din măsurători:
 • determinarea valorii celei mai bune dintr-un număr mai mare de
măsurători.
• determinarea erorii medi standard și a numărului n care să
caracterizeze precizia celei mai bune măsuratori

Clasificarea măsurătorilor

Dupa modul de prezentare avem:

Măsurători directe - reprezintă măsuratoarea realizată cu ajutorul unui
instrument sau aparat.
Măsurători indirecte - reprezintă valorile rezultate din prelucrarea
măsurătorilor directe cu ajutorul unor relații matematice.
Măsurători condiționate - reprezintă un caz particular al măsurătorilor
directe astfel încât valorile măsurate direct sunt condiționate de anumite
relații.

După condițiile de precizie:

Măsurători cu aceeași precizie - reprezintă masurători directe realizate
cu aceeași metodă și același instrument pentru a primi aceeași încredere.
Măsurători cu precizii diferite - reprezintă măsurători directe realizate
cu instrumente diferite pentru aceeași măsurătoare ceea ce ne obligă să
nu acordăm aceeași încredere măsurătorilor, unele fiind mai precise.

Erorile de măsurare

Adevărata mărime măsurată nu poate fi cunoscută deși utilizăm același

instrument,în aceleași condiții de măsurare, în cazul măsuratorilor directe
rezultatele sunt ușor diferite datorită erorilor.
Se determină o valoare apropiată de valoarea de adevăr cu ajutorul
calculului probabilităților, cu un anumit grad de precizie.

Notăm cu M1,M2,M3...Mn-valorile individuale ale măsurătorilor și

M-valorea mediei aritmetice

M1 + M2 + M3 + ⋯ + Mn
𝑀=
𝑛
Cea mai justă valoare este valoarea de referință a erorii, notată cu X0.
Eroarea ei a unei valori măsurate față de o anumită valoare de referință
este reprezentată de diferența algebrică pozitivă sau negativă.

ei = Mi + Xo

Mi - valoarea măsurată
X0 - valoarea de referință

Există erori adevărate sau reale, dacă ne legăm de nepotrivirile față de

valoarea adevărată a mărimii măsurate, dacă ne legăm de nepotrivirile
față de o valoare de referință probabilă avem erori probabile și erori
logice-aparente, privind nepotrivirile față de valoarea considerată logic
cea mai justă.
Studiem erorile adevărate sau cele probabile cu ajutorul erorilor aparente
referitor la media aritmetică considerată logic cea mai justă deoarece nu
le putem cunoaște.
Dacă considerăm erorile aparente și cele reale foarte apropiate vom
construi teoria erorilor astfel încât erorile aparente față de media
aritmetică vor înlocui erorile reale și cele probabile.

Clasificarea erorilor

După mărimea lor:

Erori mici, care sunt inevitabile, sau erori propriu-zise care se datorează
diferitelor cauze:
- erori instrumentale determinate de imprecizia aparatelor sau a metodelor
întebuințate, acestea diferă de la un tip de aparat la altul și cresc pe
măsură ce aparatul se uzeaza
- erorile personale datorate operatorului, depind de atenția și experiența
acestuia dar să nu uităm de dispoziția de lucru și oboseala
- erori datorate mediului înconjurător, acesta influențează prin schimbări
de temperatură, umiditate, variația de luminozitate etc.
Erori mari numite și erori grosolane, sunt erorile care contrasteză cu
celelalte, o asemenea valoare poate fi eliminată ușor și nu poate intra în
calcului mediei aritmetice.

După modul lor de acțiune:

• Erori sistematice, sunt datorate unei cauze permanente care se
manifestă în mod constant; aceste erori se cunosc și se elimină cu ajutorul
corecțiilor aplicate sau prin metode specifice de lucru.
• Erori întâmplătoare care sunt cauzate în mod întâmplător, în cantități
mici dar apreciabile; aceste erori nu se cunosc, ele sunt eliminate cu
timpul și metodele aplicate se perfecționează.

Proprietățile caracteristice ale erorilor întâmplătoare și curba clopot

a lui Gauss

• Principiul cazualistic - cazurile cu erori mici sunt mai frecvente,

numeroase și probabile decât cele cu erori mari.
• Principiul limitativ al erorilor - după executarea unui număr mare
de măsurători se obțin erori pozitive cât și negative, suma lor fiind sensibil
egala cu 0.
• Principiul probabilistic al erorilor - probabilitatea de a avea o
anumita eroare este în funcție de mărimea erorii.

Pentru a putea satisface principiile enumerate mai sus, a erorilor

întâmplătoare, vom utiliza o reprezentare de forma:

2𝑥2
y=C𝑒 −ℎ

unde:
C și h sunt parametrii funcției de precizie a măsurătorilor respective
x este mărimea erorilor
y reprezintă erorile de aceeași valoare
 Curba lui Gauss
(distribuția normală a erorilor întamplătoare)