Lucrări topografice la proiectarea și construcția aeroporturilor

Părţile principale ale unui aeroport sunt:

- zona de zbor
- aeriene de acces
- zona cu clădiri
- reţelele edilitare
- căile de acces la aeroport.
Zona cea mai importantă a acestui complex este culoarul principal de
zbor, faţă de care se amplasează, sub diferite unghiuri, culoarele
auxiliare şi restul construcţiilor. Pentru o serie de culoare de zbor (3÷5
culoare) se construiesc piste de rulare cu fundaţii şi îmbrăcăminte din
beton armat, dotate cu amenajări subterane. Pistele au lungimi de 2÷3
km şi lăţimi de 80÷150 m. Pe culoarele aeriene de acces la aeroport se
limitează regimul de înălţime al construcţiilor, astfel încât un avion la
decolare–aterizare să treacă la minim 10 m peste obstacole.
Lucrări topografice la proiectarea aeroporturilor

În faza de studii se au în vedere două probleme:

- alegerea terenului care să răspundă condiţiilor tehnico–economice
specifice unui aeroport
- pe suprafaţa de teren aleasă se vor efectua lucrări topografice,
prospecţiuni geologice şi hidrogeologice, precum şi observaţii şi
explorări meteorologice.

Pentru proiectarea aeroportului se fac următoarele lucrări topografice:

- trasarea pe teren a direcţiei proiectate a culoarului aerian principal şi
paralel cu acesta, trasarea unei reţele de pătrate cu laturile de 300 sau
400 m (R.T.C)
- ridicarea topografică a zonei aeroportului proiectat şi a zonelor
învecinate, la scara 1:5000 cu echidistanţa curbelor de nivel E = 0,5÷1,0
m
- realizarea unei scheme ce conţine culoarele aeriene şi obstacolele
existente, cărora li se determină prin măsurători înălţimile, cotele sau
chiar profilele.

Pe baza proiectului de execuţie se mai adaugă, spre realizare:

- baza topo–geodezică pentru ridicarea la scara 1:2000, 1:1000 şi baza
pentru aplicarea pe teren a proiectului
- ridicarea zonei aeroportului la scara 1:2000 cu echidistanţa curbelor de
nivel E = 0,25÷0,50 m, obţinute prin nivelment geometric pe pătrate
- ridicarea sectoarelor unde sunt proiectate clădiri la scara 1:1000 ÷
1:500 cu echidistanţa curbelor de nivel E = 0,50 m
- trasarea căilor de acces (şosea, autostradă, CF), a reţelelor edilitare
(apă, canal, linii electrice, telefon, etc.).

Reţeaua de sprijin topo-geodezică

Se realizează în faza de studii pentru a servi la ridicarea topografică, şi

pe cât posibil să fie utilizată şi la trasarea elementelor proiectate ale
aeroportului. Reţeaua de sprijin, pentru a putea fi folosită şi la trasare, va
fi compusă din punctele ce constituie vârfurile pătratelor reţelei
topografice de construcţie. Lucrările încep prin trasarea direcţiei fâşiei
principale de zbor așa numitul culoarul aerian principal, care se face cu
ajutorul unui teodolit, conform azimutului proiectat, fixându-se puncte din
400 în 400 de metri. Sprijinindu-se pe aceste puncte, se trasează pe tot
terenul reţeaua principală de pătrate cu latura de 400 m, se măsoară
apoi toate unghiurile, laturile şi diferenţele de nivel între aceste puncte
determinându-se coordonatele X, Y, Z ( H ), pentru toate punctele.
Precizia de determinare a poziţiei punctelor reţelei în locurile cele mai
slabe să fie de ±20 cm, fiind suficientă pentru trasarea pe teren a axelor
construcţiilor aeroportului.
Reţeaua planimetrică se poate realiza şi sub forma unei reţele
poligonometrice, reţelelor de microtriangulaţie sau microtrilateraţie.
Laturile necesare a fi măsurate în aceste reţele se măsoară electrono-
optic sau paralactic.
Reţeaua altimetrică are un rol foarte important la proiectarea şi
construcţia aeroporturilor, cotele bine determinate ale punctelor reţelei
de pătrate servesc la proiectarea sistematizării verticale şi la calculul
volumelor lucrărilor de terasamente. Reţeaua altimetrică se proiectează
sub forma unor poligoane închise de nivelment geometric de ordinul III,
desfăşurată pe aceleaşi puncte cu reţeaua planimetrică. Şi în acest caz
este obligatorie legarea reţelelor planimetrică şi altimetrică la reţelele de
stat.

Ridicarea topografică a terenului pe care este proiectat aeroportul

Pentru ridicarea la scara 1:5000 pentru proiectare, se foloseşte ca sprijin

reţeaua de pătrate cu latura de 400 m, descrisă mai sus. Pentru zonele
învecinate se pot dezvolta drumuiri poligonometrice legate de reţeaua
de pătrate. Pentru ridicarea la scara 1:2000 ÷ 1:1000, necesare
proiectării construcţiilor, reţelele de pătrate se îndesesc, trasându-se
pătrate cu laturile de 40 m, respectiv 20 m. În acelaşi timp cu trasarea
reţelei secundare se execută ridicarea detaliilor planimetrice, care se
leagă de reţea prin metoda intersecţiei liniare, coordonate rectangulare
sau coordonate polare. Nivelmentul suprafeţei, şi în special al fâşiei de
zbor, se face foarte precis şi cu atenţie. Reprezentarea reliefului se face
la o echidistanţă a curbelor de nivel E = 0,25 ÷ 0,50 m, interpolând
cotele punctelor din vârful pătratelor de îndesire şi ale punctelor
suplimentare.